La cules de fructe de soc (1)

 

Ok, gata, recunosc! A venit si la noi toamna!  :)

De doua zile ploua, e frig (mai ales noaptea, anuntandu-se temperaturi nocturne chiar si de 6 grade, iar ziua 13-14), iar inca vreo saptamana de acum incolo tot ploi se anunta, deci, da, e toamna!

Doar muscatele noastre de la geamul de la bucatarie inca vor sa se mandreasca in rochiile lor rosii, varatice. 

Alaturi de lavanda care a inflorit frumos langa ele, in aceleasi jardiniere, muscatele admira de sus schimbarile culorilor din castanii din fata blocului nostru. 

De la o zi la alta nuantele frunzelor se schimba, confirmand noul anotimp, in ciuda brazilor, care infrunta schimbarile din jurul lor prin... neschimbarea verdelui lor. 

Acum, ca am declarat deschis sezonul de toamna montana, sa va povestesc cum am inaugurat noi acest nou anotimp.

Imi propusesem de ceva vreme sa nu treaca aceasta toamna fara sa culegem fructe de soc pentru dulceata. Este plin Predealul cu tufe mari de soc si, pentru ca flori n-am cules in primavara-var, m-am hotarat sa nu ratez fructele si sa incerc si eu pentru prima data sa fac din ele dulceata.

Si, pentru ca prognozele saptamanii urmatoare anuntau ploi in fiecare zi, mi-am zis ca trebuia neaparat azi sa aplic planul de urgenta, altfel riscam ca fructele coapte sa se scuture de la atata umezeala si vant.

Zis si facut. Dis de dimineata, adica dupa ora 11, dupa ce m-am trezit si eu si ne-am baut licorile matinale, mai intai  m-am echipat corespunzator pentru cules din copaci in conditii de ploaie. Mi-am scos cizmele de cauciuc, gandindu-ma ca aveam sa intru prin iarba uda, inalta pana la genunchi, si m-am imbracat cu o geaca de piele, pentru cazul in care ar fi inceput sa ploua si n-as fi putut sa-mi tin umbrela. N-am uitat sa-mi iau si pungi pentru adunat "recolta" si o foarfeca, sa fie, pentru orice eventualitate.

Cand am ajuns la fata locului, ne-am ales o tufa mare, plina cu fructe de soc coapte pe varfuri de crengi, si ne-am apucat de cules. Adrian imi tragea crengile in jos si mi le tinea la indemana, pana le culegeam de ciorchinii plini de boabe negre, apoi treceam la alta creanga, apoi la alta si tot asa.

Cand am terminat cu tufa aia, ne-am mai oprit la inca una, cu crengile foarte inalte, dar pline cu boabe pe varfuri. Adrian s-a folosit de o alta creanga gasita pe jos, una groasa, cu un varf agatator, pe care a folosit-o sa traga de cele mai inalte varfuri, pana le-a aplecat spre mine, sa le pot culege. 

In cele din urma, dupa ce ne-am saturat de cules din tufele incarcate cu apa, dupa ploile noptii, pe care ne-am cam scuturat-o in cap, ne-am indreptat spre casa satosfacuti, avand cu cele doua pungi incarcate cu pretioasele frcte de soc.

Acasa ajunsi, am umplut doua ligheane mari cu fructele adunate si, pana am terminat eu sesiunea de fotografii a recoltei, Adrian a dat o fuga la magazin si mi-a cumparat zahar brun, lamai si esenta de vanilie, ca sa fiu pregatita pentru maine cu tot ce-mi trebuie pentru facut dulceata.

Apoi, dupa ce am servit masa de pranz, m-am apucat de spalat si curatat boabele coapte de pe chiorchinii din ligheane, ocazie cu care mi-am exersat din nou abilitatile de chinez, respectiv, rabdarea, tenacitatea si migala. :)

Uitasem cum e. Cat am locuit in Gradina, am tot exersat treaba asta, cu chinezii, cand adunam seminte pentru anul agricol urmator, ca sa cultivam din propriile noastre seminte, sa nu mai cumparam. Ah, cate au facut pentru noi chinezii astia ai nostri! :)))

In fine, dupa o ora de munca migaloasa, cot la cot cu chinezoiaca din mine, curatasem si umplusem cu boabe abia un castron mare. Iar in ligheane nici nu se vedea vreo diferenta.

Dupa doua ore aveam doua castroane pline cu boabe curatate. 

Cat timp l-am umplut pe al doilea, primul il rasturnasem intr-o strecuratoare mare, ca sa se scurga tot lichidul. 

