Actualizare la final, in 10.06.2024, a doua zi dupa alegeri: cine a castigat votul de azi, Bobita? :))
- Eu votez pentru!
- Si eu votez pentru, mami! Dar pentru ce?
- Pentru boabe, fireste! Nu crezi ca ar fi cazul sa-i luam si lui Bobi de la partie boabele lui? O data i-am dat din boabele tale. De cateva ori a mancat chifle. Apoi covrigei, apoi paine, dar.... nu merge asa.... are nevoie de hrana consistenta. Nu crezi, Ema?
- Ba da, mami. Cred ca da. Eu votez pentru boabe separate pentru Bobita. Oare crezi ca se va bucura ca am fost si eu de acord, mami?
- Bineinteles, cum altfel?!
- Dar eu cand o sa-l cunosc pe Bobita asta, de la partie? Ca pe Bobita ala, din Gradina aproape ca l-am uitat. Si pe Toni aproape ca l-am uitat.... si pe Gina.... offff, mami..... nu i-am uitat deloc.... nici pe Gina, macar..... azi se fac patru ani de cand Gina a plecat printre ingeri...... cum as pute-o uita...?
- Da, Ema.... asa e.... n-o sa-i uitam niciodata, ne va fi dor de ei, dar fiecare este la locul cel mai potrivit pentru el, sa stii....
- Chiar si Gina?
- Da, Ema, chiar si Ginuta.... Ea este in raiul cateilor, in mod sigur! La cei 22 de ani ai ei si la cat de indragita s-a facut ea de noi, sigur e acolo. Il asteapta, probabil, si pe Toni, caci spre 20 o fi avand si el, dragutul.....
- Mami, dar Bobita din Gradina cati ani o avea acum?
- Pai, daca noi l-am salvat in 2016 si avea pana intr-un an atunci, inseamna ca acum trebuie sa aiba vreo 8 ani. Ce-au trecut anii, Ema.....!
- Pai, inteleg ca si Bobita asta, de la partie, are acum cam tot cat avea si Bobita din Gradina, cand l-ati salvat. Deci... sa inteleg.... ca istoria se repeta....?
- Nu, Ema. Nu se repeta. Pe acest Bobita nu-l putem lua la noi. Insa cred ca deja cineva l-a luat in ingrijire. Nu mai este atat de flamand ca in prima zi. Se vede ca mai primeste mancare si din alta parte, nu doar de la noi. Doar frica nu i-a trecut inca. Este inca foarte sperios....
- Ok, mami, atunci este foarte clar. Cred ca niste boabe votate, pardon, cumparate special pentru Bobita o sa-l faca mai fericit. Si poate ii trece si frica de la atata fericire. Uite, eu, dupa ce mananc boabele mele, sunt atat de fericita, incat imi vine sa leneveeeesc asaaaa, fara limite! Cu burtica plina in sus as sta la nesfarsit! Intelegi, mami?
- Hahahaha, da, Ema, inteleg. Ok, deci, deocamdata, avem doua voturi "pentru".
- Trei! se auzi din eteruri o voce pe care am receptionat-o telepatic, ca de obicei. :))))
- Asadar, avem unanimitate de voturi, mami! Bobita, fii pregatit sa fii fericit! Fii curajos! N-ai inteles ca in lumea asta, pentru a fi fericit, trebuie sa ai curaj? Asa ca mine! Uite cat curaj am eu! Stau cu burtica in sus toaaaata ziua! N-am nici o frica! :)))
In urma sondajelor de opinie realizate inainte de inchiderea campaniei electorale, asa cum se face inainte de ziua alegerilor, s-a stabilit ca vom avea la exit-poll un vot unanim de "pentru". ;-)
Ziua de ieri a inceput insorita, frumoasa, iar echipele de campanie s-au gandit ca trebuie sa se pregateasca pentru succesul din ziua votarii. Asa ca au plecat pe teren sa cumpere un piscot, o maslinuta, un biscuite, o punga de boabe, ceva-orice cu care sa se poata sarbatori cu toata emfaza.
