Ploaia, Ceata si Dulceata

 

Va spusesem ca mai am o surpriza. Ei bine, asta e! Am mai facut o tura de dulceata din fructe de soc!

O sa incep povestea cu finalul ei apoteotic, caci poftele sunt foarte mari, iar bunataturile sunt foarte... bune! :)))

Aveam pregatite pozele si textul de mai jos inca de ieri, dar nu primisem aprobarea de la seful meu, cantarul, sa deschid un borcan de dulceata. Si, va dati seama, nu puteam sa va pun poze cu cea de-a doua tura de dulceata din fructe de soc si sa nu va pun si poze din sesiunea de degustare a acestei delicatese, pe care anul acesta am facut-o pentru prima data in viata.

In cele din urma am primit si aprobarea de la Marele Sef Cantarul, dar numai dupa ce i-am demonstrat cu argumente si cu fapte concrete ca merit. (P.S. oricum azi as fi deschis borcanul, dar l-am lasat sa creada el ca este Mare Sef, nah! :)))))

Evident ca n-am scapat de convocarile la sedintele de negociere, unde am facut milioane de promisiuni ca n-o sa dau iama in borcanele alea cu dulceata de acum inainte, si am stabilit ca o sa-mi indeplinesc obiectivele zilnice, adica cel putin cei 6000 de pasi pe care aplicatia aia smechera, dar si afurisita, imi impune, ca sa se albastreasca graficul, si sa nu mi-l arate gri-spalacit, batandu-mi si ea (aplicatia adica) obrazul cu aerele ei de Mare Sefa. 

Dom'ne, nu mai ai loc in lumea asta de sefi si de specialisti in analizat imaginea femeilor, specialisti care le spun ei, draga domnule, cum sa traiasca ele si cum sa se bucure de viata! 

De unde noi, si eu si Adrian, am tras concluzia ca ei, "specialistii", se cam plictisesc si nu prea mai au ce face altceva decat sa porneasca polemici pe subiecte care nu ii privesc absolut deloc (sau... poate tocmai aia e, "subiectele" astea ii intereseaza cam mult si nu vor sa recunoasca, asa ca, se gandesc ei, daca se dau mari experti in "FMI" isi justifica interesul pentru "FMI" ;-) , ceva de genul #hotii striga "hotiiiii!!!"#) 

Poate nu v-ati dat seama inca, dar acestia doi, cantarul si aplicatia, au amandoi fumuri de Mari Analisti ai imaginii Femeii in societate, si cica folosesc atat tehnici vechi si incuiate, cat si tehnici progresiste si descuiate. De parca noua, femeilor, in general, sau mie, in particular, ne-ar pasa cumva de analiza lor. :))))

Mie doar imi place sa ma folosesc de prezenta lor pentru distractia mea. Sic!  :))))

Inainte de pozele cu dulceata, amplific un pic suspansul si incep cu pozele care va arata imaginea romantica a zilei de azi, 17 septembrie, asa cum se vede ea admirata de la fereastra, de unde se pot vedea ploaia si ceata din titlu. 

Ploaia se intuieste, se subintelege, si, de altfel, nici nu-i greu, avand in vedere ceata aia pe care o tai cu cutitul. 

Se poate observa dinamica valului de ceata care a cuprins valea prin care trece DN1 si calea ferata, venind treptat catre noi, apoi razgandindu-se, si retragandu-se spre culmile impadurite din zare, inainte de venirea intunericului si aprinderea luminilor statiunii. 

Mi s-a parut fascinant sa urmaresc coborarea acestui val de ceata, apoi risipirea lui in luminile inserarii. :)

Despre dulceata.... ah!!!... dulceata o sa va lase fara cuvinte! 

Asadar, sa va las sa savurati cu privirea si pozele cu dulceata. Poate va inspir sa faceti si voi dulceata asta miraculoasa anul viitor, cand s-or coace din nou fructele de soc. 

Am servit-o pe paine prajita, cu o ceasca de ceai, facut din milioanele de specii de frunze si flori adunate de noi aici, la munte, special in acest scop, ceai in care am pus si doua lingurite de sirop din dulceata, pentru culoarea aia apetisanta. Si pentru fotogenie, desigur. :)

La inceputul saptamanii, asadar, in zi de Marti 13, zi cu noroc pentru noi, asa cum am repetat de nenumarate ori, am iesit eu afara cu Ema Boema von Bubulina - Bichonul aristocratic Haute Couture, pe numele ei imperial intreg, ca sa-si inspecteze teritoriile regale. :)

In timpul "inspectiei", am descoperit cateva tufe de soc impresionante, cu crengile pline-pline de fructe de soc mari, negre, frumoase, ca niste struguri copti, numai bune si usor de cules. 

