Dupa ce am fost, demult, in trecut, precum o casa care a fost mistuita de foc, din cenusa m-am inaltat in zbor ca Pasarea Phoenix si am rasarit din mine insami ca o Floare. Azi radiez parfumul meu peste tot in jur...
”Cum să conving o casă făcută scrum că focul și-a cerut iertare?
E oare cu putință?
Poate că sunt răni care nu se vindecă prin scuze. Poate că există distrugeri atât de adânci încât cuvântul „iartă-mă” ajunge prea târziu, ca ploaia peste cenușă.
Casa aceea nu plânge pentru flăcări. Plânge pentru râsetele care nu se mai aud între pereții ei. Pentru fotografiile care au devenit fum. Pentru mirosul de pâine caldă care nu se va mai întoarce niciodată. Pentru pașii care o făceau să se simtă vie.
Focul poate să îngenuncheze și să spună că regretă.
Poate să-și recunoască vina.
Poate să jure că n-a vrut să distrugă tot.
Dar cum explici unei ferestre că nu va mai vedea niciodată diminețile tinereții, pe care le iubea?
Cum explici unei uși că nimeni nu o va mai deschide, curios să afle ce-i dincolo de ea?
Cum explici unei case că oamenii pe care îi adăpostea au rămas doar amintiri?
Unele scuze nu repară.
Unele regrete nu reconstruiesc.
Unele iertări, chiar dacă vin, nu readuc nimic din ce a fost.
Tragedia nu este că focul a greșit.
Ci că a înțeles asta abia după ce totul s-a făcut scrum.
Iar casa, rămasă singură între ruine, nu mai are nevoie de explicații.
Are nevoie de timpul pe care focul l-a ars.
De viețile pe care le-a schimbat.
De bucățile din ea care au dispărut pentru totdeauna.
Dar timpul nu se întoarce.
Iar cenușa nu învață niciodată să fie din nou lemn...
Și totuși... și totuși...
Poate că focul nu merită să fie iertat. Niciodată nu va merita. Dar casa nu iartă pentru că focul s-a schimbat.
Casa iartă pentru că refuză să rămână, pentru totdeauna, ceea ce focul a făcut din ea.
Fiindca există o tragedie mai mare decât să fii ars. Să rămâi cenușă, deși focul a plecat demult.
Iar iertarea este clipa în care ruina ridică privirea spre cer și spune:
„Mi-ai luat tot ce aveam.
Dar nu-ți voi da și tot ceea ce aș putea deveni”.
Și-atunci, din dărâmături, o floare a început să răsară... A înflorit și acum radiază parfumul ei în jur...”
Părintele Ioan Bădiliță
”Fiecare femeie poartă în ea o lume. Fiecare femeie poartă în ea o poveste.
Chiar și atunci când nu știe că o poartă, chiar și atunci când crede că alegerile ei sunt perfect raționale, că dorințele ei sunt simple preferințe și că drumul pe care merge este rezultatul unor decizii calculate cu atenție. Undeva, dincolo de ceea ce știe despre sine, există o narațiune tăcută care îi organizează experiențele, care dă sens întâlnirilor, care colorează speranțele și temerile și care o împinge, adesea fără să-și dea seama, într-o anumită direcție.
Această poveste nu este biografia ei. Nu este suma evenimentelor pe care le-ar putea povesti despre copilărie, familie, școală, iubirile avute sau pierderile suferite. Este ceva mai subtil și mai profund. Este felul în care sufletul ei înțelege lumea și locul pe care îl ocupă în ea.
Unele femei trăiesc cu sentimentul că sunt în căutarea a ceva. Nu știu exact ce caută și, uneori, tocmai această imposibilitate de a numi obiectul căutării le însoțește întreaga viață. Alte femei trăiesc cu senzația că așteaptă ceva, o întâlnire, o revelație, o întoarcere, o recunoaștere sau o împlinire. Există femei care poartă în ele nostalgia unui loc în care nu au fost niciodată și femei care simt că există o versiune a lor pe care încă nu au întâlnit-o.
Toate acestea sunt forme ale poveștii.
Psihologia profundă a observat de mult timp că experiența umană este alcătuită din fapte, amintiri, semnificații, interpretări și imagini interioare care însoțesc fiecare moment al existenței. Omul se raportează permanent la ceea ce a trăit, la ceea ce trăiește și la ceea ce speră să trăiască sau se teme că va trăi, iar din toate aceste fragmente construiește o poveste care oferă continuitate și sens propriei sale vieți.
Poate tocmai de aceea anumite întâlniri ne răscolesc atât de puternic. Uneori o persoană ajunge în viața noastră și atinge ceva care exista deja în interiorul nostru, o zonă familiară și profund semnificativă, un fir invizibil care făcea deja parte din propria noastră poveste. Din acest motiv, reacțiile pe care le avem față de anumite persoane sunt adesea disproporționate față de ceea ce știm efectiv despre ele. Nu răspundem doar omului din fața noastră. Răspundem și rezonanței pe care acesta o trezește în lumea noastră interioară.
Poate de aceea iubirea este atât de misterioasă. În formele ei cele mai profunde, iubirea este întâlnirea dintre două persoane și, în același timp, întâlnirea dintre două povești care se caută, se influențează și se transformă reciproc.”
”Există bărbați care au capacitatea de a intui foarte repede povestea pe care o poartă o femeie. Ei observă ceea ce o animă, ceea ce o cheamă, ceea ce îi lipsește, ceea ce speră, ceea ce caută sau ceea ce se teme să recunoască. Uneori nici măcar nu este nevoie de multe cuvinte. Există o recunoaștere aproape instinctivă a firului care îi traversează viața.
În forma matură a iubirii, această recunoaștere poate deveni un spațiu de creștere. A fi văzut într-un mod profund este una dintre cele mai transformatoare experiențe pe care le poate trăi un om, pentru că atunci când cineva vede în noi ceva ce noi înșine abia intuim, devenim mai conștienți de propria noastră devenire.
În forma ei imatură însă, aceeași capacitate poate deveni instrument de seducție și manipulare. Există oameni care învață să citească poveștile celorlalți fără să le respecte. Ei identifică dorurile, vulnerabilitățile și idealurile și apoi le folosesc pentru a obține influență, admirație sau control. Tocmai de aceea discernământul este atât de important, pentru că puține lucruri sunt mai seducătoare decât sentimentul că cineva ne vede până în adâncul sufletului.
