Lansare ”Femeia, Vrăjitoare Rea sau Bună? Ediția a II-a, revăzută și adăugită”

Femeia, Vrăjitoare Rea sau Bună?

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Dragi cititori,

Doresc să vă reamintesc că prima ediție a acestui volum de versuri a fost lansată în octombrie 2025, are 120 pagini A4 și conține 77 de poeme. Are cod ISBN 978-973-0-42839-1.

Cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, cea din prezent (august 2026), are o copertă nouă, 128 pagini A4 și conține 90 poeme, respectiv, cu încă 13 poeme în plus față de prima ediție – este evident de ce 13, nu-i așa? :)

Am dorit ca lansarea acestui volum să aibă loc în data de 13 august, la ora 13:13, dar nu am avut răbdare să aștept până atunci. Așa că am taiat un ”3” și a rămas data de 1 august la ora 13:13. Azi. :)))

Volumul ”Femeia, Vrăjitoare Rea sau Bună, Ediția a II-a revăzută și adăugită” este înregistrat în Registrul Centrului Natțonal ISBN - Biblioteca Națională a României sub cod ISBN 978-973-0-44551-0.

*

După ce am publicat în iulie 2022 primul meu volum de poezii, numit "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire", care conține 453 de poeme în cele 359 pagini A4, cod ISBN 978-973-0-36933-5, am continuat și în următorii ani, până în prezent (august 2026), să compun versuri, dar oarecum sporadic, până când s-a conturat această tematica interesantă despre Femeie: în funcție de ochii care o privesc și care o apreciază, ea poate fi percepută fie ca o Vrăjitoare Rea, fie ca una Bună. Sau, paradoxal, ambele deodată.

Desigur, Iubirea vede întotdeauna Femeia ca fiind Vrăjitoarea cea Bună, Zâna. Ea are abilități misterioase, magice, deține puterea farmecelor care ajută, vindecă și salvează, deci, prin iubire, acțiunile Femeii sunt întotdeauna blânde și pozitive.

Prin Vrăjitoarea cea Rea eu am văzut Umbra ei, un fel de alter-ego al aceleiași Femei - dintr-o perspectivă spirituală – un fel de subpersonalitate care manifestă abilitățile ei de putere, cu ajutorul cărora își exprimă ferm și fără echivoc propriul adevăr și deciziile, atitudinea clară împotriva minciunii, pe care nu o tolerează, cum nu tolerează nici abaterile de la o conduită morală și sănătoasă, pedepsind trădarea și generând consecințe pe măsura faptelor reprobabile.

Așadar, chiar și ea însăși, Femeia, privindu-se în oglindă, se poate vedea ca fiind fie ”cea Bună” fie ”cea Rea” în funcție de sentimentele și starea interioară în care este când își vede reflexia, dar și în funcție de experiențele prin care a trecut sau urmează să treacă.

M-am privit și eu în oglindă, iar ceea ce am văzut am pus în cuvintele poemelor din acest volum. Uneori am văzut-o în mine pe Zâna cea Bună sau pe Sfânta – deci, pe Vrăjitoarea cea Bună, deși poate că mi-aș fi dorit s-o văd pe ”cea Rea”, ca să-mi împrumute din puterile ei specifice. Alteori, mi-aș fi dorit s-o văd pe ”cea Bună”, ca să-mi tempereze starea interioară pe care o resimțeam atunci când ”Vrăjitoarea cea Rea” își manifesta fățiș nemulțumirile și își declara supremația.

Am vorbit în versuri pentru mine, dar am vorbit și pentru toate Femeile care au nevoie să se exprime și nu știu cum, sau pentru cele care vor doar să asculte și o altă perspectivă.

”Vrăjitoria” feminină nu-i chiar un subiect simplu de înțeles, cu atât mai puțin simplu de transpus în versuri. Este ca mersul pe un teren cu nisipuri mișcătoare.

