miercuri, 19 iunie 2024

Oglinda-oglinjoara, Eu sa fiu? Sa fiu Eu, oare?

 

"Azi am sa crestez in grinda. Jos din cui acum, oglinda! :)

Iata-ma! Tot eu cea veche! Ochii? Hai, ce mai pereche!

Si ce cap frumos rasare! Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Si la ureche Uite-o floare."

La oglinda, De George Cosbuc :)))


"Creatorul mistic se crează pe el însuși. El lucrează cu propria sa ființă. Opera sa finală, Sinele, este o capodoperă. 

Fiecare dintre voi poartă în sine o operă de artă, dar egoul o acoperă ca o mască. Dați egoul la o parte, iar capodopera va ieși la iveală. 

Orice om este o operă de artă, căci Dumnezeu nu poate crea altceva.

Orice om poartă în sine, ascunsă vieți la rând, această capodoperă, fără să știe cine este, dar încercând să devină cineva.

Renunță la ideea de a deveni cineva, căci ești deja o veritabilă capodoperă. Nu aspira către perfecțiune pentru că ești deja perfect. Tot ce ai de făcut este să realizezi acest lucru, să-l conștientizezi.

Ești creația lui Dumnezeu, deci nu poți fi perfecționat".
OSHO



"Noi.
Ne-am născut în anii 60-70.
Am crescut în anii 70 -80 -90.
Am studiat în anii 70-80-90.
Am descoperit lumea în anii 90-2000.
Ne-am aventurat în anii 2000.
Ne-am stabilizat în anii 2000.
Am devenit mai înțelepți în 2010.
Și am trecut cu fermitate dincolo de 2020.
Se pare că trăim mai multe decenii diferite.
Două secole diferite, la două milenii distanță.
Am trecut de la telefon cu un operator pe distanțe lungi la apeluri video oriunde în lume.
Am trecut de la diapozitive, la YouTube, de la discuri de vinil la muzică online, de la scrisori scrise de mână la e-mail și WhatsApp.
De la radioul de jocuri în direct, la televiziunea alb-negru, la televiziunea color și apoi la televiziunea 3D HD. Am fost la magazinul de casete video și acum mă uit la Netflix.
Am purtat rochiile sau pantalonii surorilor/fraților mai mari toată copilăria și apoi blugi.
Am evitat paralizia infantilă, meningita, poliomielita, tuberculoza, gripa porcină și acum COVID-19.
Odinioară mergeam cu rotile, triciclete, biciclete, mopede, mașini pe benzină sau diesel și acum conducem mașini hibride sau electrice.
Da, am trecut prin multe, dar ce viață am avut! Ne-ar putea descrie drept „exemplari”, oameni născuți în acea lume a anilor 60-70 care au avut o copilărie analogică și o maturitate digitală.
Suntem de genul „Am văzut totul”! Generația noastră a trăit și a asistat literal la mai mult decât oricine altcineva în toate dimensiunile vieții.
Generația noastră s-a adaptat literal la „SCHIMBARE”.
O îmbrățișare tuturor membrilor unei generații cu totul speciale, care va fi UNICĂ." Autor necunoscut.


,,S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole (...) Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…” (Mircea Eliade/ Noapte de sânziene)

„Oamenilor le place să spună: "Fii tu însuți", "Fii autentic" sau "Poți să fii absolut sincer cu mine", dar în 99% din cazuri nu sunt dispuși să accepte cu adevărat să te manifești autentic.

Iată de ce:

A te manifesta la modul autentic înseamnă să îți permiți să te manifești așa cum simți, să fii imprevizibil - uneori rebel, uneori aiurit, uneori dezordonat, uneori impulsiv, uneori vulnerabil, uneori sensibil, uneori furios, uneori pasionat, uneori plictisit, etc și să treci ușor de la o stare la alta. Adevărul este că majoritatea oamenilor nu pot face față unor schimbări emoționale/ energetice atât de intense și de rapide.

Cei mai mulți oameni au avut o viață în care “stabilitatea” a fost cuvântul de ordine – o stabilitate menținută cu orice preț. Ei nu au avut parte de acea Călătorie zguduitoare de care e nevoie pentru a înțelege cum este să te reconstruiești de la zero și cum să menții flacăra vie în interiorul tău; ca să nu mai vorbesc despre a-i ajuta și pe alții să facă același lucru.

Cei mai mulți oameni, dacă se confruntă cu un lucru pe care îl percep ca fiind nesigur/ riscant/ periculos pentru “stabilitatea” lor, îl resping imediat.

Acești oameni vor ca tu să te deschizi în fata lor, să fii autentic doar până la limita la care ei se simt în siguranță, până la limita la care nu “ameninți” zona lor de confort; nu vor să te simți atât de liber, încât să-i faci să se simtă nesiguri sau să simtă că nu mai dețin controlul asupra vieții lor și eventual, și asupra ta.

Există însă și oameni - rari - care fac față acestei dinamici emoționale/ energetice, care sunt capabili să te accepte așa cum ești la modul autentic și sunt capabili să creeze un spațiu în care să te simți în siguranță pentru a te arăta exact așa cum ești. Aceștia sunt oamenii care au avut o copilărie traumatizantă, au fost „pulverizați” din punct de vedere emoțional și au renăscut din propria cenușă, fiindcă și-au făcut munca interioară, au lucrat la propria vindecare, astfel încât au devenit din nou întregi. Acești oameni sunt experți în a crea un spațiu în care să te simți în siguranță, să simți că te poți arăta în toată vulnerabilitatea ta; ei empatizează cu „nebunia” emoțională prin care treci uneori, oferindu-ți Iubire și instrumente de lucru valoroase, ca să faci față mai ușor acestor „furtuni” energetice.” (Humberto Braga) Traducerea Mihaela Dan


Este fabulos portalul de 50 ani. Poti sa te simti la propriu atat de bine. Foarte bine in your skin. Maturitatea este nobila. Noi o facem sa fie asa.

Tineretea este o stare de spirit, intr-adevar.

Demontam mituri si aratam ca tainele Zeitelor Dacice sunt reale, ca metafizica lui Dumnezeu ne asigura Tineretea fara Batranete, daca stim arta sacra a bio hackingului.

E magic totul.

Gandeam prin anii mei 30 usor bizar despre cei de 40 si 50 de ani, cred ca fiecare generatie trece prin asa ceva. Este o mare bucurie sa te constati fericirea asta de a te sti, de a te iubi, de a te accepta exact asa cum esti, simtind implinirea. E ceva dincolo de concept si cuvant. Este ca dragostea. O simti si te bucuri ca exista. Este o experienta si se numeste self love. Dragostea de sine. Te simti libera in portalul ei.  Savurezi viata altfel. Te pretuiesti si o pretuiesti. Cam asa. (Carmen Meera)


„Doar nebunii și singuraticii își permit să fie ei înșiși.

Singuraticii pentru că nu trebuie să-i placă nimeni, nebunii pentru că nu le pasă daca-i place cineva.” 

Charles Bukowski


"Cele mai multe femei au fost programate la modul subtil, fiind învățate că trebuie să se pună pe ultimul loc în ordinea priorităților, așa cum a fost ea stabilită de societatea patriarhală... Ele au acceptat tacit că nevoile lor - indiferent dacă era vorba de nevoi fizice, emoționale, mentale sau spirituale - erau cele mai puțin importante în familie și în ierarhia socială.

Cele mai multe dintre noi s-au conformat în tăcere.

Cele mai multe dintre noi au crezut că e “de datoria noastră”, a femeilor, să ne punem pe ultimul loc.

Cele mai multe dintre noi au jucat rolul martirului și s-au sacrificat pentru alții.

Cele mai multe dintre noi nu au pus niciodată la îndoială această stare de fapt.

Nenumărate femei cu inimile rănite au jucat acest rol de martir toată viața lor, de milenii. Noi am încercat să-i facem fericiți pe toți cei din jurul nostru. Am considerat că este responsabilitatea noastră să le facem pe plac altora, renunțând la propriul nostru adevăr, la nevoile și dorințele proprii, din dorința de “a fi bine”, într-o încercare de “a trăi în bună înțelegere”.

De-a lungul timpului, noi, femeile, am încercat să fim fericite făcându-i pe toți ceilalți fericiți. Dacă ceilalți erau fericiți, simțeam că ne-am jucat perfect rolul și că astfel, puteam să ne considerăm și noi fericite.

Pentru o vreme am fost mulțumite că persoanele dragi au nevoie de noi. Am crezut că dacă au nevoie de noi o să ne simțim apreciate, acceptate și iubite. Tot ce ne doream era o validare a valorii noastre, venită din partea celor ale căror nevoi le-am pus mai presus de nevoile noastre.

Dar a fost un preț uriaș de plătit, pentru că simțeam un gol interior, o amorțeală întunecată... O amorțeală pe care nici măcar nu puteam să o identificăm, pentru că ea a fost mereu acolo, distrugându-ne pe tăcute respectul de sine, demolându-ne puțin câte puțin puterea personală, închizându-ne încetul cu încetul inimile.

Noi am încercat cu îndârjire să umplem acest gol interior care apăruse ca urmare a faptului că ne-am neglijat nevoile și dorințele proprii, că ne-am negat/ ignorat propriul adevăr și că am acceptat să trăim zi de zi în acest fel. Am încercat să umplem acest gol interior preocupându-ne și mai mult de binele celorlați, concentrându-ne și mai mult pe nevoile și dorințele lor, în speranța că fărâmele de iubire primite din partea acestora ne vor fi de ajuns și în sfârșit, ne vom simți și noi împlinite, fie și pentru o perioadă scurtă de timp.

Noi n-am înțeles, nu ne-am dat seama că, de fapt, acest gol era provocat de lipsa de IUBIRE. Noi am dat mereu de la noi - am dat atât de mult, încât rezervoarele noastre s-au golit.

Aceasta e durerea ascunsă din istoria Femininului, care a fost gravată în paginile timpului, în societatea patriarhală a Pământului.

Vremurile se schimbă acum. Femeia și-a recuperat și asumat puterea personală. Ea s-a ridicat în toată gloria ei și în cele din urmă, a înțeles că golul pe care îl simte în interiorul ei nu poate fi umplut decât din interior.

Ea nu mai pune nevoile altora deasupra nevoilor proprii. Ea își rostește adevărul cu grație. Își urmeaza calea sigură pe ea, acceptând doar ceea ce rezonează cu ea și ce o onorează.

Și în acest fel, Femeia nu se schimbă doar ea însăși - ea schimbă lumea. Nu-și mai dorește ca ceilalți să aibă nevoie de ea, ca să se simtă validată; a plătit un preț prea mare atunci când își baza fericirea proprie pe fericirea altora, așa că în cele din urmă, a decis să se pună pe ea însăși pe primul loc în ordinea priorităților sale."