Dar dincolo de toate acestea apare o întrebare care mă fascinează.
Dacă omul este o ființă care trăiește prin povești, dacă identitatea lui este construită în jurul unor narațiuni care îi oferă sens și direcție, există oare și viață fără poveste?
Putem exista fără această nevoie de a interpreta, de a lega evenimentele între ele și de a transforma experiența într-un fir coerent?
La prima vedere, răspunsul pare să fie nu.
Omul creează povești așa cum respiră. Își construiește identitatea prin ele. Își justifică alegerile prin ele. Își organizează trecutul și își proiectează viitorul prin ele. Chiar și atunci când declară că a renunțat la toate poveștile, apare inevitabil o nouă poveste, aceea a omului care a depășit poveștile.
Și totuși există momente în viață în care ceva se schimbă, momente rare și greu de descris, în care povestea care ne însoțește de atâta vreme pare să se retragă pentru o clipă în fundal, iar omul încetează să mai fie preocupat de cine a fost, de cine este sau de cine ar putea deveni, rămânând într-o stare de prezență atât de simplă și de vie încât toate explicațiile par inutile.
Uneori asemenea clipe apar în rugăciune, atunci când cuvintele se sting și rămâne doar întâlnirea tăcută dintre om și Dumnezeu. Alteori se nasc în fața unei frumuseți care depășește capacitatea minții de a o cuprinde, în fața mării, a munților, a unui apus sau a unei opere care ne lasă fără apărare, iar alteori apar în apropierea morții, atunci când toate lucrurile pe care le consideram esențiale își pierd dintr-odată importanța și ceva mai profund își face loc în conștiință.
Se poate întâmpla și într-o iubire autentică, atunci când prezența celuilalt este atât de deplină încât dialogul necontenit al minții încetează pentru câteva clipe, iar omul nu mai trăiește în amintiri și anticipări, ci într-un prezent viu, care nu mai are nevoie să fie explicat.”
”În astfel de momente nu dispare doar povestea, ci și nevoia de a construi una nouă, pentru că experiența este atât de directă și de completă încât nu mai trebuie așezată într-o narațiune pentru a căpăta sens.
Rămâne viața însăși, trăită înainte ca mintea să o împartă în trecut și viitor, înainte să o transforme în identitate, destin sau semnificație. Rămâne existența în forma ei cea mai simplă și, poate tocmai de aceea, cea mai profundă.
Misticii tuturor timpurilor au vorbit despre acest spațiu aflat dincolo de identitate, dincolo de roluri și dincolo de narațiunile prin care ne definim. Un spațiu în care omul încetează să mai fie personajul propriei povești și descoperă conștiința în care povestea apare.
Adevărata maturitate nu presupune distrugerea poveștii și nici confundarea cu ea. Maturitatea presupune să o vezi.
Presupune să înțelegi că există în tine o narațiune care te însoțește, care îți oferă sens, care îți colorează experiențele și care te ajută să descoperi numeroasele fețe ale propriei ființe. Fiecare poveste deschide accesul către o altă posibilitate a existenței, către o altă nuanță a iubirii, a curajului, a vulnerabilității, a puterii, a pierderii sau a transformării.
Fără povești, probabil că nu ne-am putea cunoaște pe noi înșine.
Dar fără capacitatea de a ieși, măcar din când în când, din interiorul lor, am risca să uităm că suntem mai mult decât ele.
Acesta este marele paradox al condiției umane. Avem nevoie de povești pentru a deveni cine suntem și pentru a explora numeroasele posibilități ascunse în ființa noastră, însă avem nevoie și de acele momente rare în care povestea tace, iar noi descoperim că există ceva care a fost prezent înaintea ei și care va rămâne prezent și după ce ultimul capitol se va fi încheiat.
Omul caută în același timp sensul și liniștea, devenirea și odihna, drumul și casa. Își construiește identitatea, iubește, pierde, speră, se transformă și înaintează prin viață purtat de poveștile sale, însă dincolo de toate acestea există un loc al ființei care nu are nevoie să fie explicat, justificat sau definit.
Fiecare femeie poartă în ea o poveste, iar această poveste îi deschide porți către experiențe, sensuri și aspecte ale propriei ființe pe care altfel nu le-ar fi cunoscut niciodată. Povestea este una dintre căile prin care sufletul se descoperă pe sine.
Dincolo de poveste însă nu se află o altă poveste, nici o identitate mai rafinată și nici o versiune mai perfectă a noastră.
Dincolo de poveste se află viața însăși.” (Carmen Grigoraș Nițescu)
”Gemini - Element - Aer. Arhetipuri - Martorul, Invatatorul, Povestitorul,
Jurnalistul.
Gemeni - Scopul zodiei
Deschideti orice carte de zodii la
capitolul despre Gemeni. In primul paragraf veti da peste cuvantul comunicare. Vorbitul si ascultatul sunt
cu siguranta probleme cheie pentru Gemeni, dar pentru a-i intelege trebuie sa
mergem mai departe. Procesul psihic la care se refera semnul Gemenilor include
mult mai mult decat atat. Este vorba despre intreaga sfera a perceptiei, despre
modul in care lumea comunica cu noi. Modul in care vedem, simtim, auzim,
mirosim intreaga involburare de imagini care ne inconjoara. Ascultarea
cuvintelor urmeaza numai un fir al acestei tapiserii mult mai vaste.
Cel din zodia Gemenilor s-a nascut pentru a percepe, pentru a se imbuiba
cu observatii. Stagnarea este o caracteristica proprie Taurului, dar opusa Gemenilor.
Semnul lor trebuie sa fie permanent in miscare. Sunt atat de multe de vazut si
de aflat. Nu trebuie pierdut nici un moment. Ca un copil care a fost lasat sa
prade zece minute un magazin de jucarii, Gemenii se avanta in experienta vietii
cu frenezie, destul de des fara nici un plan major aparent, dar intotdeauna cu
mult entuziasm.
Inteligenta vie este o caracteristica de baza a Gemenilor. Dar concentrandu-ne
asupra acestui proces deseori nu vedem dincolo de nori adevarata natura a lor.
