Intampinarea Domnului - Intampinarea Eternei Iubiri

Eterna Iubire de moarte ne-nvinsă

E ziua când vii către Templu smerit,

ştiind că la capăt Te-aşteaptă o Cruce.

În cale norodul îţi iese cu flori

şi încă nu ştie că-n moarte Te duce.

Măgarul Te poartă în spate sfios,

Picioarele-ţi sfinte prin colb se îngână.

Te vor ca un rege, dar vii ca sărman,

Tu, Fiul Ceresc, într-o lume păgână.

 

Cetatea-i gătită ca–n mari sărbători,

în cântec şi dans îşi rostesc azi cuvântul,

Dar ştii că-n curând, sub cunună de spini,

în mijlocul lor ţi-o închide mormântul.

Ei cred că eşti Om, dar eşti Sfânt Dumnezeu

Ce-aduce în mijlocul beznei Lumina,

Eşti leac pentru sufletul lor pustiit,

Precum va fi rănilor Tale verbina.

 

şi eu sunt cetate frumoasă zâmbind

Când văd paşii Tăi că se-ndreaptă spre mine.

Cu flori vin şi eu, şi cu lauri, ca ei,

Dar toate-mi vor fi, în curând, asasine.

Cu pietre mă văd aruncând şi blamând,

Iar biciul din mâna mea crunt Te loveşte.

În mâinile Tale şi eu cuie bat.

şi nu-s printre-aceia ce moartea-ţi jeleşte.

 

Apoi stau de strajă la Sfântul Mormânt,

Trei zile păzind ignoranţa ce-mi este

şi hrană, şi apă, şi pernă sub cap,

şi haină pe trup, şi a vieţii poveste.

şi nu ştiu când Moartea mă-nvinge târziu,

şi cad în abis, unde-i frig şi-ntuneric.

şi-o lume întreagă-i căzută şi ea.

şi ţipă acum disperată, isteric.

Dar Tu eşti Aici şi Acum, lângă noi!

şi-n braţele Tale ne este salvarea!

Eşti Sfânta Scânteie din fiece trup,

Eşti inima care şopteşte chemarea!

şi-n mine Te simt pâlpâind la-nceput

şi-apoi Te transformi în văpaie aprinsă.

Eşti Viaţa întoarsă în trup, fremătând!

Eterna Iubire de moarte ne-nvinsă!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor) 

 

Maria Magdalena

(în ziua de Florii)

 

La porţile cetăţii mulţimea se adună.

Sosirea Lui în templu e, parcă, sărbătoare.

Covor îi fac din lauri, din flori îi fac cunună

Şi îl petrec în strigăt ca la însurătoare.

El însă ştie. Crucea-L aşteaptă pe cărare.

Şi-n fiecare zâmbet e-o piatră ce-L loveşte,

În fiecare floare El vede-a lor uitare

Şi simte mâna care deja îl biciuieşte.

 

Din fiecare vorbă ce-acum e bucurie

El gustă picătura pelinului, amară.

Uralele mulţimii se vor sfârşi. El ştie.

S-or transforma în fiere şi-n vorbe de ocară.

El vede înainte. A lor îmbrăţişare

E drumul spre Golgota în chin şi umilinţă.

Norodul îl îmbie spre-a Sa crucificare.

Şi, totuşi, El îl iartă - e numai neştiinţă.

 

Din toată adunarea ce astăzi îl aclamă

O singură făptură îi va purta solia.

Mariei Magdalena, ascunsă sub maramă,

Îi simte neclintită iubirea, bucuria.

Doar ea îi este-alături mereu pe-această cale,

Ea-l crede, îl urmează, sub Cruce îl jeleşte,

Şi, după ce învinge a Morţii cruntă Vale,

Ea, fără îndoială, e prima ce-L primeşte.

 

Ea răspândeşte vestea minunii Învierii,

Ea îi aşteaptă-n suflet Cuvântul şi Chemarea,

Ea rupe, prin credinţă, destinul Decăderii,

Ea e dovadă vie - Iubirea e salvarea.

Ea este ucenicul care nu se dezminte.

Ea ştie Adevărul. Ea-L simte. Îl trăieşte.

Ea este cea prin care aducerea aminte

Se-aprinde, luminează şi se desăvârşeşte!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor) 

 

Mireasa Cerului

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care cântă

În zorii de ziuă, spre Soare dansând,

Să-mi fac din petale o rochie sfântă

De albă de mireasă, aievea visând.

Aş vrea să-I fiu albă, plăcută mireasmă,

Altarul să-mi plângă de dor răscolit,

Prin genele-albastre din catapeteasmă

Să-L văd cum m-aşteaptă Acela dorit.

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care ştie

Că toată durerea în veci s-a sfârşit,

Că trupul Luminii de-acum o să-mi fie

Alături de sufletul meu înflorit.

Aş vrea să-I fiu pas peste albe covoare,

Gustând din corolă parfumul de mir,

Curată minune să-I fiu la picioare,

Boboci nesfârşiţi de Iubire pe-un fir.

