Aschia nu sare departe de trunchi

Mama. 

Ce-i place mamei mai mult si mai mult decat multe altele? Florile si gatitul! Si mie!  :)))

Am avut ocazia sa verific faptic, de la fata locului, aceasta afirmatie. :)))

Sa incepem cu gatitul. Pozele de mai jos sunt extrem de graitoare. 

Sunt facute cu cateva zile in urma, cand mama a pregatit placinte din aluat de cozonac, cu branza dulce si cu stafide, pentru Rusalii. 

Sa va spun cum au iesit? Yammiiiii....!!!!! Am fost de fata la producerea lor, deci am fost direct si implicit conectata cu procesul degustarii lor. :))))

Eu nu prea am atractie fata de aluaturi, ca sa lucrez cu ele in bucatarie, dar am o mare atractie fata de ele ca sa le mananc! Dar sa nu ne impiedicam in detalii, da? :)))

Pun si cateva poze cu Jeni, sora mea, caci si ea este o ”aschie” care nu numai ca nu a sarit departe de trunchi, ci chiar a ramas lipita de ”trunchi”. :)))

Sa continuam. Care este cea de-a doua mare pasiune a mamei? Florile! Si a mea!!! :)))

Ca orice pasionat de flori care se respecta, mama si-a facut propria gradina. Chiar daca locuieste la un etaj superior al unui bloc in buricul Bucurestiului. Doar nu avea sa se impiedice ea de un asa detaliu! :)))

Si-a facut chiar mai multe gradini: in balcon, pe terasa, in bucatarie si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, si-a umplut si curtea interioara de la parterul blocului cu milioane de flori. 

Zilnic se ocupa de toate ca si cum ar fi o atributie de job. Le uda, le schimba pamantul, le curata de frunze uscate, le inmulteste pentru ea, dar si pentru altii, daruind tuturor celor care doresc (si da, doresc multi!), mereu are vase suplimentare cu pamant, in care inmulteste flori. Veti putea recunoaste multe flori pe care le are si ea, si eu. Eu le am de la ea, fireste. ”Aschii” din florile ei. :))

Am grupat mai jos poze din cele patru ”gradini”. Pe langa toate pozele facute de mine, am adaugat si cateva poze pe care mi le-a trimis Jeni, sora mea, pe whatsApp in vara trecuta, respectiv, cele cu ”recolta” lor de smochine din propriul lor smochin crescut la ghiveci. in curtea blocului. 

Anul trecut au obtinut vreo 5-6 smochine coapte. Anul asta, dupa o primavara capricioasa, din cele 35 de smochine care s-au format, au ramas doar cu 7 bucati, pe care spera sa le recolteze coapte in curand.  Deja isi fac planuri sa mai renunte la leandri (care sunt acum cat niste copaci, de 3 metri inaltime) si sa-si mai cumpere alti smochini. :))

Balconul

Terasa

Bucatarie

Curtea interioara

Si poze cu smochinele lor de anul trecut...

Adaug si cateva cadre cu apusul unei zile, reflectat in geamurile unei cladiri inalte, dupa care continui cu pozele in care am surprins un plafon greu cu nori negri de furtuna, din care ne asteptam sa ploua torential, dar care s-au risipit exact asa cum s-au aunat, precum si pozele cu luna plina de pe final de mai, care stralucea spectaculos deasupra unui Bucuresti fierbinte, galagios, poluat, dar in mijlocul caruia exista oaze sfinte, pline de frumusete de iubire, asa cum este locul in care mama si sora mea si-au facut ”gradinile”.

Inchei aceasta insemnare cu ultimele poze facute din trenul de intoarcere acasa, la munte, dintr-un singur motiv: este pentru prima data cand am avut ocazia admirarii peisajului montan privind pe fereastra din capatul ultimului vagon al trenului, din mers. 

Acasa am avut parte si de ploaia pe care am ratat-o in Bucuresti. 

Ploaie de munte. Rapida, torentiala, mirosind a brad, a padure, a munte. Dupa care a iesit soarele din nou. :))

07.06.206

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.