Pentru Gemeni, gandirea este un epifenomen, un efect secundar. Semnul nu
tinteste spre activitatea mentala, ci spre perceptie pur si simplu. Nu spre
gandire, ci spre observare. Cel din Gemeni nu este intr-atat un filosof, cat un
jurnalist. Faptele percepute in forma neprelucrata sunt hrana sa de baza, nu
interpretarea lor. El isi doreste doar sa vada, sa fie martorul celor ce se
petrec in lume. Ideile si intelegerea nascute o data cu acestea nu sunt
esentiale.
Dezvaluirea secretului lumii. Adunarea tuturor indiciilor. Vederea
atotcuprinzatoare. Adevarul. Acesta este scopul Gemenilor.” (Anatol Basarab)
”Strategia Gemenilor
Sa vedem! Sarcina imposibila. Da-i
omului un milion de ani. Da-i viziune si urechi bionice. Da-i memoria unui
computer si energia debordanta a unui copil de patru ani. Ce-am putea vedea? In
cate aspecte ale vietii am putea patrunde? Ar fi ca un degetar de apa intr-un
ocean. Si totusi asta este misiunea Gemenilor.
Cum ar putea ei proceda? O strategie
cheie este sa traiasca o viata pe cat de intensa, pe atat de variata. Sa
traiasca trei sau patru vieti intr-una singura. Sa considere previzibilul si
plictiseala pacate de neiertat. Sa nu ingaduie niciodata mintii sa-si
incetineasca dezvoltarea. Deosebit de greu.
Cu totii cream imagini ale universului
pe care le purtam in minte. Si nu ne plac experimentele care nu confirma
teoria. Unui doctor nu-i place sa vada ca un tamaduitor reuseste sa vindece
prin rugaciuni. Un rasist alb n-are nevoie de un fizician stralucit african. Ne
formam niste imagini. Apoi cautam dovezi care sa le confirme. Gemenii trebuie
sa respinga acest instinct. Trebuie sa se straduiasca sa vada clar, oricat de
greu de inteles ar fi perceptiile lor. Gemenii trebuie sa ingaduie universului
sa nu aiba nici un sens. Daca ideile le sunt confuze, atunci sunt pe calea cea
buna. Inseamna ca informatiile pe care le-au adunat le depasesc capacitatea de
intelegere. Pastrarea acestei stari de receptivitate totala a unei minti
deschise este o strategie evolutiva de cea mai mare insemnatate pentru acest
semn. Repet: nu atat a gandi, cat a vedea.
O cale de a castiga experienta este
sa-ti traiesti viata. Dar mai exista si alta. Lumea e intesata de
experimentatori. E ticsita de oameni. Fiecare dintre ei are un set unic de
perceptii. Fiecare le-a digerat, le-a transformat din observatii brute in forme
mai rafinate: gandurile. Dar cum putem ajunge la ele, cand sunt inchise in
spatele unui perete din os si materie cenusie?
Gemenii au raspunsul la intrebare.
Pentru a ajunge la acele comori ascunse in mintile oamenilor din jur, trebuie
doar sa punem intrebari. Sa culegem informatii. Trebuie sa stapanim arta vorbei.
Pentru Gemeni, aceasta este o strategie majora de evolutie. Gemenii s-au nascut sa vorbeasca.
Dar s-au nascut si ca sa asculte. Insa aceasta calitate nu se instaleaza
automat. O minte ascutita, chiar elocventa, sunt mult mai usor de dobandit
decat atentia. In contextul unei harti natale dure, directe, ei pot intrerupe
vorbele celorlalti, terminand frazele in locul lor. In cel al unei harti mai
blande, mai sensibile fata de celelalte persoane, tiparul e mai putin evident.
Sunt tacuti, ne dau impresia ca sunt fascinati de ideile noastre. Dar gandurile
au pornit-o mai departe in galop. Desi ne privesc in ochi si ne aproba, nu sunt
atenti la ce vorbim. Au stabilit deja ce urmeaza sa spunem si acum sunt mai
preocupati sa ne studieze forma nasului, gandindu-se ca le aduce aminte de
nasul cuiva pe care nu l-au mai vazut din liceu.
Comunicarea este un drum cu doua
sensuri. Gemenii trebuie sa-si aminteasca asta. Vorbim despre lucrurile pe care
le cunoastem. Dar auzim uneori si lucruri pe care nu le stim. A asculta. A
absorbi totul ca un burete. Aceasta este strategia Gemenilor. Vorbitul le este
folositor numai daca accelereaza acest proces.” (Anatol Basarab)
”Resursele Gemenilor
Curiozitatea. Aceasta este resursa
primara a Gemenilor. Un simt al minunatiilor lumii. Evaluarea cu ochi de copil
a fiecarei picaturi de roua, a fiecarei lacrimi, a fiecarui fulg de zapada
irepetabil. Fara aceasta, Gemenii sunt numai palavrageala.
Vitalitatea este si ea o resursa
a Gemenilor. Curiozitatea lor ii stimuleaza mereu. Sunt atatea de vazut. Atatea
de aflat. Putine alte semne traiesc atat de neobosit, dorm atat de putin. Celor
care traiesc trei vieti in timpul unei singure existente nu le mai ramane timp
pentru a lenevi. De indata ce entuziasmul le-a fost aprins,
Gemenii isi traiesc viata cu inflacarare, ca o pereche de meteori.
Vitalitatea fizica influenteaza si
mentalul, dandu-le Gemenilor cea de-a treia resursa a lor: inteligenta. Ei isi
combina toata curiozitatea si toata energia pentru a da nastere unei uriase
biblioteci cu informatii neprelucrate. Prin ea Gemenii evolueaza cu viteza
luminii, creand conexiuni, facand paralele, observand nepotrivirile. Nici un
alt semn nu are o minte mai rapida.
Si, in sfarsit, Gemenii pot vorbi. Asa
cum nici un alt semn n-o poate face, ei sondeaza mintile celorlalti, analizand
straturile de falsitate si fictiune, prospectand dupa revelatii, cristale ale
experientei lor. Pentru Gemeni substanta care sta la baza universului nu este
formata din atomi si molecule, ci din informatii. Nici un alt semn nu este atat
de infometat de ele, atat de dornic sa le adune, sa faca corelatii, sa le
difuzeze. Aceasta este cea pretioasa resursa a lor.” (Anatol Basarab)
”Gemenii: când viața le dă lămâi, ei fac limonadă.
