Oglinzile Sufletului: De 3 ani locuim intr-un Cuib de Vulturi

Liliana Pascanu, 05.06.2021 - prima mea postare din Cuib. Si inca nimeni nu stia....

"Azi ne-am decis sa verificam

Este acelasi Cer, acelasi Pamant?

Este acelasi Albastru, acelasi Verde?

Ei bine, da. Doar Dumnezeu este mai primavaratic aici, acum.

Castanii abia infloriti depun marturie. La fel si liliacul, abia inflorit si el."

Si mai spuneam atunci, in 05.06.2021 (si, evident, nimeni n-a inteles nimic atunci....):

„Am facut aceasta poza in urma cu un an. Am fost atrasa de mesajul reclamei de pe banner, care spune: "Viitorul pe care il construim ne include pe toti. Bine impreuna".

Cu toate acestea, mesajul pe care il receptionasem din subtil era altul, nu cel de pe banner. Simteam ca era altul si am ramas cu poza asta in gand in mod obsesiv. Timp de un an, m-am reintors la ea deseori, cautandu-i sensul ascuns, insa n-am inteles care era acela pana de curand.

Deocamdata va ofer doar poza, urmand ca detaliile sa vina in perioada urmatoare.

Acum vreau doar sa marchez momentul si sa confirm inca o data in plus, pentru cine mai are nevoie, ca minunile exista, ele (ni) se intampla, dar ca le intelegem sensul extraordinar doar atunci cand vine momentul potrivit intelegerii. Nici mai devreme, nici mai tarziu.”

Explicatia a venit un pic mai tarziu. O gasiti mai jos, in linkurile urmatoare:

05.07.2021 - Prima zi din noua noastra viata.

24.07.2021 - Peste 45 DAY.

Va spuneam in insemnarea din 19 mai ca noi sarbatorim de doua ori momentul acesta al preluarii Cuibului de Vulturi de catre noi doi.

Prima data, pe 19 mai, sarbatorim "oficierea casatoriei". :)))

- Cuibule, de buna voie si nesilit de nimeni, accepti sa fii cuib sacru pentru acesti doi vulturi?

- Da!

- Vulturilor, de buna voie si nesiliti de nimeni, acceptati sa preluati in responsabilitatea voastra si sa locuiti in acest Cuib?

- Da! Da!

- Atunci, semnati aici, va rog! Conform Codului de maxim Ajutor Divin, va declar Vulturi in Cuib de Vulturi. Puteti sa va mutati in el.

Ceea ce am si facut. :))))

Ne intrebati cine ne-au fost martorii la "oficierea casatoriei"? Ema Boema von Bubulina Haute Couture, evident! Si tot ea ne-a dat si binecuvantarea de rigoare, caci fara ea nici nu se putea! :)))

Apoi, pe 5 iunie, adica azi, sarbatorim a doua oara, respectiv, mutarea efectiva dupa "nunta cosmica", mutare marcata prin "trecerea pragului in brate". :))))

Si am trecut pragul avand in brate bagajele noastre cu care am plecat din Gradina din Ardeal. :)))))

Apropos, din Bucuresti in Gradina ne-am mutat in cea mai mohorata luna a anului (din punctul meu de vedere), noiembrie (ca asa s-au legat lucrurile, nu ca asa am vrut noi).

Apoi, din Gradina inapoi in Bucuresti (temporar) am plecat in cea mai frumoasa luna a anului, iunie (nici pe asta n-am ales-o noi, ci Dumnezeu; dar cat de bine a ales El pentru noi!).

Si, fix in iunie urmator, ne-am mutat la munte.

Caci doar cea mai frumoasa luna a anului este, evident, cea mai potrivita luna pentru cea mai frumoasa aniversare a anilor petrecuti in Cuibul nostru de Vulturi!

Nimic nu-i intamplator!

"Mulți simțiți imboldul să faceți ceva ce pentru minte n-are niciun sens. Și dacă pentru minte n-are sens, vă simțiți descurajați să faceți acel ceva. Cum să fac ceva ce nu știu ce este și de ce ar trebui să o fac?

