Motto: "Eu imi fac partea mea."
Se spune ca, intr-o padure, izbucnise un incendiu devastator si o pasare Colibri tot aducea apa in cioc, ca sa stinga focul. Toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasarea Colibri continua, insa, sa care apa cu ciocul. Un tigru, constient de zadarnicia demersului, ii atrase atentia: „Esti nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens, cu stropul de apa pe care-l aduci tu?”
Pasarea Colibri ii raspunse: „Eu imi fac partea mea…”
*
PS1 - Am creat aceasta pagina cu rolul de a ajuta la cautarea si gasirea lui Patrocle, catelul abandonat intr-o padure din judetul Bihor, salvat de Alexandra din Salaj, unde a stat 10 luni, dat in adoptie lui Teodor din Bucuresti, loc unde a incercat sa se adapteze, dar de unde a fugit dupa 5 luni, speriat de haosul Bucurestiului. A fost pierdut in 17.03.2024 si gasit in 04.06.2024.
PS2 - Textele din aceasta postare sunt selectate de pe paginile publice FB: Alexandra Pasca, Teodor Stefan si de pe grupul public "Si eu il caut pe Patrocle". Povestea este evidentiala in ordine cronologica pe aceasta pagina, de jos in sus, din februarie 2023 pana in prezent.
PS3 - Scuzati majusculele din aceasta postare. Se datoreaza reconversiei automate (eroare de programare) facuta de Blogger, platforma virtuala a blogului.
PS4 - Continuarea aventurilor lui Patrocle o puteti urmari pe pagina Alexandrei. Noi ne oprim aici, la momentul reintalnirii lui cu Alexandra.
PS5 - Pe
masura ce povestea s-a derulat, aceasta postare a avut mai multe titluri,
schimbate rand pe rand, in perioada 23 martie – 5 iunie:
"Si
eu il caut pe PATROCLE!"
"Si
eu il caut pe PATROCLE! Recompensa 4000 lei"
"Si
eu il caut pe PATROCLE! Recompensa 5000 lei
"Si
eu il caut pe PATROCLE! Recompensa 6000 lei
„PATROCLE a fost gasit!!!!”
„Aventurile lui PATROCLE”
„Cine este PATROCLE?”
PS6 – Daca doriti si puteti, va sugeram
sa o sustineti pe Alexandra in demersurile ei pentru salvarea animalelor, cu
predilectie a cainilor abandonati. Are si o asociatie in acest sens, „Cersetori
la poarta sufletelor”, are si un grup privat cu acest nume, unde se intalnesc
toti donatorii si unde primesc toate informatiile despre modul in care au fost
cheltuiti banii. Ea a scris si cateva carti despre aventurile ei de salvare a
numerosi caini, pisici, capre si altele, animale care au devenit repede personaje
de poveste, indragite de public. Orice actiune de salvare a unui singur animal
presupune enorm de mari eforturi: financiare, emotionale, de timp si spatiu, de
sperante si asteptari. Si presupune multa iubire!
Pana in prezent (iunie 2024), Alexandra a construit un adapost in care sunt ingrijiti peste 50 de caini (la care se adauga si cei 5 caini cu talie mica, toti proveniti din salvarea lor din strada, pe care ii tine chiar in casa - Maia-metis, Titirez-chihuahua, Blue-bichon, Cusicu-pechinez, Patrocle-metis).
*
O poveste turceasca spune ca a fost
odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant
si-si ridica piciorusele spre cer.
– De ce faci asta, a intrebat-o vulpea?
– Ca sa ocrotesc pamantul, care
adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar
intampla daca s-ar prabusi cerul? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
– Si crezi ca poti sa sprijini cerul
asta urias cu piciorusele tale prapadite?!
– Fiecare cu cerul lui, a spus vrabiuta.