Gemenii sunt genul de oameni care reușesc să găsească o ieșire din aproape orice situație, uneori atât de repede încât cei din jur nici nu apucă să înțeleagă ce s-a întâmplat. Dacă viața le pune o piedică, nu se opresc să o studieze prea mult. Mai degrabă o ocolesc, sar peste ea sau găsesc o variantă complet diferită de a ajunge unde și-au propus.
Au o abilitate impresionantă de a se adapta. Dacă un plan se strică, inventează altul pe loc. Dacă o ușă se închide, găsesc o fereastră. Dacă nici fereastra nu este disponibilă, există șanse mari să construiască una din câteva idei, multă imaginație și o conversație purtată la momentul potrivit.
Gemenii nu suportă să rămână blocați într-o problemă. Pentru ei, soluțiile sunt mult mai interesante decât obstacolele. În timp ce alții încă încearcă să înțeleagă ce a mers prost, ei deja caută variante noi și oportunități ascunse. De multe ori, tocmai această flexibilitate îi ajută să transforme situațiile complicate în experiențe surprinzător de reușite.
Partea amuzantă este că Gemenii au talentul de a vorbi cu aproape oricine și de a găsi informația potrivită exact când au nevoie de ea. Dacă există o scurtătură, o idee bună sau o soluție ingenioasă, sunt șanse mari să afle despre ea înaintea tuturor. Nu pentru că o caută obsesiv, ci pentru că sunt mereu conectați la tot ce se întâmplă în jur.
Mai au și darul de a face lucrurile să pară mai puțin grave decât sunt. O situație care îi stresează pe ceilalți poate deveni, în câteva minute, subiectul unei povești amuzante. Au o capacitate naturală de a aduce zâmbete și de a schimba atmosfera atunci când tensiunea începe să crească.
În grupul de prieteni, Gemenii sunt cei care găsesc rapid soluții neașteptate. Când toată lumea spune „nu se poate”, ei întreabă imediat: „Dar dacă încercăm altfel?” Tocmai această deschidere către variante noi îi ajută să iasă din multe încurcături care par imposibile la prima vedere.
Poate că unul dintre cele mai frumoase lucruri la ei este faptul că nu văd problemele ca pe niște capete de drum. Le văd ca pe niște provocări care cer puțină creativitate, puțin umor și o idee bună la momentul potrivit.
De aceea, când viața le dă lămâi, Gemenii nu doar că fac limonadă. O transformă într-o rețetă originală, îi conving și pe ceilalți să guste și, până la final, reușesc să facă dintr-o simplă încurcătură cea mai interesantă poveste a zilei.” (AstroCarmen)
”Drumul Gemenilor către miracole și împlinire
Gemenii au darul de a descoperi magie acolo unde alții văd doar lucruri obișnuite. Curioși, deschiși și mereu dornici să învețe ceva nou, ei transformă fiecare experiență într-o oportunitate de creștere. Pentru Gemeni, drumul către miracole și împlinire nu este despre o singură destinație, ci despre toate poveștile, oamenii și lecțiile pe care le întâlnesc pe parcurs. Cu mintea lor mereu în mișcare și cu sufletul deschis către nou, reușesc să creeze momente speciale care le luminează viața.
Primul pas către miracole este să își urmeze curiozitatea. Gemenii sunt inspirați de idei, conversații și descoperiri. Atunci când aleg să exploreze fără teamă și să își asculte dorința de a învăța, apar oportunități surprinzătoare. O simplă discuție poate deschide o ușă importantă, iar o idee spontană poate deveni începutul unei aventuri extraordinare. Miracolele încep atunci când au încredere în instinctul care îi îndeamnă să privească dincolo de ceea ce este deja cunoscut.
Al doilea pas este să transforme inspirația în acțiune. Gemenii au o imaginație bogată și găsesc mereu noi surse de entuziasm. Totuși, cele mai frumoase rezultate apar atunci când aleg să dea formă ideilor lor. Fiecare proiect început, fiecare vis urmat și fiecare pas făcut cu încredere îi apropie de împlinire. Universul pare să îi răsplătească atunci când își folosesc creativitatea pentru a construi ceva real și valoros.
Al treilea pas este să creeze conexiuni autentice. Unul dintre cele mai mari daruri ale Gemenilor este capacitatea de a aduce oamenii împreună. Atunci când își deschid inima și construiesc relații bazate pe sinceritate și respect, descoperă că multe dintre miracolele vieții vin prin intermediul oamenilor. O prietenie, o colaborare sau un sfat primit la momentul potrivit poate schimba complet direcția unei povești și poate aduce oportunități neașteptate.
Al patrulea pas este să își ofere momente de liniște. Chiar dacă adoră mișcarea și varietatea, Gemenii descoperă că răspunsurile cele mai importante apar adesea în clipele de calm. Atunci când își acordă timp pentru reflecție, își înțeleg mai bine dorințele și își pot concentra energia asupra lucrurilor care contează cu adevărat. În liniște găsesc claritate, iar în claritate găsesc puterea de a merge mai departe.
Astfel, drumul Gemenilor către miracole și împlinire este o călătorie plină de descoperiri, inspirație, conexiuni și bucurii neașteptate. Cu fiecare experiență nouă, ei învață că miracolele nu sunt doar evenimente rare, ci și acele momente speciale în care viața le oferă exact ceea ce au nevoie pentru a crește, a străluci și a fi fericiți.” (AstroCarmen)
”Dragostea Suverană
O femeie suverană doreste deloc doar dragostea. Ea caută aliniere.
În momentul în care începe să se cunoască, sa stie Cine Este cu adevarat, să se respecte și să își onoreze energia, percepția ei asupra bărbatului se transformă. Ea reacționează deloc la intensitate haotică, ci la prezență, stabilitate și direcție.
Un bărbat aliniat aduce liniște, claritate și siguranță emoțională. Prezența lui creează deloc confuzie, ci coerență. Energia lui susține expansiunea, nu consumul. El știe cine este, își asumă alegerile și își exprimă intențiile cu maturitate.
Acest tip de bărbat încearcă deloc să impresioneze, ci să construiască. El seduce deloc prin mister, ci prin consecvență. El fuge deloc de profunzime, ci o onorează.
Relațiile karmice aduc intensitate, atracție puternică și emoții extreme. Sunt asa intense, tocmai pentru a rata deloc impreunarea partenerilor. Ele activează tipare vechi și deschid procese de transformare. Aceste relații au rolul de a trezi conștiința, de a elibera frici și de a susține maturizarea emoțională.