De ce? Pentru că este o probă la care fiecare dintre noi este supus. Ce-mi ascult? Mintea sau ghidarea interioară? Până nu sunt dispusă să-mi ascult ghidarea interioară, nici nu o voi percepe pentru că este nevoie ca mai întâi să am încredere în ea ca să fie cu adevărat prezentă. Ghidarea interioară nu trece prin minte și este, de multe ori, contrară conceptelor mentale pe care le urmăm.

Nu putem ”sluji la doi stăpâni”. Unul este mintea și celălalt Sinele nostru (cel) mai înalt. Ajungem în punctul în care această decizie va trebui să o luăm fiecare dintre noi. Nu putem ”rupe lanțurile” sclaviei minții câtă vreme ne supunem ei, așa cum nu putem ieși dintr-o încăpere fără ușă sau fără geam. NOI suntem cei care ne construim și ușa și geamul către lumea noastră interioară. Adevărata și singura noastră lume reală." (Monica Poka)

Asadar, de atunci au trecut trei ani si, iata, acum am intrat in cea de-a patra vara la munte.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus din nou povestea. :)))

Gata cu vorba, acum sarbatoriiiiim!!!!!!! J))))

Urmeaza o discreta parafraza a unor versuri binecunoscute: :))))

"Sus, pe gardul dinspre vie,

O găină cenuşie

Şi-un cocoş împintenat

S-au suit şi stau la sfat:

– Ia te uită, mă rog ţie,

Cât de sus s-au înălţat!…

Şi deodată, cu glas mare,

Începură amândoi,

Să cotcodăcească-n soare:

– Nimeni-nu-mai-e-ca-voi!…

Nimeni-nu-mai-e-ca-voi!…

Dar de sus, din corcoduş,

Pitulându-se-ntre foi,

Mititel şi jucăuş,

Le-a răspuns un piţigoi:

– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…”

(G. Toparceanu)

PS. Mai multe detalii si foarte multe poze cu si despre Cuibul nostru de Vulturi si imprejurimile lui puteti regasi punctual in insemnarile aniversare de mai jos, dar, in fapt, in absolut toate insemnarile de trei ani incoace, respectiv din iunie 2021:

05.07.2021 - Prima zi din noua noastra viata.

10.10.2021 - Ce spuneam? Cuib de Vulturi!

19.05.2022 - Sarbatorim 1 an de cand am semnat!

05.06.2022 - Azi sarbatorim 1 an de cand ne-am mutat la munte

03.08.2022 - Cuibul - prioritatea lunii august

20.05.2023 - Sarbatorim 2 ani de cand Cuibul de Vulturi este al nostru

05.06.2023 - Azi am sarbatorit 2 ani de cand ne-am mutat intr-un Cuib de Vulturi

19.05.2024 - De 3 ani avem un Cuib de Vulturi

05.06.2024 - De 3 ani locuim intr-un Cuib de Vulturi

PS. Ca sa vedeti chestie, iar ni s-a "intamplat" o "coincidenta". :))

Tema "vulturilor" ne apare din ce in ce mai des in ultimul timp. Sa vedeti.

Zilele trecute am aflat ca a aparut ultima ecranizare din seria "Planeta maimutelor". Este vorba de "Planeta maimutelor. Ultimul Regat".

Ei bine, in aceasta productie, este vorba de un clan de maimute "bune", numit "Clanul Vulturilor".

Se numea asa pentru ca acele maimute se ocupau cu colectarea oualor de vultur din cele mai inalte cuiburi de pe crestele muntilor (fapt care cerea si demonstrarea celor mai temeinice abilitati de catarare, concentrare, organizare si curaj), apoi cu asigurarea conditiilor optime si monitorizarea clocitului oualor, si, in final, cu cresterea puilor de vulturi iesiti din ou si antrenarea acestora pana la maturitate, cu scopul de a ajuta clanul maimutelor la vanatoarea de peste din lacurile montane, la sustinerea, dezvoltarea si perpetuarea familiilor de maimute in mediul lor de viata.

Insa ajutorul oferit de Vulturi in final este cel care este cu adevarat definitoriu pentru ceea ce vulturii simbolizeaza in esenta lor.

