Chiar vine toamna? Pe bune? Aveti dovezi?

 

Sunt zvonuri ca vine toamna la munte. Voi ati auzit ceva? 

Noi avem nevoie de dovezi cand vine vorba de schimbat anotimpuri, caci nimic nu e batut in cuie cand e vorba de munte. Dimineata este soare de primavara, la pranz este canicula montana de vara, dupa amiaza apare un vanticel si o lumina de miere, tomnatica, iar noaptea ar putea aduce cu o iarna usoara, fara geruri. :)))

Azi dimineata m-am hotarat sa ma asortez cu asa-zisa toamna care vine si m-am imbracat in portocaliu-caramiziu. 

De fapt, de vreo doua zile am renuntat deja la rochii si am revenit la pantaloni si maneca lunga. Dar numai pentru ca dimineata nu e ca la pranz, dar si pentru ca primavara nu-i ca vara, nici toamna nu-i ca vara, de iarna ce sa mai zic? - ca sa citam un clasic in viata. :)))

Si am pornit la plimbare sa cautam primele semne de toamna, asa cum spun zvonurile....

Cum n-am descoperit semne ostentative de toamna, in afara de cele 19-20 gr.C din termometre, grade care sunt usor diferite de cele 25 in zilele trecute, mi-am zis ca nu are rost sa insist, ci sa fac ce stiu eu cel mai bine sa fac: selfie-uri!!!! :)))

Cu atat mai mult cu cat am trecut si pe langa ”magazinul de selfie-uri” - cititorii mei fideli stiu despre ce este vorba si de ce ii zic asa - si, in timp ce il asteptam pe Adrian sa iasa din magazin, eu mi-am antrenat mana cu inca un calup de selfie-uri dupa cel de mai sus. Asa, ca sa nu uit cum se face. Hahahaha! De parca as putea uita! :))))

Si, in timp ce imi testam telefonul sa vad daca n-a uitat sa capteze cea mai buna lumina pentru cele mai bune selfie-uri, am auzit dinspre peronul garii un grup de copii indreptandu-se spre iesire. Rasete, galagie, entuziasm maxim! 

Era, pesemne, inca un grup de copii veniti in ultima tabara sportiva a verii, inainte de inceperea noului an scolar.

O multime de tabere si-au primit copiii in aceasta vara aici, caci statiunea noastra este dedicata mai ales lor si turistilor seniori. Nu sunt in zona nici un fel de obiective turistice de divertisment, care sa atraga mase de turisti pusi pe distractie consumerista.

I-am surprins in trecere in cateva cadre foto, apoi mi-am continuat antrenamentul meu sportiv de mare performanta, selfie-urile. :)))

Daca toata lumea face sport, eu de ce m-as lasa mai prejos? Ma antrenez si eu la sportul la care am dovedit in timp ca am dezvoltat abilitati deosebite, cu rezultate excelente, demne de Cartea Recordurilor. :)))

Totusi, n-am uitat obiectivul plimbarii de azi: identificarea primelor semne ale iminentei toamnei.

Trebuie sa recunosc ca, pana la un moment dat, ni s-a parut doar o gluma buna. Insa, dupa ce am fotografiat primele tufe de soc cu ciorchinele inca verzi ale fructelor de soc, au inceput sa ne iasa in cale si tufe cu fructe date in parg. 

Deci, incep sa se vada primele promisiuni de roade tomnatice ale muntelui! In curand, poate nici doua saptamani, aceste fructe de soc vor fi coapte, numai bune de cules! Va dati seama? Incepem culesul de toamna! :))))

Abia astept!!!

Deocamdata, cum inca nu-i rost de nici un cules cu care sa ma laud pe blog, ce era sa fac? Mi-am mai facut niste selfie-uri, evident! :)))

Doar nu era sa plec cu mana goala de la tufele de soc! :)))

Ok, fructele de soc inca nu sunt coapte, deci mai asteptam.

Dar murele? Nope. Nici murele nu sunt coapte. Desi tufele sunt supraincarcate de fructe, ele sunt inca verzi-verzi-verzi. Nici nu stiu daca vor mai apuca sa se coaca si sa putem manca din ele toamna asta. 

Daca toamna va fi una lunga, calda si insorita, poate da. Au fost ani in care am mancat pe saturate mure din tufele de la liziera padurii. Este plin de mure peste tot, doar timp si chef sa ai sa te lupti cu lujerii aia teposi! Iar eu am! :)))

Mbuuun... deci, deocamdata, nici mure coapte.... atunci macar niste selfie-uri coapte, tocmai scoase din cuptor... pardon.... din telefon!!! :))))

De la fata locului, adica, dintr-o vitrina, va prezint cele mai bune selfie-uri ever! Prin preajma a fost si Adrian, dupa cum puteti constata. :))))

Cum semne de toamna n-am identificat deloc afara, ne-am intors acasa, unde, in balcon, ni s-au evidentiat cateva nuante ruginii ale iederei noastre. 

Ea este singura care s-a imbracat azi de toamna, la fel ca mine. 

Cred ca am fost induse in eroare! :)))

Celelalte flori se cam amuzau complice de confuzia noastra, dar nu au comentat nimic. 

Si, cum faceam eu poze tututor florilor noastre, deodata am auzit zarva mare la geamul de la bucatarie.

”Repede, repede! Vine toamna! Hai, grabiti-va! Impachetati totul! Strangeti randurile! Pregatiti aripile! Intensificati antrenamentele! Zborul trebuie sa fie lin! Haideti, repede, repede! Puneti proviziile! Aveti grija de aia mici!”

Randunicile care isi au cuiburi deasupra geamului nostru se pregatesc de plecarea spre tarile calde.

Deci, da, iata primul semn de confirmare ca vine toamna. :)

La un moment dat chiar crezusem ca plecasera, caci vreo cateva zile nici nu le-am mai vazut si nici nu le-am mai auzit. Insa se pare ca abia acum strang randurile, se formeaza stolurile, puii isi intaresc aripile si isi perfectioneaza zborul, caci calatoria lor cea lunga va incepe in curand. 

Am facut mai multe filmulete cu zarva lor de azi in jurul cuiburilor, cu burticile lor albe, pufoase, cu aripile negre, ascutite, cu zborurile taioase, iuti, ca niste sageti zgomotoase, tipand cu frenezie din toate directiile, alaturi de o multime de alte randunici. De fapt, lastuni, caci asta sunt ele, aici, la noi, la munte. 

Am incercat sa fotografiez si puii in cuib, in urma cu doua-trei saptamani, ca in alti ani, dar singurele poze in care am surprins doar cateva aripi sunt cele de mai jos. :)

30.08.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele și poeziile mele sunt creația mea exclusivă, fără nici o influență, intervenție, corecție, rearanjare, sugestie sau inspirație obținute prin AI (Inteligența Artificială). N-am accesat niciodată AI, ChatGPT și nici o platformă sau aplicație de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu mă interesează aceste facilități, nu am nevoie de ajutor în a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat și inspirație pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu îmi aparține exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani înainte de accesul publicului la AI.