În relațiile karmice, femeia simte adesea magnetism, dar și instabilitate, insecuritate, drama, isterie. Există alternanță între apropiere și distanță, între speranță și incertitudine. Acest tip de conexiune activează dorința de vindecare profunda, de eliminarea suferintei, evoluție personala si o noua alegere in relatia intima.
Relațiile sacre aduc pace și creștere. Ele exclud deloc pasiunea, ci o stabilizează. Într-o conexiune sacra, intensitatea există împreună cu siguranța. Comunicarea este deschisă, energia este clară, iar ambii parteneri susțin evoluția reciprocă.
O femeie suverană recunoaște diferența prin felul în care se simte în interior.
Când se află într-o relație aliniată, sistemul ei nervos se relaxează. Creativitatea, inspirația și vitalitatea cresc. Ea simte deloc nevoia să controleze, să salveze sau să dovedească valoarea sa.
Magnetismul feminin conștient apare atunci când femeia își vindecă rănile, își asumă emoțiile și își activează energia interioară. Această energie prin autenticitate.
Femeia suverană aleargă deloc după iubire. Ea devine spațiul în care iubirea vine.
Vindecarea traumelor prin dragostea maturizata emotional este un proces sacru. Relațiile conștiente creează spațiu pentru exprimare, vulnerabilitate și siguranță. În acest spațiu, emoțiile se transformă în înțelepciune.
Partenerii devin oglinzi ale evoluției, susținând creșterea, responsabilitatea și libertatea interioară.
Dragostea suverană este deloc despre perfecțiune. Este despre adevăr, prezență și alegere conștientă.
Este despre două suflete care aleg zilnic să construiască, să crească și să creeze împreună o viață plină de sens, stabilitate și pasiune.” (Carmen Meera)
”Pe
măsură ce „sorbiţi” adevăruri şi poveşti care vă hrănesc Spiritul, veţi simţi
cum în interiorul vostru se eliberează o energie. Această energie poate fi
numită doar „Graţie divină".
Ea este
o forţă atât de puternică, încât poate să vă ridice, pentru un moment, deasupra
situației/ stării voastre prezente. Ea vă poate da convingerea că nu există
nicio provocare căreia să nu puteţi să-i faceți față şi că totul va fi bine,
indiferent de rezultat.
Graţia
divină nu este întotdeauna o forţă evidentă. Ea vine în multe forme, unele
subtile, altele puternice, care te transfigurează.
Uneori
Graţia divină se manifestă ca sincronicitate - energia ei adună oameni sau
evenimente într-un mod care alină, ajută sau vă oferă ajutor atunci când aveţi
nevoie cel mai mult şi vă aşteptaţi cel mai puţin.
Alteori
Graţia divină este energia care ne iluminează subit cu o conștientizare,
oferindu-ne posibilitatea să vedem ceea ce nu fuseserăm în stare să vedem
înainte.
Fiind şi
o forţă protectoare, Graţia divină mai poate fi un scut care ne înconjoară în
situaţii care ne ameninţă într-un fel oarecare: supravieţuirea în urma unui
accident de maşină care ar fi putut să ne aducă moartea; o senzație subită că
ar trebui să ne întoarcem imediat acasă, pentru ca odată ajunşi, să descoperim
că am lăsat aragazul aprins; întâlnirea cu un străin care ne oferă ajutor exact
când avem cea mai mare nevoie de el.
Graţia
divină nu lucrează după legile timpului liniar; iată de ce o boală sau o criză
de viaţă pe care, în mod normal, ne-ar lua ani de zile ca să o vindecăm sau să
o rezolvăm, poate fi vindecată/ rezolvată într-un timp inimaginabil de scurt.
Graţia
divină mai poate fi văzută şi ca energia care vă acoperă ca o pătură moale
atunci când aveţi nevoie de consolare, făcându-vă să simțiți că indiferent ce
bariere vă blochează, ele vor fi înlăturate, când va veni timpul potrivit.
Graţia
divină este o forţă iraţională; pentru ea nu contează argumentele logice legate
de ceea ce noi considerăm „dificultăţi”. Ea are puterea de vă ridica dincolo de
capacităţile pe care le aveţi şi de a atrage sprijin în viaţa voastră exact
atunci când aveţi nevoie de el.
În cazul
în care vi se întâmplă astfel de lucruri, întrebaţi-vă dacă puterea care adună
împreună oamenii potriviţi sau forţele potrivite nu este cumva Graţia divină.
Cel mai probabil asta este.
Fiţi
atenţi la momentele obişnuite, la fel de mult ca şi la cele neobişnuite din
viața voastră şi conștientizaţi că în toate acele evenimente este implicată
Divinitatea.” (Caroline Myss)
”Trebuie să alergi către
fericire, dar asta înseamnă să nu fugi de tine.
Uneori, ai nevoie să te
plimbi puțin prin viață, ca să vezi ce fuge de tine, atunci când te alegi pe
tine.
Cine te face să alergi
după el, nu va putea niciodată să meargă cu adevărat alături de tine. Iubirea
nu poate fi o cursă în care unul fuge, iar celălalt îl urmărește. Iubirea este
un drum pe care doi oameni aleg același pas, chiar dacă, uneori, unul merge mai
încet ca să îl aștepte pe celălalt.
Nu fugi după oamenii care
fug de tine: fuga lor vorbește despre drumul pe care ei și l-au ales, nu despre
valoarea ta. Tu continuă să mergi, mersul îți lasă timp să privești în jur, să
vezi frumusețea, să înțelegi lecțiile și să observi cine rămâne lângă tine fără
să fie obligat.
Alergarea este bună atunci
când te apropie de visurile tale. Devine o povară atunci când o folosești ca să
ajungi la oameni care nu fac nici măcar un pas către tine.
Când încetezi să alergi
după ceea ce nu te alege, începi să te întâlnești cu ceea ce merge deja în
aceeași direcție cu tine.
Cea mai mare dovadă de
iubire față de tine nu este să alergi mai repede, ci să ai curajul să te
oprești. Pentru că, în liniștea acelui pas oprit, vei vedea cine se oprește
lângă tine și cine își continuă fuga fără să se uite înapoi.