Vulturii il recunosc pe Liderul Binelui si al Adevarului si il ajuta (dupa ce acesta isi redescopera si isi recunoaste in el insusi Rolul de de Lider, Curajul si Demnitatea de a-si calauzi clanul), in timp ce puterea opresiva, aroganta si cotropitoare este atacata de ei si invinsa (dupa ce incearca sa se impuna prin forta, manipulare si intimidare).

Merita sa vedeti filmul. Este despre destinul Oamenilor care au ajuns sa traiasca in lumea maimutelor, unele dintre ele extrem de cotropitoare si agresive, maimute care au evoluat in urma injectarii lor in trecut, de catre oameni, cu un vaccin experimental.

Ironia sortii, acel vaccin a afectat si oamenii, caci lor le-a declansat o involutie genetica, care a dus la blocarea darului vorbirii si al intelectului, reducandu-i la stadiul de "turme" vanate de maimutele evoluate. Va suna cunoscut?

Aici este trailerul:

Si alte semne.... steagul cu vulturul ca stema, apoi vulturul - statuie pe stalp, vulturul de pe masina, siglele cu vulturi.... si altele...

Continui cu un articol de pe FB share-uit de minein 04.06.2019, foarte frumos scris. Am extras atunci un pasaj din el ca preambul, dar acum am constatat ca materialul share-uit nu mai exista, deci nu mai stiu cui apartine textul care urmeaza.

"Felul în care înţelegem dragostea e diferit. Felul în care simţim dragostea e mereu acelaşi. Nu toate iubirile sunt predestinate să lupţi pentru ele, în schimb pentru cele adevărate merită să te schimbi, să faci mai mult, să fii gata de orice. În dragoste nu există variante, probabilităţi sau incertitudini. Nu există ideea că azi lupt şi mâine nu, azi iubesc şi mâine iau o pauză. E mai mult decât un moft personal sau o dorinţă de moment. E totul sau nimic.

Multe relaţii se rup înainte să înceapă cu adevărat. Şi mai multe cad atunci când lucrurile păreau că merg cel mai bine. Pentru că şi unele şi celelalte nu au avut dorinţă, în schimb au avut cu prisosinţă teamă. E prea uşor să-ţi fie frică şi să te laşi. Să cedezi fără să încerci. Să dai înapoi fără să lupţi. Asta o fac laşii, iar în dragoste laşitatea cu siguranţă nu are loc.

Teama de cum va fi persistă chiar şi când zici că mergi cu ochii închişi după omul tău. Pe lângă tu şi el, vor fi alţi sute care-şi vor da cu părerea. Că nu puteţi. Că nu sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. De parcă ei ştiu ce înseamnă să fii făcut unul pentru celălalt. Aşa că ia-o frumos. Trăieşte frumos. Încearcă frumos. Vei avea tot timpul din lume să dai înapoi dacă nu e ceea ce ai căutat, însă nu vei putea întoarce timpul dacă nu îl trăieşti când trebuie şi lângă cine trebuie.

Aşa, momentele de nebunie se leagă cu momentele de viaţă. Iar momentele de viaţă pline de dragoste sunt cele mai frumoase.

În dragoste, să nu te temi. Nu-ţi fie frică să experimentezi, să treceţi dincolo de bariere, să lupţaţi. Nu te teme că el sau ea nu ţi se potriveşte ca o mănuşă. Ce este al tău, al tău va fi, oricum. Cine e omul tău nu va pleca nicăieri, nici când va veni momentul să-ţi mângâie ridurile cu drag. În cel mai rău caz, bucură-te că a fost.

Până acolo însă, ai de încercat 100 de modalităţi să faci relaţia să meargă. În relatie, e mai simplu decât crezi. Înainte ca să spui ceva, întreabă-te: ne va apropia asta sau nu? Ceea ce faci sau vorbeşti va crea momentele de dragoste şi liniste sau nu? Dacă da, e bine. Dacă nu, întreabă-te : de ce îngropi relaţia?

Cât de puternici nu ați fi, nu vă despărțiți de cei pe care îi iubiți. Doar omul la care ții și care te iubește poate să te ducă în cea mai fericită lume și să te scoată din cel mai urât iad. Iubirea nu este o joacă, căci nu te poți juca cu viața a 2 oameni. Iubirea este un răspuns, decizia să fii alături, să fii puternic, să iubești. Când iubești, trăiești. În rest, exiști. Aşa că, în dragoste, să nu te temi că nu va merge. Teme-te că nu ai încercat. Atunci, probabil veţi trăi frumos, împreună!"

