Viata ca un joc de carti (3) - paradoxul acestei lumi - Intampinarea cu Flori si Rastignirea pe Cruce

 

N-as fi crezut ca povestea asta va continua, dar, iata, viata bate filmul si avem cel de-al treilea episod la "Viata ca un joc de carti". 

Primul episod, care a avut loc pe vremea cand locuiam in Gradina din Ardeal, il puteti citi in  2.02.2019 aici Viata, ca un joc de carti (1), iar cel de-al doilea episod, desfasurat in urma cu cateva luni chiar aici, in Predeal, il puteti citi in 07.01.2023 aici Viata ca un joc de carti (2) - Pisica Cheshire, Alice, Dorothy si catelul Toto.

Azi, in timp ce iesisem amandoi la inspectia zilnica a zapezii prin Predeal, al carei strat a mai crescut in inaltime cu inca 7.1 cm, ne-au rasarit in cale, din nou, carti de joc. Doua. 5 de inima neagra si 9 de inima rosie. Ce-o mai insemna de data asta?

Am stat si m-am gandit, am cautat tot felul de interpretari, care mai de care mai extravagante, dar nu m-a multumit nici una. 

Hai sa zicem ca 9 de inima rosie are legatura cu 9 aprilie, ziua in care sarbatorim anul acesta Floriile (Intrarea in Ierusalim, Intampinarea Domnului). Ok. Dar 5 de inima neagra? Pastele (Invierea Domnului) va fi in 15 aprilie. Are legatura si nu prea.

Apoi m-am gandit: 9+5=14. Ce-i in data de 14? Vinerea Mare, Rastignirea pe Cruce a lui Iisus. Inima neagra. Ultima incercare. Ultima bariera. Ultimul prag spre Inviere. Eliberarea din circuitul reincarnarilor. Eliberarea din vechea lume si trecerea inspre Lumea Noua. 

Nu poti trece de la "Intampinare" la "Inviere" fara "Rastingnire". 

In plus, Rastignirea are loc in Vinerea Mare, care este a 5-a zi dupa Florii. Si inca ceva. Azi, cand am gasit aceste carti de joc, este vineri, este Vinerea Mare pentru catolici. Este Rastignirea, la catolici! 

Iata cum incep sa ni se reveleze sensuri noi, intelesuri complexe, interpretari complementare.

Sarbatoarea Floriilor ne aminteste sa mergem in pace pe drumul catre ultimul prag, pe care sa-l primim si sa-l trecem demni, integri, pentru a putea gusta din Lumina Invierii Lui. Sa nu uitam ca, aflati alaturi de El, pe cruce, din cei doi talhari, doar unul a trecut pragul. Ultimul test. Ultima sansa.

Si ne evidentiaza paradoxul acestei lumi. Intrarea cu bucurie in Ierusalim deschide drumul spre moarte, spre Cruce, ultima frontiera. 

Intampinarea cu flori a Initiatului nu este pentru incoronarea Lui in aceasta lume. 

Ea vesteste mai intai incoronarea "lui", a omului, pe Cruce, in mod vremelnic si chinuitor, cu o coroana de spini, pentru ca, abia apoi, dupa ce trece prin "inima neagra", prin "noaptea neagra a sufletului", sa vina adevarata  si eterna incoronare a "Lui", a Fiului de Dumnezeu, cea vesnica si mantuitoare, in Imparatia Cerurilor, cand este revelata tuturor Divina Lui Coroana aurica, Floarea de Lumina.

Cele doua carti de joc ne-au iesit in cale purtand un mesaj profetic, in completarea celor dinaintea lor, din celelalte doua episoade anterioare. Urmeaza ultima Ispita. Dincolo de ea, insa, este Binecuvantarea Divina. 

*

"Este foarte important să fii atent la ceea ce vezi. În orice moment.

Tu nu vezi întâmplător ceea ce vezi. Există un motiv pentru care Dumnezeu aduce în fața ochilor tăi ceva, orice ar fi acel „ceva”.

Tu poți fi într-un loc, cu un scop anume, dar ochii tăi să privească pentru câteva secunde într-o direcție complet diferită, care nu are nicio legătrură cu motivul pentru care te aflai acolo și în acest fel, Dumnezeu să aducă în fața ochilor tăi ceva anume, ce are un mesaj important pentru tine. În acest fel neașteptat Dumnezeu te face uneori să vezi niște lucruri importante pentru tine. Și ar fi de dorit să fii atent la ce apare în fața ochilor tăi, pentru că astfel poți percepe valoarea a ceea ce Dumnezeu îți arată preț de câteva secunde, minute sau ore.