Sursa: Karen Star


"Asuma-ti Puterea Personala, Rosteste-ti Propriul Adevar.

Noi ne aflăm în faza Recuperării, in faza Asumării Puterii Personale la Nivel Colectiv. O fază în care ne-am vindecat deja mare parte din traumele interioare, astfel încât nu mai primim din Interiorul nostru mesaje si semnale dintr-un spațiu al durerii, ci primim mesajele Autentice ale Ghidării Interioare.

Nu ne mai lăsăm conduși, nu ne mai lasam manevrați de o putere externă și nici nu mai căutăm validare în exterior. Nu mai considerăm că Valoarea noastră este dată de modul în care ne tratează si ne evaluează alții. Considerăm că propriile alegeri spun mai multe despre noi, decât modul în care ne tratează si ne evaluează alții.

Nu mai permitem ca lucrurile care se întâmplă în exterior să ne influențeze, nu ne mai însușim în mod automat opiniile altora, ci ne accesăm și ne urmăm Ghidarea Interioară.

Intrăm într-o etapă în care nu permitem durerii si nu permitem traumelor din trecut să ne dicteze si sa ne afecteze reacțiile și alegerile din prezent și nici să ne definească propriul caracter. Nu mai permitem sinelui nostru rănit să decidă cum ne comportăm; alegerile și comportamentul nostru sunt cele ale Persoanei care Suntem cu Adevărat, la modul Autentic.

Am început să ne simțim destul de Puternici pentru a ne asuma Propriul Adevăr, cu riscul de a rămâne singuri, știind că în final o să putem fi din nou Impreună. Avem curajul să ieșim din rând, avem curajul să ne manifestăm la Modul Autentic, avem curajul să ne găsim Propria Voce și să ne rostim Adevărul."(Terry Morehu)  Traducerea: Mihaela Dan


Noi îi influențăm la nivel energetic pe cei din jurul nostru, prin energia pe care o radiem.

Energia noastră „vorbește” chiar și fără cuvinte și este necesar ca noi să învățăm să simțim energiile, să le percepem nivelul și mesajul.

Pe de altă parte, cuvintele noastre au o putere creatoare și în acest context, putem folosi cuvinte magice ca să creăm de la un nivel înalt de vibrație și să anulăm energia unor cuvinte de vibrație joasă pe care le auzim/ citim sau pe care (ni) le spunem noi înșine. (Lee Harris) Traducerea Mihaela Dan


Frumusetea unei femei poate fi descoperita doar in ochii ei, deoarece ochii sunt oglinda sufletului, locul unde salasuieste iubirea. 

(Audrey Hepburn)


„După ce ai cucerit-o, încep cu adevărat eforturile.

Trebuie să o păstrezi, să ai grijă de ea, să îi arăți că îți pasă de ea. Și poate chiar să îi arăți că o iubești precum îi tot spui.

Este ușor, mult mai ușor, să o cucerești.

Să o păstrezi înseamnă să îi fii umăr când vrea să se sprijine, să îi fii zâmbet în zilele triste, să îi fii putere când este la pământ.

Să o păstrezi înseamnă să îți pese de problemele ei, să o asculți când toți o ignoră, să o încurajezi când alții îi spun că nu poate, să o iei în brațe când vrea să se simtă în siguranță.

Să cucerească o femeie, poate oricine.

Să păstreze o femeie, poate doar cel care o iubește." Sursa: Jurnalul unui Adam


,, Cand te vad o femeie puternica, ei cred ca nu ai nevoie de nimic, ca poti suporta orice, ca indiferent ce se intampla vei trece peste, ca nu ai nevoie sa te asculte cineva, sa aiba grija de tine sau sa te rasfete.

Cand te vad o femeie puternica, te cauta doar sa-i ajuti sa-si duca "crucea".

Iti cer sa-i asculti intotdeauna, dar nu le-ar trece prin minte ca si tu ai avea nevoie sa te asculte cineva.

O femeie puternica nu este intrebata daca a obosit, daca sufera sau daca e chiar pe punctul de a cadea, daca trece prin momente de axietate sau daca uneori simte frica.

O femeie puternica trebuie sa fie mereu acolo: un far care lumineaza in ceata, ori o stanca in mijlocul marii.

Femeii puternice nu i se iarta nimic.

Daca se intampla sa isi piarda controlul, o numesc imediat slaba.

Daca se intampla sa isi piarda cumpatul, o numesc imediat isterica.

Cand femeia puternica lipseste un minut, se vede imediat. Dar cand e prezenta, e ceva obisnuit.

Forta de care e nevoie pentru a fi acest tip de femeie, nu intereseaza insa pe nimeni.

Ea trebuie sa fie acolo, intotdeauna, pentru toata lumea.

Iubiti-le, onorati-le, respectati-le, multumiti-le femeilor puternice din viata voastra.

Ele, de asemenea, au nevoie sa fie imbratisate, iubite, mangaiate, rasfatate si sa simta ca se pot odihni in voi." Sursa: Alberto Quintana, Traducere de Ioana Suta


„Tu meriți să fii iubita, acceptata, onorata, VĂZUTA, AUZITA exact așa cum ești, cu toate emoțiile tale, cu toate părerile/ adevărurile/ convingerile tale. Toate acestea sunt parte din tine.

Continuă să fii tu însați, continuă să-ți rostești adevărul, indiferent ce cred/ spun/ fac ceilalți!

Și înțelege că încetul cu încetul, și ceilalți oamenii vor evolua și vor începe să respecte păreri/ adevăruri diferite de ale lor, vor începe să onoreze dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr. Nu aștepta însă până când ceilalți oameni sunt pregătiți să-ți accepte adevărul, până când ei sunt pregătiți să te accepte așa, diferita, cum ești tu. Nu te preface, nu te ascunde, nu aștepta să fii tu însați până când ceilalți vor accepta să iasă din zona lor de confort.

Fii tu însați acum, manifestă-te la modul autentic acum și astfel, arată-le Calea celorlalți. Permite-le celorlalți să aibă reacțiile pe care le au (știind că acestea țin de nivelul lor de vibrație), pentru că va veni un moment în care și ei vor începe să descopere cine sunt cu adevărat și să se manifeste la modul autentic. Va veni un moment în care și ei vor învăța să respecte dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr.” (Lorie Ladd) Traducere Mihaela Dan


Nivelul stimei de sine, al încrederii pe care o ai în propria persoană și al curajului tău depinde de nivelul de vibrație al „adevărurilor” tale, depinde de ce a adevărat pentru tine.

Stima de sine se referă la ceea ce simțim în legătură cu propria persoană, se referă la valoarea pe care simțim că avem ca om.

Una este dacă noi ne raportăm la criteriile/ standardele societății cu privire la ce are valoare și ce nu, și cu totul alta este dacă noi ne evaluăm pe baza propriului sistem de valori.

Spre exemplu, în lumea în care trăim valoarea unei femei este dată, printre altele, de tinerețea și frumusețea ei. Pe măsură ce avansează în vârsta femeile simt că pierd în valoare, pentru că nu mai au frumusețea din tinerețe.

Așadar, este foarte important la ce „valori” te raportezi, adică, altfel spus, la ce „adevăruri” te raportezi.

Un alt exemplu: în anumite culturi patriarhale se consideră că femeia a fost creată doar pentru ca bărbatul să nu fie singur; ca atare, femeia ar trebui să fie un gen de servitoare a bărbatului, ea are un statut inferior acestuia. În culturile respective acesta este un „adevăr”.

Dar este acesta un adevăr universal, un adevăr mistic? Este acesta un adevăr valabil pentru tine? Tu, ca femeie, ești dispusă să îți evaluezi valoarea în baza acestui „adevăr”? Este alegerea ta.

Un alt exemplu: în anumite religii se consideră că suntem „păcătoși” (sau se folosesc alți termeni) de cum ne naștem, deci chiar din prima clipă a vieții noastre nu suntem suficient de buni/ valoroși în ochii lui Dumnezeu. În religiile respective acesta este un „adevăr”.

Dar este acesta un adevăr universal, un adevăr mistic? Este acesta un adevăr valabil pentru tine? Tu ești dispus să îți evaluezi valoarea în baza acestui „adevăr”? Este alegerea ta.

Pentru că dacă te aliniezi cu aceste „adevăruri”, asta va influența din start nivelul stimei de sine, al încrederii de sine și al curajului de care vei da dovadă.” (Robert Ohotto) Traducere Mihaela Dan



“Nu lăsa oalele tale să strălucească mai tare decât tine!
Nu lua curățenia sau munca atât de în serios.
Gândiți-vă că stratul de praf va proteja lemnul de sub el.
O casă va deveni o casă doar atunci când vei putea scrie „te iubesc” pe mobilă.
Pe vremuri petreceam cel puțin 8 ore pe săptămână păstrând totul frumos și curat, în caz că „o veni cineva în vizită” – dar apoi am descoperit că nimeni nu se întâmplă să treacă în vizită – toată lumea este prea ocupată să se plimbe, distrându-se și distrându-se.
Și acum, dacă apare cineva dintr-o dată?
Nu trebuie să explic nimănui situația din casa mea.
Oamenii nu sunt interesați să știe ce am făcut toată ziua în timp ce se plimbau, se distrau și se bucurau de viață.
În cazul în care nu v-ați dat seama încă: viața este scurtă, bucurați-vă.
Șterge-ți praful dacă trebuie...
Dar nu ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o plimbare sau să vizitezi un prieten, să coci o prăjitură și să lingi lingura de paste murdare, să plantezi și să uzi câteva semințe?
Cântărește foarte bine diferența dintre a dori și a avea nevoie.
Șterge-ți praful dacă trebuie...
Dar nu vei avea prea mult timp liber.
Să înoți pe plajă (sau în piscină), să escaladăm munți, să te joci cu câinii, să asculți muzică și să citești cărți, să-ți faci prieteni și să te bucuri de viață.
Șterge-ți praful de pe tine dacă e nevoie.
Dar viața este încă acolo, soarele care îți strălucește în ochi, vântul care îți zburlește părul, un fulg de zăpadă, picăturile de ploaie care cad cu grijă.
Gândește-te bine, această zi nu va mai veni niciodată.
Șterge-ți praful de pe tine dacă e nevoie.
Dar nu uita că vei îmbătrâni și multe lucruri nu vor mai fi la fel de ușor de făcut ca acum.
Iar când vei pleca, așa cum vom pleca toți într-o zi, se va transforma și ea în praf.
Nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit sau cât de curată era casa ta, dar își va aminti de prietenia ta, de bucuria ta și de ceea ce ai învățat.
La urma urmei, nu ceea ce ai unit, ci ceea ce ai răspândit reflectă modul în care ți-ai trăit viața.”
- Web


„Înconjoară-te de femei puternice, femei mai frumoase decât tine, mai inteligente decât tine, și nu le invidia, ci admiră-le.