Omul potrivit nu te va face niciodată să alergi ca
să îl prinzi: va merge lângă tine, suficient de aproape încât niciunul dintre
voi să nu simtă că pierde ceva. Iubirea adevărată nu se trăiește când rămâi
fără aer, alergând după cineva, ci respirând în același ritm și mergând, zi
după zi, în aceeași direcție.” (Ana Maria Ducuță)
”Oamenii cu ochi albaștri
Oamenii cu ochi albaștri au un strămoș
comun. Cercetările genetice sugerează că această culoare a apărut în urmă cu
aproximativ 6.000–10.000 de ani, în urma unei mutații. Practic, toți oamenii cu
ochi albaștri sunt, la nivel genetic, înrudiți foarte îndepărtat. Această
descoperire fascinantă subliniază modul în care o singură schimbare
microscopică în ADN a reușit să influențeze înfățișarea a sute de milioane de
persoane din întreaga lume modernă.
Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie
să privim modul în care se formează culoarea ochilor la specia umană. Pigmentul
principal responsabil pentru nuanța pielii, a părului și a ochilor noștri se
numește melanină. Inițial, în istoria evolutivă a umanității, toți indivizii
aveau ochii căprui, o trăsătură conferită de o concentrație ridicată de
melanină în iris, care oferea o protecție naturală eficientă împotriva
radiațiilor solare intense din mediile de origine.
Mecanismul biologic care reglează
cantitatea de melanină din ochi este controlat, în mare parte, de o genă
specifică numită OCA2. Această genă acționează ca un set de instrucțiuni pentru
producerea proteinei P, o componentă esențială implicată în procesul de
maturare a melanozomilor, structurile celulare care produc și stochează
pigmentul. O activitate normală a genei OCA2 duce invariabil la o nuanță mai
închisă a irisului.
Mutația care a dus la apariția ochilor
albaștri nu a avut loc direct pe gena OCA2, ci pe o genă învecinată, denumită
HERC2. Modificarea genetică a creat un fel de comutator molecular care a
limitat semnificativ, dar nu a oprit complet, capacitatea genei OCA2 de a
produce melanină la nivelul irisului. Este important de precizat că acest
comutator afectează strict pigmentarea ochilor, lăsând nealterată producția de
pigment din păr sau din piele.
Ceea ce este cu adevărat uimitor este
faptul că ochii albaștri nu conțin, în realitate, niciun pigment de această
culoare. Nuanța pe care o percepem este rezultatul unui fenomen optic numit
dispersia Rayleigh, același principiu fizic care face ca cerul să pară albastru
în timpul zilei. În absența melaninei din stratul anterior al irisului, lumina
care pătrunde în ochi este împrăștiată de structurile fibroase, reflectând
înapoi doar lungimile de undă mai scurte, adică lumina albastră.
Oamenii de știință au reușit să
restrângă aria geografică în care s-ar fi produs această schimbare genetică
primordială. Analizele ADN-ului antic indică faptul că individul la care a
apărut pentru prima dată mutația ar fi trăit în regiunea nord-vestică a Mării
Negre, în perioada de tranziție dintre Epoca Pietrei și perioada neolitică
agricolă. De acolo, de-a lungul generațiilor, urmașii săi au început să se
răspândească pe continent.
Migrația populațiilor agricole timpurii
din Orientul Apropiat către nordul și vestul Europei a reprezentat vectorul
principal prin care această trăsătură s-a propagat. Pe măsură ce grupurile
umane s-au stabilit în regiuni cu o latitudine mai mare, unde lumina solară era
mai puțin intensă pe parcursul anului, concentrația redusă de melanină din ochi
nu a mai reprezentat un dezavantaj din punct de vedere evolutiv, permițând
trăsăturii să se mențină în fondul genetic.
Creșterea proporției de persoane cu ochi
albaștri în anumite zone ale Europei a fost facilitată și de selecția sexuală,
adică de preferințele estetice în alegerea partenerului. Deoarece această
nuanță a irisului era neobișnuită și distinctă din punct de vedere vizual, este
foarte probabil să fi fost considerată o caracteristică atractivă. Această
preferință a contribuit la creșterea frecvenței genei mutante în rândul
comunităților nordice și estice ale continentului.
Din punct de vedere al eredității, ochii
albaștri reprezintă o trăsătură recesivă, ceea ce explică complexitatea modului
în care se transmite de la o generație la alta. Pentru ca un copil să se nască
cu această culoare a ochilor, el trebuie să moștenească gena mutantă de la
ambii părinți. Acesta este motivul pentru care doi părinți cu ochi căprui pot
avea un copil cu ochi albaștri, atâta timp cât amândoi sunt purtători ascunși
ai mutației respective.
Privind în ansamblu,
povestea ochilor albaștri este un exemplu remarcabil de reziliență și
diversitate genetică umană. Faptul că o singură mutație spontană, apărută la un
singur individ cu milenii în urmă, a reușit să traverseze timpul și spațiul
geografic este o dovadă clară a conexiunilor noastre biologice profunde. Ne
amintește că, dincolo de diferențele aparente, biologia umană păstrează o
arhivă comună și fascinantă a istoriei noastre ca specie.” Sursa: Stiai ca?
”Îmi amintesc cine sunt, îmi amintesc de
unde vin și îmi amintesc lumina care trăiește în mine, acea lumină care nu are
nevoie să controleze, să dovedească sau să cucerească, ci are nevoie doar să
fie așezată în adevăr, în inimă și în prezență.
Eu sunt creația mea, eu sunt direcția
mea, eu sunt forța care se întoarce acasă în propriul trup, în propria inimă,
în propriul adevăr și îmi amintesc că adevărata mea putere nu vine din ceea ce
posed, din ceea ce arăt sau din rolurile prin care m-am definit, ci din felul
în care îmi asum cine sunt.
Îmi chem înapoi curajul, îmi chem înapoi
vocea, îmi chem înapoi claritatea, verticalitatea, blândețea și puterea
sufletului meu și primesc în mine toate părțile care au fugit de
vulnerabilitate, toate părțile care au crezut că sensibilitatea este slăbiciune
și toate părțile care au învățat să se ascundă ca să nu fie rănite.
Nu mă identific cu frica, nu mă
identific cu materia, nu mă identific cu nevoia de a demonstra cine sunt,
pentru că îmi amintesc acum că esența mea nu poate fi măsurată prin ceea ce am,
prin ceea ce controlez sau prin felul în care sunt văzut de ceilalți.
