Cand pofta si placerea gustului preiau initiativa

 

Pofta este prima care si-a facut simtita prezenta. Cu surle si trambite!

Placerea gustului a preluat imediat stafeta si a declarat participativ si incisiv "noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa!"

In cele din urma, sa recunoastem, si Dumnezeu s-a odihnit in a saptea zi. Noi, azi, de echinoctiu.  :)

Asadar, asta e! Am gatit pentru azi altceva decat ciorba mea, aia pe care Adrian o numeste "istorica". O budinca de cartofi, cu oua, branza si unt.

Reteta acestei budinci este simpla, rapid de pregatit, rapid de mancat, dar nu la fel de rapid de indepartat consecintele. Dar sa ne prefacem ca nu stim chiar totul, ca sa putem continua. :))))

Asadar, se iau 22 de cartofi rosii medii. Atentie, nu trisati! Am zis 22, deci 22 sa fie. Nu 23, nu 21. Se taie cuburi, se fierb, se scurg de apa, apoi se amesteca rapid, cat sunt inca fierbinti, cu un pachet de unt, sare si piper. Se amesteca usor pana cand tot untul este absorbit de cartofi, si se lasa deoparte.

In continuare, se iau 10 oua. Nu comentati! Am zis 10, 10 trebuie sa fie. Numarul este foarte important, puteti da peste cap toate energiile daca nu alegeti cu intelepciune exact cate oua sau cati cartofi trebuie. :)))

Stiinta asta a numerologiei ne spune ca nu e de joaca si....... dar mai bine cautati voi singuri ce va spun numerele, ca eu am alta treaba. 

Ce faceti cu cele 10 oua? Se bat intr-un castron, apoi se amesteca usor, prin rasturnare, cu branza telemea data prin razatoare. Sa fie o bucata mare, generoasa, de branza. Cam 1 kg, sa zicem. 

Se rastoarna ouale amestecate cu branza peste cartofii amestecati cu untul, doi cate doi, ca asa e pe la noi, frumos, ca la scoala, sa nu iasa nimeni din rand, sa nu vorbeasca nimeni neintrebat, sa nu iasa nimeni la tabla fara sa ceara permisiunea. :))

Se pune aceasta compozitie intr-o tava la cuptorul foarte bine incins si se lasa cam o ora la foc mijlociu, pana prinde o crusta coapta deasupra si deja miroase ametitor de apetisant in toata bucataria, in toata casa, in tot blocul, in tot orasul. Si pe toata planeta, nah, daca tot ne-am pus pe exagerari. Si, mi se sopteste in casca, chiar si in toata galaxia, ca n-o fi foc. Bine, bine, asa sa fie..... pana la Dumnezeu, in al 12-lea Cer, dincolo de toate universurile posibile si imposibile! Ca sa fim exhaustivi. 

Cand se scoate tava din cuptor, aveti grija sa nu dea turcii in bucataria voastra! Cine are catei si pisici, mare atentie! Devin agresivi/e de pofta si isi revendica portia cu insistenta si nerabdare maxima. Bubulina noastra n-a facut exceptie. Intai ea, si apoi noi, sa fie clar!

Spre deosebire de Bubu, noi am servit minunatia asta de mancare cu niste adaosuri specifice poftelor noastre: smantana, mujdei de usturoi, salata de varza murata, masline verzi, si pregatisem si niste castraveti verzi, proaspeti, pentru variatie, dar care au ramas neatinsi. 

Bubulina a cerut si portia a doua, considerandu-se nedreptatita de omisiunea smantanii din meniul ei. Adica, ce? Noi nu stim ca si ei ii place maxim smantana? Nu si usturoiul, desigur, dar smantana?

Ea n-a mai permis sa fie fotografiata de paparazzi, pe motiv de "coafura care nu rezista". A invocat dreptul la imagine, mi-a spus ca are niste carlionti rebeli, care trebuie cufundati in spuma relaxanta, cu sare aromatizata de Himalaya, speciala pentru bai purificatoare, apoi ca nici manichiura si pedichiura nu sunt refacute, ca are niste oja sarita la o labuta, plus ca se simte un pic indispusa, parca nu-si apartine, si ca...... dar n-o sa va mai insir toate scuzele ei. 

Stiti cum e, cand vrei, faci, cand nu vrei, cauti scuze.  ;-)

Sau.... vai de mine! Te pomenesti ca ne-a enervat-o muscoiul ala si pe Bubulinuta noastra si de aia nu mai vrea sa-si faca selfie? 

Pai, pentru Bubu ne razboim pana in panzele albe! Fericirea ei este mai presus de orice si oricine, sa fie clar! Ia, unde-i pliciul ala de muscoi, unde, unde, unde.....? :))))

Oare credeti ca isi va cere scuze muscoiul dupa ce s-a bagat unde nu-i fierbe laptele, atacand, criticand si sfatuind el femininele ce sa faca si ce sa nu faca, enervand-o pana si pe Bubulina? Nu cred. Daca ar fi un barbat gentleman, da, ar recunoaste ca a gresit si si-ar cere scuze. Bine, daca ar fi fost un barbat gentleman, nici nu si-ar fi bagat nasul in treburile femeilor si in selfie-urile lor. Dar nu e. 

Este un muscoi care doar bazaie si, atunci cand femininele ii dau cu pliciul, aparandu-se de agresivitatea lui mascata, iata ce cred eu ca va face - cred ca va face pe victima, va cere clementa, va face apel la pace si echilibru, la uitarea trecutului dominator al muscoilor de teapa lui, va invoca dreptul si abilitatile lui de mascul-protector al femeilor, pe principiul "cum adica? eu va apar! dai in mine? dai in fabrici si uzine!" si, mai mult decat atat, va acuza si el femininele de agresivitate. El ataca, apoi tot el striga ca e atacat atunci cand i se pune in fata un scut de aparare si i se respinge atacul fatis. Pfffff.... Hilar si pueril. 

Bubu e maxim de oripilata. Stiti doar ca ea este foarte dedicata apararii cauzei femeilor, in general, in fata dominatiei agresive a muscoilor. Iar noi doi, eu si Adrian, suntem mereu de acord cu ce este Bubu de acord. Si suntem mereu impotriva a tot ce i se impotriveste lui Bubu. Adica, sa n-o supere cineva pe fetita noastra ca e jale!!  :))))

Asadar..... acesta a fost povestea zilei.  

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Pam, pam.

PS.  Ne scuzati pentru mezamplasul obisnuit, dar portelanurile si cristalurile le tinem de bune, in vitrina, si le scoatem doar la solstitii, nu si la echinoctii. Uneori, si la Revelioane. :)))))))

 

23.09.2022