Si inca mai aveam de lucru....

Dupa trei ore aveam trei castroane mari pline cu boabe si parea ca ajunsesem la jumatate. 

Se facuse ora aproape 17:30 si mai aveam inca pe atat de lucru. :)

Dar tot nu m-am lasat!

Dupa patru ore aveam patru castroane si inca un lighean..... Era trecut de ora 18. 

Afara se inserase, ploua, iar eu ma bucuram maxim pentru recolta noastra bogata. Mai aveam inca vreo doua ture, dar nu conta. Eram hotarata sa termin.

Vazandu-ma cum ma luptam eu in bucatarie cu ciorchinii aia, luand aproape bob cu bob, incercand sa evit boabele necoapte si micile crengute care se mai rupeau, Adrian m-a intrebat daca n-ar fi mai bine sa bagam restul in frigider si sa continui a doua zi.

Ei bine, nu! N-am abandonat lupta si nu m-am lasat! 

Pai, ce chinez ar fi abandonat munca chiar aproape de sfarsit? Nici unul! 

Asa ca mi-am mobilizat si eu tenacitatea chinezoaicei care preluase controlul corpului meu si, bob cu bob, mi-am continuat treaba.  :))))

La ora 19:30 mai aveam o farfurie plina cu varf cu chiorchine de curatat. Ultima tura. 

Peste inca aproape o ora aveam sa fiu gata. In sfarsit, invinsesem! 

Cantarisem toata recolta inainte de curatat si fusesera 7 kg. Curatate, cred ca am ramas cu aproximativ 6 kg. 

Bineinteles, cred ca v-ati dat seama deja, aceasta este cantitatea optima doar pentru noi doi, pentru a ne aproviziona depozitul nostru apocaliptic cu dulceata de fructe de soc.  :))

Pai, asta ne mai lipsea, in rest avem de toate. Adica, frunze de toate soiurile, pentru ceaiuri, si........ cam atat. E ceva, nuuuuu? :))))

Toate boabele fiind curatate, spalate si scurse de apa, erau numai bune pentru a trece in etapa a doua a pregatirii. 

In ligheanul cel mai mare am pus in mai multe straturi alternante boabele si 4 kg de zahar. 

Vor sta asa peste noapte, in balcon, la rece, sa-si lase sirop, iar maine le voi pune la fiert.

Mi-a mai ramas o punga de zahar pentru maine, daca mai este cazul, cand voi le pune pe foc. 

Acestea fiind spuse, pot spune ca acum am mai bifat ceva de pe lista aia a mea, in care trec lucruri noi, facute pentru prima data in viata.

Este pentru prima data cand voi face dulceata din fructe de soc si chiar pentru prima data in viata cand voi gusta asa ceva. 

Habar n-am cum trebuie sa iasa, ce gust trebuie sa aiba, dar sunt convinsa ca dulceata mea va fi nemaipomenita! Pur si simplu stiu asta! 

Dupa 6 ore de curatat bob cu bob, chiar ar cam fi cazul sa fie asa! Nu de alta, dar nu vreau ca sa raman cu regrete pe suflet, cu traume nevindecate, eventual cu fragmentarea sufletului ne motiv de reteta nereusita. :)

Dar nu se pune problema! Doar v-am spus deja, Pur si simplu stiu ca va iesi cea mai buna dulceata facuta de mine vreodata! :))

Voi reveni maine cu povestea pregatirii acestei retete de dulceata mirobolanta! :)

PS. Nici nu stiu daca avem suficiente borcane in pivnita pentru atata dulceata cata o sa iasa din atatea boabe! Acum parca imi pare rau ca am lasat in Gradina toate borcanele goale, cand am vandut si ne-am mutat de acolo. :)))) 

Dar nu m-am gandit ca voi mai avea nevoie de ele. Eram hotarata sa nu mai fac conserve niciodata, la cate sute de borcane am umplut acolo aproape in fiecare an, in cei aproape cinci ani, de ma saturasem de conservarit. Acum se pare ca mi-a trecut si o iau de la capat! :)))) 

E o vorba: "Ce face omul cand se plictiseste si nu are de lucru? Isi face!" :)))

Si, pe cuvant, chiar nu ma plictiseam! :)

Aveam o multime de carti care asteapta sa fie citite.... aveam niste esarfe incepute, care asteapta sa fie terminate de crosetat.... avem o lista lunga cu filme selectate de Adrian de pe interner, ca sa le vizionam.... deci aveam treaba, ce-mi mai trebuia? :))))

(va urma)

04.09.2022