Înconjoară-te de femei bune care știu să asculte, care știu să le pese, de la care înveți să te relaționezi cu lumea, femei care te învață puterea lor.

Înconjoară-te de femei pentru a țese o rețea invizibilă, o rețea pentru alte femei, ca să nu le lași să cadă, ca să simtă îmbrățișarea colectivă, ca să nu se simtă singure sau nebune.

Înconjoară-te de femei care își acceptă umbra, care nu își cer scuze pentru că sunt ușoare, care sunt conștiente de frumusețea lor și că sunt vii.

Înconjoară-te de femei ireverente și curajoase, femei luptătoare care deschid calea și dărâmă ziduri, femei de referință, femei care nu cer voie, care își construiesc case cu aceleași mâini cu care ele leagăna și mângâie.

Înconjoară-te de femei, care te ajută să trăiești fiind ceea ce ești, care îți oferă încredere și afecțiune, care îți amintesc că toate sunt una.”

Sursa: Roy Galán


Oamenii care primesc cele mai multe recompense de la Viață sunt cei care au niveluri ridicate ale stimei de sine și încrederii în sine.

Nu poți să funcționezi fiind nesigur pe propriile forțe, având dubii privind capacitatea ta de a te descurca, ezitând să profiți de oportunitățile care apar și sperând, în același timp, să obții maximum de la Viață.

Oamenii care au mereu dubii, care ezită să facă pasul în față sunt în situația în care mereu speră la ceva mai bun, dar niciodată nu realizează ceva mai bun. Ei nu au curaj să iasă din zona lor de confort, se tem să nu piardă ceea ce au, așa că nu sunt dispuși să riște, ca să obțină ceva mai bun.

Fundamentul oricărui succes este încrederea în tine însuți, este convingerea nestrămutată că poți face ce ți-ai propus, că ești capabil să-ți împlinești visul. Dacă tu nu ai această convingere, dacă ai dubii, acesta este un semn că mai ai de lucrat la stima de sine. Înainte de a lucra în exterior la împlinirea visulului tău, lucrează în interior la consolidarea stimei tale de sine, fiindcă aceasta este temelia pe care vei construi orice în viața ta. Și dacă fundația e șubredă, orice ai construi pe ea este șubred.

Înainte de a începe orice proiect în exterior, asigură-te că ai un nivel înalt al stimei de sine și al încrederii în tine însuți.

Nu e suficient să crezi în Dumnezeu și în faptul că El te va susține în ceea ce vrei să faci; Dumnezeu n-o să construiască în locul tău. E necesar să ai deplină încredere în tine însuți și în capacitatea ta de a face ce ți-ai propus. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan


Tot mai mulți dintre voi veți constata că începeți să funcționați într-o stare de flux, eliberând rutinele care reprezentau „normalul” pentru voi.

Noi toți avem anumite rutine cu care eram atât de obișnuiți, care ne erau atât de familiare, însă vom constata că acestea nu mai rezonează cu noi. Spre exemplu, te trezești dimineață și bei o cafea sau un suc de fructe, faci una sau alta, pleci la serviciu unde faci aceleași lucruri zi de zi – este ceva monoton, sunt aceleași lucruri, cu mici variații, pe care le faci zi de zi, funcționezi pe pilot automat, nu le faci la modul conștient.

Când crești ca nivel de conștiință devii mai conștient de ceea ce faci, îți dai seama că de fapt acele rutine nu mai rezonează cu tine, dar le făceai în virtutea inerției, pentru că asta ai făcut ani și ani la rând, pentru că aveai impresia că așa „e bine”/ „trebuie” să faci.

În trecut nu ai verificat dacă acele lucruri rezonează sau nu cu tine, însă acum simți clar ce rezonează și ce nu (mai) rezonează cu tine. Acum, când ești mai conștient, știi că rezonanța ta este singura care îți poate spune cu exactitate ce este „bine” pentru tine și ce nu este „bine” pentru tine. Rezonanța ta este cea care îți poate spune cine ești tu cu adevărat, ce îți dorești tu cu adevărat, nu ce „trebuie”/ „e de datoria ta să….”/ „e obligația ta să..…”.

Pe măsură ce creșteți ca nivel de conștiință veți constata că nu mai rezonați cu lucrurile pe care le făceați înainte, cu tabieturile voastre, cu obiceiurile voastre.

Veți simți clar că nu vi se mai potrivesc, că vă fac să vă simțiți inconfortabil. Veți începe să nu mai ascultați de ceea ce vă spun alții că „e bine”/ „trebuie” să faceți și să urmați ghidarea rezonanței voastre. O să faceți diferența între ce vă spun alții (din EXTERIOR) că „e bine” pentru voi și ce simțiți (în INTERIOR) că „e bine” pentru voi.

Nu vă mai lăsați mintea să vă convingă că ceva „e bine” (fiindcă mintea este plină de programe/ credințe/ tipare limitative), ci sunteți atenți la ce vă spune rezonanța că „e bine” pentru voi. Și deseori ceea ce vă spune mintea este complet diferit de ceea ce vă spune rezonanța. (Lorie Ladd) Traducerea Mihaela Dan


Ați simțit că mai nou sensibilitatea voastră a crescut, ați sesizat că sunteți mai dispuși să vă arătați vulnerabili decât erați în trecut, ați observat o dorință mai mare de a vă manifesta la modul autentic?

Și când discutăm despre autenticitate, nu există jumătăți de măsură, nu este posibil să fiți autentici azi și mâine să reveniți la a nu fi autentici, la a purta iar o mască socială; este tot sau nimic.

Energiile sunt unele de tipul „Fii cine ești cu adevărat, fii autentic!”, ne cheamă să ne rostim adevărul indiferent ce cred/ spun/ fac alții, să nu ne mai jenăm/ rușinăm/ scuzăm pentru ceea ce gândim/ simțim cu adevărat.

Când inima ta se deschide tot mai mult simți că nu poți fi decât autentic și când îți permiți asta, accesezi informații din interior, îți descoperi singur adevărurile personale – pur și simplu ȘTII din interior niște lucruri, ȘTII că ele sunt adevărate. Și asta nu înseamnă că știi ce se va întâmpla în viitor, ci că descoperi că știi niște lucruri pe care anterior nu le știai și pe care nu le-ai învățat de nicăieri, este o Cunoaștere care vine din interiorul tău.

Este activată în noi Înțelepciunea inimii.

Și nu este vorba despre faptul că în trecut nu am avut deloc acces la această Înțelepciune; noi accesăm treptat noi și noi informații, pe măsură ce evoluăm. Ideea este că noi nu am fost niciodată în trecut la acest nivel al autenticității la care ne aflăm în prezent; energiile de vibrație tot mai înaltă care curg pe Pământ ne aduc într-o aliniere din ce în ce mai profundă cu inima noastră și de aceea și nivelul de vibrație al informațiilor pe care le accesăm din interior este unul mai înalt. (Kerry K.) Traducerea Mihaela Dan


"DESPRE LOIALITATE

Loialitatea este acea forta a spiritului care te face viu in relatiile cu cei care cred in tine. Loialitatea este, dupa parerea mea, cea mai adanca forma de iubire si prietenie. Loial esti prin faptul ca impartasesti visele celui iubit, valorile morale ale prietenilor, seriozitatea si competenta in fata colegilor/sefilor, discretia in fata barfelor, corectitudinea cand manifesti o viziune comuna cu mai multi parteneri. Loial esti cand increderea celorlalti in tine nu este atinsa indiferent de ispitele la care esti supus in a-i dezamagi manifestand corectitudine, caracter, curatenie sufleteasca in cea mai pura forma.

Loialitatea este strans legata de hotarare, credinta, toleranta, respect, ascultare, modestie si onoare, mai ales onoare..

Loialitatea nu tine cont de ambitii personale, nu poate exista la un suflet dominat de ego si poarta in sine permanent un zambet de luciditate a unei inimi curate si iubitoare pentru cel care are incredere.

Loialitatea este capabila sa te faca sa renunti la tot ce ai dobandit pana atunci sau chiar la viata ta daca fortele oponente in manifestare iti cer tradarea, si este generatoare de acte de eroism. Un om cu adevarat loial nu numai ca nu poate trada, dar nici macar dezamagi.

Loialitatea rezida din curatenia unei inimi cu principii de nezdruncinat care a transformat acel om in propriul erou intr-o lume bolnava de lipsa de loialitate si perfidie relationala.

Loialitatea imbratiseaza inima celui care o manifesta si este generatoare de curaj, demnitate, forta interioara, determinare, avand un efect imediat de respect si admiratie.

Loialitatea nu trebuie confundată cu obedienta, slugărnicia, atașamentul relational care vin din manifestarea unui spirit mărunt și uneori lipsit de substanță morala. Din acest motiv nu prea e întâlnită la omul de rand. Este specifica doar celor măreți în spirit, impunatori în atitudine, strans legata de onoare dupa cum spuneam mai devreme și creste spiritul în evolutie prin efectele ei determinante în a-l orienta către Adevăr.

Loialitatea este baza crezului intr-un vis, temelia unei iubiri adevarate, forta unei cauze marete, simplitatea unui suflet curat si iubitor." (Mirela Magdalena Olteanu)


O femeie cu un nivel înalt de Conștiință poate fi o binecuvântare în viața unui bărbat. Sunt o mulțime de lucruri pe care o astfel de femeie le poate aduce în viața unui bărbat, dar unul dintre cele mai importante este că ea poate fi persoana în care el poate avea deplină încredere, căruia îi poate împărtăși absolut orice.

O astfel de femeie poate fi o binecuvântare în viața unui bărbat, dacă el e suficient de înțelept să conștientizeze faptul că ea are un Dar deosebit: poate da/ insufla viață. Și nu mă refer doar la a face copii, mă refer la insufla viață viziunii unui bărbat, la a insufla viață visurilor unui bărbat, a întări stima de sine a unui bărbat atunci când el trece printr-o perioadă grea.

Întrebarea este ce bărbat merită ca tu, femeia cu un nivel înalt de Conștiință, să intri într-o relație cu el și să-i oferi Darul pe care i-l poți oferi.

Unele femei își aleg partenerii strict în baza posibilităților lor financiare. Dar simplul fapt că un bărbat are bani nu înseamnă că el este capabil să te prețuiască la adevărata valoare. Sunt în jurul tău o mulțime de bărbați care poate n-au ajuns încă să aibă o situație financiară foarte bună, dar au un mare potențial și dacă găsesc femeia potrivită, își pot atinge cel mai înalt potențial.