Femeia, se știe, este mereu, oricum, foarte greu de înțeles, chiar și de către ea însăși uneori, însă, aș vrea să nu existe pentru nimeni nici un dubiu că, indiferent de influențele exterioare, în mod incontestabil, ”Femeia are întotdeauna dreptate!” Ea are dreptate chiar și atunci când ea însăși ar vrea să nu aibă dreptate. :)

În esență, versurile mele continuă să prezinte Femeia care se autodescoperă tot mai autentică, mai asumată, mai fermă, care își permite să-și manifeste vulnerabilitatea, sensibilitatea, având o credință puternică în sine, în propria-i intuiție, în compasiune și în propria călătorie magică.

Totodată, am continuat să surprind și Iubirea Femeii față de Bărbatul ei, modul în care fiecare potențează călătoria lor împreună și viziunea lor asupra acesteia. El este, desigur, Magul Alchimist, singurul în măsură să facă față ”farmecelor” Vrăjitoarei lui.

Există în unele poeme și o notă puternică de solidaritate feminină, cu alte cuvinte - o solidaritate între Vrăjitoare, în legătură cu care vă rog să vă imaginați următoarea scenă: în miez de noapte, sub clar de lună plină, câteva Vrăjitoare își adunândă puterile laolaltă în jurul unui ceaun uriaș, sub care arde un foc în vâlvătaie, aruncând cu scântei în toate direcțiile, ceaun în care bolborosește un lichid vâscos verde-fosforescent, în care fiecare aruncă pe rând câte o vrajă, câteva ierburi magice, vreo incantație misterioasă sau alte ingrediente oculte… poate vreo aripă de pasăre, vreun picior de broască sau un banal ochi de crocodil… încercând să obțină împreună poțiunea fermecată necesară pentru… salvarea planetei, desigur, voi pentru ce altceva credeați? J

Revenind la realitatea noastră, cea fără ceaunuri pline cu poțiuni și fierturi magice, așa cum spuneam și în Prefața volumului de versuri precedent ”Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire", toate poemele îmi oglindesc lumea, aşa cum eu am văzut-o prin ochii mei şi aşa cum am filtrat-o prin sufletul meu.

Lumea este ambivalentă. Este fie frumoasă, luminoasă, dreaptă, corectă, neîngrădită și fericită, fie umbrită, cu închisori de suflete şi reguli unilaterale, cu bariere în faţa libertăţii, şi cu gratii în faţa aripilor. Era inevitabil ca Femeia din versurile mele să nu reflecte cât mai mult din această lume, așa cum e ea, bună sau rea.

Aşa că mi-am pus inspirația, imaginația și metaforele să lucreze. Mai mult decât atât, prin unele poeme am deschis porţi către Cer, am ridicat trepte către Dumnezeu, şi mi-am pus aripi de înger pe sufletul dornic de zbor. Am invocat puterile Cerului și am primit cu recunoștință ajutorul divin. Sacralitatea este întotdeauna un apanaj al Femeilor Vrăjitoare, se știe. 

Tocmai de aceea am invocat în unele versuri prezența și energia Mariei Magdalena, singurul personaj feminin (din perspectiva mea total subiectivă) care reface legătura indestructibilă dintre Cer și Pământ, dintre sacru și profan, dintre trecut și viitor, dintre moarte și înviere.

Apoi, când aripile de înger mi-au obosit, le-am lăsat deoparte să-și recupereze forțele și am încălecat pe mătura mea fermecată de Vrăjitoare, mi-am pus pe cap pălăria magică și mi-am șoptit propriile incantații secrete puternice, la miezul nopții, sub clar de lună plină. Ei bine, cu acestea nu dau greș niciodată! :)

Asta s-a întâmplat în octombrie 2025.

Acum, în august 2026, avem o versiune nouă a acestei ”vrăjitoare”. :)

Veți constata că acest volum de poezii are o energie diferită, nouă, față de cea cu care am fost obișnuită în trecut, poate și datorită micilor incursiuni de introspecție și integrare a versiunilor mele de Femeie din trecut, proces surprins în mai multe poeme, ceea ce le face să pară a fi învăluite într-o aură ușor filozofală. O spun într-un sens ușor peiorativ, desigur, căci nu vreau să las vreo impresie greșită, cum că m-am apucat de versificat tratatele lui Confucius, ale lui Descartes sau Spinoza, doamne ferește. :)

Indiferent cum suntem văzute, bune sau rele, de alții sau chiar de noi înșine - noi, Femeile, suntem incontestabil Vrăjitoarele acestei lumi: noi o creăm, o transfigurăm și implementăm ”magia” în viața tuturor, indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare în parte.

Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi citit, mă citiţi şi mă veţi citi.

Cu drag şi recunoştinţă, Liliana

  

Motto:

"Nici nu ai idee cât de mult am căutat un cadou pentru tine. Nimic nu a părut potrivit. Ce rost are să aduci aur unei mine de aur sau apă unui ocean? La orişice m-am gândit era ca şi cum aş fi adus mirodenii Orientului. Nu este nevoie să îmi dau inima şi sufletul pentru că tu deja le ai. Aşa că ţi-am adus o Oglindă. Uită-te la tine şi priveşte-mă pe mine!" Eu sunt Oglinda ta. (Rumi)

*

"Știi care e problema cu lumea asta? Toți vor o soluție magică la problemele lor, dar niciunul nu crede în magie." (Lewis Carroll, Conscious Reminder Beyond)

*

”Vă puteți trăi viața în două moduri. O modalitate este de a gândi că magia nu se întâmplă. A doua este să crezi că tot ce se întâmplă este magic.” (Albert Eistein)

*

"S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole... Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...” (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)

*

"Nu poți să vezi zâne dacă nu ești zănatic.” (Nichita Stănescu)

Așa cum spuneam mai sus, pentru că esența versurilor mele este Femeia redescoperită în Sine însăși, reiau aici câteva texte foarte sugestive în acest sens, în care mi-am regăsit exprimate milimetric propriile-mi gânduri.

La final veți regăsi cuprinsul cu titlurile poemelor din această ediție.

"Ușor, ușor, femeile încep să iasă din traumele și dramele colective. Se trezesc. Încep să realizeze ceea ce li s-a furat - dreptul la autonomie corporală, respectul, dreptul de a trăi o viață împlinită, dreptul la sănătate, dreptul la fericire, dreptul la alegeri. Încep să vadă că pot ieși din rolurile de martir și de victimă. Încep să se respecte și să ceară respect. Încep să vadă că a fi femeie nu înseamnă condamnare pe viață la suferință.

Toate acestea spre disperarea celor care beneficiau și încă beneficiază de pe urma oprimării și subjugării feminine.

Femeile încep să fie fericite după mii de ani de sclavie în patriarhat. Rup lanțurile. Își descoperă furia interioară - acea furie sănătoasă pe care au fost învățate să o reprime și care le arată cât de mult au fost nedreptățite și abuzate. Încep să-și vadă și umbra, partea întunecată, ceea ce numim feminitate toxică - toate acele modalități prin care am supraviețuit ca femei într-o lume în care nu am avut niciun drept (people pleasing, manipulare, competiție cu alte femei etc). Multe femei învață acum să îmbrățișeze umbra și s-o integreze, așa încât aceasta să nu le mai controleze din inconștient.

Evident, procesul este extrem de lung și deloc facil. Sunt mii de ani de îndoctrinări și de traume colective. Dar am încredere în Femininul acesta trezit, care se redescoperă și reîncepe să se manifeste în toată splendoarea și frumusețea lui, în sălbăticia și puterea lui, în bucuria unei autonomii emoționale și fizice. Societatea e zguduită din temelii pe toate planurile. Mor iluzii, mor doctrine, mor credințe toxice.

Cu fiecare femeie care se ridică și se vindecă, o parte din Femininul rănit se întoarce Acasă. Și da, Femininul sănătos, vindecat, e foarte puternic și incredibil de frumos! La fel ca Masculinul sănătos și vindecat. Două forțe minunate, prezente în fiecare ființă umană în proporții unice, și care pot ajunge să conlucreze și să se iubească în cel mai splendid mod cu putință." (Laura Cristina)

”Istoria le-a făcut celebre. Dar le-a făcut și dreptate?

MARIA MAGDALENA ȘI NEFERTITI – DOUĂ FEMEI PE CARE ISTORIA LE-A PĂSTRAT DOAR PE JUMĂTATE

La prima vedere, par să aparțină unor lumi complet diferite. Nefertiti vine din Egiptul faraonilor, iar Maria Magdalena din povestea lui Iisus. Una a rămas cunoscută prin chipul ei, cealaltă printr-o imagine falsă construită în jurul numelui său. Și totuși, istoria a făcut cu amândouă ceva asemănător: le-a păstrat imaginea, dar le-a redus puterea.

