Oglinzile Sufletului: Trei zile ca in povesti pentru trei sarbatori (2)

(continuare)

Episodul 6

Trei zile ca in povesti pentru trei sarbatori

Sarbatoarea noastra,

Sarbatoarea Rusaliilor,

Sarbatoarea Solstitiului

"Ai auzit-o, puiut, cum a spus? Fix cu cuvintele mele."

Exact asa fusese. Exact asa rostise batrana doamna, batrana vrajitoare cea buna, iesita ca din pamant pentru cateva sfaturi, si disparuta aproape instantaneu, desi n-am fi putut crede ca este in stare de asa viteza cand am vazut-o mergand apasat, sprijinindu-se in baston. A fost ca un fel de Muma Padurii, Bunica inteleapta a Muntelui, Baba Dochia, poate, iesita in calea noastra in zi magica de Solstitiu cu vorbe de Duh (vorbe de Rusalii, cu Duh).

Dupa plecarea ei ne-am terminat si noi culesul de muguri de brad si am pornit mai departe in plimbarea noastra, decisi sa ne bucuram din plin de frumusetea unei zile insorite, dar si de gradele relaxate din termometru, care l-au facut pe Adrian sa iasa afara imbracat doar in camasa, si care m-au facut pe mine sa regret ca imi luasem si puloverul si geaca pe deasupra, circumspecta, cu gandul la frigul din zilele precedente.

Pe drum am descoperit frumusetea inca primavaratica a muntelui, chiar daca suntem la final de iunie.

Socul este abia inmugurit aici si ma bucur mult ca este asa, caci sper sa apucam sa culegem si noi cateva palarii parfumate, proaspete, sa miroase casa a soc, caci soc de ceai, uscat, pastrat bine in caserole, adunat din Gradina, avem cat pentru sapte ani de-acum inainte. Doar l-am cules din "Tara Socului rasare", unde a fost Gradina noastra din Ardeal (daca va mai amintiti povestea puiului de soc, in care va vorbeam despre.... soc )

Episodul 7

Liliacul s-a cam ciufulit de la atatea ploi, dar inca se mai semeteste din varfuri de tufe gigantice, ca niste copaci, care strajuiesc aproape toate curtile din jurul tuturor vilelor cochete din statiune. Am putea spune ca nu exista curte sa nu aiba unul-doi copaci stufosi de liliac roz, mov sau alb.

Zilele trecute, iesind la plimbare mai mult pe ploaie, n-am mai luat telefonul cu mine si nu am poze cu ei, dar credeti-ma pe cuvant.

Azi mi-am amintit si am facut vreo doua poze unor flori albe de liliac, inca proapspete pe varfuri de copac, si inca parfumate.

In schimb, au inceput sa apara alte flori montane, de sezon. Florile de nu-ma-uita sunt peste tot acum, inveselind orice colt de gradina, orice spatiu verde de bloc, orice margine de gard sau orice bucata de pamant stancos, al cuiva ssau al nimanui. Ploaia le-a inviorat si le-a ridicat spre soare, iar telefonul meu nu se mai satura fotografiindu-le.

Episodul 8

Pe alocuri a inflorit trifoiul, niste floricele galbene de camp si ele la fel, iar intr-o zona mai umeda, am descoperit un soi de "muscate" salbatice, galbene.

Frunzele lor sunt acoperite cu un puf fin care retine picaturile de apa deasupra ca pe niste perle stralucitoare, diafane, ca pe niste minunate picaturi diamantine de lumina.