Însă este necesar ca un bărbat să aibă caracter, pentru ca o femeie cu un nivel înalt de Conștiință să fie dispusă să investească timp, energie, sentimente într-o relație cu el, să accepte să intre într-o relație cu el.

Dacă tu, ca femeie, investești toate aceste lucruri într-un bărbat care are potențial, dar nu are caracter, vei spera la nesfârșit că el își va atinge cel mai înalt potențial, vei trage de el, îl vei încuraja, dar el nu va reuși să-și atingă cel mai înalt potențial.

Potențialul unui bărbat nu este de ajuns. E nevoie și de caracter, pentru ca femeia potrivită să-l poată ajuta să acceseze ceea ce are nevoie pentru a-și atinge cel mai înalt potențial. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan


O femeie cu un nivel înalt de Conștiință ÎȘI FOLOSEȘTE INTUIȚIA ȘI DISCERNĂMÂNTUL.

Ea este suficient de înțeleaptă să știe că indiferent cât de atractive sunt aparențele, dacă simte adânc în interiorul ei „Ceva nu este în regulă cu acest lucru/ om!”, nu este benefic pentru ea să avanseze în acea direcție. Și spune „Nu, mulțumesc”.

Nu contează că mintea ei îi spune că este ceva avantajos, că îi aduce argumente „raționale” pentru a o convinge să spună „Da”; dacă intuiția ei îi spune „Nu”, acea femeie va spune ferm „Nu”.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință știe că dacă intuiția ei spune „Nu”, acesta este un semn clar că acel lucru/om nu este benefic pentru ea. Pentru o femeie cu un nivel înalt de Conștiință intuiția sa este principalul ghid, pentru că știe că Dumnezeu lucrează, printre altele, prin intuiția sa.

O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu se bazează în primul rând pe mintea sa, nu se bazează în primul rând pe cei spun alții, ci se bazează în primul rând pe ceea ce simte adânc în interiorul său.”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan


O femeie cu un nivel înalt de Conștiință simte clar energia altor oameni și face alegeri în consecință.

Când o femeie cu un nivel înalt de Conștiință intră într-o începere, ea are antenele pe recepție; zâmbește, este politicoasă, dar este perfect capabilă să discearnă energiile celor prezenți. Ea simte ce hram poartă fiecare și dacă energia acelui grup de persoane nu rezonează cu ea, femeia respectivă nu mai rămâne acolo.

Unii oameni explică de ce nu s-au simțit bine undeva: X a făcut ceva care i-a deranjat, Y a spus ceva deplasat, etc; ei pot aduce argumente concrete pentru faptul că nu le-a plăcut să fie într-un anumit anturaj. O femeie cu un nivel înalt de Conștiință nu așteaptă ca cineva să spună ceva deplasat sau altcineva să facă ceva lipsit de respect la adresa ei; pentru ea este suficient să constate că nu se simte bine într-un grup/ loc, ca să plece. Nu are nevoie de argumente concrete, raționale, ca să-și justifice decizia de a pleca de acolo. O să se retragă la modul politicos, civilizat, fără să jignească pe nimeni, dar dacă a simțit că nu e locul ei acolo, va pleca imediat. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan


Cât valorează dragostea?

Care poate fi instrumentul de măsură al unui sentiment atât de profund, de rar și de prețios? Cât de complicat poate fi să renunți la ură, la demagogie, la ipocrizie, la invidie și la dușmănie când zi de zi ești înconjurat de ele și cele mai multe dintre valorile sociale sunt clădite pe diferite combinații dintre cele de mai sus?!

De ce ai face asta? De ce te-ai trudi să găsești ceva ce poate ai gustat prea rar în viață? De ce să nu te înfrupți din seva nesfârșită a geloziei și a minciunii?! Când vocile din jur sunt tot mai aspre și mai puternice, de ce să taci și să te oprești din drum, încercând să ocrotești bobocul vulnerabil și sensibil al dragostei?! De ce să nu fii ca ceilalți pentru că e calea bătătorită și cei mulți te vor primi entuziaști printre ei!?

Am convingerea că o muzică bună vibrează delicat direct în suflet. Atingerea fină a unei melodii este intimă și curge în profunzime. Ceea ce se revarsă în afară pot fi doar resturile care au umplut golul dar care nu se compară nici pe departe cu pacea sau cu calmul. Sunetul care te atinge pe suflet nu te va face să răbufnești, entuziasmul necontrolat nu este o reacție a libertății interioare.

Iubirea este precum muzica cea mai blândă. Încălzește fără flacără și fără căldură, te înalță și te eliberează. Este un moment al contemplării și al inspirației și prea puțin se regăsește în dezmăț. Iubirea vindecă rănile căutării neîncetate, îndrumă sufletul rătăcit, ocrotește pe cel slab și hrănește pe cel răbdător. Iubirea e mereu acolo unde e cea mai mare pace, adânc în sufletul tău.

Vino înapoi de departe, oprește-te din drumul infinit! Nu lăsa tentațiile gratuite să pună stăpânire pe ce ai mai de preț. Calea cea mai grea este cea în care nu trebuie să te deplasezi spre exterior. Nici cu gândul, nici cu simțirea și nici cu fapta. Toate din jur vor fi mereu acolo însă nu vor fi niciodată ale tale pentru a ceda seducției lor. Tot ce ai avut mereu nevoie ai purtat cu tine în fiecare moment.

Când ai primit ultima oară un compliment? Când ai felicitat din suflet pe cineva apropiat? Cum a fost când ți-ai arătat aprecierea în fața unui necunoscut? De ce ți-ai construi viața altfel? De ce ai pune mai presus de toate astea ura, trădarea, ipocrizia și minciuna? Pe cine vrei să protejezi în spatele lor? Nu ai obosit oare de atâta greutate?

Așa cum florile se deschid și îmbată văzduhul cu mireasma lor sub atingerea blândă a soarelui, la fel și cei de lângă tine vor înflori dacă îi mângâi cu bunătatea ta. Este poate cea mai puternică unealtă pe care o ai la îndemână și care te poate ajuta să construiești lumea pe care o dorești. Poate că frumosul tău nu se aseamănă complet cu frumosul văzut de mine însă orice grădină devine mai bogată prin multitudinea de culori.

Evită buruienile pentru că într-o zi vor umple întreaga grădină. Cultivă mireasma frumoasă și fii cât mai harnic cu putință. Dă de-o parte ierburile rele pentru că ele nu te vor hrăni și nici nu te vor vindeca. Îți vor lua lumina de la soare și te vor vesteji.

Cultivă adevărul, îngrijește-l cu bunătate, răbdare și blândețe, spune-i o vorbă bună și apoi primește-i cu bucurie sunetul frumuseții în suflet. 

Eduard Agachi




"Omul tau" este partenerul IDEAL PENTRU TINE. 

“Omul tău”, adică acela care ți se asortează cel mai bine, cel care îți completează “golurile”, cel care îți împlinește sufletul, cel lângă care ești fericit și râzi mult, cel care se potrivește mănușă felului tău de a fi, care te ajută să te înalți, care te prețuiește asa cum ești și nu iți amendează fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare faptă sau trăire, cu sentimentul superiorității pe care și-o arogă prin prisma faptului că are poate școală mai multă, poate avere mai multă sau că poate e mai frumos/curtat/celebru.

“Omul tău” este acela care iți este alături in fiecare clipă, care nu te lasă singur când ți-e greu, care e în stare să scrifice totul pentru a-ți fi bine, pe care nu-l lasă rece lacrimile tale, supărările tale, fricile tale. 

“Omului tău” este suficient să-i spui o singură dată ce neumultumire ai vis-a-vis de el, pentru a o îndrepta pe loc; e suficient să-ți exprimi o singură dată o dorință (nu materială!), pentru a ți-o îndeplini, dacă nu pe loc, oricum, cât de curând și chiar cu sacrificii. 

“Omul tău” este cel care îți seamănă pe dinăuntru: gândiți la fel, simtiți la fel, vă plac aceleași lucruri, aveți aceleași pasiuni, iar drumul pe care vi-l doriți în viață este același pentru amândoi.

“Omul tău” este cel care niciodată nu te va jigni, nu te va face să te simți inferior, este cel care va prețui tot ceea ce faci pentru el, chiar dacă aceste lucruri ar putea părea mărunte, și oricum nu se cuantifică în zerouri.

“Omul tău” va aprecia mereu munca ta, chiar dacă aceasta nu se va ridica, în opinia lui, la nivelul muncii sale: într-o relație nu exista comparație între ceea ce face fiecare, în profesia sa.

“Omul tău” este omul care nu-ți va scoate niciodată ochii pentru ceea ce a făcut pentru tine, mai ales dacă totul a fost făcut din iubire. Pe acest om îl va face fericit doar zâmbetul tău și mulțumirea ta sufletească, ca rasplată supremă a gesturilor făcute de el pentru tine.

“Omul tău” te va iubi în pofida defectelor tale, le va accepta încă de cand o pornește la drum alături de tine și niciodată nu ți le va reproșa, nici în privat, și mai cu seamă în fața celor din jur. Secretele voastre vor rămâne mereu “secretele voastre” – lucrul acesta este, până la urmă, o chestiune de caracter. Bălăcăreala publică, generată de cineva care este “omul tău”, nu o vei trăi niciodată.

Gabriel Garcia Marquez a rostit, la un moment dat, aceste cuvinte : “Poate că Dumnezeu va dori să cunoști multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaște persoana potrivită ( “omul tău” – îmi permit să-l completez!) , pentru ca, atunci când o cunoști în sfârșit, să știi să fii recunoscător”.

Marina Almasan

*
"Tot ceea ce are unul, are si celalalt spirit level & all levels. Sunt compatibili, generosi, nobili, frumosi. Se admira mutual si se iubesc fara conditii. Bucuria, rasetele, prietenia, atitudinea deschisa, playful, creativitatea le sunt prietene. Sunt inspirati, conectati soul level dincolo de orice si oricine. Dumnezeu Sursa le este calauza Suprema. Se au unul pe celalalt si au totul. Totul devine dintr.o data usor, fascinant & wow! Devenirea lor frumoasa ajuta lumea sa devina mai buna si mai frumoasa, de asemenea." Carmen Meera

„Mi-a fost frică să nu fiu singură, până am învățat să mă iubesc.

Mi-a fost frică să nu reușesc, până mi-am dat seama că nu reușesc decât dacă încerc.

Mi-a fost frică de ceea ce vor crede oamenii despre mine, până mi-am dat seama că oricum vor opina de mine.

Mi-a fost teamă că mă vor respinge, până când am înțeles că și atunci când se va întâmpla asta, credința mea în mine va fi mai mare.

Mi-a fost frică de durere, până am aflat că durerea este relativă și decid dacă vreau să o simt sau să mă întăresc.

