Oglinzile Sufletului: Despre Lobsang Rampa si cartile lui despre Tibet

Dupa ce am revazut filmul "7 ani din Tibet" au inceput sa vina tot felul de informatii interesante si sa se creioneze tot felul de directii noi.

Cautand mai multe detalii despre povestea adevarata a filmului si, in speta, a personajelor lui, am ajuns la o alta poveste despre Tibet.

Este vorba despre o serie de carti scrise de un "scriitor englez care și-a asumat identitatea unui Lama tibetan, declarând că trupul său este o aparență, acesta fiind "locuit", de fapt, de Lobsang Rampa", conform Wikipedia, care adauga: "Cu o biografie greu de digerat și adesea confundată cu ficțiunea, Lobsang Rampa a lăsat posterității o operă uimitoare, fiind un adevărat revoluționar al timpului său, unul dintre primii maeștri care au prezentat doctrina buddhistă și cunoașterea metafizică orientală într-o forma accesibilă tuturor. (...) „Fost călugăr tibetan și medic, unul dintre puținii care au atins această lume strainie și îndepărtată, autorul a fost un adevărat revoluționar al timpului său, unul dintre primii maeștri care au prezentat doctrina budhistă și cunoașterea metafizică orientală într-o formă accesibilă tuturor.”

Despre cine si despre ce este vorba, de fapt? Autorul acestor carti este un instalator englez. Da, ati citit bine, un instalator. Dupa o viata searbada, banala si plina de dezamagiri, cu o copilarie suferinda si o maturitate seaca si fara sens, intr-o zi instalatorul se urca intr-un copac (nu mai stiu de ce), dar cade de acolo si, nu numai ca isi pierde cunostinta, ci intra intr-o stare de aparenta moarte clinica. Cand se trezeste este, de fapt, alt om. Ce se intamplase?

Cat timp a fost el acolo "mort", corpul lui a fost vazut prin clarvedere de un grup de lama telepati din Tibet, care tocmai cautau un corp potrivit, compatibil, pentru spiritul marelui calugar tibetan Lobsang Rampa, cel care murise cu mult timp in urma, la vremea lui. Cautau un corp prin intermediul caruia acesta, reintrupat fiind, sa-si continue misiunea pe pamant. Nu dorea o revenire prin nastere, considerand asta o pierdere de timp, ci dorea sa se reintrupeze intr-un corp adult, deja matur, prin principiul "walk in".

Corpul in care avea sa intre trebuia sa aiba anumite caracteristici de aura, de vibratie, de energie vitala, de puritate, iar acela al instalatorului parea cel mai bun pana in acel moment. Astfel, spiritul lui Rampa s-a dus la el, a intrat in contact cu spiritul instalatorului, cel care era proprietarul corpului, si i-a cerut permisiunea de a intra in el, argumentandu-i motivatia sa. Cererea i-a fost acceptata, iar dupa trezire, in corp s-au manifestat doua spirite deodata: primul, al instalatorului, care a trecut in plan secund, ducand cu el istoria acelei vieti de instalor, cu toate informatiile, amintirile si emotiile acestuia, iar al doilea, cel al calugarului tibetan Rampa, care a preluat conducerea corpului si a destinului, scriind carti si popularizand imaginea Tibetului dincolo de orice imaginatie.

In aceste carti Rampa isi prezinta, de fapt, autobiografia, mediul si contextul timpurilor vechi, de demult, in care el a crescut, s-a slefuit si s-a format ca si calugar tibetan, ajungand sa atinga nivelul de evolutie care sa-i permita detinerea titulaturii si prerogativelor de "Lama principal", in imediata apropiere al celui de-al 13-lea Dalai Lama, adica al celui imediat anterior al prezentului Dalai Lama, care este al 14-lea.

Cartile au fost scrise si semnate chiar sub aceasta identitate, de Lobsang Rampa, cea a calugarului tibetan, insa nici macar acest nume nu este cel real al calugarului, ci un pseudonim, caci el nu si-a dorit sa fie identificabil cu personajul real care fusese in viata reala, aceea de calugar in Tibet, alaturi de Dalai Lama al 13-lea.

Austriacul Harrer, eroul din filmul "7 ani in Tibet", care scrisese, pana atunci in exclusivitate, prima carte despre fascinantul si inaccesibilul Tibet, s-a considerat atat de privilegiat ca avusese ocazia de a trai atat de aproape si de a se imprieteni cu Dalai Lama (cel actual, al 14-lea), incat n-a putut accepta povestile si cartile scrise de instalator, alias Lobsang Rampa, vazandu-le cu ochi de competitor, ca pe un rival la rangul de "unicul" cunoscator al Tibetului.

L-a contestat vehement, i-a contestat adevarul povestii din carti, precum si explicatiile cu intrarea in corp a altui spirit, o explicatie absurda pentru acele vremuri (acceptata doar de mediile spirituale avansate). Asta l-a impins spre actiuni si declaratii agresive, prin care dorea sa-l discretiteze public de autorul acelor carti (instalatorul/Rampa). Mai mult decat atat, a angajat detectivi particulari care sa descopere minciunile din spatele "povestilor", cu care sa-l impinga spre oprobiul public, literar.

N-a reusit, din fericire, caci cartile lui Rampa au avut un mare succes chiar de la lansare si au in continuare, fiind scrise foarte lejer, pentru orice nivel de cunoastere, condimentate cu un anumit tip de umor care le face sa devina mult mai savuroase si interesante cititorilor neavizati, dar dornici de aventura.

"Cărțile lui ("Al treilea ochi", "Muntele sacru", "Cunoașterea de sine", "Universuri tainice", "Roba tibetană" ș.a.) pun în discuție starea progresului umanității și el ne arată cum putem deveni o forță pozitivă pentru împlinirea binelui, astfel încât să ne dezvoltăm armonios noi înșine și să putem ajuta semenii noștri și toate ființele." Wikipedia

Asadar, dupa ce mi-am solicitat la maxim neurornii prin cartile lui Dan Brown, pline de detalii conspiratoniste, intrigi si ite incurcate, ca-n filmele politiste, apoi dupa ce mi i-am solicitat si cu dramele grele si profunde din cartile Petronelei Rotar, am inceput mai multe alte carti pe care le-am abandonat dupa primele 50 de pagini sau 200 pagini (200 fiind jumatatea care a umplut paharul), am decis ca vreau sa schimb registrul.

Neuronii mei vroiau altceva, ceva mai rafinat, mai elevat, din alta sfera a cunoasterii, dar totodata cu acel ceva lumesc care te prinde si te incanta: umorul. Am gasit retea perfecta pentru mine, imi place si daca dupa primele 100 de pagini ale primei carti n-am simtit impulsul de a o abandona, ci dimpotriva, atunci voi ajunge cu siguranta si la ultima carte.

Sport de divertisment si de culturalizare pentru neuroni!