Uneori Dumnezeu aduce în fața ochilor unor oameni Măreția, ca un mesaj personal pentru ei, dar ei nu sunt capabili să o VADĂ atunci când o privesc; nu înțeleg cu adevărat ceea ce li se prezintă." (Toure Roberts) Traducerea Mihaela Dan

*

Va las sa vedeti mai intai pozele facute afara, in timpul plimbarii. Nu sunt multe, dar sunt sugestive pentru ziua de azi. 

Si, pentru ca decorul de azi este fix acelasi cu cel din urma cu fix doi ani, din 07.04.2021, cand am facut primele poze de promovare a esarfelor mele, voi pune cateva din acele poze facute atunci, mai ales pentru sincronicitatea/ ciclicitatea asta extraordinara, de a descoperi ca si atunci purtasem tot esarfa alba, conform conditiilor atmosferice identice cu cele de azi, respectiv, ninsoare fina, fulguiala linistita, pe fondul unor zapezi deja asezate in zilele anterioare. 

In continuare, veti observa si mai multe poze cu zapada adunata pe capota unei masini, peste care mi-am pus manusile, pentru a se aprecia mai bine inaltimea ei. Masina era pozitionata astfel incat era ferita de curentii de aer, deci zapada s-a depus toata cata a nins, linistita, fara a fi deviata de vant in alte directii. In total, peste 50 cm. Mai exact, de la 56,7 cm cat se adunase pana ieri, plus 6.1 cm dupa o noapte si o zi de ninsoare noua, rezulta 62,8 cm. 

Observati in poze ca nu s-a topit nimic, toti brazii si toti copacii au crengile pline de zapada. N-a batut vantul, nu s-a incalzit vremea, totul este linistit si constant. (precizare: doar pozele cu mine si esarfa sunt din 2021, toate celelalte sunt de azi).

ljlk

Cand am ajuns acasa, am vrut sa confer ceva mai multa vizibilitate celor doua carti de joc profetice si m-am apucat sa le fotografiez incadrate printre florile noastre, cu atat mai mult cu cat una dintre carti facea trimitere fix la ziua de 9 aprilie, ziua Floriilor. 

Asadar, voi trece in revista toate florile noastre, caci oricum n-am mai facut-o de mult si poate ca unii cititori sunt curiosi ce mai fac ele, cum o mai duc, cum au petrecut iarna la Predeal. :)

Sunt bine mersi toate. Adica, aproape toate. Una este in covalescenta, dar nu voi vorbi despre ea. Este sub supraveghere "medicala". :))))

Despre suculenta asta cu bobite pe care o vedeti mai sus, am descoperit ca, in anumite conditii, ea ajunge sa infloreasca! 

Cele trei poze de mai jos sunt culese de pe internet si arata cateva exemple in acest sens. 

Dupa cele trei poze cu aceasta suculenta inflorita, continui cu pozele cu florile noastre.

In privinta floricelelor galbene de Kerrya japonica, ati observat, desigur, ca au inflorit toti bobocii de pe cele doua lujere din ghiveci.

Abia astept sa vina si la noi primavara aia calda, ca sa-mi mai pot rupe cateva crengute din tufa de unde le-am luat pe acestea. Vreau sa pun in toate cele trei ghivece cu ferigi cateva astfel de crengute cu kerrya, astfel incat de anul viitor sa se umple balconul nostru cu puzderia de floricele galbene, asa cum am avut in curte, in Ardeal.

Sunt cele mai rezistente flori care infloresc atat de devreme, in frig, dar si mai tarziu, pana in vara, din cate am avut ocazia pana acum sa descopar. Nu sunt deloc pretentioase!

In acelasi ghiveci cu ele, veti mai observa si cateva frunze de "Floarea Pastelui". Anul trecut am rupt cateva astfel de flori albe de la marginea padurii, ca sa avem pe masa, in vaza, de Pasti. 

Aceste flori infloresc in aceasta perioada a Pastelui, daca nu sunt accoperite de zapada. Anul trecut Pastele a fost in mai, deci se topise zapada pana atunci. 