Mi-a fost frică de adevăr, până când am descoperit că adevărurile sunt cele care mă fac să înțeleg multe lucruri.

Mi-a fost frică de moarte, până am aflat că nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul.

Mi-a fost frică de ură, până mi-am dat seama că nu este altceva decât ignoranță.

Mi-a fost frică de ridicol, până am învățat să râd de mine și că asta e sănătos.

Mi-a fost frică să nu îmbătrânesc până mi-am dat seama că dobândesc înțelepciune pe zi ce trece.

Mi-a fost frică de trecut, până mi-am dat seama că prin trecut am învățat să ajung unde sunt.

Mi-a fost frică de întuneric, până când mi-am descoperit lumina interioară în el.

Mi-a fost frică de schimbare, până când am văzut că până și cel mai frumos fluture trebuia să treacă printr-o metamorfoză înainte de a putea zbura.

Mi-a fost teamă de răni până când vulturul mi-a arătat că unele răni sunt necesare pentru maturizare.

Mi-a fost teamă că nimeni nu mă va iubi... până am învățat să mă iubesc și de atunci am înțeles... cât de ușor este să fii fericit.”

Ernest Hemingway



Încetul cu încetul învăț că nu trebuie să reacționez la tot ce mă deranjează.
Încetul cu încetul învăț că a-ți consuma energia pentru a reacționa la fiecare lucru rău care ți se întâmplă te epuizează și te oprește să vezi celelalte lucruri bune din viața ta.
Încetul cu încetul învăț că nu voi fi plăcută de toți și nu voi putea să-i conving pe toți să mă trateze așa cum vreau eu să fiu tratată - și asta e în regulă.
Încetul cu încetul învăț că a încerca din toate puterile să „cucerești” pe cineva este doar o pierdere de timp și energie și te umple doar de gol.
Încetul cu încetul învăț că a nu reacționa nu înseamnă că eu aș considera că acele lucruri/ comportamente sunt în regulă, înseamnă doar că aleg să mă ridic deasupra lor. Aleg să identific lecția din acele experiențe și să învăț din ceea ce s-a întâmplat. Aleg să fiu persoana care oprește conflictul. Aleg liniștea sufletească, pentru că de asta am nevoie cu adevărat. Nu am nevoie de mai multă dramă în viața mea. Nu am nevoie de oameni să mă facă să simt că nu sunt suficient de bună. Nu am nevoie de conflicte și certuri și false prietenii.
Încetul cu încetul învăț că uneori, a nu spune nimic înseamnă a spune totul.
Încetul cu încetul învăț că a reacționa la lucrurile/ comportamentele care te supără înseamnă a da acelui om putere asupra ta.
Nu poți controla ce fac alții, dar poți controla cum răspunzi, cum faci față la ceea ce se întâmplă, cum percepi ceea ce se întâmplă și cât de mult vrei să iei lucrurile la modul personal.
Încetul cu încetul învăț că de cele mai multe ori, astfel de situații nu spun nimic despre tine, dar spun multe despre cealaltă persoană.
Încetul cu încetul învăț că toate aceste dezamăgiri sunt acolo doar pentru a ne învăța cum să ne iubim pe noi înșine, pentru că iubirea de sine va fi „armura” și „scutul” de care avem nevoie împotriva oamenilor care încearcă să ne doboare. Iubirea de sine ne va proteja atunci când oamenii încearcă să ne zdruncine încrederea în noi înșine sau când încearcă să ne facă să simțim că nu avem valoare.
Încetul cu încetul învăț că și dacă reacționez, acest lucru nu va schimba nimic, nu va face oamenii să mă iubească și să mă respecte, nu-i va face să se răzgândească așa, ca prin minune. Uneori e mai bine să lași lucrurile așa cum sunt, să lași oamenii să plece, să nu tragi de ei ca să obții niște explicații pentru comportamentul lor, să nu alergi după răspunsuri și să nu te aștepți ca oamenii să te înțeleagă.
Încetul cu încetul învăț că viața este mai bine trăită atunci când nu o centrezi pe ceea ce se întâmplă în jurul tău, ci o centrezi pe ceea ce se întâmplă în interiorul tău.
Lucrează cu tine însuți, lucrează la pacea ta interioară și vei conștientiza că a nu reacționa la fiecare lucru mărunt care te deranjează este primul pas care te conduce către a trăi o viață fericită și sănătoasă. (Rania Naim)


Nu te lăuda cu vârsta ta, dacă nu o poți susține cu un caracter adecvat acelei vârste. Caracterul tău arată cât de matur ești, nu vârsta ta.
Maturitatea nu are legătură cu vârsta ta, are legătură cu atitudinea ta, manierele tale, cu modul în care vezi vicisitudinile vieții în diferite etape ale existenței tale și cu modul în care alegi să te răspunzi acestor încercări.
Fii mai preocupat de caracterul tău decât de vârsta ta; caracterul tău arată cine ești, vârsta ta este doar numărul de ani pe care i-ai trăit expunându-ți caracterul.
Am ajuns să realizez că cea mai rea stare a unui om este să fie plin în ani, dar gol în caracter. Și da, caracterul tău poate fi construit, poate dura timp, dar niciodată nu e prea târziu să începi.
Amintește-ți întotdeauna: nu vârsta te face, ci caracterul. Fie că ai 18 ani sau 80 de ani, dacă nu ai caracter, nu ai nimic. (autor necunoscut)

O amică de a mea a împlinit recent 49 de ani.

Era aproape de depresie la gândul că a intrat în linie dreaptă spre 50, pur și simplu nu s-a putut bucura de ziua ei.

Pe mine m-a ferit Cel de Sus de sentimente de astea așa că nu am știut cum să o îmbărbătez.

I-am spus că mie, pe măsură ce au trecut anii, viața mi s-a părut mai plină, mai simplă, mai bună, mai calmă, mai profundă, mai fascinantă, mai delicioasă, mai prețioasă.

In primul rând am ajuns la capătul lui "trebuie".

La 50 de ani nimic nu mai trebuie.

Nu trebuie să te măriți, să faci copii, să faci carieră, să fii deșteaptă, slabă, frumoasă, gospodină, antreprenoare, să fii mama perfectă, soția ideală, fiica minunată, sora adorată, angajata model, prietena fantastică.

Nu trebuie să escaladezi munții, să le știi pe toate, să le duci pe toate.

Nu mai ai nimic de demonstrat nici ție însuți, nici altcuiva.

Poți da vina pe tinerețe. (mamaia mea mereu îmi lua apărarea, în fața mamei mele când se plângea de mine: "las-o mamă, e tânără și n-are minte!")

Poți să spui "nu" cu ușurință, fără mustrări de conștiință, fără regrete, fără înverșunare. La fel de bine te poți răzgândi.

Poți renunța la dorințele care erau de ochii lumii și nu veneau din adâncul tău. de exemplu la pantofii cu toc cui care îți făceau picioarele superbe dar pe care îi urai din suflet.

Poți înota împotriva curentului fără sa-ți pese că cei din jurul tău te vor judeca, de fapt după 50 de ani judecățile celor din jur nu mai au nici o valoare.

In mod surprinzator vei descoperi multe persoane care gândesc ca și tine. De fapt, lumea toată pare construită pentru oamenii care ajung la 50 de ani. Nu-i așa?

Sursa: Reflexii


Oamenii nu ar trebui să eticheteze o persoană ca fiind frumoasă sau urâtă. Cel mai înțelept mod de a aborda fizionomia sau tehnicile de citire a chipului ar fi nu să etichetăm, ci să reușim să privim global și fațetat, în funcție de situație, de caz, de context. Analiza unui chip se poate face în diverse moduri. Un chip anume poate fi disecat în mii de versiuni pentru a putea fi interpretat.

Chipul nostru nu este menit să fie frumos sau urât, ci plin de sens, bogat în semnificații profunde care ne arată cine putem fi, dacă ne conștientizăm adevăratul potențial.

Suada Agachi


-La cincizeci de ani nu mai suporți constrîngerile.

Nu suporți sutienul prea strîmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, tocuri înalte și zâmbete circumcizante....

-La cincizeci de ani nu ai nicio dorință de a mai dovedi ceva.

Ești ceea ce ești: lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă altora le place, bine, altfel, este la fel.

-La cincizeci de ani nu contează dacă ai avut copii sau nu.

Mama oricum vei fi: a mamei tale, a tatălui tău, a unei mătuși rămasă singură, a cîinelui tău sau a unui caine maidanez pe care l-ai cules de pe stradă. Și dacă toate acestea nu sunt acolo, vei fi o mamă a ta. Pentru ca de-a lungul anilor vei fi învătat să ai grijă de un corp pe care, în sfarsit, îl iubesti, devenind din ce în ce mai imperfect doar în ochii celorlalti.

-La cincizeci de ani vrei libertate.

Liber să spui nu, liber să stai în pijamale toată duminica, liber să te simți frumoasă pentru tine și nu pentru ceilalți.

Liber să mergi singură: cei care te iubesc vor rămâne în ritmul tău, cei cărora nu le pasă de alții, în ritmul lor.

Ești liberă să cânți cu voce tare în mașină chiar dacă lumea se uită urât la tine la semafor.

Vei avea vise ca atunci când aveai douăzeci de ani și vei cere fiecărui zeu timp pentru a le realiza din nou.

Și acum, dupa toti anii in care ai stiut doar de agitatie și mare grabă, vei găsi dorința de a gusta încet din zahărul și sarea timpurilor ce vin.