NEFERTITI A FOST REDUSĂ LA FRUMUSEȚE

Îi cunoaștem bustul, coroana și profilul, însă știm mult mai puțin despre femeia din spatele acelui chip: soția, mama, preoteasa, regina și, posibil, conducătoarea.

Nefertiti nu a stat în umbra lui Akhenaton. A fost alături de el într-una dintre cele mai mari schimbări religioase și culturale ale Egiptului, a participat la ritualuri, a susținut noua viziune de la Amarna și a adus în artă familia, tandrețea și apropierea dintre părinți și copii.

În tradiția spirituală cu care lucrez, ea este păstrată și ca femeia care a rămas aproape de oameni atunci când viziunea faraonului devenea tot mai radicală. Și totuși, dintre toate aceste fațete, istoria l-a păstrat aproape exclusiv pe cel al femeii frumoase.

MARIA MAGDALENA A FOST REDUSĂ LA PĂCAT

Timp de secole, a fost prezentată ca prostituata pocăită, deși Evangheliile canonice nu spun acest lucru despre ea. Mult mai puțin s-a vorbit despre discipola care a rămas lângă cruce, despre prima martoră a Învierii și despre femeia trimisă să le ducă apostolilor vestea că Iisus este viu. I-a fost păstrată iubirea, dar i-a fost diminuată autoritatea spirituală. I-a fost păstrată devoțiunea, dar vocea ei a fost împinsă în umbră.

ACEEAȘI NEDREPTATE, ÎN DOUĂ FORME DIFERITE

Una a fost transformată într-un chip frumos, cealaltă într-o femeie păcătoasă care trebuia iertată. În ambele cazuri, imaginea a devenit mai puternică decât femeia.

Frumusețea lui Nefertiti a fost despărțită de puterea ei.

Iubirea Magdalenei a fost despărțită de cunoașterea ei.

Feminitatea lor a fost despărțită de autoritate.

Iar apropierea de bărbații de lângă ele a ajuns, pentru mulți, să le definească întreaga identitate.

Dar niciuna nu a fost doar „femeia de lângă”.

Nefertiti nu a fost doar soția lui Akhenaton.

Maria Magdalena nu a fost doar femeia care L-a urmat pe Iisus.

Amândouă au avut propria identitate, propria voce și propria misiune. Au trăit lângă bărbați care au adus schimbări spirituale și istorice uriașe, dar nu au fost simple martore. Au participat. Au susținut. Au purtat. Au transmis.

Poate că tocmai acest lucru a devenit greu de acceptat pentru lumea care a venit după ele. A fost mai ușor să o admirăm pe una și să o judecăm pe cealaltă decât să recunoaștem în amândouă femei cu putere, voce și autoritate spirituală.

DE CE NE ESTE ATÂT DE GREU SĂ VEDEM FEMEIA?

Poate că tocmai aici se află adevărata legătură dintre ele.

Nu doar în trecut. Ci în ceea ce continuă să se întâmple și astăzi.

Și astăzi, de multe ori, o femeie este privită mai întâi prin bărbatul de lângă ea decât prin cine este ea. Este fiica cuiva. Soția cuiva. Mama cuiva. Iubita cuiva.

Dar prea rar este privită pentru ceea ce reprezintă ea. Poate pentru că încă ne este greu să vedem femeie întreagă.

De aceea, e admirată frumusețe, dar puterea ei încă incomodează.

Este apreciată când iubește, susține și îngrijește, dar devine „prea mult” atunci când vorbește cu autoritate.

I se permite să fie senzuală, dar nu întotdeauna și respectată.

I se permite să fie spirituală, dar numai dacă rămâne blândă, cuminte și ușor de controlat.

Poate fi soție. Poate fi mamă. Poate fi iubită.

Dar când devine și lider, preoteasă, creatoare sau purtătoare a unei viziuni, lumea încearcă din nou să o reducă la o singură parte.

RESTAURAREA FEMEII ÎNTREGI

Așa ajunge și femeia de astăzi să se fragmenteze.

