Vizualizarile mele zilnice pe blog sunt relativ mici, rareori depasesc 100. Ok, nimic iesit din comun. Blogul meu este unul obscur, asa cum mi-am dorit sa fie, fara nici o promovare, fara marketing, fara a oferi (intentionat!) informatii controversate, conspiratii sau de interes general, deci postarile sunt "ne-share-uibile". :)
Adica, am facut in asa fel incat sa nu incite pe nimeni in a le distribui pe retelele de socializare. Am pus multe poze personale (pe cine intereseaza pozele mele? pe nimeni!), am comentat destul de atipic opiniile personale referitoare la propriile experiente (care, daca nu sunt si ale altora nu prea incita interesul general, fix asa cum mi-am dorit), deci, ce motive ar avea cineva sa distribuie? Deci, pe cale de consecinta, nu pare atractiv nici pentru copy-paste! ;-)))
Este doar jurnalul meu, care poate fi pentru altii o simpla inspiratie sau doar o sursa de satisfacere a unor curiozitati, nimic mai mult. ;-)
Nici dreptul la comentarii pe blog din partea cititorilor nu l-am lasat liber, este moderat, adica nu sunt publicate imediat, ci sunt mai intai citite de mine si apoi aprobate... sau nu. Pentru ca nu am simtit deloc nevoia de dialog.
Public si gata. Nu sunt interesata nici de numarul audientei, ci, poate, de impactul continutului blogului asupra audientei, dar, cum asa ceva nu poate fi masurat de statistici, in conditiile date, asta e.
Din august 2021, dupa ce ne-am mutat la munte, m-am retras si de pe facebook, deci am inchis si toate conexiunile de acolo, cele care ar mai fi putut accesa blogul meu in virtutea inertiei.
Astfel am diminuat si mai mult accesibilitatea si disponibilitatea mea de a-mi face cunoscut blogul. A ajuns la el doar cine "trebuia" sa ajunga, pe principiul rezonantei. Si a ramas doar cine si-a dorit sa ramana, deci, tot pe principiul rezonantei. :)
Acum vine si timpul vacantelor, deci vor fi cu atat mai putine vizualizari. Vor scadea si mai mult peste vara.
Deci, asa cum spuneam, pana azi, 11.06.2026, sunt disponibile publicului 2835 de postari, care, pe masura aparitiei lor, au generat in total, de la infiintarea blogului pana in prezent, in cei 14 ani - 303.000 vizualizari, (303 k).
Datele statistice de azi arata urmatoarele:
Toate datele (20 iulie 2012 - 11 iunie 2026) - 303k vizualizari
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
*
PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si
poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie,
corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta
Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau
aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste
facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie
textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si
inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.
Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14
ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.
Eu iti citesc blogul de cativa ani buni . L-am descoprit intamplator si de atunci nu l-am mai *lasat din mana* . Imi place mult cum scrii ,stilul asta lejer de a impartasi traiul vostru de zi cu zi . Ba chiar ma gandeam sa-l recitesc , pentru ca imi amintesc ca la vremea respectiva mi-au placut mult postarile referitoare la gradina din Ardeal si traiul vostru acolo. Poate pt ca eu locuiesc in Cluj si am rezonat cumva cu locuri si situatii. Asa ca te rog sa scrii in continuare ,eu sunt aici si te citesc zilnic. Am ramas in urma un pic cu postarile, dar voi ajunge la zi curand. De fapt imi place sa am o *rezerva* de citit. Te imbratisez si iti doresc numai de bine ,tie si familiei tale !
RăspundețiȘtergereIti multumesc, Cristina, si pentru mesaj, dar mai ales pentru prezenta ta constanta aici. Intradevar, observ in statistici ca jurnalul povestii noastre rurale, adunata din experienta mutarii la tara, in Gradina din Ardeal, a adus multi cititori.
ȘtergereA fost o poveste frumoasa, pe care am incheiat-o exact la momentul potrivit pentru noi, astfel incat sa ne putem bucura de tot ce a urmat dupa ea. Viata este un sir de povesti, ca margelele pe un fir de ata, iar frumusetea ei consta in modul in care fiecare se bucura de aceste experiente-bijuterii.
Noi ne-am dorit mult sa gustam din viata rurala, pe care la vremea aceea o credeam definitiva, insa a fost doar o etapa din care am adunat o incredibila bogatie de amintiri frumoase, lectii si experienta de viata. Acum avem o alta perspectiva asupra vietii la tara (din postura de fosti rezidenti, in aproape 5 ani, nu de turisti - ceea ce este o mare-mare-mare diferenta) si nu mai suntem atat de usor impresionabili de imaginile idilice ale acesteia. O apreciem la adevarata ei valoare, stiind exact tot ceea ce presupune ea.
Insa ma bucur cand aflu (ca acum, de la tine) ca povestile noastre sunt motive de incantare pentru cei care le citesc. Scrierile mele reprezinta un mod de insamantare a bucuriei in cititorii mei, dar si o fereastra deschisa spre vise noi, un mod de a mentine vie speranta unora de implinire a aceslor vise.
Iti multumesc pentru ca, iata, si prin acest raspuns lung la mesajul tau, mi-ai oferit prilejul unei noi retrospectii asupra acelei perioade numita de noi atunci ”Gradina lui Dumnezeu”. Intre timp, am insamantat ideea acestei ”Gradini a lui Dumnezeu” si in alte locuri, ea fiind, de fapt, nesfarsita.
Wow ! Ce raspuns frumos am primit ! Intr-adevar traiul la tara nu e usor , l-am *practicat *o vreme , pana pe la 15 ani ,apoi am plecat la scoli si am devenit musafir in vacante. Parintii mei au ramas acolo cat au putut de mult. Acum mama mea locuieste cu mine. Doar ea a mai ramas ,iar varsta o impiedica sa se deserveasca singura, asa ca.....Desigur conditiile de trai imbunatatite fac ca viata la sat sa-si aiba farmecul ei. Eu am fost dintotdeauna *fata de oras *, chiar daca doar prin adoptie, nu si prin origine. Asa ca imi place sa merg la tara in vizita, dar nu mi-as face rezidenta acolo. Voi aveti un merit extraordinar pentru ca , sa stai 5 ani intr-un sat pe care nici nu-l cunosti , sa pornesti de unde ati pornit voi si sa realizati ce ati realizat voi este un lucru extraordinar. Chiar ma gandeam cat de norocosi au fost cei care v-au cumparat proprietatea ! Nu numai ca au dobandit o gospodarie ingrijita , dar au avut parte si de un camin impodobit cu energia voastra pozitiva de oameni buni si destepti . E un lucru rar in zilele noastre , cand superficialitatea si prostia ating cote alarmante . Asadar , veti merge pe drumul vostru atent ales de voi si de ghizii vostri cu aceeasi determinare , nu am nicio indoiala ! Va doresc numai de bine (e urarea mea preferata ) si o vara minunata !
Ștergere