Irene Renei



Crede în tine, căci ești o creație unică și prețioasă a universului.
Deții în tine o putere imensă, talente unice și abilități ce necesită doar dezvoltate și exprimate.
Să crezi în tine îți permite să depășești îndoielile și temerile, să te ridici după fiecare eșec și să continui să mergi spre visele tale.
Când crezi în tine, devii capabil să realizezi imposibilul, depășești limitele și creează-ți propria realitate.
Nu uita niciodată că ești o scânteie divină, plină de potențial nelimitat.
Deci, crede în tine și lasă-ți curajul, determinarea și încrederea să deschidă uși către toate posibilitățile.
Marc Laoviah


1. Lucrezi 12 ore: N-ai viață!
2. Lucrezi 9 ore: N-o să faci nimic în viață.
3. Lucrezi 6 ore: Ce viață bună ai!
4. Nu lucrezi: Esti o lepră.
5. Stai cu ai tăi în casă: N-ai realizat nimic în viață.
6. Ai două joburi: Ai o situație proastă.
7.Ești antreprenor: N-ai niciun viitor asigurat.
8. Ești angajat: Muncești să facă burta mare altora.
9. Stai cu chirie: Arunci banii pe geam, puteai să plătesti pentru casa ta.
10. Ai casa ta: De ce arunci banii pe geam, ai dat prea mulți bani odată.
11. Îți cumperi o mașină: De banii ăia dădeai avans la casă.
12. Nu ai mașină: Cum să nu ai o mașină?
13. Ai o maşină scumpă: Ai fițe!
14. Ai o maşină modestă: Eşti săracă.
15. Călătorești: Pleci peste tot, cheltui banii aiurea, esti egoistă. Unii n-au ce mânca şi tu stai 3 luni in Zanzibar la 5 stele. Să-ți fie ruşine.
16. Nu călătorești: Nu îți trăiești viața, dormi in ghete.
17. Nu ieși în oraș: Eşti depresivă.
18. Ieși în oraș: Nu eşti fericită, vrei să menții aparențele că-ți trăiești viața.
19. Postezi o poză: Îți place să te lauzi..
20. Nu postezi nimic: Nu faci nimic, d-aia nu postezi , viața ta e neinteresantă.
21. Eşti singură : Nu prezinți interes.
22. Într-o relație: Mda, să vedem cât te ține relația.
23.Eşti grasă: Nu e bine, o să ai multe probleme de sănătate.
24. Eşti slabă: Nu e bine, o să ai multe probleme de sănătate.
25. Arăți bine, eşti fit : Ce fiţoasă , uite la tine ce figuri ai , faci foamea aiurea, nu e sănătos pentru corpul tau , lasă mai bine mai "plinuță" să ai pe ce să pui mâna.
26. Ești educată și vorbești frumos: Eşti prea falsă.
257. Ai animal de companie: Un copil nu eşti in stare să faci . Creşti câini. Cine o să aiba grijă de tine la bătrânețe?
Etc etc etc
Lista poate fi mai lungă, dar ai înțeles ideea, indiferent ce ai făcut sau ce faci în viața asta nu mulțumești pe nimeni și nici nu trebuie!
Cel mai important este să te mulțumești pe tine și să fii împăcată cu tine. Nu ai nimic de dovedit nimănui.
Cei care te iubesc cu adevărat te vor aprecia si accepta atâta timp cât tu te vei iubi , aprecia şi accepta.
Restul nu contează." Sursa: Gabriela Miu Rînja


În cele din urmă, am încetat să mai vorbesc cu cei care nu voiau să mă asculte și cu cei care voiau întotdeauna să aibă dreptate.
Am încetat să-i mai caut pe cei care nu m-au căutat niciodată și am încetat să mă mai gândesc la cei care nu s-au gândit niciodată la mine.
Am început să fac ceea ce mă face să mă simt bine,
fără excese, dar cu pasiune.
Am început să am încredere în intuiția mea pentru orice, pentru fiecare alegere, pentru fiecare persoană.
Și am început să evit persoanele negative.
Am început să stau cu rarele persoane pozitive.
Pentru că am învățat să am respect pentru mine și am început să mă pun pe primul loc....
Pentru că am impresia că o merit.
- Meryl Streep


Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca esti prea onesta intr-o epoca in care oamenii se simt atrasi de lingusiri, de cei care ii manipuleaza, de cei care stiu sa faca minciuna sa sune mai dulce decat adevarul.
Adevarul tau este amar pentru cei care nu vor sa guste realitatea, pentru cei care vor confortul minciunii.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca stii ce vrei si ce nu, iar ei toti se pierd incercand sa-si dea seama.
Se pierd atat de mult in propria incertitudine, incat ajung sa respinga pe oricine e increzator in sine - s-au obisnuit, pur si simplu, ca oamenii sa nu aiba incredere in ei insisi si acum nu inteleg cum de tu ai. "Atat de puternica?! Fara dependenta de nimic?!"
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca nu vrei sa joci jocuri in care toti sunt in competitie: competitia manipularilor; jocuri in care toti sunt obsedati sa castige. Jocuri, in care pentru ei, viata inseamna a minti si a manipua: unii ii manipuleaza pe altii si cat timp o fac se simt superiori, apoi, pica in plasa altora mai abili decat ei, cu efecte care le distrug viitorul la care odata visau.
Iar pe langa faptul ca ii sperie ca nu joci, in ochii lor esti deja unul dintre perdanti.
Esti inconjurata de oameni experti in a juca jocul manipularii. Ei nu stiu cum este cealalta fata a monedei si nu vor sa fie iar "incepatori".
Ii inspaimanta ideea de-a invata altceva.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca le spui ceea ce nu vor sa auda. S-au obisnuit atat de mult ca oamenii sa le serveasca minciuni, incat a devenit singurul lucru care ii cucereste - crezand doar in imaginea pe care altii si-o creeaza pentru ei, fara sa priveasca dincolo de masca si sa vada cine sunt aceia cu adevarat.
Vorbele tale suna atat de necunoscut pentru ei incat pur si simplu, nu le cred si a le intelege, cu atat mai putin.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Si tu stii asta.
Stii ca sunt deja speriati si cu toate acestea alegi sa nu fii "prudenta", alegi sa le spui adevarul.
Esti imprudenta, incercand cu inima ta sa deschizi inima lor? Poate!
Ei nu stiu ce sa faca cu asmenea emotii. Nu stiu sa le faca fata, nu stiu cum sa se descurce cu nimic care le deranjeaza realitatea, rutina, zona lor de confort.
Poate ca inima ta bate mai repede decat ei si nu te pot ajunge din urma.
Ii sperii, sigur ca ii sperii. Pentru ca nu ai nevoie de ei si asta chiar ii sperie.
Ii sperie sa stie ca poti supravietui fara ei.
Ii sperie sa stie ca nu ii vei astepta.
Ii sperie sa stie ca nu ai nevoie ca ei sa te
protejeze-n-vreun fel si ca n-ai sa permiti sa fii cineva din multime.
Fara sa aiba cea mai mica importanta motivul, tu continua sa-i sperii.
Continua sa-i sperii
cu onestitatea ta,
cu franchetea ta,
cu puterea ta,
cu amabilitatea ta,
cu iubirea ta,
cu inteligenta ta,
cu vorbele tale,
cu ochii tai,
cu privirea ta,
cu zambetul tau,
cu prezenta ta
si cu abilitatea ta de a-i citi.
Continua sa ii citesti, pana cand gasesti pe cineva la fel de neinfricat ca tine. Cineva care nu se sperie atat de usor, cineva la fel de "infricosator", care la fel ca tine, sperie...
Astra Liz, Traducere, Ioana Suta


Aproape orice bărbat își dorește să aibă alături o femeie frumoasă. O femeie care să strălucească la brațul său.
Însă doar un bărbat special știe faptul că mai important este să aibă alături o femeie fericită.
Când EA este fericită, automat radiază la exterior și devine frumoasă cu totul. Strălucește precum un diamant.
O femeie iubită devine automat o femeie fericită. Iar o femeie fericită aduce liniște în jur și reușește să te facă să crești ca bărbat și să radiezi la rândul tău. Asta este cheia oricărei relații. Modul în care reușești sau nu să o înțelegi și să o faci fericită.
Când EA zâmbește, casa zâmbește cu totul. Este simplă treaba. Atinge-o atent acolo unde puțini reușesc să o facă, în frumosul sufletului ei. Vei observa cât de ușoară și simplă devine viața în doi.
Ca bărbat, să te mândrești cu ea pentru simplul fapt că arată bine, este o dovadă clară de imaturitate.
În schimb, să o completezi zi de zi, să te mândrești cu zâmbetul și cu reușitele ei, este o dovadă a faptului că te-ai maturizat și ai reușit să depășești statutul de băiat dornic de a arăta lumii propria putere.
Sursa: Forever A Gentleman


“A fost odată o femeie.
O femeie puternică, așa cum sunt toate femeile.
O femeie care a trecut prin multe suferințe, traume, neiubiri, drame, o femeie care nu a avut de ales decât să devină puternică.
O femeie care a dus în spate toate suferințele ei și ale generațiilor din trecut.
O femeie care nu avea niciodată timp pentru ea.
O femeie care se sacrifica mereu pentru binele altora.
O femeie care ducea poveri doar de ea știute.
O femeie care plângea când nu era auzită de nimeni.
O femeie care nu era auzită, înțeleasă, văzută și iubită.
O femeie care făcea totul pentru ceilalți și nimic pentru ea.
O femeie care pe zi ce trecea se îndepărta tot mai mult de ea, fără ca măcar să își dea seama.
Până când toate acestea au ajuns-o din urmă și a căzut.
Atât de mult și atât de rău încât singura șansă care îi rămăsese era să se schimbe.
Singura șansă care îi mai rămăsese era să conștientizeze că rucsacul cu poveri, neîmpliniri, devalorizări, imperfecțiuni, sacrificii, suferințe era prea greu și nu îl mai putea duce.
Cea mai grea alegere a fost să-l dea jos de pe umerii ei. Fiindcă era nevoie să scoată puțin câte puțin din el, pe rând, câte o povară.
Dar a realizat că, la fiecare povară pe care o scotea din rucsac, se simțea tot mai bine, tot mai ușoară și tot mai liberă.
Și, pe măsură ce rucsacul se golea, ea tot mai mult se valora, prețuia și se iubea.
A început să îi placă să-și elibereze rucsacul.
A început să iubească viața fără rucsac, fiindcă a văzut cât de ușor se poate mișca.
Și, când au văzut cât de fericită și împlinită este, a devenit model, exemplu și inspirație și pentru alte femei care își doreau să fie libere.”
Sorina Anca




Bărbatul şi Femeia
de Victor Hugo
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul creează lumină, inima produce iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţa, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este de nedefinit.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureola.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl impodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

„Știai că doar 20% dintre oameni sunt binecuvântați cu gropițe în obraji? Aceste mici adâncituri sunt considerate un adevărat „dar”, iar multe persoane își doresc să le aibă, apelând chiar la intervenții estetice pentru a le reproduce.

De fapt, gropițele din obraji sunt o deformare a mușchiului facial. Isabella Gilbert a fost atât de fascinată de aceste trăsături încât, în 1936, a inventat un dispozitiv care promitea să creeze gropițe prin apăsarea unor butoni în obraji.

Dar ce semnificație au aceste gropițe și de ce sunt atât de dorite?

În multe culturi, gropițele sunt asociate cu norocul și prosperitatea. Ele sunt considerate un semn de frumusețe și tinerețe veșnică.

Aproximativ 60% dintre vedetele de la Hollywood au gropițe, acestea fiind văzute ca un indicator al atractivității sexuale ridicate.

Gropițele sunt adesea moștenite genetic de la părinți și, dacă le ai din naștere, acestea sunt un semn distinctiv al atractivității.

Caracteristici ale persoanelor cu gropițe în obraji:

Inspira încredere și sunt buni confidenți, păstrând cu sfințenie secretele celorlalți.