Ema Boema, 04.06.2024, ora 20:59
Ma
uit la poza asta si primul lucru pe care l-am remarcat a fost ca Patrocle cel regasit nu mai are
tristetea aia grea in privire! In toate pozele pe care le-am vazut
de-a lungul timpului pana acum, Patrocle avea o privire trista, chiar dureros
de trista. Avea un fel de resemnare in ochi. Acum n-o mai are! :) Acum are o
privire vesela, vie, jucausa, asa cum o are orice catel linistit, relaxat. Cred
ca abia acum si-a depasit toate traumele. Ma bucur mult pentru el si
pentru tine, Alexandra! Si ma bucur si pentru Teo! Isi va gasi si el linistea
acum. Imi dau seama ce a fost si in sufletul lui... Totul e bine cand se
termina cu bine! :)
PS,
Intuitia mea privind directia Voluntari, spre care s-a indreptat Patrocle, a
fost corecta. Sugerasem sa se lipeasca afise si sa fie cautat in zona
incercuita cu rosu din harta de mai jos. Ghiciti unde a fost gasit? Fix acolo!
Daca ar fi fost multe afise lipite in zona aceea, cei care l-au gasit pe
Patrocle ranit, lovit de masina, ar fi aflat mai repede ca este un catel cautat
si ar fi anuntat. N-ar fi trecut 2 luni de cautari.
17 martie - pierdut.
03 aprilie - vazut ultima data pe strada.
04 aprilie - lovit de o masina si salvat de o familie care nu stia ca Patrocle este cautat.
04 iunie - gasit.
Mesajele mele (sunt doua) cu harta sunt din
11 si 12.04.2024 (le gasiti mai jos, textele sunt marcate cu litere rosii pe fond
galben).
Alexandra Pașca, 05.06.2024, ora 11:50
Zoli și Patrocle
7 luni, atât a trecut de când ei s-au
văzut ultima dată. Bineînțeles că, azi, la revederea lor, am fi jurat că ultima
dată a fost ieri.
Pentru ca postările sunt distribuite
haotic si peste tot, încerc sa ne prezint mai mult pentru cei care nu ne-au
cunoscut pana acum.
Zoli e omul cățeilor noștri, omul care
l-a și luat pe Patrocle din pădurea din Bihor în care a fost abandonat. 10 luni
au fost cei mai buni prieteni apoi Patrocle a plecat la casa lui, la București,
o casă în care el și-ar fi trăit iernile pe canapea, la căldură, ceea ce ne-am
și dorit, toți, pentru el, marcați fiind de gerul in care el a trait in pădure.
A fost una dintre cele mai reușite
adopții, cu poze si filmări primite zilnic.
In schimb, planul nostru nu era si
planul lui. Patrocle nu s-a putut acomoda cu viața din București si lecția pe
care ne-a dat-o am învățat-o si am plătit-o toți cei care îl iubim.
Patrocle acum e acasă, acolo unde a ales
el sa fie acasă: lângă noi și lângă Zoli. Pentru totdeauna.
Teo va face parte din viața lui pentru
tot restul vieții iar faptul ca si el a ales fix cum a ales Patrocle, e dovada
clară de maturitate si iubire enorma pentru prichindel.
Ușor, ușor, ne vindecam de tot ce-am
sfâșiat si blestemat in lipsa lui.
E acasă. Patrocle si-a ales unde-i Acasă.
Teodor Stefan: Daca
era sa ramana la Bucuresti, ar fi ramas la mine. 5 luni a fost tratat regeste
si au fost luni de fericire pura. Bucurestiul clar nu este pentru el, de aceea
am decis cu Alexandra sa revina la ei.
Conteaza sa-i fie lui bine, chiar daca mie imi va lipsi enorm. Asta e iubirea
adevarata pt cineva!
*
Alexandra Pașca
05.06.2024,
ora 1:12
S-a plâns.
S-a iertat.
S-au reunit toate
cioburile.
Da, e peticită toată
inima, dar e mai puternică și mai întreagă ca niciodată.