 

Aş vrea să-I fiu Floare de Crin la icoana

La care mă-nchin dimineaţa, în zori.

Nectarul din mine să-I fie pomana

La nunta-I finală cu albele-mi flori.

Pe frunte aş vrea o cunună de stele,

Şi-n poală de rochie a Lunii sclipiri

În piept numai raze de Soare, fidele,

Să-mi fie eternele mele zidiri.

 

Aş vrea să fiu Floarea de Crin adorată

De Cel către care, smerită, păşesc,

Să-mi ierte polenul acela de fată

Pierdut printre genele care-L privesc.

Să-mi şteargă trecutul ce încă mă doare,

Nuntirea să-mi fie curatul Hotar,

Senină, deplină şi caldă uitare

Să-mi fie, prin voal de mireasă, un Dar.

Duminica Floriilor

 

În zi de mare sărbătoare
Venit-ai printre ei smerit,
Pe-un măgăruş, în straie simple
Pregătit.

În cânt de slavă Te-au primit
Cu masă şi cu vin
Şi nu ştiau că, în curând,
Ţi-or da să bei pelin.

Pe cale ai venit tăcut
Ca mielul la tăiere,
Ştiind că, fără Tatăl, ei
Nu au nici o putere.

Covor din frunze de măslin
Ţi-au pus azi la picioare
Uitând, apoi Te-or biciui
În vorbe de ocară.

Azi toţi se-nghesuie în val
Să te atingă, Doamne,
Uitând, apoi n-or pregeta
Să Te condamne.

Acum vin toţi de boli să-i vindeci,
Mulţimea-n faţă plânge,
Curând, o suliţă în coaste
Ţi-or înfinge.

Acum îţi cer cuvânt de suflet,
Iertare cer şi mila Ta,
Iar peste zile, ei oţet
Să bei Ţi-or da.

În hainele de sărbătoare
Primesc ei astăzi Sfântul Har,
Mâine, cămaşa Ţi-o vor rupe.
În joc, la zar.

Azi nu mai ştiu, de bucurie,
Ce să îţi ceară mai întâi,
Curând, nici moartea nu ţi-or plânge-o
La căpătâi.

Azi vin cu miile-nainte
Şi nu ştiu că tot ei, curând,
Te-or părăsi fără suflare
În mormânt.

Şi, totuşi, Tu te rogi la Tatăl
Să-i ierte, că nu ştiu ce fac,
Iubindu-i şi salvând al lor
Sufletul sărac.

Şi noi, asemeni ca aceia,
În fiecare zi greşim.
De două mii de ani aşa
Te răstignim.

Şi-n fiecare an cu flori
Noi te chemăm din nou să vii,
Ca mielul blând, în viaţa noastră,
În ziua de Florii.

Pe cruce Te urcăm, dar Tu
Asupră-Ţi iei povara grea
Şi sufletul ni-l izbăveşti
Prin Învierea Ta.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

De ziua florilor eu plâng

 

E-o zi în care lumea cu drag sărbătoreşte

Culoarea din petale şi-al florilor parfum.

Eu astăzi plâng... Lumina în mine nu-nfloreşte.

Pe El îl văd cum intră în templu de pe drum.

 

Se bucură azi lumea, dar mâine îl va vinde,

Iar florile acestea în spini s-or preschimba.

Pe fruntea Lui cunună vor fi şi-L vor cuprinde,

Iar sângele pe pleoape ei i-l vor aşeza.

 

El vine-n faţa lumii destin să împlinească,

Neascultarea toată s-o ia asupra Sa.

Trecând hotarul Morţii din moarte să-nflorească,

Lumina Nemuririi din chinuri să ne-o dea.

 

Eu, floarea parfumată, sunt Crinul din poveste

Şi-am fost, atunci, în noaptea când El ni s-a născut.

I-am fost Bună Vestire, căci El Iubire Este!

Şi doar prin Înviere noi toţi L-am cunoscut!

 

Stau printre flori, cu ele, dar ochii mei în lacrimi

Se tânguie pe calea pe care-L văd venind.

Iert lumii veselia trăită printre patimi.

El vine s-o salveze murind şi înviind...

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

 

Săptămâna Patimilor

 

E săptămâna cea mai tristă
În care toată lumea plânge,
În faţa crucii, în genunchi,
Se strânge.

Te-au răstignit pe Tine, Doamne,
Şi totuşi nu i-ai osândit,
Ei de la Tine-a Ta iertare
Au primit.

Ispitele din Săptămâna
Cea Mare-a patimilor Tale
Ne amintesc de chinul Tău
Cu jale.

Şi noi suntem ‘ncercaţi de ele
Şi pavăză e-al Tău Cuvânt,
Dar suntem slabi şi ne doboară
La pământ.

Însă iertarea Ta ne saltă.
Ne ceri în schimb să învăţăm,
Să părăsim încrâncenarea
Şi să Te-urmăm.

Să oferim iertarea noastră
Aşa cum ne-ai iertat pe noi,
Spălând păcatele de moarte
Prin ploi.

Să ne purtăm cu-nţelepciune
Şi cu răbdare-n orice ceas,
Blândeţe s-arătăm în fapte
Şi-n glas.