Marti a fost una din zilele acelea minunate, calde, insorite, deci o vreme optima pentru o astfel de operatiune. Nici n-am mai stat pe ganduri. Am adus-o acasa pe Majestatea Sa, mi-am luat pungi si foarfeca si m-am intors la tufele cu pricina. 

Am cules tot, tot, tot, pana sus, pana unde am ajuns. Tufele erau, de fapt, ca niste copaci de soc, si le-au mai ramas numai pe varfuri palarii cu fructe la care n-am ajuns. 

Acasa m-am apucat imediat de munca aceea migaloasa de curatat boabele de pe codite. Eu impreuna cu chinezoaica din mine. :)

Mi-a luat vreo trei ore si jumatate pana am terminat. Din cand in cand ma mai uitam afara, pe geam, la frumusetea aia de vreme insorita si parca le-as fi lasat pe toate balta pentru o noua plimbare. Dar, bineinteles, m-am tinut tare si, cu rabdare, dar mai ales cu exemplul de tenacitate pe care doar chinezoaica mi-l putea oferi, mi-am continuat treaba pana am finalizat-o.

Mai departe nu mai intru in detalii, am povestit care este procesul de productie si reteta, nu mai revin.

De data asta mi-au iesit 6 borcane mari. 

Sunt atat de incantata, si atat de mult imi place dulceata asta, incat parca ma duce gandul sa mai fac o tura. Ha,ha,ha!!!! Glumesc! Oricum, nu prea mai am din ce, s-a cam trecut vremea culesului, multe s-au scuturat deja. 

Ma bucur mult ca anul acesta am luat aceasta hotarare sa incerc sa fac pentru prima oara reteta asta de dulceata din fructe de soc. Este o delicatesa! Iar culoarea...!!! culoarea!!!.... doamne, ce culoare apetisanta are!!!.... si ce parfum!!!....

Intre timp s-au uscat si frunzele de mur pentru ceai, cele despre care v-am povestit in insemnarea "Cand simti ca tot muntele e Gradina ta", de zilele trecute. 

Am umplut si cu ele alte 6 borcane mari. Le-am inchis ermetic cu capace cu filet, le-am etichetat si le-am depozitat in dulap, langa celelalte aproape 50 de borcane pline cu plante uscate pentru ceaiuri, si alaturi de caserolele cu flori de soc. 

Un adevarat stoc! Chiar as putea deschide un magazin. Adaug la inventar si siropul de papadii, siropul de muguri de brad, plus dulceata de fructe de soc, si, gata, pot sa-i dau drumul la afacere!  :))))

Voi incheia aceasta insemnare aratandu-va alte cateva semne evidente de toamna aparute pe strada noastra, alaturi de castanii care ruginesc din ce in ce mai tare de la o zi la alta. Este vorba de iedera intinsa pe gardul unei vile a unui vecin de pe strada.

Am mai fotografiat iedera asta si in anii trecuti, cand o vedeam trecand de la verdele verii la nuante de caramiziu-portocaliu, apoi spre rosu, si abia tarziu, spre noiembrie, ajungea la visiniu. Anul acesta a trecut brusc de la verde la visiniu, din cauza celor cateva nopti friguroase, care au schimbat brusc registrul termometrelor si au determinat accelerarea colorarii. 

Oricum, imi place! Superbe culori de toamna! Insa, dupa ploaia si dupa ceata de azi, plus dupa temperaturile foarte scazute din noptile care urmeaza, chiar de 1-2 grade, cred ca se vor scutura destul de repede.

Noi am pornit deja centrala de noaptea trecuta, cand s-au atins 3 grade nocturne, deci, putem declara oficial deschisa stagiunea de toamna-iarna montana! Bine, stiu, l-am mai declarat deschis de cateva ori pana acum, in zilele trecute, dar imi place mie sa-mi dau importanta. Ce, numai altii, si eu nu? :))))

Deocamdata pornim caldura numai noaptea, ziua este inca foarte placut. Dar, nu se stie, maine-poimaine ne dam cu saniuta! Nu radeti, am vazut ca prognozele vorbesc despre ceva ninsoare pentru saptamana viitoare prin Gradina noastra! 

17.09.2022