”Esti frumoasa ca o Zana!” mi-a spus Magul din Poveste

Se stie ca la munte vara vine mai tarziu decat la campie, dar si cand vineee.....! :)))

Asa si cu deschiderea portalurilor. :)))

Spre exemplu, acum, cu ocazia Portalului Sanzienelor, am primit Dispensa Divina, si, astfel, voi avea mult mai mult timp la dispozitie pentru a ma bucura din plin de Cununa mea de Sanziana. :)

Portalul Sanzienelor a ramas deschis... pentru mine! Daca va uitati cu atentie la poze, veti constata ca unele dintre ele chiar au surprins energia Portalului. ;-)))))

Caci Magia inca se desfasoara pe culmile muntilor, iar cei care sunt ”zanatici” pot vedea Zâne cu Cununi de flori pe cap, dansand in padure, pe maluri de parauri reci, invocand, incantand, susurand soapte de dragoste, preparand potiuni si trimitand farmece, fiecare catre Ursitul ei. 

Asadar, acestea fiind spuse, va las cu primele pozele pe care le-am facut azi, cand, dupa ce am reintrat in povestea Sanzienelor, camera foto a telefonului nu mai prididea sa raspunda la comenzi, atat de suprasolicitata a fost. :)))

Dupa ce unii dintre noi (adica eu) ne mai linistim putin din entuziasmul de inceput al Portalului, continuam sa povestim, da? :))))

 

Chiar in timpul sesiunii foto, cand Sânziana noastra, frumoasa ca o Zână (sic!), isi etala din toate unghiurile frumusetea de Cununa de flori de pe cap, a aparut pe neasteptate si un Zân. :)))

Atat de mult a admirat Zânul din poveste Cununa de flori a Zânei, incat a rugat-o sa i-o imprumute putin pentru o proba. :)

Ce parere aveti? Este el un zanatic? Stiti doar ce spunea Nichita Stanescu. Doar un zănatec poate vedea zâne! :))

Cel mai probabil, da, este un Mag zanatic, caci, se stie, Magii au o putere ascunsa, care le permite sa vada miracolele si sa se bucure de ele. 

Chiar Eliade recomanda prezenta cuiva, pesemne chiar a unui Mag, care ”sa te invete cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracolele... altminteri, nici macar nu le vezi... treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole... nu le vezi.”

Acum, sincer, eu nu as lasa pe nimeni sa treaca pe langa miracole fara sa le vada! :))))

Pe bune, de fapt, nu ca n-as lasa pe nimeni sa treaca, dar.... pe langa unele miracole, nici sa vrei, si nu poti sa treci fara sa le vezi! :)))

Sunt miracole ostentative! Imposibil de trecut cu vederea! :))))

Mbuuun... dupa ce o parte din efervescenta descoperirii miracolelor s-a mai linistit, am trecut printr-o zona unde copiii veniti in tabere au diverse activitati in aer liber. Acolo, Magul din Poveste a descoperit o bucata de creta pe asfalt, alaturi de niste desene ramase marturie a trecerii copiilor prin zona.

Asa ca, pentru a confirma miracolele momentului, s-a apucat sa manifeste magia creatiei desavarsite, creionandu-si propriul chip cu creta. Autoportretul, cum ar veni. Un Zân. :)

Ceea ce mi-a aprins si mie focul creatiei si, pe principiul oglindirii, mi-am creionat si eu propriul chip. Tot Autoportretul, da. O zână cu o cununa de flori in par. :)))))))

Cum cele doua ”miracole” trebuiau puse in valoare in cel mai romantic mod cu putinta, Magul din Poveste a dat ultima tusa din condei, inramand cele doua autoportrete intr-o forma imposibil de interpretat altfel decat ceea ce este: o singura inima ce ne contine pe amandoi. :)

In final, am obtinut o opera de arta de o incredibila frumusete, ”cum alta nu-i” - ar zice poetul, si ne-am fotografiat prezențele impreuna cu autoportretele noastre, pentru a nu lasa loc de interpretare privind cine ar putea fi autorii capodoperei artistice. :))))

Dupa ce ne-ati admirat si apreciat talentele artistice pe care le-am demonstrat incontestabil, cu creta pe asfalt, apoi le-am si fotografiat pentru posteritate, sa trecem mai departe in poveste si sa vedem ce au mai facut Sanziana noastra si Magul ei. :)))

Cum ce? Fotografiiiiii.....!!!!! :))))

Noua sesiune de fotografii s-a desfasurat mai la umbra, caci soarele deja incepuse sa ne avertizeze ca urmeaza sa depaseasca cele 23 de grade astronomice pentru perioada asta la munte si sa sara catre uriasa temperatura de 24 de grade C. :))

In scurt timp ne-a depasit un grup de scolari veniti in tabara, care se indrepta, cel mai probabil, catre masa. Ora pranzului se apropia.