Si, stiti cum spune vorba aia inteleapta, din batrani, "semne bune anul are", ei bine, si ziua de ieri a avut semne bune. Mai un steag cu stema de vultur cu aripi deschise in centru, mai o statueta vultur pe stalpul unui gard, mai un cap de catel pe o masina, mai o floare frumoasa, ce sa mai, toate semnele s-au imbulzit sa ne iasa in cale si sa ne prognozeze succesul electoral. :))
Iar Bobi urma sa-si primeasca dreptul divin la boabele lui dedicate, altele decat ale altora, respectiv, altele decat ale Emei, caci la ea ne referim in propozitie.
Ema se declarase deja fericita cu aceasta alegere, asa ca astepta si ea nerabdatoare ziua de azi pentru a-si inregistra oficial votul in circumscriptia ei electorala montana, de pe Valea Prahovei.
Asadar, dupa cum v-ati prins deja, boabele votate au fost cumparate.
Eu, fiind sefa de campanie electorala in sustinerea lui Bobi de la partie, am fost desemnata prin auto-instituire ca fiind si persoana potrivita pentru a oferi anticipat si primele aplauze castigatorului (castigator, evident, cum altfel?) la vot.
Mai concret, ieri, dupa ce boabele au fost votate, pardon, cumparate, am pornit cu sacul plin cu buletine de vot in spate prin teritoriu ca sa-l caut pe candidatul nostru si sa-l rog sa numere un pic, in avanpremiera cateva "voturi", de proba. Boabele, adica.
Ma gandeam ca azi, dupa ce se inchid urnele si incepe numaratoarea oficiala, sa aiba deja un avans de o mana de boabe in plus, fata de cele inregistrate in buletinele oficiale. Desigur, inspre binele lui. :)))
Dar, sa vedeti, Bobi asta, al nostru, candidatul, adica, a vrut sa fie corect fata de electorat, fara matrapazlacuri, fara buletine neinregistrate, adaugate neautorizat pe sub mana, fara buletine declarate anulate, desi ele puteau fi mancate bine-merci, fara sa stie nimeni. Nenumarate si neimpartite cu nimeni, nejustificate nimanui si negustate de altii. Nici macar mirosite de altii! :))
A actionat perfect politically correct. Fara furtisaguri, fara mita, fara ascunzisuri, fara minciuni gogonate, fara masti de Binevoitorul natiunii sau de Sfanta Tereza, fara spaga-poporului-in buzunarul-fara-fund si fara inchis ochii la contracte abuzive, cu alocare directa. :)))
Ei bine, pur si simplu n-a fost de gasit! M-am sucit, m-am invartit, am trecut de prima parcare supraetajata, am urcat spre partie, m-am indreptat spre Promenada Polistoaca, spre cea de-a doua parcare supraetajata, am strigat, l-am cautat cu privirea, m-am intors, iar m-am sucit si m-am invartit.... nimic!
Parca intrase in pamant. Nici o urma de picior de Bobi n-am vazut. Ah, ba da! Doar o urma de picior de Bobi am vazut. Era in apropierea locului de unde bea el apa din paraul Polistoaca. :)))
Asa ca, obosita si mai ales dezamagita ca nu l-am gasit, m-am intors acasa cu sacul de voturi, pardon, de boabe, neatins. Nici macar o boaba n-a fost compromisa ieri in afara cursei electorale.
Bobita al nostru, ca, nah, acum ii zicem al nostru, desi nu-i al nostru si nici nu poate fi, dar de dragul sintagmei ii voi spune asa, ei bine, Bobita "al nostru" n-a aparut ieri deloc.
Tania Turtureanu - Ce frumos (Live la Radio ZU) #morningzu
"Eu nu trăiesc cu supărări
Și nici cu gura lumii
Nu-mi pasă care și ce face
Cum și cu cine anume
Îmi văd de viața mea cum știu
Cum vreau și atâta cât se poate
Eu n-am timp să mă contrazic
Voi toți aveți dreptate.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca.
E plină viața de cărări
Cu vise și speranțe
Cu oameni și dezamăgiri
Și lecții și restanțe
Dar când îți vezi de viața ta
Cum știi și-atâta cât se poate
Faci bine pentru c-așa simți
Și-l faci cu fermitate.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca.
Ce frumos ar fi dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa
Ce frumos dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre
Ce frumos dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia
Ce frumos dacă n-am mai judeca"
Ce frumos - Tania Turtureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)