Eu sunt prezență, eu sunt acțiune
conștientă, eu sunt inimă deschisă și putere așezată, iar prin mine curge
lumina creației, prin mine curge curajul sufletului, prin mine curge iubirea
care nu fuge, nu se ascunde, nu se apără prin ziduri, paravane si măști ci
rămâne prezentă, sinceră și vie.
Nu sunt aici să fug de mine, nu sunt
aici să îmi neg emoțiile și nu sunt aici să îmi închid inima pentru a părea
puternică, pentru că adevărata mea putere este să rămân deschisă, să rămân
verticală, să rămân prezentă și să îmi onorez trăirile fără să mă pierd în ele.
Sunt aici să acționez cu intenție, sunt
aici să comunic cu adevăr, sunt aici să iubesc fără să posed, sunt aici să
protejez fără să controlez și sunt aici să devin ceea ce deja sunt, fără frică,
fără mască, fără să mă mai separ de propriul meu suflet.
Îmi amintesc că sunt întregă acum, că
sunt aliniată acum, că sunt, suflet, lumină și creație vie și imi ocup locul
firesc în mine, în inimă, în trup, în voce, în alegeri și în tot ceea ce
manifest.
Eu sunt energia mea, eu sunt inima mea, eu sunt
adevărul meu, eu sunt divinul trezit în mine, iar astăzi mă întorc la mine cu
demnitate, cu curaj și cu iubire, pentru că îmi amintesc cine sunt și îmi
permit să fiu Tot Ceea Ce Sunt.” (Laura Tatu)
”Amprenta pe suflet pe care ți-o lasă Gemenii
Gemenii au darul rar de a transforma o
simplă întâlnire într-o experiență memorabilă. Sunt acei oameni care aduc
conversații captivante, idei neașteptate și o energie care te face să privești
lumea din unghiuri noi. Nu îi uiți ușor, pentru că lasă în urmă mai mult decât
amintiri frumoase. Lasă perspective noi, lecții valoroase și sentimentul că
viața este mult mai interesantă decât părea înainte să îi cunoști.
Există trei moduri prin care Gemenii îți
marchează sufletul și rămân în memoria ta pentru mult timp.
Primul este felul în care îți deschid
mintea către noi posibilități. Gemenii sunt curioși din fire și au o capacitate
extraordinară de a descoperi lucruri interesante în cele mai neașteptate
locuri. O conversație cu ei poate începe despre un subiect obișnuit și se poate
transforma rapid într-o discuție care îți schimbă perspectiva. În preajma lor,
înveți să pui mai multe întrebări, să explorezi și să privești lucrurile
dincolo de aparențe. După ce un Geamăn a făcut parte din viața ta, rareori mai
vezi lumea la fel ca înainte.
Al doilea mod prin care își lasă
amprenta este capacitatea lor de a aduce bucurie în momentele simple. Gemenii
au un talent natural de a transforma o zi obișnuită într-una plină de culoare.
Știu să găsească subiecte interesante, să spună povești captivante și să creeze
amintiri spontane care rămân vii mult timp. Oamenii care au avut un Geamăn
aproape își amintesc adesea râsetele, conversațiile lungi și senzația aceea
plăcută că timpul trece prea repede atunci când sunt împreună.
Al treilea mod este felul în care te
învață să te adaptezi schimbărilor. Gemenii înțeleg că viața este într-o
continuă transformare și nu se tem să îmbrățișeze noutatea. Fără să își
propună, îi inspiră și pe ceilalți să fie mai flexibili, mai deschiși și mai
pregătiți să accepte ceea ce vine. Prin exemplul lor, îți arată că uneori cele
mai frumoase oportunități apar exact atunci când renunți la planurile rigide și
permiți vieții să te surprindă.
Poate că aceasta este cea mai puternică
amprentă pe care o lasă Gemenii în sufletul tău. Te învață să privești lumea cu
mai multă curiozitate, să te bucuri de conversațiile autentice și să nu te temi
de schimbările care apar pe parcurs. Iar după ce ai cunoscut un Geamăn, rămâne
mereu acea senzație că fiecare zi poate ascunde o poveste nouă, gata să fie
descoperită.” (AstroCarmen)
”De ce Gemenii preferă oamenii direcți și se feresc de măști
Gemenii adoră conversațiile interesante, oamenii autentici și momentele în care pot vorbi liber fără să fie nevoiți să descifreze mesaje ascunse. Deși sunt cunoscuți pentru mintea lor ageră și capacitatea de a observa detalii pe care alții le ratează, asta nu înseamnă că le plac jocurile de aparențe. Din contră. Dacă cineva încearcă să pară altcineva decât este, Gemenii observă destul de repede și încep să privească situația cu o combinație de amuzament și neîncredere.
Pentru Gemeni, oamenii direcți sunt o adevărată gură de aer proaspăt. Le place să știe că pot purta o discuție sinceră fără să fie nevoiți să analizeze fiecare cuvânt ca pe o problemă complicată. O persoană care spune ce gândește și își asumă propriile opinii le câștigă respectul mult mai repede decât cineva care încearcă permanent să impresioneze.
Primul motiv pentru care Gemenii se feresc de măști este că iubesc autenticitatea. Chiar dacă apreciază umorul, creativitatea și oamenii care au personalități complexe, nu suportă falsitatea. Îi amuză situațiile în care cineva își schimbă comportamentul în funcție de persoana cu care vorbește. Într-un moment este expert în toate domeniile, iar în următorul își schimbă complet povestea. Pentru Gemeni, astfel de momente sunt mai ușor de observat decât crede persoana respectivă.
Al doilea motiv este că măștile fac conversațiile plictisitoare. Gemenii adoră schimbul sincer de idei și discuțiile spontane. Când cineva răspunde doar ceea ce crede că ar trebui să spună, în loc să exprime ceea ce gândește cu adevărat, farmecul conversației dispare. Este ca și cum ai deschide o carte promițătoare și ai descoperi că toate paginile spun același lucru.
Al treilea motiv este că lipsa sincerității afectează încrederea. Gemenii sunt curioși din fire și le place să cunoască oamenii în profunzime. Dacă observă că cineva poartă permanent o mască, încep să se întrebe ce este real și ce este doar o imagine atent construită. Iar când apar prea multe semne de întrebare, interesul lor începe să scadă.
În schimb, oamenii direcți îi cuceresc rapid. Cei care își exprimă opiniile fără teamă, care recunosc când greșesc și care nu încearcă să joace un rol au un loc special în preferințele Gemenilor. Ei apreciază naturalețea și sinceritatea mai mult decât orice încercare de perfecțiune.