Își arată frumusețea, dar își ascunde puterea.

Își oferă iubirea, dar își înghite adevărul.

Își trăiește spiritualitatea, dar se rușinează de senzualitate.

Conduce, dar simte că trebuie să își micșoreze vocea pentru a nu-i deranja pe ceilalți.

Poate că Nefertiti și Maria Magdalena reapar astăzi tocmai pentru că femeia nu mai poate continua să trăiască pe jumătate.

Nu mai este suficient să le recuperăm povestea. Este timpul să recuperăm în noi ceea ce a fost despărțit în ele!

Frumusețea de putere.

Iubirea de adevăr.

Feminitatea de autoritate.

Senzualitatea de sacru.

Acesta este adevăratul lor mesaj.

Nu să alegem între ele. Ci să restaurăm, prin două chipuri diferite – unul regal și unul al inimii – demnitatea femininului.

Pentru că o femeie poate fi redusă la o imagine pentru o vreme.

Poate fi judecată.

Poate fi răstălmăcită.

Poate fi împinsă în umbră.

Dar atunci când își amintește cine este, nu mai poate fi nici ștearsă, nici oprită.”

(Sursa: pagina FB Povestea feminității)

"Fii mândră de femeia care ești - femeia care a continuat să meargă chiar și atunci când drumul era neclar, care a învățat să citească stelele propriei intuiții, care a ales adevărul în locul aprobării chiar și atunci când îi tremurau genunchii. Fii mândră de anii în care ți-ai purtat propria speranță ca un felinar fragil și totuși ai oferit lumină celorlalți; mândră de părțile moi pe care ai refuzat să le împietrești, de granițele pe care le-ai construit din vindecarea ta, de standardele pe care le-ai ridicat din durerea ta.

Valoarea ta nu este o oglindă pe care ochii altora să o decidă; este o bătaie de inimă, o casă, o descendență din femeile care și-au făcut o viață din curajul lor. Nu te rușina pentru că altcineva te-a văzut printr-o fereastră mică și a confundat rama cu mărimea ta. Viziunea lor este limitată de vremea lor; viața ta este un cer întreg. Nu ți se cere să te micșorezi pentru a rămâne iubită, să-ți micșorezi bucuria pentru a fi tolerată, să-ți potrivești adevărul în forme care să arate frumos pe raftul altcuiva. Fii mândră de vocea pe care ai crescut-o din șoapte, de coloana vertebrală făurită fără aplauze, de harul ce ți l-ai descoperit după ce s-a închis ușa.

Fii mândră de neterminarea ta - înseamnă că ești suficient de vie pentru a continua să devii. Stai în numele tău cu ambele picioare, binecuvântează drumurile care te-au făcut, și lasă neînțelegerile să treacă pe lângă tine. Femeia care ești nu este un zvon, este un fapt, scris în suflare și dovadă. Poartă-te ca un răsărit de soare care nu datorează scuze pentru că este luminos. Și când lumea te interpretează greșit, zâmbește ușor și continuă să te ridici, pentru că treaba ta nu este să încapi în ochii lor; este să-ți onorezi propria lumină și să o lași să te conducă acasă.

Tu, Femeie, eşti templul – nezidit de mâini, format din suflet, sânge şi ritmul străvechi care a ţinut-o în viaţă pe mama mamei tale. Tu eşti uşa şi altarul, rugăciunea şi ecoul care răspunde, martorul care-şi aduce aminte şi flacăra care refuză să uite. Înlăuntrul tău, tu ești precum schițele oceanelor care mută munții, curajul semințelor care încolțesc în întuneric pentru că ele cred într-un soare nevăzut, răbdarea luminii lunii care nu se îndoiește niciodată de propria întoarcere.

Nu ești șoapta care te-a numit mică, ci vindecătoarea care a învățat să țină focul în mâini fără să se ardă și să toarne apă fără să se golească; trupul tău este un pergament de înțelepciune scris cu cicatrici și moliciune, mintea ta este un cer care a învățat gramatica furtunilor și încă insistă pe stele, spiritul tău este un clopot care sună chiar și când camera este goală, chemându-ți acasă bucățile de suflet împrăștiate. Nu ai nevoie de permisiunea de a fi sacră, suflarea îți este tămâie, hotarele tale sunt zidurile sfinte care îți protejează pacea, vocea ta este un răsărit de soare care învață umbrele cum să asculte; gingășia ta mângâie, nu frânge, puterea ta încălzește, nu rănește.

