Trei zile ca in povesti pentru trei sarbatori (1)

Episodul 1

Trei zile ca in povesti pentru trei sarbatori 

Sarbatoarea noastra,

Sarbatoarea Rusaliilor,

Sarbatoarea Solstitiului

Am inteles ca sunt aproape doua luni de cand ploua intruna, zilnic sau aproape zilnic aici. Ca in luna mai a ploua zilnic, mai putin in 19 mai, singura zi in care ploaia a stat, a iesit soarele si cerul s-a inseninat albastru si frumos, imbiind la zambete si gandduri optimiste. Va mai amintiti de toti puii de soare care cazusera in ziua aceea fix pe strada noastra? Atunci a fost, pe 19 mai.

Luna iunie a fost pana acum cam tot la fel. A plouat zilnic, de la cateva minute, la cateva ore pe zi, pana la toata ziua si toata noaptea. Zilnic, mai putin pe 5 iunie. Va mai amintiti ca va spuneam ca am vrut sa verificam daca este acelasi albastru senin al cerului si acelasi verde intens al pamantului ca in Bucuresti? Atunci a fost, pe 5 iunie.

De atunci, pana in urma cu doua zile, pe 19 iunie, a plouat continuu, zi de zi, noapte de noapte. In siroaie sau picurat, torential sau averse scurte, dupa cum s-a intamplat in mai toata tara. Cica ar fi trecut un ciclon peste tara noastra. Nu stiu de ce, dar pe 19 iunie s-au oprit ploile alea reci, patrunzatoare pana la oase si cu vijelii. Trecuse fix o luna de cand iesise soarele si pe strada noastra, cu puiii lui cu tot.

Azi, de Solstitiu de vara (momentul de maxim a fost azi dimineata, un pic dupa ora 6 a.m.), ziua s-a deschis in fata ochilor nostri cu chef de inseninare, de insorire, de luminare, de caldura si ciripit vesel de pasarele.

Asadar, am putea bifa trei zile fara ploaie, ne-am zis de dimineata. Trei zile, cat o minune!

Ne-am facut planul de plimbare si am plecat la drum. Aveam de bifat ceva extraordinar pe ordinea de zi, ceva ce n-am mai facut niciodata pana acum, ceva special, ca pentru Solstitiu! Caci, doar nu degeaba a iesit soarele si ne-a fost oferit acest Solstitiu aici si acum, asa.

Episodul 2

Fiind trei sarbatori consecutive (pentru noi), am luat o pauza de la tot si ne-am orientat atentia catre ceva nou. Asa ca am iesit la o plimbare speciala. Noi, oricum, am iesit zilnic la plimbare, ba chiar si de doua ori pe zi, indiferent de vreme, de ploaie, de frig sau alte intemperii. Am plecat cu umbrela dupa noi si, dupa caz, am folosit-o sau nu. Azi, de exemplu, nu am folosit-o. Nici ieri si nici alaltaieri.

Azi, pana sa iesim afara, cerul s-a inseninat foarte frumos, iar temperatura a crescut uimitor de mult, facilitand chiar trecerea brusca spre maneca scurta (la unii), de la geci si pulovere, cum a fost cazul zilele trecute.

Primele care ne-au captat atentia au fost minunatele garduri inflorite cu cununita miresii, de care este plina statiunea aceasta de vacanta, si de care au inceput sa profite din plin roiuri de albine vesele, venite la aprovizionare. A reinceput culesul de polen si nectar, din mijlocul frumusetii acestei gradini montane urbane, situata la cea mai inalta altitudine din tara.

Episodul 3

Ne-a iesit apoi in cale un catel pe care l-am mai intalnit zilele trecute in timpul plimbarilor noastre. Ieri mi-a sarit in fata vesel si dornic de joaca, cersetor de mangaieri si chiar cu tupeu de copil rasfatat.

S-a ridicat in doua labe, iar pe cele din fata mi le-a pus pe genunchi, ridicandu-se cat mai sus spre mine, cu capul lui indesat si cu nasul amusinand in vant, cerand insistent atentie si mangaieri.

Dupa ce i-am indeplinit cererea si dorinta, si m-am oprit, s-a simtit cam nemultumit si parea ca isi schimba atitudinea. Adrian m-a sfatuit atunci foarte grijuliu, dar si foarte comic, prin felul in care si-a ales cuvintele: "Lasa-l, puiut, ca asta pare un catel cu un caracter cam indoielnic".

Azi, "catelul cu caracter indoielnic" statea tolanit fix in mijlocul strazii, ca un pasa, fara sa-i pese ca orice masina ar fi trecut pe acolo abia ar fi avut loc sa se strecoare intre el si bordura, pentru a trece mai departe.

Vazandu-l cat de nepasator statea el acolo, am inceput sa-l fotografiez, si chiar am surprins momentul trecerii unui autoturism pe langa noi care, dupa ce a claxonat scurt, fara succes, l-a ocolit pe impricinat. Acest, dovedindu-si inca o data caracterul indoielnic, s-a manifestat foarte dispretuitor fata de pretentiile pe care cineva, oricine, le putut avea fata de el, ba chiar si fata de mine, pentru ca nu-i acordasem inca nici o mangaiere.

Episodul 4

Va spusesem la inceput ca azi plecasem la plimbare cu un scop foarte precis, ca doream sa facem ceva inedit, ce nu mai facusem niciodata pana acum. Ei bine, exact asta am si facut.