Dupa ce s-au indepartat, i-am vazut intrand intr-un hotel-pensiune, iar cand am ajuns si noi la fata locului, am descoperit un șotron desenat cu creta colorata pe astaft. Ce ne-a atras atentia imediat a fost nu faptul ca s-a folosit creta diferit colorata pentru fiecare pasaj al șotronului, ci faptul ceea ce ar fi trebuit sa fie pătrate, erau inimioare! Tot sotronul era compus din 7 inimioare colorate! :))

Nu-i acesta un miracol? :)))

Si n-a fost nevoie de nimeni altcineva in afara noastra acolo, ca sa ne arate cum sa-l privim ca sa-l recunoastem ca fiind un  miracol! Si nici n-am trecut de el fara sa-l vedem. Insusi Magul din poveste a fost cel care l-a observat si care mi l-a aratat si mie! ;-)

Pe drumul de intoarcere spre casa, mi-am purtat cununa mea de flori pe mana, tinand-o ca pe o bratara. Mi-as fi tinut-o pe cap pana acasa, dar i-am fi zapacim pe oamenii de pe strada cu aparitia noastra ”zanatica”. Si n-am vrut asta. :))

Desi n-am inhibitii din acestea, totusi, se spune ca nu-i bine sa-i smintim pe oamenii din Matrix. Caci ei interpreteaza dupa propriile scheme din cap, dupa limitarile proprii, sunt influentati de invidii si rautati, pe principiul ”sa moara si capra vecinului”, ce atata fericire?!:)))

Cam asa e cu lumea asta, a miracolelor: trebuie protejata de fortele oculte care isi doresc ca ea sa dispara. Trebuie sa ne pazim miracolele de influenta nefasta a Matrixului, caci el, prin Agentii Smith multiplicati in oameni, reactioneaza dubios si neplacut, ca sa nu zic mai mult. ;-)

Acesti Agenti Smith abia astepta o ocazie in care sa-ti reteze creanga de sub picioare si sa-ti taie aripile si bucuria. E mai bine sa nu le dam ocazia sa interactioneze cu lumea noastra, a miracolelor. Oricum, ei nu vad miracolele. Ei interpreteaza bucuria ta ca fiind un pericol pentru perpetuarea nefericirii lor. Cum adica, sa nu moara toate caprele tuturor vecinilor? Nu se poate! :)))

Insa, cand in calea noastra a aparut un alt miracol, respectiv, o frumusete imensa de tufa de macese pliiiiina cu flori, n-am putut sa trec pe langa ea doar cu o privire admirativa. Se cereau cateva milioane de poze, nu numai cu tufa, dar si cu Sanziana noastra din poveste, purtandu-si Cununa de margarete pe cap, fix ca pe o coroana de lumina in mijlocul florilor parfumate de maces.  

Deci, da. Am mai facut alte milioane de selfieri. Si nu numai selfie-uri, caci Magul a contribuit si el cu propria-i magie la desavarsirea momentului de intalnire cu miracolul acela si a apasat si el de mai multe ori pe declansatorul camerei foto. :)))

Apoi, eu am pasit un pic mai in umbra tufei si am facut imprudența de a-mi dori si cateva poze fara ochelarii de soare la ochi. Stralucirea orbitoare a soarelui mi-a stricat cateva ”miracole” (a se citi poze), dar tot am reusit sa aleg cateva pentru blog. :)))

Dupa ce am descarcat acasa pozele in laptop si le-am vizionat, am avut impresia ca florile alb-roz ale macesului aveau aparenta unor fluturi albi care zburau delicat in jurul Cununii mele de Sanziana! :)))

Pana am ajuns acasa, margaretele salbatice din cununa mea de flori s-au cam inmuiat, din lipsa de apa, insa, odata ce le-am desfacut din impletitura, le-am taiat un pic coditele si le-am pus in apa, si-au revenit in mod ”miraculos”, obtinand un buchet alb de toata frumusetea, perfect demn pentru o Zana-Sanziana. :))

Cele alte cateva milioane de poze de mai jos consemneaza dovada incontestabila a acestui ”miracol”. :)))

Intentionez ca, pentru zilele urmatoare, sa dau o Bulă... era sa zic ”papală”.... dar cum sa-i zic?..... o Bulă Zănatică :))).... prin care sa decretez ca Portalul Sanzaienelor sa ramana deschis inca o vreme, pana imi fac eu toate poftele cu florile de camp care au umplut acum pajistile insorite ale muntelui.

Trebuie sa fac asta cat inca sunt inflorite si nu sunt cosite de muncitorii primariei, trimisi sa-si faca si ei de lucru cu motocoasele peste tot. 

Am mai patit zilele trecute o astfel de chestie: in fata Hotelului Orizont este o pajiste imensa unde, cu cateva zile in urma, crescusera flori de camp si chiar cateva palcuri cu astfel de margarete albe, salbatice. Cand am trecut din nou pe acolo dupa cateva zile, toate florile de camp fusesera cosite. Disparusera! Ramasese iarba tunsa scurt si nici urma de flori de camp. 

Desi fusesem extrem de scrupuloasa cand vazusem initial florile si cand doar le-am fotografiat, fara sa rup nici una (vedeti pozele aici Ursul de ieri si Muntele de azi (08.06.2026), ei bine, cand am vazut pajistea cosita si nici o floare... am avut un mare regret (vedeti pozele aici In Ajun de Solstitiu de Vara (20.06.2026). In vaza la noi ar mai fi trait inca o saptamana, caci aceste flori tin mult in apa, la racoare. 

De aceea azi n-am mai avut nici o reticenta in a rupe margaretele cu care mi-am facut Cununa de Sanziana, caci peste cateva zile, nu se stie cand, vor disparea sub taisul vreunei coase din Matrix. 

De aceea va zic.... paziti-va miracolele si bucurati-va maxim de ele cand le vedeti! Nu lasati Matrixul sa va strice bucuria! Ce-i in mana nu-i minciuna. :))

27.06.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.