Mergi ca o binecuvântare ce-și amintește izvorul, vorbește ca apa care a învățat tunetul și șoapta, iubește ca luna, pe deplin sigură de strălucirea ei chiar și atunci când nu toți o văd; când tu stai, pământul își amintește menirea lui; când te odihnești, ziua își găsește ritmul; când te alegi, generațiile își descleșează pumnii; ești păstrătoarea începuturilor și paznicul întoarcerii, poezia care se scrie în fiecare dimineață, ușa deschisă prin care compasiunea intră și refuză să plece; pașii tăi sunt o procesiune, mâinile tale sunt un refugiu, privirea ta este o ungere liniștită;

Ești femeie, ești templu – nimic de-al tău nu trebuie împrumutat, ascuns sau explicat – stai în sacrul tău, așează-te în blândețea ta, ridică-te în cunoașterea ta, căci oriunde ai fi, sfințenia este la ea în casă. " (Steve De'lano Garcia)

Femeia, Vrăjitoare Rea sau Bună?

Ediția a II-a, revizuită și adăugită

Cuprins

În loc de prefaţă....
Etichete pentru Femeie?
Nu e de uitat
Femeia, Vrăjitoare Rea sau Bună?
Zână Bună sau Vrăjitoare?
Pantofii mei stiletto, Darul lui Dumnezeu
Şi, totuşi, SUNT O SFÂNTĂ!
Femeia oglindindu-L pe Dumnezeu
Nu-i nimeni mai presus de Femeie!
Floarea de Crin, Bună Lui Vestire
O Sânziană alături de un Mag
Zborul spre cuib
Chiar şi când ei nu Te mai vor…
Maria Magdalena - în ziua de Florii
Din mine străluceşti!
Hristos, Pâinea Vieţii Veşnice
Ispititorului
Noi exemplul Lui l-am luat!
Spovedania
Totul este posibil?
Mi-e Sufletul o Floare Albă de Crin
Hoţul de Bucurie
Perfecţiunea e-nscrisă în genele mele?
Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte
Bineînţeles că sunt vigilentă!
Maria Magdalena, Flacără Aprinsă
Floarea de Crin și Magul Grădinar
Poți să taci?
Ești Rară!
Bărbații în Noua Energie
Podurile peste care am trecut
Proiectul meu de călătorie
Limitele sunt necesare
Zgomotul lumii și Adevărul tău
Ți se pare!
Maria Magdalena vorbește...
Femeia - un labirint încurcat?
Protejeaz-o!
Îți vei mulțumi
Cea mai dulce răzbunare
Darul Vindecătoarei
Bărbatul în Ecuația Iubirii
Conștientizarea când vine…
Frica e doar o provocare
Tu ești motivul
Reintegrată. Din două, UNA.
Iubirea vrea ”totul sau nimic”
Magul Alchimist
Petrecere cu Gărgăuni
Cicatricile tale
Nu mai fac renovări
Puterea ta, Femeie
Înțelepciunea nu poate fi lasată moștenire
Femeia jertfită
Femeia alege sau este aleasă?
Când Femeia alege...
Scrie!
Moș Crăciun – Magul cel Bun
Semne de primăvară
*
Te iubesc, Liliana!
Cuvântul dat de Ursitoare
De vorbă cu Oglinda
Buna Vestire
Aripile mele
Nu sunt o sfântă
Arome de toamnă
Sărutul meu e fermecat
Tu m-ai numit Femeie
Pentru el
Al Evei destin
Eva, Femeia
De ce, de ce, Eva?
Perechea lui, Eva.
Pentru Ea
Promisiunea
Inima Femeii
în Sufletul Femeii
Unul lângă altul
Fără El ce-ar fi Ea?
Femeie, când tu iubeşti
Sunt Eu în mii de cioburi
Sânzienele
Destin de Zeiţă
Eu–fir alb, Tu–fir roşu
Norocul liliacului îndrăgostit
Iubire fermecată
Floarea de Crin fermecată
Mireasa Cerului
Manifest
Femeia, Crăiasa din povești

„Există un grup de femei prezente pe Pământ care sunt purtătoare ale flăcărilor necesare pentru eliberarea omenirii.