Anul acesta apucasera sa iasa frunzele, alaturi de alte flori, precum ghioceii, primulele si brandusele, dar zapada asta a acoperit totul, deci, probabil, nu le vom mai vedea inflorite anul acesta. Au rasarit, in schimb, in ghiveciul nostru, unde am pus anul trecut cele cateva radacini care s-au smult cand am vrut sa rup florile. Nu le-am aruncat atunci, si bine am facut. Cine stie, poate, totusi, vor inflori in balconul nostru.

A treia surpriza pe care v-o semnalez, este ca, tot in acel ghiveci puteti observa cateva bete de iedera rosie, care au facut muguri de frunze. Poate va mai amintiti de buchetul meu de iedera frumos colorata in nuante rosii, visinii si caramizii, din toamna trecuta, cu care am decorat bucataria o vreme. 

Ei bine, dupa ce s-au scuturat frunzele, am infipt betele in pamantul din acest ghiveci, langa feriga. Stiam ca se prinde foarte usor de pe vremea cand locuiam in Gradina, cand mi-am inmultit iedera rosie in nenumarate locuri prin curte, dar si prin ghivece, si care decora frumos anumite zone in care alte plante nu rezistau din diverse motive.

Un alt experiment reusit este si..... patrunjelul nostru din balcon! :))))

Intr-o zi, mai exact fix in 19 martie anul acesta, cand mi-a cumparat Adrian ingredientele necesare pentru o ciorba, a gasit la magazin o legatura de patrunjel verde, care avea si un rest firav de radacina. Au fost, de fapt, trei resturi de radacini, de nici 3 cm lungime si nici 1 cm in diametru. 

Eu nu le-am aruncat atunci. Le-am pus intr-un borcanel, sa vad daca fac mustati de radacini. Mustati inca n-au facut, dar se vede treaba ca le merge foarte bine, pentru ca au facut.... frunze!!!

Una din cele trei radacini are doua frunze. Le mai las o vreme acolo, in apa, apoi ma voi decide ce fac cu ele. Deocamdata, sunt foarte entuziasmata de patrunjelul  nostru, un fel de noua recolta agricola "de balcon"! :))))

Am incheiat turul florilor cu cele de pe pervazul geamului din sufragerie. 

Am constatat ca floricelele mici si albe ale plantelor paianjen au produs seminte. Parca imi amintesc ca v-am mai povestit despre ele. Le-am pus in pamant tot acolo, in aceeasi jardiniera de unde le-am recoltat, si urmaresc sa vad ce se intampla, daca iese ceva din ele sau nu. :)))

Intre timp, au iesit alti pui din radacini, mai ales pui de Limba-soacrei, niste plante pe care eu le admir maxim pentru cat de decorative si fotogenice sunt, dar mai ales pentru cat de nepretentioase sunt din perspectiva luminii si umiditatii. 

Ei, si privind eu pe fereastra la un moment dat, sa vad daca mai ninge, am constatat ca da, inca ningea, si m-am gandit sa fac un scurt filmulet, ca sa va ofer si dovada. :)))

Filmand, mi-a atras atentia un grup mic de pasari negre, care ciuguleau ceva din zapada si care chiar se cam bateau intre ele pentru ceea ce gaseau acolo de mancare. 

Cele mai multe erau grauri. Cele mai mari. Cele micute erau vrabii. Se adunasera toate la un ospat special, nu stiu ce, dar probabil cineva le aruncase ceva de ciugulit, mai ales acum, cand zapada asta neasteptata le-a ingreunat pasarilor descoperirea surselor de hrana. 

In incheiere, o sa precizez ca, probabil, acestea sunt cam ultimele poze cu aceasta iarna in forma ei maxima, caci de maine se anunta temperaturi mai calde si ne asteptam ca brazii si toti copacii sa-si piarda  decoratiunile dantelate, albe, de zapada. 

Deja strazile sunt curatate de pluguri, iar peste ele a fost aruncat material antiderapant, care impiedica zapada sa se mai depuna. Albul acela abundent, impecabil, peste tot, a durat cam vreo trei-patru zile.

A fost, speram, doar o ultima tusa a iernii in acest inceput de aprilie, chiar in prag de sarbatori pascale. :)

07.04.2023