miercuri, 26 august 2026

Alice in Tara Minunilor, impreuna cu Palarierul ei


Aceasta insemnare are legatura cu seria intitulata ”Viata ca un joc de carti”, care a avut pana acum cinci episoade. Las link-urile mai jos pentru cei care le-au ratat.

02.02.2019 - Viata, ca un joc de carti (1) – Popa de caro si Dama de inima neagra (actiunea are loc in 02.02.2019)

Azi, nu, nu am mai gasit carti de joc pe strada, ca in cazul celorlalte episoade, dar am gasit o pagina foarte interesanta pentru mine, Keep Calm, de unde am selectat toate pozele de mai jos. Daca va place ce veti vedea, puteti vizita pagina respectiva pentru mai multe.

Ideea este ca in povestea lui Alice gasim atat de multe metafore incat nu exista ca cineva sa nu se regaseasca macar in unul din aspectele ei magice. Nici nu-i de mirare ca a avut un atat de mare succes, atat ca poveste, cat si in domeniul filmografic. 

M-am regasit si eu in paginile povestii cu mult timp in urma, chiar am primit semne de la Dumnezeu in 2023, cand am gasit carti de joc cu personaje din aceasta, chiar pe Alice si Pisica Cheshire, deci nu-i nici o surpriza ca inca rezonez cu ea si cu personajele ei, reprezentand simboluri metaforice interesante. Palarierul, Castelul magic, piesele de Sah, Cartile de Joc, Oglinda magica, Palaria in sine (care este un simbol foarte puternic) sunt doar cateva din ele. Am scris mai multe despre asta in episodul (2) al serialului meu. 

Am intrat prin gaura Iepurelui Alb, am pierdut notiunea timpului, am intalnit toate personajele celebre, inclusiv pe Pisica Cheshire si pe fratii aia ciudati si nebuni, nu dau detalii aici, exista un corespondent al fiecarui caracter din poveste in lumea reala, dar, descrise ca pe o poveste, toate par mai usor de acceptat.

Intalnirea cu Palarierul a fost definitorie si determinanta pentru alegerea directiei drumului. Pentru ca el mi-a oferit Oglinda - Ochii lui in care m-am privit si m-am vazut asa cum el m-a vazut. :)

Spre deosebire de Alice, care, in final, a ales sa se reintoarca in realitatea lumii obisnuite (dar, transformata, da), eu am ramas in Tara Minunilor, alaturi de Palarier. :)

Acum am vrut doar atat: sa las aici pozele de mai jos, pentru ca sunt o colectionara a frumusetilor care imi fac inima si sufletul sa vibreze frumos. 

Asa cum am facut in cazul colectiei cu Castelul din poveste (care este unul si acelasi cu castelul din Tara Minunilor, precum si din Cenusareasa si Alba ca Zapada, adica o inspiratie dupa Castelul Neuschwanstein, Bavaria) si cu scarile lui elegante. Puteti vedea aici:

(1) Una din obsesiile mele secrete: Scara catre Cer
(2) Inca una din obsesiile mele: Castelul Neuschwanstein, Bavaria

PS. Ati observat oare similitudinea extraordinara intre capul Pisicii Cheshire, cu ochii ei mari si cu ranjetul acela cu colti ascutiti, si dovlecii de Halloween, care au la fel, ochii si ranjetul acela, cu aceiasi colti ascutiti? Hmmm...... 

Un fel de paralelism intre varianta pozitiva (povestea lui Alice cu Sfatuitorul ei) si varianta negativa (Vrajitoarea cu Ajutorul ei, un Gardian protector - ati observat ca in toate imaginile, acolo unde apar vrajitoarele apar si bostanii?)

In varianta pozitiva, palaria de vrajitor o poarta el - Parlarierul, care este un fel de Vrajitor ”sub acoperire” in Tara Minunilor  - Principiul Masculin (caci Alice, principiul feminin, este inca neexperimentata, fiind la granita dintre inocenta copilariei si maturitatea adultului). 

In varianta negativa, palaria de vrajitoare o poarta ea - Vrajitoarea, Principiul Feminin - femeia fiind deja inteleapta, experimentata, capabila sa decida si sa faca fata provocarilor majore ale lumii. Cum lumea isi dorea doar varianta de femeie vulnerabila, dependenta si supusa, nu se asteapta ca ea sa fie puternica si sa reziste atacurilor si incercarilor ”de a o pune la locul ei”, dar, mai ales, nu se astepta ca ea sa fie si invingatoare, deci, a fost acuzata de ”vrajitorie” :)))). 

Ce imi place mie la multe din pozele de mai jos este ca Alice este prezentata si ca tanara inocenta care trece prin poveste (un fel de Zana Buna), dar apare deseori si purtand pe cap palaria Palarierului, aceasta fiind un simbol clar al puterii interioare, al increderii in sine si al experientei acumulate. Devine ea insasi o tanara vrajitoare. :)))

Chiar daca initial poarta palaria Palarierului, un fel de protectie de imprumut, prin asociere cu Principiul Masculin, ulterior apare intr-o poza chiar si cu o palarie de adevarata vrajitoare (si cu bagheta de vraji!). Cautati poza mai jos, e inedita! :))))

Ideea extraordinar de importanta, din perspectiva mea, este alta. Ea va ajunge o vrajitoare ”en title”, adica una adevarata, in functie, doar daca ramane in Tara Minunilor. Daca se intoarce in lumea ”reala”, isi va pierde toate puterile castigate in aceasta lume magica. Tot ce a vazut ca se poate face si trai pe acest taram al minunilor va fi interpretat ca ”nebunie”  in lumea asa-zis ”reala”.

Intelegeti substratul? Povestea este generata in mod tendentios dezavantajos pentru Alice. Mai intai Iepurele Alb ii arata lumea magica, caci este ”obligat” cumva, subconstient, sa faca acest lucru, dar, la final, Alice este impinsa de la spate si primeste recomandarea, tot prin subconstient, ca, gata, a vazut destul, a invatat destul, e timpul sa lase acestea in urma si sa revina de unde a plecat. 

Acolo unde se intoarce isi va pierde toate puterile castigate. Va avea un pic de cunoastere in plus, un pic de experienta in plus si un pic de discernamant in plus, dar nu va mai avea puterile descoperite in ea insasi, magia, transformarile prin propria vointa, autodeterminarea. Isi va pierde ”palaria de vrajitoare” si ”bagheta magica”. 

Nu, multumesc! Eu nu renunt la ce am castigat. Raman in Tara Minunilor, un fel de Alice-Vrajitoare, cu palarie si bagheta magica. :))))

Nu-i asa ca nu v-ati gandit niciodata pana acum la Alice ca la o vrajitoare in devenire? :)))))

Interesant, nu-i asa? Ne cam pun multe pe ganduri, daca stam sa contemplam simbolistica detaliilor si metaforelor din povesti... :)))

































































































































































































































































































26.08.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:


Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
*
PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele și poeziile mele sunt creația mea exclusivă, fără nici o influență, intervenție, corecție, rearanjare, sugestie sau inspirație obținute prin AI (Inteligența Artificială). N-am accesat niciodată AI, ChatGPT și nici o platformă sau aplicație de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu mă interesează aceste facilități, nu am nevoie de ajutor în a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat și inspirație pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu îmi aparține exclusiv.
Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani înainte de accesul publicului la AI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)