Flori de Soc - primul cules profesionist

 

A venit vacanta cu... trenul din.... nu, nu din Franta. :)))

Cu trenul Expres Predeal!... :)))

Daca 15 iunie, ultima zi de scoala cade intr-o zi de luni, mai merge cineva la scoala? Neeee..... Gata! Vacanta a inceput chiar de azi, sambata, 13 iunie! Yuuuhuhuuuu...!!!! Edit later: am vazut ca, de fapt, scoala se incheie pe 20 iunie; eh, asta e! noi am intrat in vacanta de azi! :)))))

Cu vreme buna, fara furtuna (la noi, caci in alte parti am vazut ca furtunile au facut ravagii), cald si insorit, muntele isi primeste primii turisti. Mai putini in statiunea noastra, caci n-au nici un fel de divertisment monden, asa cum isi doresc cei mai multi, ci numai oportunitati de plimbare la pas, prin natura, fara alte distrageri sociale, care mai mult mentin agitatia creata de mediul urban, decat deconecteaza.

In fine, turistii vin si pleaca, anotimpurile vin si pleaca, noi insa ramanem si culegem din fiecare moment ceea ce este mai potrivit noua.

Spre exemplu, acum au inceput sa se deschida si la noi primele palarii de flori de soc. Deci, pe cale de consecinta, voi prioritiza in perioada urmatoare intreaga mea atentie inspre aceasta activitate de ”gradinarit” din flora spontana montana.... sau montana spontana.... :))))

Inainte de a va arata comoara parfumata cu care ne-am intors azi din plimbare, o sa va arat o alta capcana de prins ursii gunoieri, pe care am descoperit-o pe traseul pe care am mers azi. 

Speram sa dea roade aceaste masuri, iar ursii care au prins gust de hrana servita usor din containerele de gunoi sa fie relocati si toata lumea sa fie multumita si linistita: si localnicii/turistii, si administratia locala, care este responsabila de siguranta cetatenilor, dar si iubitorii de animale, activistii care militeaza pentru protejarea ursilor, in cazul de fata. 

Am vazut din nou pe strazi urmele lasate de ursi in urma digestiei zilnice, chiar si urme ale ursuletilor, deci, ar fi bine pentru toata lumea ca ei sa fie prinsi si relocati acolo unde le va fi mai bine si lor. 

Tufele de soc, mai ales cele mai inalte, sunt din ce in ce mai inflorite, motiv pentru care am decis sa nu astept sa infloreasca si cele de pe crengile mai joase, la care sa pot ajunge, ci sa imi gasesc instrumentul potrivit cu care sa trag spre mine crengile inalte, cele pe care au crescut cele mai mari si mai frumoase palarii de soc inflorite.

Am gasit o creanga de copac pe care, dupa cateva fasonari, mi-am transformat-o intr-un carlig dublu, cu care trag spre mine florile aflate chiar si la peste 3 m inaltime, pe crengile cele mai insorite. 

Azi am testat metoda si ne-am intors acasa cu doua pungi pline de flori de soc. De acum inainte, vreo saptamana, poate doua, vom iesi la plimbare dotati corespunzator: cu pungi pentru flori si cu batul-carlig pentru crengile inalte. Voi fi precum ciobanii aia care au mereu cate un ciomag in mana, pentru diverse intrebuintari. :)))

Mai avem noi o vecina in varsta, care iese sa-si plimbe catelul, un bichon nazdravan, insotindu-se si ea mereu de un ciomag lung, pe care, zice ea, il foloseste sa-si apere cainele de alti caini de pe strazi. Cainele ei latra disperat la tot ce misca si devine provocator mersul cu el pe strada. Asa ca are acel bat lung si gros mereu in mana, pentru situatii neprevazute de conflict canin.

Batul cu care vom pleca noi de acasa va parea oarecum ciudat celor care ne vor vedea, caci vom fi fara nici un catel de aparat, dar n-are importanta. Nu dam explicatii nimanui. Actionam ca spionii, subversiv si profesionist.  :)))

Pe la jumatatea drumului de azi, dupa ce culesesem o punga si ceva de flori, am facut si cateva poze demonstrative, apoi mi-am continuat prima recoltare de primavara, pana am umplut si ce-a de-a doua punga. 

Anul acesta am sarit peste recoltarea de muguri de brad, caci perioada lor s-a suprapus peste perioada drumului la Bucuresti, dar recuperez tare din urma cu florile de soc. :))))

Ajunsi acasa, am luat palarie cu palarie, le-am taiat coditele lungi si le-am aliniat frumos pe tavi, pentru uscat. Vor sta asa vreo trei-patru zile, timp in care le voi intoarce pe toate partile, pentru o uscare uniforma si rapida.  

Primele 6 palarii de flori de soc, cele cu care am dat startul la cules, deja aproape ca s-au uscat. 

Intentionez sa culeg mai multe flori, astfel incat, la prima noastra reintalnire, sa dau si familiei din Bucuresti din pretioasele flori bune de facut socata. Impreuna cu florile pe care le-am cules si uscat anul trecut pentru Bucuresti si care sunt si acum in dulapul nostru de bucatarie. :)))  

Pur si simplu, am uitat de ele. Dar sunt foarte bune si acum! Le tin in trei cutii mari de inghetata, inchise ermetic cu capace, cu cate un pliculet de silicagel in fiecare, antiumezeala, perfecte de utilizat si acum, si peste trei ani. Cred ca sunt cateva sute de palarii in toate cele trei cutii la un loc. :))

De fapt, asa mi-am amintit de ele: la Bucuresti, acum, cand am fost, mama avea facuta socata din flori pe care i le-am dat in urma cu doi ani. O socata sampanizata exceptionala! Un deliciu pe vreme de canicula! 

Are mama o reteta speciala de facut socata sampanizata, de nu te mai poti opri din baut din licoarea asta! :)))

Zilele viitoare o voi testa si eu. O s-o pun si aici pe blog, desigur. Merita sa faceti si voi, iese o socata nemaipomenita, cu putin zahar si fara drojdie sau alte adaosuri ciudate! Doar putin zahar, lamaie si flori de soc. 

Imi dau seama acum ca, avand atat de multe optiuni aici, la munte, pentru facut siropuri (din muguri de brad, din macese, din flori de papadie, din fructe de soc), nu am mai avut interes sa mai fac si socata. 

Ultima socata pe care am facut-o (si singura, de altfel) a fost cea din prima noastra primavara petrecuta in Gradina din Ardeal, in 2016. Ne mutasem, practic, in Tara Socului, aveam tufe de soc peste tot, in gradina, pe dealuri, pe drum, incat paream a fi asediati de flori de soc. Am cules atunci multe flori pentru ceai, iarna, sau din care am dus la Bucuresti. Dar socata eu n-am mai facut.

Asa ca ar cam fi timpul sa reiau acest ”sport”, de data asta cu flori de munte. :)))

13.06.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.