Și tot nu știu, de ce s-a
pus iubirea cu infinitul în ceva ce-i muritor?
Timpul stă. E tot al
nostru. Și ne lasă, din nou și din nou: să plângem, să iertăm, să ne iubim
cioburile ce ne-au făcut atât de întregi.
Patrocle e acasă - cât plâns, ce lacrimi, ce poveste.
Sursa: B365
- EXCLUSIV | Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin
București. Teo: Oamenii din Colentina la care era au citit la voi apelul nostru
și ne-au sunat. Așa l-am găsit
Teodor, stăpânul lui Patrocle, cățelul
căutat vreo 3 luni prin București, ne-a povestit cum a reușit să-l găsească pe
micuțul patruped. Cățelul a fost găsit de doi oameni cu suflet mare din
Colentina, chiar în fața porții lor, și a fost îngrijit până când aceștia au
citit la noi apelul stăpânilor și așa au luat legătura cu Teo.
Tânărul ne-a
povestit cum a decurs momentul regăsirii, dar și ce se întâmplă acum cu
Patroclino.
Sursa: B365
- EXCLUSIV | Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin
București. Teo: Oamenii din Colentina la care era au citit la voi apelul nostru
și ne-au sunat. Așa l-am găsit
Teodor, stăpânul lui Patrocle, cățelul
căutat vreo 3 luni prin București, ne-a povestit cum a reușit să-l găsească pe
micuțul patruped. Cățelul a fost găsit de doi oameni cu suflet mare din
Colentina, chiar în fața porții lor, și a fost îngrijit până când aceștia au
citit la noi apelul stăpânilor și așa au luat legătura cu Teo.
Tânărul ne-a
povestit cum a decurs momentul regăsirii, dar și ce se întâmplă acum cu
Patroclino.
Aventurile lui Patrocle, cățelul căutat vreo 3 luni prin
București
Patrocle s-a pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2,
când stăpânul său îl plimba în ham și lesă. Micuțul blănos s-a speriat de un
claxon și a fugit. De atunci, o mulțime de oameni s-au mobilizat pentru găsirea
lui.
După aproape 3 luni, cățelul a fost găsit
în București, marți, 4 iunie, în Colentina. Încă de marți, Teodor a ținut
să ne mulțumească personal: „Mulțumită vouă l-am găsit pe Patrocle.”
Am vorbit cu Teodor și ne-a povestit
întreaga aventură a lui Patrocle.
Patrocle s-a pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2, când stăpânul său îl plimba în ham și lesă. Micuțul blănos s-a speriat de un claxon și a fugit. De atunci, o mulțime de oameni s-au mobilizat pentru găsirea lui.
După aproape 3 luni, cățelul a fost găsit
în București, marți, 4 iunie, în Colentina. Încă de marți, Teodor a ținut
să ne mulțumească personal: „Mulțumită vouă l-am găsit pe Patrocle.”
Am vorbit cu Teodor și ne-a povestit
întreaga aventură a lui Patrocle.
„Nu
știa nimeni nimic, deși noi am lipit afișe”
Patrocle s-a
pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2, pe Bulevardul Chișinău, atunci când îl
plimbam în ham și lesă, la prânz. S-a speriat de un claxon și a fugit, știți
povestea.
Pe 3 aprilie a
fost văzut în Colentina. A fost pozat de o doamnă care își plimba
câinii, dar nu a putut fi prins pentru că era departe, era foarte fricos și
câinii erau un pic agresivi. Evident, am ajuns acolo într-un suflet, la
jumătate de oră după ce a primit Alexandra pozele, dar el nu mai era acolo. A
stat acolo doar o oră și jumătate, pe 3 aprilie, dimineața. De atunci l-am
căutat în zonă cred că două săptămâni, două săptămâni și jumătate.
