Excursie in Brasovul colorat

 

Ne-am hotarat brusc. Vrem sa mergem intr-o scurta excursie in Brasov! 

Adrian  a verificat prognoza meteo si a decis ca azi, joi, 15 septembrie, este ziua cea mai potrivita pentru aceasta calatorie, caci urmeaza iar niste zile cu ploi.

Zis si facut, a cumparat de ieri bilete la tren, iar azi dimineata, pe la ora 9:20 eram in gara pe peron. In Predeal era mai frig la ora aia atat de matinala, erau in jur de 14 grade C, iar pentru Brasov se anuntasera vreo 27. Deci, avand in vedere o asa mare diferenta, cum sa ne imbracam? Trebuia sa avem si maneca scurta, pentru "canicula" din Brasov, dar si pufoaica de iarna, pentru gerul din Predeal. :)

In cele din urma am gasit solutia potrivita si, pentru ca gara este la 5 minute de casa, n-am tremurat prea mult in Predeal pana ne-am urcat in tren. 

Trenul ne-a dus la destinatie in cele mai bune si confortabile conditii. Ba chiar am avut strania senzatie ca am mers cu un avion, cam asta a fost atmosfera. 

Mai mare dragul sa mergi acum cu trenul! Mult mai confortabil decat cu masina, mai ales pe astfel de distante scurte si avand in vedere situatia noastra curenta, adica fara bagaje, fara Bubulina, fara nici un fel de stres la purtator. 

Nici n-am mai stat in coada de masini, bara la bara, pe DN1, nici grija benzinei, nici restul problemelor legate de verificarea autoturismului, nici stresul condusului. Trenul ne-a oferit confort si relaxare maxima. 

Pe drum am urmarit pe geam gradul de colorare a padurii in cromatica toamnei, dar nu am identificat prea multe semne in acest sens. 

Pe la campie, unde canicula si seceta a accelerat procesul de ingalbenire a pomilor, se constata deja covoare de frunze uscate pe la marginea bordurilor si frunze ruginii pe varfuri de crengi. 

La munte, unde este mai racoare si ploua abundent mult mai des, verdele verii inca se mandreste pe culmile impadurite, confuzand turistii veniti sa caute toamna. Nu, n-au gasit-o inca. 

Cand am ajuns in Brasov, am verificat imediat, chiar pe peron, prognoza meteo pe telefon. Arata 27 de grade. Era tocmai buna pentru o zi de plimbare printre frumusetile pe care le ofera in special Centrul Vechi. De mai mult nu am avut timp astazi. Ne-am rezervat doar cateva ore pentru aceasta escapada si ne-a fost suficient.

De la gara am luat autobuzul nr. 4 de la peronul nr. 3, am mers 6 statii si am ajuns rapid in Centrul Vechi al Brasovului. Simplu! Se documentase dinainte Adrian de pe internet care ne sunt solutiile pentru plimbarea noastra fara masina, asa ca a mers totul struna.

Dupa ce ne-am bucurat ochii si sufletele de specificul arhitectural medieval al Pietei Sfatului, am pornit catre Biserica Neagra, cu gandul sa o vizitam in interior, daca era deschisa publicului. Da, era deschisa, asa ca am patruns, amandoi pentru prima oara, in atmosfera incarcata de istorie si parfum de mir si tamaie a acestui edificiu vechi, maret si impunator. Orga canta in surdina, umpland cu acorduri melodioase volumul din interiorul acelor pereti decorati cu arcade, stocaturi si lambriuri din lemn vechi, statui, socluri si locuri de rugaciune minunate, din lemn sculptat, pictat si lustruit de mainile a mii de credinciosi care s-au rugat acolo de secole. 

Am facut multe fotografii si am inspirat cu nesat parfumul de tamaie si atmosfera sacra, specifica bisericii. 

bnb

 

Dupa ce am iesit din Biserica Neagra, am pornit in plimbare pe stradutele Centrului Vechi inspre poalele Tampei, cu gandul sa ajungem la baza padurii. Deh, noi tot spre padure trageam chiar si acolo, la Brasov.

Desigur ca ne-a iesit in cale Strada Sforii, care m-a captivat de-a dreptul, de data asta. Am mai trecut si in alti ani pe aceasta strada, dar ca acum de colorata parca n-a fost niciodata. Stiu ca municipalitatea se tot chinuie de ani de zile sa opreasca acest fenomen de scriere pe pereti cu graffiti, zugravind si iar zugravind, dar degeaba. Testimonialele si insemnele indragostitilor care isi declara iubirea si isi lasa pe pereti dovada trecerii lor pe acolo nu pot fi oprite. Ele apar mereu si mereu, la nesfarsit.

Am cautat in arhiva noastra poze in care apare Strada Sforii proaspat zugravita. Am gasit abia prin vara anului 2013. Recunosc ca imi place mult mai mult acum, atat de colorata cu iubire.

Pe mine m-au incantat aceste declaratii de iubire pe spatiul public, chiar daca nu sunt tocmai permise, dar locul a devenit deja notoriu, popularitatea lui egaleaza Podul Minciunilor din Sibiu, cel plin de "lacate de iubire", caci, nu-i asa, indragostitilor nu le pasa de reguli atunci cand vor sa lase pentru eternitate o dovada a iubirii lor, mai mult sau mai putin eterna. :) 

Eu am surprins azi in mai multe fotografii cateva din dovezile de iubire sau de trecere prin acest loc special al celor care au tinut mortis sa-si lase semnele acolo. Ideea aceasta a stimulat multe minti, inimi si maini cu creativitate amoroasa (si nu numai), fapt care m-a determinat azi sa fac acest scurt studiu de caz pe baza fenomenului. :))

Dupa ce am iesit din Strada Sforii, am incurcat strada care trebuia ne scoata la baza Tampei, si am intrat pe o strada infundata, care se termina la intrarea intr-un muzeu, cu o poarta impresionanta, pe care am fotografiat-o in detaliu. In muzeu n-am mai intrat, ci am facut cale intoarsa pe alte strazi, care ne-au surprins placut cu si mai multa culoare si veselie.