Au de obicei mulți prieteni datorită personalității lor deschise și prietenoase.

Posedă un spirit energic și trăiesc viața din plin. Sunt luptători puternici atunci când se confruntă cu boli.

Sunt firi emotive și empatizează profund cu cei aflați în dificultate.

Arată mai tineri, gropițele fiind asociate cu perioada copilăriei.

În numeroase culturi, sunt considerate aducătoare de noroc și prosperitate.

Femeile cu gropițe sunt afectuoase, calde și dedicate familiei și partenerilor lor.

Suada Agachi



„Astăzi vreau să vă spun despre Iubire. Și despre ce e și ce nu e.

Iubirea e un construct relațional, o plămădeală activă și conștientă, și a energiilor, și spațiului dintre două sau mai multe persoane. Iubirea e, mai întâi o acțiune, bazată pe drag și pe respect iar apoi devine și o stare. Starea, sentimentul se înfiripă în urma actelor de iubire, prin care ajungem să ne simțim real văzuți, auziți, crezuți, înțeleși, simțiți, atinși, alintați, protejați, aleși, prețuiți, întâlniți, în siguranță să ne arătăm și să ne exprimăm din miezul nostru. Dacă nu ne simțim în felul ăsta iubiți și totuși alegem să rămânem în aceeași postură în acea relație, atunci putem vorbi despre atașament traumatic - adică despre "trauma bonding". Legătura traumatică înseamnă că acea relație recreează o realitate profund familiară, care, pentru sistemul nostru nervos și pentru intrapsihicul nostru reprezintă cunoscutul, ceea ce creierul nostru recunoaște ca adevăr previzibil. Felul în care ne simțim criticați, invalidați, respinși, ținuți la distanță sau chiar batjocoriți în acest tip de relație, este atât de firesc pentru percepția noastră afectivă originară, cea construită în mica copilărie, încât pare singura realitate relațională posibilă. Dar nu e Iubire și o parte din noi, cea sănătoasă, intuiește asta. E partea din care alegem să ne apărăm, să vrem altceva, să cerem apreciere și respect, să mergem la terapie individuală sau de relație.

Iubirea înseamnă cereri de apropiere la care primim întoarcerea celuilat spre noi, primim acte de prezență. Aceste cereri sunt, în același timp și oferte de conectare, de acordaj, cum spunem în limbajul sistemului nervos.

Iubirea înseamnă reciprocitate și asumarea propriei contribuții la orice se manifestă în relație, pozitiv sau negativ. Orice ar fi, jumătate din spațiul relațional ne aparține și, deși nu avem putere asupra ce face sau spune celalalt, responsabilitatea actelor și a cuvintelor proprii ne aparține.

Iubirea înseamnă curiozitate, căldură și grijă, orice am avea să-i arătăm celuilalt, orice am vrea să clarificăm despre realitatea spațiului dintre noi. E nevoie să ne exprimăm într-o manieră caldă, curioasă și grijulie: Vorbește-mi ca și cum aș fi cel/cea pe care o îl/o iubești.

Iubirea înseamnă respect. Orice nevoie am avea, din categoria celor de apropiere sau a celor de autonomie, de spațiu personal, e vital să ne exprimăm cu grație și considerație, de la egal la egal. Doar astfel mesajul nostru poate ajunge real la cealaltă persoană, fără ca aceasta să se închidă, să se simtă agresat/ă și să între în luptă de putere sau să-și întoarcă fața de la noi. Doar o cerere din același plan, formulată la persoana 1 și vorbind despre sine poate ajunge cu-adevărat la cealaltă persoană și poate primi un răspuns sănătos, de tipul DA sau NU. O indisponibilitate enunțată devine o bornă de siguranță în relație.

Iubirea înseamnă apreciere exprimată fluent, de ambele părți. E vital să ne simțim recunoscuți, prețuiți și celebrați. E vital să-l percepem pe celălalt cel mai mare admirator al nostru, pentru a simți cât contăm în relație și pentru a avea rezervorul energetic plin, din care să clădim zi după zi.

Iubirea înseamnă încredere, iar încrederea se construiește din onestitate și din acces autentic la lumea interioară proprie. Orice formă de minciună sau ascundere, reprezintă o trădare indentică cu infidelitatea pentru o relație de Iubire. Încrederea este, de fapt, temelia pe care clădim relația, iar încrederea se construiește din aproape în aproape, în timp și cu disponibilitatea de a ne arăta unul celuilalt și de a rămâne transparenți.

Iubirea, nu în ultimul rând, înseamnă interes despre nevoile specifice ale celuilalt, prin care se simte iubit și în siguranță în relație. Dacă îmi e greu să ascult și să țin cont de cum are nevoie cealaltă persoană să primească afecțiune în relația noastră, înseamnă că poate nici eu nu primesc în așa fel încât să ajungă la mine și să mă hrănească. Iubirea e în detalii, așa le spun adesea oamenilor cu care lucrez.

Iubirea e intimitate iar Intimitatea se poate construi prin comunicare perpetuuă, dintr-un loc de pace, de prietenie, de generozitate în a mă aduce în spațiul relației și de a-l primi pe celălalt, cu toate ale lui, așa cum e. În intimitate putem vorbi ore în șir, împărtășindu-ne vrute și nevrute și, între, putem adăsta în tăcere, fără cuvinte.

Iubirea e toate astea și încă. Este o Acasă de sens, creștere și viață, pentru orice tip de relație în care putem cocrea cu reciprocitate, respect și prețuire profundă.

Relații conștiente cu Iubire să ne clădim, căci nimic nu e ireversibil atâta timp cât suntem oameni vii aici, în această dimensiune.”

Arina Anghel



,,Cunosc femei uimitoare, capabile să lumineze camere întregi cu un simplu zâmbet, chiar și pentru cele mai banale lucruri.
Femei care întruchipează bunătatea, dar care, atunci când este necesar, știu să dea dovadă de un curaj de neoprit.
Femei care aleg forța nu pentru a-și impune voința, ci pentru a evita să devină oameni răi.
Cunosc femei care, deși sunt marcate de cicatricile vieții, strălucesc cu o intensitate magică, care sfidează orice întuneric. Femei care, într-o lume care pare să oscileze între minte și nebunie, aleg să fie diferite cu îndrăzneală și preferă să ,,înnebunească" glorios decât să se conformeze.
Cunosc femei de o simplitate dezarmantă, care cu autenticitatea lor reușesc să uimească lumea.
Cunosc femei care se luptă împotriva insomniei vieții, care nu renunță în fața adversității și care, chiar și atunci când par pierdute, caută necontenit o ieșire în labirintul existenței lor. Sunt femei care au cunoscut căderea, cărora li s-au tăiat aripile, care s-au confruntat cu înșelăciunea și trădarea, dar și-au transformat rănile într-un fel de rezistență magică.
Cunosc femei cu aripi, care merită iubire și recunoaștere. Femei care, prin prezența lor, fac lumea puțin mai bună, puțin mai curajoasă și infinit mai frumoasă."
Sursa: Carla Babudri


"Aș vrea și eu să pot fi ca tine! Să mă pot bucura și eu din nimic... Știi cât mă enervezi când te văd mereu cu zambetul pe buze, calmă, parcă indiferentă la toate urâțenia vieții, aș vrea și eu să fiu așa sau măcar... " se întrerupse brusc și se aplecă să-și lege un șiret.
Hai, i-am continuat eu în gând fraza, spune! "sau măcar să nu te mai văd pe tine zâmbind..."
Se făcea ca vrea să prindă un fluture din acela mic, albastru.
Mă reped în gând asupra ei:
De ce te compari mereu cu mine? De ce trebuie să te compari mereu cu cineva? De ce vrei sa fii mereu ca altcineva?
Crezi că dacă ai hainele mele, culoarea părului meu, mobila de bucătărie identică cu a mea, aceeaşi marcă de maşină sau mergi în concediu în acelaşi loc unde am fost eu, vei avea şi zâmbetul şi calmul şi bucuria vieţii?
Crezi că toate astea îmi aduc mie pacea?
Crezi că toate astea sunt eu?
Sper să nu crezi aşa ceva, ai fi mult prea departe rătăcită de adevăr...
Ştiu că în adâncul tău simţi adevărul dar te temi că nu ai puterea să te uiţi în hău.
Acolo unde eu m-am uitat multă vreme, înainte de a putea fi indiferentă la urâţenia vieţii..."
Autor - pagina FB Reflexii


Camille Rainville: 

Fii o doamnă, au spus. Fusta ta este prea scurtă. Cămașa ta este prea decoltată. Pantalonii tăi sunt prea strâmți. Nu-ți arăta atât de mult pielea. Nu-ți arăta coapsele. Nu-ți arăta sânii. Nu-ți arăta zona stomacului. Nu-ți arăta decolteul. Nu-ți arăta lenjeria intimă. Nu-ți arăta umerii. Acoperă-te. Lasă ceva imaginației. Îmbracă-te modest. Nu fi o ispită. Bărbații nu se pot controla. Bărbații au nevoi. Pari demodată. Relaxează-te. Arată puțin piele. Arată sexy. Arată “fierbinte”. Nu fi atât de provocatoare. Tu o ceri. Poartă negru. Poartă tocuri. Ești prea elegantă. Ești prea comun îmbrăcată. Nu purta acei pantaloni de trening; arăți de parcă nu-ți pasă de tine.

Fii o doamnă, au spus. Nu fi prea grasă. Nu fi prea slabă. Nu fi prea mare. Nu fi prea mică. Mâncă tot. Slăbește. Nu mai mânca atât de mult. Nu mânca prea repede. Comandă o salată. Nu mâncați carbohidrați. Sari peste desert. Trebuie să slăbești. Încapi în rochia aceea! Treci la dietă. Ai grijă ce mănânci. Mănâncă țelină. Mestecă gumă. Bea multa apă. Trebuie să încapi în blugii ăia. Doamne, arăți ca un schelet. De ce nu mănânci pur și simplu? Arăți descărnată. Arăți bolnavă. Mănâncă un burger. Bărbaților le plac femeile cu puțină carne pe oase. Fii mică. Fii ușoară. Fii puțin. Fii micuță. Fii feminină. Fii o fată de măsura zero. Fii un dublu zero. Fii nimic. Fii mai puțin decât nimic.

Fii o doamnă, au spus. Îndepărtați părul de pe corp. Rade-ți părutl de pe picioare. Rade-ți axilele. Rade-ți părul care depășește linia bikinilor. Epilează-ți fața, brațele, sprâncenele. Scapă de mustață. Înălbiți asta. Înălbiți asta. Luminează-ți pielea. Bronzează-ți pielea. Scapă de  cicatrici. Acoperă-ți vergeturile. Întărește-ți abdomenul. Mărește-ți buzele. Botoxează-ți ridurile. Ridică-ți fața. Ascunde-ți burta. Subțiază-ți coapsele. Tonifică-ți gambele. Îmbunătățește-ți sânii. Arată natural. Fii tu însăți. Fii autentică. Fii încrezătoare. Te străduiești prea mult. Arăți exagerat. Bărbaților nu le plac fetele care se străduiesc prea mult.