Am întrebat oamenii, am stat noaptea până la orele 23:00,
00:00, 01:00…de dimineață de la 06:00, de la 05:00, sperând că o să apară. El
era doar în trecere, a stat cam o oră și jumătate în zona respectivă. Ne-am
uitat pe camere video de la un pet shop de acolo, ne-au lăsat să ne uităm. Și
nu am mai știut nimic despre el de pe 3 aprilie.
Pe 4 aprilie, dimineața, s-a dus către Europa (n.r.
complex comercial), pe Șoseaua Colentina și a încercat să traverseze. Cei la
magazinul cărora a ajuns Patrocle mi-au zis că cineva a încercat să-l prindă,
s-a speriat și a sărit în fața mașinilor pe Șos. Colentina. L-a lovit o mașină
în acel moment, a ajuns pe linia de tramvai, însă vatmanul l-a văzut și a
reușit să oprească tramvaiul la timp, iar cățelul s-a refugiat speriat, poate
și cu adrenalină în corp, în fața magazinului unde l-au găsit proprietarii la
ora 07:00 dimineața, când au deschis magazinul. Era în fața ușii, tremura tot.
L-au luat, l-au dus în curtea lor și au început să întrebe
în stânga și în dreapta. Au întrebat poștașul „Domne, nu știți de un cățel
pierdut aici, l-a pierdut cineva?”. Nu știa nimeni nimic, deși noi am lipit
afișe în Colentina, o grămadă…și în Lacul Tei și peste tot.
Patrocle s-a
pierdut pe 17 martie, în Sectorul 2, pe Bulevardul Chișinău, atunci când îl
plimbam în ham și lesă, la prânz. S-a speriat de un claxon și a fugit, știți
povestea.
Pe 3 aprilie a
fost văzut în Colentina. A fost pozat de o doamnă care își plimba
câinii, dar nu a putut fi prins pentru că era departe, era foarte fricos și
câinii erau un pic agresivi. Evident, am ajuns acolo într-un suflet, la
jumătate de oră după ce a primit Alexandra pozele, dar el nu mai era acolo. A
stat acolo doar o oră și jumătate, pe 3 aprilie, dimineața. De atunci l-am
căutat în zonă cred că două săptămâni, două săptămâni și jumătate.
Am întrebat oamenii, am stat noaptea până la orele 23:00,
00:00, 01:00…de dimineață de la 06:00, de la 05:00, sperând că o să apară. El
era doar în trecere, a stat cam o oră și jumătate în zona respectivă. Ne-am
uitat pe camere video de la un pet shop de acolo, ne-au lăsat să ne uităm. Și
nu am mai știut nimic despre el de pe 3 aprilie.
Pe 4 aprilie, dimineața, s-a dus către Europa (n.r.
complex comercial), pe Șoseaua Colentina și a încercat să traverseze. Cei la
magazinul cărora a ajuns Patrocle mi-au zis că cineva a încercat să-l prindă,
s-a speriat și a sărit în fața mașinilor pe Șos. Colentina. L-a lovit o mașină
în acel moment, a ajuns pe linia de tramvai, însă vatmanul l-a văzut și a
reușit să oprească tramvaiul la timp, iar cățelul s-a refugiat speriat, poate
și cu adrenalină în corp, în fața magazinului unde l-au găsit proprietarii la
ora 07:00 dimineața, când au deschis magazinul. Era în fața ușii, tremura tot.
L-au luat, l-au dus în curtea lor și au început să întrebe
în stânga și în dreapta. Au întrebat poștașul „Domne, nu știți de un cățel
pierdut aici, l-a pierdut cineva?”. Nu știa nimeni nimic, deși noi am lipit
afișe în Colentina, o grămadă…și în Lacul Tei și peste tot.
„Arăta foarte bine când am fost să-l recuperez. I-am întrebat pe oameni cum au aflat despre cățel”
Ei, de pe 4
aprilie până marți, pe 4 iunie, l-au ținut la ei în curte, au avut grijă de el.
