Oglinzile Sufletului: Dupa Solstitiu (2)

(continuare)

Episodul 5

Am pastrat separat Vila Mociornita, care este, dupa parerea noastra, perla statiunii, de o frumusete arhitecturala deosebita, cu specific montan, construita foarte de demult, in prezent aflata in renovare profunda, de patru ani se tot lucreaza la ea si inca nu e gata, mereu apar si dispar movilele de moloz din fata zidurilor, apoi apar altele, si speram ca, poate anul acesta sau la anul, s-o vedem finalizata, in toata gloria ei monumentala.

Este si frumoasa, este si foarte mare, este si amplasata strategic, la inaltime, cu o belvedere minunata, asigurata spre centrul statiunii si vaii intregi de la poalele culmilor, si cu un parc frumos si elegant la poalele scarilor ce coboara dinspre ea spre sosea (DN1).

O minune de cladire! O admir de nu mai pot!!!

Episodul 6

Ziceam ca liliacul s-a trecut, dar ca urmeaza alte flori sa isi etaleze in prezent frumusetea si parfumul.

Peste tot pe unde intoarcem privirile, nu se poate sa nu vedem un gard viu incarcat de flori albe, delicate, sau de o tufa uriasa, rasfirandu-si crengile pline de podoabe inflorite in jur. Este vorba de cununita miresii.

In curand vor inflori si tufele de soc si de iasomie, deci, in continuare, frumusete si parfum la pachet.

Episodul 7

V-am promis ieri ca revin cu poze cu muscatele care sunt peste tot, la ferestre, la balcoane, la terase, pe la colturi de strada sau de bloc, peste tot unde oameni gospodari si iubitori de frumos si-au impodobit casele si orasul

Cu atatea muscate frumoase peste tot, cred ca intelegeti de ce ne-am dorit si noi sa avem muscatele noastre!

Episodul 8

Tocmai ne intorceam spre casa pe straduta din spatele marii catedrale ortodoxe din centrul orasului, cand au inceput sa bata clopotele.

M-am oprit, am facut cateva poze si am inregistrat cateva din armoniile purificatoare ale marelui clopot din turn. La un moment dat, am observat ca se apropia de la coltul strazii o masina mare de pompieri, motiv pentru care, cu regret, am oprit inregistrarea, pentru a nu capta zgomotul motorului in trecerea ei pe langa mine. Interesant a fost ca, dupa vreo zece pasi, cand aproape depasisem cladirea bisericii, ca si cum Cineva mi-a stiut regretul ca intrerupsesem inregistrarea inainte de final, clopotele au inceput din nou sa bata, iar eu am putut face o noua inregistrare, in acompaniamentul unui cor maiastru de pasarele, care ciripeau vesele in pomii inverziti din jur. A fost magic!

PS - clipurile sunt prea lungi, voi incerca sa le editez si sa le fac mai scurte, pentru a mi se permite incarcarea; revin cu ele.

Episodul 9

Am surprins cateva cadre si de la sosea (DN1), din centrul statiunii, unul foarte aerisit, deloc comercial, purtand inca in zidurile cladirilor izul vremurilor de demult, si care, din fericire, trece in prezent prin niste lucrari de modernizare, initiate de primarie.

Episodul 10

Cand am ajuns acasa, am primit un semn alb de noroc.

Si ma intrebam: sa fie norocul ca Ema a fost intelegatoare si n-a insistat sa mearga cu noi la plimbare?

Sau sa fie norocul ce urma sa-l degustam, adica siropul de muguri de brad, a carei preparare o incepusem ieri, si pe care trebuia sa o finalizez azi?

Episodul 11

Sirop pe care l-am finalizat.

Iar mugurii de brad ramasi (dupa strecurarea infuziei) i-am pus la borcan cu zahar brun, in straturi, pentru alte delicatesuri.

Siropul este bun de degustat acum!

Episodul 12

Cele doua ore cat am pazit siropul sa se fiarba, Ema m-a supus unui amanuntit interogatoriu.

- Aha, asa deci, si cum zici ca a fost plimbarea? V-ati simtit bine? Dar ati fost si prin parc? Ca, eu, cand ies la plimbare, merg si prin parc. Voi ati mers prin parc? Bine, am inteles ca era randul vostru de plimbare, dar prin parc ati fost?

- Dar pe straduta aia din spatele bisericii ati fost? Ca eu mereu ma plimb si pe straduta aia din spatele bisericii, cand e randul meu sa ies la plimbare, de trei ori pe zi. Dar voi v-ati plimbat pe acolo?

- Dar florile le-ati vazut in plimbarea voastra fara mine? Ca eu mereu admir florile cand ies la plimbare, de trei ori de zi. Si socul, si cununita miresii, si florile alea galbene, care seamana cu papadiile, si cele galbene, lucioase, inrudite cu piciorul cocosului, le-ati vazut?

- Aha, le-ati vazut. Inteleg. Dar pe strada aia inalta, cu belvedere, ati vazut vila aia impresionanta, cat o suta de blocuri la un loc? Poftim? Nu-i atat de inalta? Sunt eu prea micuta si asa imi pare? Bine ca sunteti voi mai inalti si, cand iesiti voi singuri la plimbare, adica fara mine, o vedeti un pic mai mica!

- Dar pisicile? Pisicile le-ati vazut? Ati alergat dupa ele? Ca eu mereu alerg dupa toate pisicile din cartier, cand ies afara, la plimbare, de trei ori pe zi! Si toate pisicile fug de mine! De voi fug pisicile? Nuuuu? Cum nu??!! Voi le mangaiati????? Cum asa?? Stau ele la mangaiat? Pfffff.... pai, asa va trebuie!!! Ce sa va fac daca nu ma luati si pe mine cu voi, la plimbare!!!! Eu stiu cum sa le sperii si sa le fac pe toate sa fuga! Voi habar n-aveti! Ce plimbari plictisitoare aveti voi singuri, fara mine!

Da, gata, m-am lamurit.

Ce ziceam? Ca e gata cu ploaia?

Tocmai a plouat cu tunete si fulgere, de-au pornit alarmele masinilor din parcare!

Am surprins si eu vreo doua fulgere si tunete mai timide, de la inceput. Ploaia adevarata s-a dezlantuit abia dupa aceea.

Am surprins fix momentul aprinderii felinarelor urbane, care a facut ca decorul sa fie mai putin amenintator ca la inceput, cand intunericul, ceata, ploaia, tunetele si fulgerele pareau desprinse dintrun film de Hitchcock.