"Necunoscute sunt căile Domnului", cum se zice.

Aşa e şi în viaţă - dintr-o succesiune de o mulţime de evenimente aparent "nefavorabile" se naşte la un moment dat unul "extraordinar", care nu ar fi avut cum să apară niciodată fără lanţul anterior, uneori ciudat în derularea lui.

Sigur, până la urmă toate sunt interpretări pe care mintea fiecăruia le oferă evenimentelor - cum se zice, fiecare vede un "semn" în ceea ce vrea el să considere că e aşa, dar în acelaşi timp, gândind astfel, îşi şi organizează energia către rezultatul dorit, lăsând la o parte orice proiecţie despre modul exact în care să îl atingă." Autor: Edith Kadar

"DE CE UNII OAMENI PREFERA SA TRAIASCA IN SOLITUDINE?

Pentru ca nu isi gasesc locul in lumea aceasta comuna, a sentimentelor ieftine si a valorilor in lichidare.

Pentru ca oamenii astia, pe care multi ii numesc "Ciudati", sunt profunzi; nu se multumesc cu orice.

Ei traiesc in Lumea Reala a Magiei Spiritului, nu in imaginarul care ni se vinde ca real...

Prieteni au putini, fiindca vibratia lor nu le permite sa fie prietenii oricui.

Casa lor e un adevarat Sanctuar...iar pragul nu i-l poate trece oricine, fiindca nu oricine i-ar putea intelege Magia.

Ei nu sunt oameni comuni si pentru ca nu sunt oameni comuni, nici mediul in care traiesc nu e comun si nici prietenii lor nu pot fi unii comuni...

Nu sunt intelesi de toata lumea, dar nici ca le pasa...

Ei, vorbesc despre Universuri, Vise, Magie, Spirite, Elfi, Zane, Constiinta, Spiritualitate, Elemente si IUBIRE...

Sunt Elevat Empatici, Sensibili, Adevarati, Autentici si nu se integreaza intr-o lume de aparente si falsitate.

Spiritul ii invata cum sa se iubeasca pe ei insisi mai intai si cum sa se simta bine in propria prezenta...si cum sa se expansioneze apoi, din Sine, catre ceilalti si sa se imparta cu ei...

Persoanele "ciudate" nu se tem de singuratate: o folosesc pentru A Creste, pentru A Se Privi in Interior, pentru a-si Activa si mai mult Simtirea...pe care apoi o transmit, in cercuri, altor persoane, care chiar daca sunt departe le simt aproape, in Afinitatea Frecventelor Vibrationale...

Un om "ciudat", inainte sa se intalneasca pe Sine, are de daramat multa falsitate, in multele corpuri in care traieste...

Sursa: Mor Maxi, Traducerea: Ioana Suta

“SUFLETELE BĂTRÂNE (adica cele care au mii sau milioane de ani cosmici)...!!!

Sufletele bătrâne nu vor să aibă o relație doar pentru a avea un partener, au nevoie de dragoste, pentru a crește împreună.

Sunt suflete care au trăit multe experiențe anterioare și de aceea vor să folosească această întrupare pe Pământ pentru a evolua, nu le place să piardă timpul.

AU UN SCOP DE VIAȚĂ MAI MARE

Sufletele bătrâne vin în această lume cu un scop, o misiune și de multe ori cred că o iubire lipsită de profunzime i-ar putea distrage de la îndeplinirea acestei sarcini.

Înainte de a căuta dragostea în cuplu, ei își acordă prioritate evoluției personale și înțelegerii misiunii lor de viață.

Deoarece o iubire necesită multă atenție și dăruire, ei ajung să lase puțin deoparte relațiile de banale si fara sens.

NU LE PLAC ÎNTÂLNIRILE MODERNE

Sufletele vechi nu se adaptează bine la întâlnirile convenționale.

Pentru ei, toate acestea sunt foarte superficiale.