Arăta foarte bine când am fost să-l recuperez. Și i-am întrebat: „Dar cum ați
aflat, de pe Facebook, de pe grup?”. Iar cei doi au spus că au văzut un articol
pe B365.ro despre Patrocle și s-au gândit că el este cățelul și
au decis să sune.
Oamenii au fost foarte ok, nu au vrut nicio recompensă,
dar le-am zis că o să le promovăm afacerea. Au și ei un cățel, un Chihuahua și
o pisicuță. Practic, așa a stat Patrocle două luni la ei.
Revederea a fost super emoționantă. Inițial, Patrocle nu
și-a dat seama cine sunt, fiind mai în spatele curții, dar când m-a văzut a
sărit de bucurie. A început să dea din codiță, a sărit pe mine, m-a lins, ne-am
pupat, ne-am jucat, era în culmea fericirii. Eu cu lacrimi în ochi, el nu mai
putea de fericire.
Ei, de pe 4
aprilie până marți, pe 4 iunie, l-au ținut la ei în curte, au avut grijă de el.
Arăta foarte bine când am fost să-l recuperez. Și i-am întrebat: „Dar cum ați
aflat, de pe Facebook, de pe grup?”. Iar cei doi au spus că au văzut un articol
pe B365.ro despre Patrocle și s-au gândit că el este cățelul și
au decis să sune.
Oamenii au fost foarte ok, nu au vrut nicio recompensă,
dar le-am zis că o să le promovăm afacerea. Au și ei un cățel, un Chihuahua și
o pisicuță. Practic, așa a stat Patrocle două luni la ei.
Revederea a fost super emoționantă. Inițial, Patrocle nu
și-a dat seama cine sunt, fiind mai în spatele curții, dar când m-a văzut a
sărit de bucurie. A început să dea din codiță, a sărit pe mine, m-a lins, ne-am
pupat, ne-am jucat, era în culmea fericirii. Eu cu lacrimi în ochi, el nu mai
putea de fericire.
Patrocle
s-a întors la Șimleul Silvaniei: „cred că asta e dovada supremă de iubire”
Teodor a decis să-l ducă pe Patrocle
înapoi la Alexandra (tânăra care l-a dat spre adopție), la Șimleul Silvaniei și
recunoaște că îi este foarte greu să nu-l mai vadă în casă, dar recunoaște că
asta este dovada supremă de iubire.
Ieri am
plecat după-amiază din București, l-am adus la Alexandra, la Șimleul Silvaniei,
unde a stat 10 luni, anul trecut, până să-l iau eu în București. Îmi este
foarte greu să nu-l mai văd în casă, mai ales acum când știu că este viu și
nevătămat…să nu mai stau cu el la București, dar știu că lui îi e cel mai bine
aici, unde e lipsit de pericole, unde e aerul curat, liniște, are alți căței cu
care să se joace, are o curte mare.
Știi cum e, până la urmă…cred că asta e dovada supremă de
iubire pentru cineva. Să suferi tu un pic pentru el, chiar dacă nu e lângă
tine, știind că el este bine. Eu o să vin lunar sau o dată la două luni să-l
vad aici pe Patrocle, o să stau câteva zile cu el și el va fi întotdeauna câinele
meu favorit, toată viața.
O parte din inima mea o să rămână întotdeauna aici cu el,
la Șimleul Silvaniei și abia aștept următorul moment al revederii. O să fie mai
pustie casa și mai goală fără el, dar uneori trebuie să facem sacrificii pentru
ca celor dragi să le fie bine.
Teodor a decis să-l ducă pe Patrocle
înapoi la Alexandra (tânăra care l-a dat spre adopție), la Șimleul Silvaniei și
recunoaște că îi este foarte greu să nu-l mai vadă în casă, dar recunoaște că
asta este dovada supremă de iubire.