Graffiti este un mod foarte uzual pentru brasoveni cand e vorba de decorat anumite zone publice, care altfel ar arata deplorabil.

Asa se face ca azi am admirat cateva "picturi" murale, moderne, expuse in aer liber, ad-literam pe garduri, aducandu-ne un zambet si fotografii nenumarate.

Intoarcerea in Centrul Vechi, in Piata Sfatului, ne-a declansat apetitul si pofta de masa, caci se facuse intre timp ora noastra de pizza. :)))

Vremea frumoasa, plimbarea, frumusetile din jur, culorile cladirilor, arhitectura lor medievala, ca de turta dulce, norii trecatori, in forme de inimioara si soarele binevoitor, care a incalzit Brasovul fara a-l sufoca, toate acestea au contribuit la buna dispozitie a turistilor care azi s-au aflat in aceasta metropola din centrul tarii, alaturi de localnici, intr-o zi care altadata marca inceputul scolilor.

Anul acesta scolile au inceput pe 5 septembrie, un inceput atipic, care se vrea dovada unor mari schimbari in invatamant, o reformare a acestuia, o incercare ca multe alte incercari de reformare din cursul anilor, sub diversele guvernari, nici una cu succes, toate cu probleme, experimente facute pe copiii romanilor si pe parintii acestora. 

Experimente de tot felul se vor face in continuare, pe toti oamenii care le vor accepta orbeste si muteste, fara a-si lua masurile potrivite de adaptare, de minimizare a efectelor adverse si nebenefice. In fine, nu mai filozofez aici, fiecare sa se informeze si sa decida pentru el.

Cand s-a facut ora de intoarcere acasa, am pornit catre gara, mai intai cu autobuzul nr.4 cele 6 statii, apoi cu trenul-avion inapoi la Predeal.

Momentul urcarii in tren a fost inedit, de data aceasta. 

Sa va povestesc!

Ajunsesem in gara cu o usoara durere de cap. Plecasem de acasa de dimineata fara sa-mi iau doza de cofeina, deci fara sa-mi beau cafeaua obisnuita. Ne gandisem sa lasam totul pentru cand aveam sa ajungem in Brasov, doar ca ne-am luat cu atatea cate am avut de vazut (si fotografiat, desigur!), si am trecut cu vederea nevoia mea de cofeina. Corpul meu isi cere imediat drepturile, asa ca mi-a declansat acea usoara durere de cap, semn ca tensiunea mea scazuse si ca aveam nevoie urgenta de cafea. "Drogul" lipsa imi declansase "sevrajul". :)))

Buuun.... Urcam noi doi pe peron si ne oprim la unul din chioscurile de acolo sa cumparam o cafea. Doar ca inauntru nu era nimeni, nici un vanzator, nici o vanzatoare. Adrian imi zice ca, decat sa mai asteptam sa vina cineva, mai bine merge el repede inapoi in cladirea garii si imi cumpara de acolo o Coca-cola sau o cafea, ce-o gasi mai repede. 

Ok, zic, el pleaca, eu raman pe peron. Peronul dintre linia 4 si linia 5. 

Eu nu stiam pe care urma sa vina trecul nostru. Si, ce credeti? Tocmai atunci tragea un tren pe linia 5! 

Uppps........!!! oare era trenul nostru? m-am intrebat..... Eu, v-am zis, nu eram la curent cu logistica deplasarii!

Din fericire, il vad pe Adrian urcand repede scarile din pasajul pietonal, cu cafeaua mea intr-o mana, cu ochii la trenul ce se oprise pe linia 5, spunandu-mi "Asta e trenul nostru!"

La fix, bine ca n-am pierdut trenul pentru o cafea!

Urcam repede in tren, la intamplare, fara sa identificam dinainte vagonul de clasa I, unde aveam biletele, si incepem  sa trecem dintr-un vagon in altul pana ajungem la ultimul, langa locomotiva. Ala era. 

Era pustiu. Gol. Nici un calator. In schimb, plutea in aer un nor gros si inecacios de fum de tigara, ca un abur de sauna, incat instant m-a apucat tusea si am facut instant cale intoarsa, iesind din vagon mancand pamantul. 

Cum intregul tren era gol, sau aproape gol, ne-am oprit in unul din vagoanele de clasa a II-a, unul in care aerul ni s-a parut cel mai curat si unde am putut sa deschidem si o fereastra. 

Confortul era identic la clasa a II-a ca si la clasa I, cel din vagonul inecat in fum de tigara.  Nici o diferenta. Si, oricum, trenul era gol, ne puteam aseza oriunde!

Asa ca ne-am relaxat si am calatorit inapoi spre casa in conditii impecabile, aproape ca intr-un avion. :)

Bine, a fost un fel de avion terestru, pe sine, care a trecut si prin cele doua tuneluri care taie muntele intre cele doua localitati, Timisul de Sus si Timisul de Jos. :))))

Fiind singuri in tot vagonul o vreme, mi-am exersat aparatul foto al telefonului si in noile conditii de tren-avion, caci inca nu-i testasem si aceste abilitati speciale. 

Selfie-urile din tren au fost dovada incontestabila ca functioneaza in parametri optimi. :))))

 

15.09.2022