Le plac întâlnirile adevărate, oamenii care se cunosc profund, se arată, se conectează cu sufletul lor și au energii similare.

Ei privesc sexul ca pe un act sacru.

Din păcate, aceste tipuri de întâlniri sunt rare în zilele noastre.

Oamenii vorbesc adesea prin aplicații matrimoniale, platforme de întâlniri, iar acest lucru nu face pe plac sufletelor bătrâne și crește dificultatea de a găsi dragoste, chiar dacă știu că ceea ce trebuie să fie, va fi.

NU LE PLACE „JOACA” SUPERFICIALĂ

Vechea poveste a ego-ului: „Voi aștepta să mă suni. Nu voi suna” sau „Mă voi preface că nu mă interesează” ori "Nu îți răspund la mesaje", "Te văd online, dar nu îmi răspunzi", este ceva ce sufletelor bătrâne chiar nu le place.

Nu suportă prefăcătoria si minciuna, sunt foarte sensibili și adevărați, nu le place impostura, sunt fermecători cu dorința de a face plăcere, de a dărui bucurie, sunt transparenți, direcți, sinceri, cu sufletul gol și asta sperie o mulțime de oameni.

SUNT EXIGENTE

Sufletele bătrâne nu se întâlnesc cu oricine, doar pentru a avea companie sau pentru a umple golurile.

Dacă cred că persoana nu merită, nici măcar nu se deranjează.

Mulți oameni ajung să spună că sunt „prea pretențioși”, dar adevărul este că sufletele bătrâne vor pe cineva să-și împărtășească viața. Zi de zi, concret, real, nu in vise, nu in fantezii si in iluzii.

Fiind predate și în echilibru pentru dragostea de sine, așteaptă sinergia aceleiași predări.

Ei decid să parieze pe cineva foarte special pe care să-l aibă alături, altfel preferă să fie singuri.

AU MULTE RĂNI EMOȚIONALE VECHI

Sufletele bătrâne au răni emoționale din această existență și din alte vieți.

În mod normal, aceste suflete sunt întărite odată cu experiența, dar nu găsesc o viață ușoară în această întrupare, au multe provocări de depășit, unele foarte dureroase.

De aceea sunt foarte atenți, răbdători, deoarece nu vor să sufere din nou și au curajul de a se implica total într-o relație atunci când simt că se merită.

Și onorează însoțirea reciprocă a cine știe prin ce trece fiecare și ce înseamnă.

Pentru a avea o relație cu cineva, trebuie să simtă că persoana este suficient de matură pentru a-și înțelege calea și evoluția.

VOR UN PARTENER ANGAJAT

Sufletele bătrâne au nevoie de un partener care vrea să fie lângă ei, care să le respecte și să le înțeleagă.

Nu pot fi alături de oameni lipsiți de respect, vulgari, egoiști, impulsivi, agresivi, care înșală, mint, jignesc, bârfesc, posedă, împovărează sau limitează, care prefera distantarea, fara o conexiune calda, adevarata, plina de afectiune. Nu pot fi nici alaturi de oamenii mincinosi, prefacuti sau care au interese personale, perfide.

Ei înțeleg relația doar din libertate ȘI IUBIRE. Din deschidere sincera si pura, prin reciprocitate totala.

Ei știu că o relație poate merge înainte doar dacă există o comunicare adevărată din inimă, o înțelegere pură între ei, dăruire și onestitate, respect, bunavointa si apreciere.” Sursa: Gabriella Cruz

Unii dintre noi ne aflăm acum în stadiul în care suntem din această lume, dar nu mai suntem ai acestei lumi. Trăim în această lume materială, respectăm iluzia materialității, dar știm că nu suntem doar un corp fizic, că suntem mult mai mult decât atât. Știm cine suntem cu adevărat și funcționăm ca un spirit aflat temporar într-o formă umană.

Nu vă mai mulțumiți cu puțin, nu vă mai mulțumiți cu mediocritatea în niciun domeniu al vieții voastre, deci nici în relații!