Să picurăm dulceaţă-n gânduri
Şi dragoste să oferim,
În pace şi în armonie
Să trăim.

Căci viaţa noastră înainte
Ofrandă ţie îţi va fi
Şi ne-om primi răsplata-n ceruri
Când vom veni.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

El va aprinde Lumina-nviind

 

Când sărbătorile ne vor ajunge

Vom fi rugăciune rostită în gând,

Vom fi doar un suflet în inima lumii

Privind către cer, smerit, aşteptând.

Vom fi, în tăcere,  speranţa purtată

în care, sfioşi, dorim să-L primim,

Vom fi înoptarea-aşternută din stele

Şi pacea aceea în care-L iubim.

 

Lăsa-vom Lumina în noi să coboare.

Ea Viaţă ne este, prin Ea ni S-a dat

Sfânta, Cereasca, Suprema Scânteie.

Ea este Iubirea ce-atunci ne-a creat.

Prin Ea vom urca trepte spre înălţare,

Dreaptă cărare ce duce la Cer.

Ea-i tot ce rămâne din lumea aceasta.

Ea veşnică este în trup efemer.

 

Voi fi lângă tine când Ea va veni

Prin Focul Iubirii din El înviat!

Vei şti  Adevărul, o lume-L va şti!

În flacără vie El e aşteptat.!

Vom fi împreună în vechi lumânări,

În trupuri de ceară scânteia dorind,

Eternă-nviere va fi pentru noi

Când El va aprinde Lumina-nviind.

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

Priveşte-Te, Doamne, în oglindă!

 

Doamne, eşti în toate mănăstirile şi clopotniţele lumii

din care ne trimitem rugăciunile,

în colbul uscat de pe marginea drumurilor,

în ciulinii împrăştiaţi de vânt,

în omătul pur, acoperitor de pământ, de piatră şi de om,

în licuriciul miezului de vară

şi în răşina brazilor crescuţi în stâncă.

 

Eşti în urmele tuturor tălpilor lumii,

în frumuseţea deltei, în scorburile protectoare,

în care păsările şi-au făcut cuiburi,

în palmele fragede ale pruncilor abia născuţi,

în ascuţişul timpului,

în clipocitul peşterilor,

în tic-tac-ul ceasurilor vechi

şi în sărutul îndrăgostiţilor.

 

Eşti în crengi, în gânduri, în vise, în adâncurile apelor.

Eşti malul de unde îţi aştepţi liniştirea valurilor

şi muşuroiul din mijlocul căruia Te ridici şi Te îmbraci în lemn de icoană.

 

Eşti nerăbdarea din paşii nostri pe treptele lumii, căutători de cer,

eşti cântecul inimii noastre, glasul fericirii, dragostea izbăvitoare, pacea

şi încrederea deplină, absolută, nestrămutată.

 

Tu eşti „Acasă”spre care ne întoarcem,

uşa deschisă din care ne întâmpini,

pragul peste care ne treci,

Lumina în care intrăm.

 

Priveşte-Te, Doamne, în oglindă!

Ne vezi?

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

O mie de flori

 

Frumuseţea celor o mie Flori, o mie de Cupe, o mie de Vise,

O mie de Lumi colorate, frumoase, o mie de Porţi către Ceruri deschise...

O mie de feluri de viaţă trăită, o mie de Taine ascunse-n Cuvânt....

O mie de Ochi din petale de Floare, o mie de Versuri adunate-ntr-un Cânt...

O mie de Gânduri ascunse-n Potire, o mie de Paşi Rădăcina-mplinind...

O mie de Mâini ridicate spre ceruri, o mie de Vorbe şoptind şi iubind....

O mie de Zâmbete purtate pe aripi, o mie de Gene atinse de Vânt....

O mie de Frunze-mbrăcându-mi Lumina..... o mie de Flori, Sfântul Graal pe Pământ...

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

 

Floarea Alba de Crin 

 

Sunt Floare de Crin înflorit pe-nserat.

Spre Soare-mi ridic parfumate petale!

Le-nalţ către Ceruri, aripi să-mi desfac,

Din noapte să zbor spre Luminile Sale.

 

EL ştie ce vreau şi-mi trimite în jur

Iubirea din alte aripi luminoase.

Prin îngerii Săi îmi trezeşte acum

Speranţe în albe petale frumoase.

 

Prin florile mele de Crin înflorit

Polenul Iubirii din rouă răsare.

Comoară de Bună Vestire-am primit

Şi-o-mprăştii grăbită din floare în floare!

 

Şi zbor fericită, zâmbind tuturor!

În inima mea a sosit primăvara!

Zăpezile albe de ieri se topesc,

Culori din Iubire se-aprind până seara!

 

Am soare în suflet! Am dor necuprins!

Şi, iată, Lumina se face aripă!

Vestesc tuturor că bobocii de crin

Nesfârşit înfloresc, Iubirii risipă!

Autor: Liliana Pascanu (poem publicat pe blogul Oglinzile Sufletului, sub copyright de autor)

09.04.2023

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pascanu