Vinerea Mare

 

Vinerea Mare

E Vinerea Mare, Părinte, pe cruce El moare din nou.

De două milenii încoace cu toţii îl tot răstignim.

Ajunge atâta durere cât ducem în spate, cu vină,

Opreşte acest sacrilegiu şi-nvaţă-ne cum să-L primim!

În Vinerea Mare, Părinte, ne-ncearcă din nou amintiri

În care-am lovit fără milă cu biciul acela din spini,

În care dispreţul şi ura ne-au fost lecţii grele de viaţă,

În care-am negat Adevărul ce Tu i L-ai pus în destin.

Doar Vinerea Mare, Părinte, ne-nvaţă să ne-abandonăm

În braţele Tale de care şi El s-a lăsat mângâiat,

Pe crucea aceea e scrisă, nu moartea Lui, ci Învierea,

E scrisă Iubirea cu care din Tine pe toţi ne-ai creat.

E Vinerea Mare, Părinte, în care, noi, Morţii i-L dăm.

Opreşte-ne gândul şi fapta cât încă nu e prea târziu!

Fii, Doamne, în inima noastră, aprinde-ne-n suflet Lumina

Şi-ajută-ne să-L recunoaştem pe-al Tău Dumnezeiesc Fiu.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor) 

Răstignirea şi Învierea

 

Ieri am fugit rănită şi m-am ascuns în mine

Şi-am plâns acolo toată însingurarea mea.

Mi-am ridicat privirea în ceruri, către Tine,

Iar mâna-n rugăciune iertare îţi cerea.

 

M-am reîntors la Tine cu inima în lacrimi

Ca un copil pe care străinii l-au certat.

În braţe ia-mă, Tată, goleşte-mă de patimi,

Salvează-mă de clipa în care Te-am uitat.

 

Prin Fiul Tău trimite-mi din ceruri izbăvirea

Chiar dacă ştii că-n mine mereu L-am răstignit.

Sunt Crucea Lui, Părinte, iar El îmi e Iubirea

Pe care-o primesc astăzi cu sufletul smerit.

 

Cununa Lui, pe frunte, din spini îmi sângerează,

Iar biciul şi în mine loveşte nemilos.

Îndură-Te, Tu, Doamne, nu-L vezi cum lăcrimează?

E prea amar paharul... e mult prea dureros...

 

Am aruncat în mine cu-o piatră vinovată,

M-am ţintuit pe cruce şi-acolo am murit.

Îmi ung acuma trupul în smirnă parfumată

Şi-l las trei zile-n grotă, de-un ţol acoperit.

 

Când Fiul Tău, în ceruri, va fi luat de Tine

Voi răsturna capacul din cripta-n care stau.

Voi tămâia în juru-mi cu fumul din răşine

Şi-n trup, nouă Lumină, din Tine o să-mi iau!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor) 

El va aprinde Lumina Înviind

Când sărbătorile ne vor ajunge

Vom fi rugăciune rostită în gând,

Vom fi doar un suflet în inima lumii

Privind către cer, smerit, aşteptând.

Vom fi, în tăcere,  speranţa purtată

în care, sfioşi, dorim să-L primim,

Vom fi înoptarea-aşternută din stele

Şi pacea aceea în care-L iubim.

Lăsa-vom Lumina în noi să coboare.

Ea Viaţă ne este, prin Ea ni S-a dat

Sfânta, Cereasca, Suprema Scânteie.

Ea este Iubirea ce-atunci ne-a creat.

Prin Ea vom urca trepte spre înălţare,

Dreaptă Cărare ce duce la Cer.

Ea-i tot ce rămâne din lumea aceasta.

Ea veşnică este în trup efemer.

Voi fi lângă Tine când Ea va veni

Prin Focul Iubirii din El înviat!

Vom şti  Adevărul, o lume-L va şti!

În flacără vie El e aşteptat.!

Vom fi împreună în vechi lumânări,

În trupuri de ceară scânteia dorind,

Eternă-nviere va fi pentru noi

Când El va aprinde Lumina-nviind.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor) 

 

 

14.04.2023

 Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pascanu