Fii o doamnă, au spus. Poarta machiaj. Pregătește-ți fața. Ascunde-ți petele. Subțiază-ți nasul. Evidențiază-ți pomeții. Dă-ți pleoapele cu tuș. Creionează-ți sprâncenele. Alungește-ți genele. Colorează-ți buzele. Pudră, fard de obraz, bronz, iluminare. Părul tău este prea scurt. Părul tău este prea lung. Capetele sunt despicate. Evidențiază-ți părul. Ți se văd rădăcinile. Vopsește-ți părul. Nu albastru, pare nefiresc. Albești. Arăți atât de bătrână. Arată tânără. Arată tineresc. Arată fără vârstă. Nu îmbătrâni. Femeile nu îmbătrânesc. A fi bătrân este urât. Bărbaților nu le place urâtul.

Fii o doamnă, au spus. Păstrează-te. Fii pură. Fii virginală. Nu vorbi despre sex. Nu flirta. Nu fi o femeie ușoară. Nu fi o curvă. Nu te culca cu toată lumea. Nu-ți pierde demnitatea. Nu face sex cu prea mulți bărbați. Prețuiește-te. Bărbaților nu le plac curvele. Nu fi o puritană. Nu fi atât de încordată. Distrează-te puțin. Zâmbește mai mult. Fă-le pe plac bărbaților. Fii experimentată. Fii sexuală. Fii nevinovată. Fii perversă. Fii virginală. Fii sexi. Fii fata cool. Nu fi ca celelalte fete.

Fii o doamnă, au spus. Nu vorbi prea tare. Nu vorbi prea mult. Nu ocupa spațiu. Nu sta așa așezată. Nu sta așa în picioare. Nu fi intimidantă. De ce ești atât de nefericită? Nu fi o târfă. Nu fi atât de dominatoare. Nu fi fermă. Nu reacționa exagerat. Nu fi atât de emoțională. Nu plânge. Nu striga. Nu înjura. Fii pasivă. Fii ascultătoare. Îndură durerea. Fii pe placul lui. Nu te plânge. Dezamăgește-l ușor. Îmbunătățește-i egoul. Fă-l să se îndrăgostească de tine. Bărbații vor ceea ce nu pot avea. Nu te lăsa ușor. Fă-l să muncească pentru asta. Bărbații adoră să vâneze. Împăturește-i hainele. Gătește-i cina. Păstrează-l fericit. Asta e treaba unei femei. Vei fi o soție bună într-o zi. Ia-i numele de familie. Ți-ai adăugat și numele tău? Feministă nebună. Fă-i copii. Nu vrei copii? Vei vrea într-o zi. Te vei răzgândi.

Fii o doamnă, au spus. Nu ajunge să fii violată. Protejează-te. Nu bea prea mult. Nu merge singură. Nu ieși în oraș prea târziu. Nu te îmbrăca așa. Nu arăta prea mult. Nu te îmbăta. Nu-ți lăsa băutura nesupravegheată. Ai un prieten. Mergi pe unde este bine luminat. Rămâi în cartierele sigure. Spune cuiva unde mergi. Să ai cu tine spray cu piper. Cumpără un fluier special pentru viol. Ține cheile ca pe o armă. Urmează un curs de autoapărare. Verifică-ți portbagajul. Încuie ușile. Nu ieși singură. Nu face contact vizual. Nu-ți bate genele. Nu arăta ușor de cucerit. Nu atrage atenția. Nu lucra până târziu. Nu face glume deocheate. Nu zâmbi străinilor. Nu ieși noaptea. Nu avea încredere în nimeni. Nu spune da. Nu spune nu.

Doar „fii o doamnă”, au spus ei.



— Cine eşti tu? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…
― Sunt o vulpe – zise vulpea.
― Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…
― Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
― A ! Iartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă « a îmblânzi » ?
― E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ţi crea legături »…
― A-ţi crea legături?
― Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.
Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
― Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit… […]
― Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu ? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… […]
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă !
― Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.
― Trebuie să ai foarte multă răbdare – răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul Prinţ veni din nou.
― Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ şi o nelinişte : voi descoperi cât preţuieşte fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
― Ce-i acela rit ? zise Micul Prinţ.
― E şi el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]
Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape :
― Vai ! zise vulpea… Am să plâng…
― Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…
― Aşa e – zise vulpea.
― Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.
― Aşa e – zise vulpea.
― Atunci nu dobândeşti nimic din asta !
― Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]
― Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.
― Te du cu bine – zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă : limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
― Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.
― Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Prinţ, ca să ţină minte.
― Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
― Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Prinţ, ca să ţină minte.
(Antoine de Saint-Exupery, „Micul Prinț”)



"Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Și-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini."
Radu Gyr


"Trăsăturile Femeilor Mature!
Femeia matură nu este deșteaptă, ci înțeleaptă!
Ea nu domină, sau comandă oamenii, ea reglează, temperează!
Femeia matură nu provoacă, ea știe că este provocantă!
Ea nu se grăbește, așteaptă întotdeauna momentul potrivit!
Femeia mătură nu zboară, ea deja plutește!
Ea nu vede, ci se uită!
Ea nu fuge, ci merge!
Ea nu alege cantitatea.., ci doar calitatea!
Femeia matură nu este mofturoasă, ci doar selectivă!
Ea nu strălucește, ea iluminează!
Femeia matură preferă să fie ascultată mult mai mult decat privită!
Ea nu ghicește, ea percepe!
Ea nu judecă ci analizează!
Nu rănește ci alină!
Nu îi plac dramele, ea vede binele în orice situație!
Femeia matură nu se compară, știind că este doar una!
Ea nici nu concurează cu nimeni, pentru că știe că nimeni nu poate concura cu ea!
Femeia matură preferă să fie singură decât în compania oamenilor falși!
Și într-un final, femeia matură conține intregul pachet de frumuseți posibile tocmai pentru că s-a dezvoltat, se gestionează pe sine bine și pentru faptul că este Femeie!
Te iubesc femeie!"
❤


“FEMEIA CARE S-A RECONSTRUIT!!!
Femeia care s-a reconstruit, sperie pentru că astăzi își alege propria companie.
Femeia care a fost deja zdrobită emoțional și care a reușit să reinventeze, nu este îngrijorată de faptul că nu are pe cineva alături. Este liberă pentru că a rupt legăturile aprobării altora. Ea aparține ei înșiși.
Și-a găsit propria cale pentru a fi ghidată de busola sufletului ei și a abandonat căile care nu o inspirau. Cu toate acestea, ea poartă cicatrici de spinii pe care i-a călcat în timp ce mergea în afara scopului ei, dar rămâne plină, observând aceste semne ca simboluri ale învățării transformate în înțelepciune.
Femeia care a ieșit din fundul fântânii înțelege umilința, dar a ales să ierte pe ceilalți și, mai presus de toate, pe ea însăși.
A învățat să se îmbrățișeze, să se ridice în picioare, și să-și spună: „Nu te învinovăți, ai făcut tot ce ai putut în acel moment”.
A fost subevaluată, criticată și hrănită cu firimituri, dar a decis să se ridice de la sol, să scuture praful și să înceapă o nouă cale.
A gustat metamorfozarea, și-a întins aripile la naștere și și-a dat seama că nu canalizarea este locul ei. Cu toate acestea, își ține picioarele pe pământ, pentru că știe că este esențial să știe unde pășește.
Această femeie a aflat că nici o companie nu merită dacă trebuie să nu mai fie ea însăși.
Libertatea de a fi cine este ea nu a căzut din cer, a cucerit-o cu prețul sângelui său și această realizare nu va fi negociată niciodată.
Nu vrea război cu nimeni, știe doar ce vrea și ce merită.
Dacă are ceva ce această femeie trebuie să piardă, este bucuria de a fi autentică și de a putea fi ea însăși, așa că nu se va gândi de două ori înainte de a părăsi situațiile și oamenii care o amenință, și care nu o lasă să manifeste sinele ei sacru.
Are claritatea a ceea ce poate negocia și a ceea ce nu va deschide niciodată.
O femeie care s-a reconstruit nu își va negocia niciodată timpul ei sacru.”
Sursa: Bianka Luz


"Era frumoasă, dar nu ca femeile acelea din reviste. Era frumoasă pentru felul cum gândea. Era frumoasă pentru strălucirea din ochii ei atunci când vorbea despre ceva sau cineva pe care îl iubea.
Era frumoasă pentru puterea de a face pe cei din jur să zâmbescă, chiar dacă ea era tristă. Nu, nu era frumoasă pentru ceva temporar, precum aspectul fizic. Era frumoasă în adâncul sufletului ei...”
Sunt oameni care au pe chip o lumina. De parca Dumnezeu s-ar fi coborat in sufletele lor, iar lumina aceea impalpabila, imateriala, n-ar mai putea fi pusa sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fara acea incrancenare pe care o ghicesti in privirea celor mai multi. Vorba e domoala, lipsita de patos, ei nu vor sa convinga cu orice pret. Stiu ca fiecare din noi putem sa vedem lucrurile diferit. Ei nu vor sa impuna sau sa se impuna.
Sunt umili, tacuti, gata sa ofere mereu ceva din ei insisi celorlalti – o particica din sufletul lor, o mana de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur si simplu o privire blanda, o strangere de mana, un cuvant de incurajare. Sunt fericiti ca exista si ca sunt parte din aceasta lume, pe care o vad ca pe o incununare a creatiei divine. Ei sunt “facatori de pace”- cearta, conflictul nu au loc in interiorul si in exteriorul lor.
Sunt oameni care aduc in sufletele celorlalti lumina. Ei nu sunt o categorie sociala aparte. Exista peste tot, nestiuti, neobservati. Ii recunosti dupa “dâra” pe care o lasa in urma.
Frumusetea vine din interior. Daca vom reusi sa “acumulam” in noi mai multa “bogatie” de suflet, mai multa bucurie, mai multa pace, ea se va extinde si in exteriorul nostru. Si lumea intreaga va deveni o materializare a frumusetii divine, o clipa din infinitul Dumnezeirii.
Frumusetea vine din interior…si din lucruri marunte. Atat de des auzim aceste vorbe incat nici nu le mai dam importanta. Uitam ca de fapt reprezinta adevarul si trebuie doar sa nu ne mai incapatanam sa ne impotrivim.
~ F. Scott Fitzgerald ~


















































22.06.2024

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)