Dacă simțiți că o slujbă sau o relație nu aduce un plus de Lumină în viața voastră, nu acceptați acea slujbă/ relație. Dacă o slujbă sau o relație nu vă stimulează să evoluați, dacă nu aduce cu adevărat valoare în viața voastră, nu rămâneți în acea slujbă/ relație. Și nu spun să urâți acea persoană sau să vă credeți superior/ superioară ei, spun să acceptați că aveți niveluri de vibrație/ Conștiință diferite și nu (mai) rezonați unul cu celălalt.

Nu vă mai mulțumiți cu mediocritatea!

Și înțelegeți că uneori Lumina din voi va apăsa butoanele unor oameni, îi va irita. Voi fiți autentici, arătați-vă Lumina, iar dacă sunt unii care nu suportă energia voastră, mergeți în altă parte. Nu-i urâți, nu-i judecați, lăsați-i să fie așa cum sunt ei și vedeți-vă de drumul vostru!

Cineva mi-a spus recent: „Foarte urât din partea ta că le spui oamenilor să nu accepte mediocritatea în relații! Ești conștient că dacă te ascultă, dacă nu mai acceptă relații mediocre, o mulțime de oameni vor rămâne singuri? Îți dai seama ce le faci?”.

Pe bune?! Chiar e nevoie să răspund la așa ceva?! Vă dați seama ce nivel de conștiință trebuie să ai ca să crezi că e mai bine să ai o relație în care nu există iubire, o relație în care nu există respect, o relație disfuncțională sau chiar toxică, decât să fii singur?! Dumnezeule…

Nu vă mulțumiți cu puțin în relații, nu mai acceptați mediocritatea! Nu dați atenție faptului că ceilalți se uită urât la voi, că vă critică, vă ironizează, vă atacă; fiți voi înșivă și trăiți-vă adevărul fără nicio ezitare! Nu vă coborâți standardele pentru nimeni! Lăsați-i să trăiască în mediocritate pe cei care vor să facă asta; voi trăiți de la un nivel înalt de Conștiință!!!

Sursa: Michael Mirdad, Traducerea MIhaela Dan

Uneori este provocator pentru un om care funcționează de la un nivel înalt de Conștiință să trăiască într-o lume în care imensa majoritate a oamenilor funcționează de la un nivel redus de conștiință.

Nu e simplu să vorbești despre Lumină și Iubire într-o lume care arată ca lumea actuală. Vor fi o mulțime de oameni care o să te ironizeze, o să te ia peste picior, o să te atace sau o să-ți sugereze „binevoitor” să cobori cu picioarele pe pământ, să-ți revii, „fiindcă e suficient să te uiți în jur ca să vezi că ceea ce spui tu este o utopie”. Vor fi o mulțime de oameni care să încerce să te tragă în jos, ca să fii ca ei, să fii un mort viu.

Trebuie să fii un mort viu ca să te integrezi, „ca să fii în rândul lumii”.

Unul dintre dezavantajele faptului că ai crescut ca nivel de Conștiință este acela că modul în care vezi relațiile este cu totul altul.

Lucrătorii în Lumină văd relațiile romantice cu totul diferit de modul în care le văd oamenii obișnuiți. Devii mult mai selectiv când e vorba de oamenii pe care îi primești în apropierea ta și cu atât mai mult a partenerilor de cuplu.

Și nu e vorba de faptul că ești selectiv în sensul în care ai senzația că le ești „superior” altora, ci este vorba pur și simplu de faptul că ai niște valori și niște standarde și nu concepi să accepți o relație mediocră, cu un om cu care nu rezonezi la toate nivelurile. Nu ești dispus să te mulțumești cu mediocritate, în general, și cu atât mai puțin în relația de cuplu.

Se vor găsi o mulțime de persoane care se mulțumesc cu mediocritatea în toate domeniile vieții lor și care îți vor spune că ești exagerat de pretențios/ pretențioasă, că ai face bine să-ți găsești și tu pe cineva, să nu mai faci mofturi și să intri în rândul lumii, fiindcă așa au făcut și ei și uite ce bine le merge…

Dar tu nu mai funcționezi așa, tu nu mai vezi relațiile așa cum le văd ei, tu nu mai ai nevoie de o validare exterioară ca să știi că ai valoare și cu siguranță nu mai ești dispus să accepți mediocritatea, numai de gura lumii. Tu nu ai nevoie de o relație de cuplu ca să te simți fericit/ împlinit și simți că ai terminat cu toate acele relații 3D, nu te mai interesează așa ceva. Nu mai ești interesat decât de o relație de cuplu sănătoasă și dacă cineva nu face față la așa ceva, atunci știi că persoana respectivă nu e potrivită pentru tine și nu intri într-o relație de cuplu cu ea.