Ele sunt rare, unice, bijuterii ale anticului spirit feminin. Ele dețin mai mult curaj, rezistență și perseverență decât vă puteți închipui. Au pășit în tăcere mii și mii de ani, pentru a se afla din nou pe Pământ aici și acum, pentru a retrezi profundul suflet feminin pentru omenire și Pământ.

Ivindu-se din unul dintre templele eterice în toate formele sale, femeile trezite pășesc cu picioarele goale pe pământ, strălucind în comunicarea cu Iubirea Pură, cu trupul suplu, fluid, cu energia Luminii curgând liber, cu clarvedere deplină. Din ele izvorăsc coduri cosmice ale adevărului, cu părul sălbatic, iar mâinile lor ating rănile sufletului Pământului, aducându-l înapoi la viață.

Femeile trezite nu se autoproclamă salvatoarele acestui veac.

Ele își continuă munca cu devotament, disciplină și o dedicare infinită pentru misiune. Toate vor pătrunde profund în propria suferință emoțională acumulată de-a lungul experiențelor lor. Această încărcătură va atinge un punct maxim în decursul acestei vieți, ele pornind astfel o autovindecare și autotrezire profundă.

Atunci când aceste femei se vindecă, dau naștere unui efect de vindecare și transformare pentru generații întregi de femei din viitor. Nu doar atât, puterile spirituale înnăscute ale acestor femei, care au petrecut eoni de ani devotându-și Sinele servirii Înaltului Feminin, sunt atât de catalitice, atât de creative și iluminatoare, atât de alchimizante, încât atunci când ele își revarsă intenția sacră întru aducerea lor înapoi în Unime, întregul univers primește o oxigenare de sânge pur.

Câmpul energetic al unei astfel de femei vă va face să experimentați o schimbare din punct de vedere spiritual. Sufletul vostru a ales să se conecteze cu ea, iar această femeie poartă informații profunde și mistice, vitale pentru conștientizarea voastră.

Toate aceste femei intră în contact cu anumite persoane,

în anumite momente.

Toate acestea declanșează valuri de trezire în corpurile energetice ale celor cu care intră în contact.

Ele vor fi mereu ghidate de către Înaltul Feminin pentru implementarea misiunii lor.

Nu este o misiune ușoară – purtarea TORȚELOR SACRE ale trezirii femininului.

Atunci când conștiința umană se deconectează de la propria inimă, omul riscă să-și piardă legătura cu iubirea, compasiunea, înțelepciunea interioară și vocea sufletului.

Deschideți-vă către adevăr, prezență, profunzime, vindecare, iubire și încredere; către curajul de a fi văzuți și auziți pentru ceea ce sunteți în esență și ascultați VOCEA FEMEII! Cel mai probabil, ea va grăi prin intermediul unei astfel de femei trezite. În propriul său mod, prin sincronicitate, prin miracolele țesute de Lumina ei, ea vă vorbește, umplându-vă inima cu nețărmuită iubire și hrănindu-vă trupul cu apele sacre ale pocalului său nesfârșit.

O cunoașteți. Este imposibil să nu o fi observat. Nu va fi cea mai zgomotoasă, nu va manipula și nu vă va face să vă simțiți vinovați pentru a fi în preajma ei. Ea nu lucrează la nivel de ego, ci de SPIRIT.

Iar spiritul nu se anunță pe sine, întrucât doar ESTE.” (Sursa: Sophie Bashford.)

01.08.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele și poeziile mele sunt creația mea exclusivă, fără nici o influență, intervenție, corecție, rearanjare, sugestie sau inspirație obținute prin AI (Inteligența Artificială). N-am accesat niciodată AI, ChatGPT și nici o platformă sau aplicație de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu mă interesează aceste facilități, n-am întrebări pentru AI și nu am nevoie de ajutor în a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat și inspirație pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu îmi aparține exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani înainte de accesul publicului la AI.