PS. Mi s-a spus ca Florile care seamānā cu muşcatele par a fi creţisoarā. Am cautat detalii despre cretisoara si am aflat ca se mai numeste si Iarba Maicii Domnului. "CREȚIȘOARA – (Iarba Maicii Domnului) Este o plantă de o frumusețe aparte, cu frunzele rotunjite și încrețite, de unde și numele ei. Magia îi vine însă de la picăturile de apă pe care le ține ca-n palmă, strălucind asemenea unor cristale, în care se reflectă lumina soarelui. Înfățișarea aceasta „diamantină” a Crețișoarei te face să simţi un „ceva” enigmatic în prospețimea ei verde, un „ceva” care este incredibila sa forță vindecătoare, căci este unică – nu doar prin frumusețe, ci și prin utilitatea ei, într-o grămadă de boli –

Denumirea științifică a Crețișoarei este Alchemilla vulgaris, iar în popor mai este numită și Iarba Maicii Domnului, Acoperământul Maicii Domnului, Iarba femeilor etc. Multe dintre numele sale vin din medicina monastică, unde Creţişoara este considerată a fi purtătoarea harului vindecător al Maicii Domnului. În vremurile pre-creştine, se spunea că zânele vin la revărsatul zorilor ca să presare cu mâinile lor fermecate picăturile de rouă de pe frunzele Creţişoarei. Fiind sub protecţia zânelor, această plantă ar fi avut darul reîntineririi şi al vindecării, mai ales asupra femeilor." Sursa https://www.formula-as.ro/.../cretisoara-iarba%e2%80.../

Episodul 9

Aparitia acelor "muscate" galbene, salbatice, de camp, care, de fapt, nici nu sunt muscate, si nici nu stiu ce sunt, ca nu m-am documentat inca, mi-a ridicat la fileu acest subiect al florilor, care ne este foarte drag.

De cand ne tot plimbam zilele acestea prin aceasta statiune montana, am admirat peste tot multimea de muscate rosii agatate pe la geamuri, pe la balcoane, pe la stresini, pe garduri si pe oriunde. Ne-a atras atentia mai ales un soi de muscate de un rosu foarte aprins, intens, rubiniu, cu frunze mari, viguroase, care formeaza ca o coroana sferica in jurul ghiveciului, si care infloreste bogat, in inflorescente uriase, cu petale mari, uimitor de frumoase.

Le-am vazut peste tot, dar n-am apucat sa le fotografiez decat azi, pe acestea de mai jos. Abia azi, dar dupa ce, admirandu-le atat de mult pe toate, de atatea zile si peste tot, si dorindu-ne sa avem si noi muscatele noastre frumoase, ne-am cumparat si noi doua ghivece.

Poate va mai amintiti cum am pierdut in Gradina, dupa o iarna mai geroasa, toate florile cu care venisem din Bucuresti, chiar pe toate, toate, ramanand doar cu cyclamele, singurele carora le place frigul si aerul umbros, asa cum era in balconul nostru lung, unde am crezut ca si celelalte flori aveau sa reziste iernii. N-au rezistat, iar dupa muscate chiar am avut mari regrete, caci le inmultisem mult, umplusem balconul, aveam multe culori, aveam si muscate curgatoare, inmultite cu greu (adica in mult timp, butas dupa butas). Dar, asta e, le-am pierdut, iar acum, tot admirand atatea muscate impresionante, mi s-au reactivat regretele dupa muscatele mele pierdute, asa ca, pentru a vindeca aceasta rana si acea linie temporala , ne-am cumparat si noi doua ghivece, cum am spus.

Sper sa mai pot face cateva poze macar cu cele mai frumoase flori pe care le-am vazut pe aici si sa revin la aceasta postare pentru a le adauga si a le vedea si voi.

Episodul 10

In fine, tot plimbandu-ne noi pe stradutele cochete si admirand decorul natural si nu numai, am constatat, la un moment dat, ca nori vineti se ingramadeau spre rasarit si pareau amenintatori, incarcati cu ploaie.

Ne-am gandit ca ar fi bine daca am ajunge acasa inaintea ploii, desi, chiar daca nu, umbrela era cu noi, deci n-aveam nici o grija in sensul acesta. Tocmai de aceea, ca n-aveam nici o grija, am decis ca putem sa ne oprim si pe la "Covrigul de aur", obiectivul turistic central al statiunii, pe care ne straduim sa nu-l ratam niciodata, si pe care il recomandam cu prioritate oricui.

Am plecat de acolo foarte incantati de ceea ce am vazut, simtit, mirosit si mai ales... degustat.

Un obiectiv turistic cultural-gastronomic deosebit, pe cuvant!