La început o să fie inconfortabil, pentru că atunci când ai de-a face cu un potențial partener, modul în care pui tu problema este posibil să-l sperie, fiindcă n-a mai avut de-a face cu așa ceva.

Tu nu funcționezi în tiparul victimei, nu funcționezi în tiparul codependenței, tu ești o persoană care și-a asumat puterea personală și Suveranitatea personală și intră într-o relație ca un om deja întreg/ complet și împlinit. Tu nu ai nevoie de validare din poartea celuilalt, nu ai nevoie ca el să te completeze/ împlinească/ facă fericit, nu depinzi de el din niciun punct de vedere, stabilești limite ferme în relație și nu ai probleme în a pune punct relației dacă nu ești tratat cu respect și nu îți este prețuită valoarea.

Cei mai mulți oameni nu fac față la așa ceva. (Michael Mirdad) Traducerea Mihaela Dan

Sunt oameni care îmi spun „Vreau să fiu și eu ca tine, vreau să fac și eu ce faci tu, vreau să am și eu capacitățile pe care le ai tu, vreau să merg pe o Cale ca a ta!”.

Și eu le răspund: „Nu se poate. Tu ai Calea ta, eu am Calea mea.

Și chiar dacă ai putea să mergi pe Calea mea, crezi că ești pregătit să verși sânge, lacrimi și sudoare și să urmezi o Cale în care ai de-a face cu încercări dintre cele mai dure? Crezi că ești pregătit să-ți pierzi familia și prietenii, ca să câștigi un alt gen de Familie, din care fac parte oameni care îți sunt cu adevărat prieteni?”.

Și le dau o listă întreagă de lucruri pe care este necesar să le faci ca să înaintezi pe Calea ta, lucruri care m-au adus pe mine la nivelul la care sunt acum. Iar ei se uită la mine șocați: „Pe bune?! Chiar ai făcut toate astea?”.

Eu chiar am vărsat sânge, lacrimi și sudoare, chiar mi-am pierdut familia biologică și prietenii fiindcă am ales să-mi urmez Calea și chiar dacă pentru omul obișnuit pare egoist ceea ce spun, nu poți decât să-ți urmezi Chemarea, să-ți vezi de Calea ta, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți.

De-a lungul vieții mele au fost oameni care mi-au stat alături, oameni care au plecat de lângă mine, oameni care mi-au luat-o înainte, oameni care au rămas în urmă, dar întotdeauna eu m-am concentrat pe Calea mea și am mers înainte.

Nu e ușor să-ți urmezi Calea. (Nicola Farmer)

"Totul este un tipar, fiecare își are locul stabilit, face mișcările stabilite, rotița se învârte totdeauna de la stânga la dreapta, picătura chinezească este prezentă.... Încercăm să ne jucăm într-o cutie la care nici măcar nu-i vedem pereții și atunci ne închipuim că ei nu există....

Momentul în care vezi jocul și vezi ”păpușa” care ești, o ”păpușă” care încearcă să iasă din joc, să rupă jocul și pe care cei apropiați, și ei păpuși, o trag înapoi pentru că jocul este bine așa cum este și ei se simt confortabil în acel joc în care și tu îți joci rolul tău. Toți consideră că te cunosc pentru că tu ești rolul atribuit, asumat sau acceptat. Când nu mai ”funcționezi” încearcă să te ”repare” pentru că trebuie să-ți joci rolul.... și nu pentru tine, ci pentru ei.

Aparența și superficialitatea ne-a acaparat atât de mult încât nici nu ne mai obosim să ne conectăm la cei ”stricați” pentru a vedea ce este dincolo de ”piesa” defectată. Nu. Este mai ușor și mai la îndemână să le cerem să-și joace rolul în continuare, și nu pentru ei, ci pentru noi." Monica Poka