marți, 4 august 2026

Margarete pentru fete

 

Imi plac florile albe. Imi plac enorm de mult.

Pe primul loc, intotdeauna va fi crinul alb, de preferinta cel de gradina, cu stamine galbene. Dar poate fi orice crin alb, pana la urma. Crin sa fie, alb sa fie. :)

Crinul alb este simbolul suprem al perfectiunii, din perspectiva mea. Este simbolul Adevarului, al divinitatii, al puritatii, gingasiei, feminitatii, dar, paradoxal, si al curajului sacru. Parfumul sau inconfundabil, puternic, dulce, ametitor de frumos, sugereaza o forta interioara extraordinara, de neoprit, incomparabila, imperiala, regala. Simbolizeaza statut, onoare, integritate si onestitate.

Crinii sunt flori de gradina, deci, prin definitie, sunt flori care pretind onorarea la cel mai inalt nivel, protectie si grija, dar care ofera bucurie si frumusete pe masura atentiei care li se ofera.

Apoi, desigur, dupa cum ati dedus deja, margaretele ocupa locul doi in topul preferintelor mele privind florile albe. 

Ele se situeaza, cumva, la un pol diferit de Crin. Caci, daca Crinul Alb sugereaza maturitate, din toate punctele de vedere, indicand independenta si unicitatea adultului suveran, Margaretele, cu petalele lor albe, delicate, ma duc cu gandul spre copilarie, spre candoarea, inocenta si puritatea copiilor.

N-am cautat pe internet simbolistica margaretelor, insa mie imi sugereaza veselia, spiritul jucaus, curios si entuziast al copiilor. Poate de aceea vad frumusetea luminoasa a unui buchet de margarete, caci ele doar mai multe impreuna isi pun in valoare stralucirea alba a petalelor, gingasia lor, dansul mirific dintre albul dantelat si miezul galben, auriu, solar, al centrului acestor flori. Sunt sori in miniatura, ca niste jucarii pentru copii, dar cu finetea si vulnerabilitatea feminina, expuse de petalele albe.

Margaretele sunt, de regula, flori de camp, libere, neingradite, chiar daca sunt si soiuri de gradina, care au, poate, corolele mai mari, mai impresionante. Mie imi plac toate, margarete sa fie, albe sa fie (desi asta este un pleonasm, margaretele sunt albe prin definitie). 

Fiind flori de camp, imi sugereaza nelimitarea, neingradirea simtita in copilarie, sentimentul inexplicabil ca totul este posibil, ca nu exista nimic care sa nu poate fi atins, obtinut, creat, inceput, sfarsit, castigat. Copiii nu au simtul spatiului si timpului limitate, jocul lor este jocul divinitatii absolute, care vrea si poate sa manifeste orice cu bucurie, cu rasete, cu voie buna, cu entuziasm si descoperire continua, fara permisiune, fara oprelisti, fara interferente sau bariere.

Asadar, pentru ca anul acesta am reusit sa-mi fac si eu prima mea cununa de margarete, cununa magica de Sanziana, mi-am zis ca o postare dedicata acestor flori minunate ar completa perfect acest subiect.

Motivul floral al margaretelor mi-a devenit si simbolul Vrajitoarei cea Buna, a Zanei, cel care a dat coperta celei de-a doua editii (revazuta si adaugita) a volumului meu de versuri ”Femeia, Vrajitoare Rea sau Buna?”. 

Caci, desigur, nici o vrajitoare nu poate fi una ”buna” daca nu are in interiorul ei, ca fiindu-i determinant, acel minunat spirit ludic, care se manifesta plenar si in cazul meu. :)

Am ales de pe internet cele mai frumoase poze cu margarete pe care le-am gasit si le pun aici, dupa pozele mele cu coronita mea. 

Si, pentru ca tematica acestor zile are, totusi, legatura cu vrajitoarele, evident ca ati inteles de ce, am ales cateva poze cu Vrajitoare Bune, care se recunosc usor dupa un semn distinctiv - florile albe de margarete, care sunt in preajma lor.  ;-)

Apoi, va invit sa observati cu atentie cum numai cateva flori de margarete intr-un buchet mixt cu flori de camp il potenteaza, il sublimeaza si il impregneaza firesc, natural, dar evident, cu prospetime, vioiciune, lumina si veselie!














































































































































































04.08.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele și poeziile mele sunt creația mea exclusivă, fără nici o influență, intervenție, corecție, rearanjare, sugestie sau inspirație obținute prin AI (Inteligența Artificială). N-am accesat niciodată AI, ChatGPT și nici o platformă sau aplicație de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu mă interesează aceste facilități, n-am întrebări pentru AI și nu am nevoie de ajutor în a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat și inspirație pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu îmi aparține exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani înainte de accesul publicului la AI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)