Până la urmă, Gemenii consideră că viața este mult mai interesantă atunci când oamenii sunt autentici. O conversație sinceră, un râs spontan și o personalitate reală valorează infinit mai mult decât orice mască. Iar dacă trebuie să aleagă între o persoană perfectă și una autentică, alegerea lor este făcută în câteva secunde.” (AstroCarmen)
”Lecțiile care îl conduc pe Gemeni către fericire
Gemenii sunt printre cele mai curioase, comunicative și energice semne ale zodiacului. Mereu dornici să descopere ceva nou, să cunoască oameni interesanți și să exploreze idei diferite, nativii acestei zodii reușesc să aducă veselie și dinamism oriunde ajung. Cu toate acestea, fericirea nu vine doar din aventurile intelectuale sau din varietatea experiențelor. Ea apare atunci când Gemenii învață câteva lecții importante care îi ajută să găsească echilibrul între minte și suflet.
Prima lecție: nu trebuie să fie peste tot în același timp.
Gemenii au o energie impresionantă și o dorință constantă de a experimenta cât mai multe lucruri. Uneori însă, această nevoie de diversitate îi poate face să se simtă obosiți sau copleșiți. Fericirea apare atunci când înțeleg că nu trebuie să accepte fiecare invitație, să urmeze fiecare oportunitate sau să participe la fiecare conversație. Alegând cu atenție ceea ce contează cu adevărat, își pot păstra energia pentru lucrurile care le aduc bucurie autentică.
A doua lecție: ascultarea este la fel de importantă ca vorbitul.
Gemenii sunt maeștri ai comunicării. Au talentul de a purta discuții captivante și de a transforma orice întâlnire într-un moment plin de viață. Totuși, uneori cea mai valoroasă conversație este aceea în care aleg să asculte cu adevărat. Atunci când oferă atenție și înțelegere celor din jur, relațiile lor devin mai profunde și mai sincere. Oamenii nu își amintesc doar ce le-ai spus, ci și cum i-ai făcut să se simtă.
A treia lecție: stabilitatea nu este plictisitoare.
Pentru un nativ Gemeni, rutina poate părea un adversar. Dorința de schimbare și noutate este atât de puternică încât uneori evită lucrurile care par prea previzibile. Cu toate acestea, anumite obiceiuri sănătoase și relații stabile pot deveni fundamentul unei vieți fericite. Stabilitatea nu înseamnă lipsă de aventură, ci existența unui loc sigur din care poți explora lumea cu încredere.
A patra lecție: liniștea are propriile răspunsuri.
Fiind mereu în mișcare și conectați la informații, Gemenii uită uneori să petreacă timp cu propriile gânduri. Momentele de liniște îi pot ajuta să își înțeleagă mai bine dorințele și emoțiile. Atunci când își oferă timp pentru reflecție, descoperă că multe dintre răspunsurile pe care le caută se află deja în interiorul lor.
Aceste lecții îi ajută pe Gemeni să își păstreze spontaneitatea și entuziasmul care îi definesc, dar și să găsească un echilibru sănătos în viață. Fericirea apare atunci când curiozitatea este completată de răbdare, iar dorința de explorare este însoțită de capacitatea de a aprecia prezentul și oamenii care le sunt alături.” (AstroCarmen)
Gemenii nu acceptă să fie a doua alegere niciodată
Gemenii nu acceptă să fie a doua alegere niciodată, iar motivul este mult mai profund decât pare la prima vedere. Deși sunt adesea percepuți ca persoane sociabile, relaxate și capabile să se adapteze oricărei situații, atunci când vine vorba despre locul pe care îl ocupă în viața cuiva, au standarde foarte clare. Nu își doresc să fie o opțiune păstrată pentru zilele în care celelalte variante nu funcționează. Vor să fie aleși pentru ceea ce sunt, nu pentru comoditate sau lipsă de alternative.
Unul dintre motivele principale este faptul că Gemenii apreciază autenticitatea. Au un talent aparte de a observa contradicțiile dintre vorbe și fapte și își dau seama rapid când cineva nu este complet sincer. Dacă simt că sunt căutați doar atunci când este convenabil pentru celălalt, încep să privească relația cu alți ochi. Pentru ei, interesul real se vede prin consecvență, nu prin apariții ocazionale.
Gemenii investesc mult în conexiunile care îi stimulează intelectual și emoțional. Le place să comunice, să împărtășească idei și să construiască o legătură bazată pe încredere și deschidere. Tocmai de aceea nu acceptă să fie puși pe un plan secund. Dacă oferă atenție, timp și implicare, se așteaptă ca aceste lucruri să fie reciproce. Nu le place să simtă că trebuie să aștepte mereu după deciziile altcuiva.
De asemenea, Gemenii au nevoie să se simtă apreciați. Nu caută validare constantă, dar își doresc să știe că prezența lor contează cu adevărat. Atunci când observă că sunt comparați cu alte persoane sau că cineva ezită în privința lor, interesul începe să se diminueze. Consideră că sentimentele sincere nu lasă loc pentru clasamente și competiții.
Un alt aspect important este independența lor. Deși se atașează de oameni și de relații, nu își construiesc întreaga fericire în jurul unei singure persoane. Au propriile interese, propriile planuri și o lume interioară bogată. Din acest motiv, atunci când simt că nu sunt o prioritate, aleg mai degrabă să își îndrepte energia către lucrurile care le aduc satisfacție decât să lupte pentru un loc pe care cred că îl merită deja.
Gemenii mai au și o sensibilitate ascunsă pe care puțini o observă. Chiar dacă încearcă să pară detașați, îi rănesc situațiile în care nu se simt suficient de importanți. Nu vor spune întotdeauna acest lucru direct, însă îl vor reține și vor analiza fiecare detaliu. Iar odată ce concluzionează că sunt doar o opțiune de rezervă, devine foarte greu să își recapete încrederea.
De aceea, atunci când realizează că ocupă locul doi în viața cuiva, Gemenii aleg de multe ori să plece fără scandal și fără explicații lungi. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că își cunosc valoarea. Preferă să fie aleși cu sinceritate și entuziasm decât să rămână într-o relație în care trebuie să aștepte permanent să fie puși pe primul loc. Pentru Gemeni, respectul și aprecierea adevărată nu vin cu jumătăți de măsură. ” (AstroCarmen) 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)