Imi pusesem in gand de ceva vreme ca, daca am ocazia, sa culeg muguri de brad si sa fac siropul acela nemaipomenit pe care il vedeti vandut pe marginea soselei de localnicii muntilor, si din care poate ati si gustat.

Asa ca ne-am luat o punguta cu noi si, stabilindu-ne noi locul de recoltare cu ocazia plimbarilor din zilele trecute, ne-am indreptat fix catre locul cu pricina, mai exact, o strada la marginea careia strajuia un rand de brazi batrani, cu crengile pana aproape de pamant, usor de ajuns la ele (tinand cont ca totul era ud in jur, peste tot, iar in padure nu prea era indicat sa intram pe vremea asta) si incarcate de muguri cruzi, abia eliberati din "caciulitele"lor de protectie, parfumati si acrisori (sunt comestibili, pot fi mancati si asa, cruzi, nepreparati, cu scop terapeutic). Si m-am apucat de recoltat.

Pe vremea asta, cand eram in Gradina, in anii trecuti, copileam la rosii si la castraveti, iar mainile mele erau negre de la aceasta operatiune, iar manichiura mea era "originala". Acum am cules o punga de muguri, unul cate unul, firicelele acelea mici si fragede din varfurile de brad avand abia 1-2 cm, o activitate migaloasa, dar frumoasa, placuta, ca o relaxare montana, as putea spune, mai ales daca ma gandesc si la ce urmeaza sa fac din aceasta recolta adunata. Nu, n-o sa fac bulion si nici suc de rosii. Dar nu stiu cine s-ar da inapoi si ar refuza un sirop de muguri de brad cu apa minerala si cuburi de gheata in plina vara caniculara. Ca, nu stiu daca stiti, dar, pe langa aroma aceea specifica de brad, de conifer, de rasinoasa, acest sirop are o aroma usor mentolata si acrisoara. Si nu de la lamaia care se adauga in reteta, ci chiar de la mugurii de brad, materia prima de baza.

Episodul 5

Si, cum stateam noi pe marginea trotuarului si culegeam muguri de pe poalele crengilor brazilor batrani, a aparut langa noi deodata, ca din pamant, asa cum apar in povesti, de nicaieri, batranele vrajitoare cu suflet bun, ca sa ajute, o doamna in varsta.

A intrat in vorba cu noi imediat, foarte volubila si dornica de companie. Se sprijinea intr-un baston, un fel de toiag de vrajitoare buna, si pasea usor adusa de spate, garbovita de ani.

"Sa culegeti si muguri din aceia mici si maro, din care se fac conurile, nu doar varfuri verzi. Acelea dau o aroma atat de buna siropului....mmmm.....mmmm.....!!!!".... a exclamat ea foarte incantata, inchizand ochii a placere si savurand gustul cunoscut in mintea ei, din memorie, si recomandandu-ni-l si noua.

Adrian a stat mai mult de vorba cu ea, schimband mai multe impresii si pareri, in timp ce eu mi-am continuat recoltarea migaloasa a mugurilor. Era bucuresteanca, dar de 25 de ani isi petrece verile aici, la munte. De cand a iesit la pensie sta chiar cate 6 luni pe an aici. "Ca la Bucuresti nici nu pot respira! Aici, cand vin, simt ca traiesc, simt cum mi se umplu plamanii cu aer!"

Fusese la viata ei profesoara de fizica la un liceu bucurestean central. Toata viata, aceeasi functie, aceeasi activitate, la acelasi liceu. Ba, mai mult decat atat, ne-a confirmat cu o mare mandrie in glas si cu un profund sentiment de multumire ca a intrat pe aceeasi usa/poarta in cladirea liceului timp de peste 30 de ani de profesorat. Va dati seama? Ce vorbeam eu zilele trecute despre schimbari majore? Doamna aceasta n-a facut in viata ei nici macar o singura schimbare majora (eu cred ca nici macar una minora) in ceea ce priveste profesia si viata profesionala. Ca asa au fost timpurile, da, inteleg. Totusi, eu, daca as fi fost in locul dansei, cred ca as fi innebunit de plictiseala, de plafonare, de lipsa a provocarilor si a evolutiei. In fine, altfel s-au desfasurat vietile si destinele oamenilor in vremea comunismului si "socialismului multilateral dezvoltat", care era, de fapt, extrem de limitativ pentru masa mare a populatiei, fara orizonturi diversificate, fara posibilitatea alegerilor libere, fara alternative (altele decat binecunoscutele "repartitii" de la stat, care stabileau directia si locul de munca dupa unele criterii dubioase (pentru cei mai multi) si dupa alte criterii discretionare (pentru clasa privilegiata).

Dupa cateva amabilitati si glume, doamna ne-a urat sanatate si spor la lucru, apoi s-a indepartat de noi, pasind rar, apasat, dar destul de energic, lovind metalic cu bastonul in asfalt.

Am asteptat sa se indeparteze suficient cat sa-i respect confidentialitatea, si am vrut sa-i fac o poza din spate. Doar ca, nu stiu cum am facut, asa cum fac eu uneori , si am atins ecranul telefonului cumva, schimband setarea pe filmare video. Mi-am dat seama dupa cateva secunde ca nu aud sunenul specific de declansare la fotografiere, si am schimbat setarea, apucand sa-i fac vreo doua poze. Dar filmarea este chiar grozava, chiar daca am surprind doar cateva secunde din prezenta misterioasa a acestei doamne, cu o aparitie ca din poveste.

(va urma)

21.06.2021