Ieri am
plecat după-amiază din București, l-am adus la Alexandra, la Șimleul Silvaniei,
unde a stat 10 luni, anul trecut, până să-l iau eu în București. Îmi este
foarte greu să nu-l mai văd în casă, mai ales acum când știu că este viu și
nevătămat…să nu mai stau cu el la București, dar știu că lui îi e cel mai bine
aici, unde e lipsit de pericole, unde e aerul curat, liniște, are alți căței cu
care să se joace, are o curte mare.
Știi cum e, până la urmă…cred că asta e dovada supremă de
iubire pentru cineva. Să suferi tu un pic pentru el, chiar dacă nu e lângă
tine, știind că el este bine. Eu o să vin lunar sau o dată la două luni să-l
vad aici pe Patrocle, o să stau câteva zile cu el și el va fi întotdeauna câinele
meu favorit, toată viața.
O parte din inima mea o să rămână întotdeauna aici cu el,
la Șimleul Silvaniei și abia aștept următorul moment al revederii. O să fie mai
pustie casa și mai goală fără el, dar uneori trebuie să facem sacrificii pentru
ca celor dragi să le fie bine.
„Cel
mai greu o să fie drumul spre casă, singur, fără el”
„Cel mai greu
o să fie drumul spre casă, singur, fără el, în dreapta în mașină, de aici spre
București, pentru că atunci când l-am adoptat, pe 3 noiembrie, m-am întâlnit cu
Alexandra și Bogdan la Sibiu, ca să nu mai vină ei până la București. M-am suit
eu în mașină, într-o vineri după-amiază, a fost horror până am ieșit din
București către Autostrada A1 și am ajuns seara la Sibiu. M-am întâlnit cu ei,
l-am luat pe Patrocle și în aceeași noapte m-am întors la București, pe la 4
dimineața am ajuns acasă. Atunci am fost super fericit că plecam singur și
veneam cu el în mașină, acum este opusul. L-am adus aici, fericit că a fost cu
mine în dreapta și acum când o să plec, peste câteva zile, o să-mi fie foarte
greu pentru că o să fie mașina goală, fără el. Dar, repet, cât timp lui îi este
bine, eu sunt fericit.
Alexandra și cu Bogdan au zis clar că nu îl vor mai da
spre adopție, că poate așa a fost scris să rămână la ei. O să stea întotdeauna
cu ei aici acasă și lucrurile ușor, ușor s-au așezat. După două luni și
jumătate de coșmar pentru toată lumea, uite că e un final fericit”, ne-a
povestit Teodor.
Mai jos: Poze din 04.06.2024, la apusul soarelui, cu Teo si Patrocle in drum dinspre Bucuresti inspre Salaj, catre Alexandra, locul unde Patrocle va ramane definitiv.
„Cel mai greu
o să fie drumul spre casă, singur, fără el, în dreapta în mașină, de aici spre
București, pentru că atunci când l-am adoptat, pe 3 noiembrie, m-am întâlnit cu
Alexandra și Bogdan la Sibiu, ca să nu mai vină ei până la București. M-am suit
eu în mașină, într-o vineri după-amiază, a fost horror până am ieșit din
București către Autostrada A1 și am ajuns seara la Sibiu. M-am întâlnit cu ei,
l-am luat pe Patrocle și în aceeași noapte m-am întors la București, pe la 4
dimineața am ajuns acasă. Atunci am fost super fericit că plecam singur și
veneam cu el în mașină, acum este opusul. L-am adus aici, fericit că a fost cu
mine în dreapta și acum când o să plec, peste câteva zile, o să-mi fie foarte
greu pentru că o să fie mașina goală, fără el. Dar, repet, cât timp lui îi este
bine, eu sunt fericit.
Alexandra și cu Bogdan au zis clar că nu îl vor mai da
spre adopție, că poate așa a fost scris să rămână la ei. O să stea întotdeauna
cu ei aici acasă și lucrurile ușor, ușor s-au așezat. După două luni și
jumătate de coșmar pentru toată lumea, uite că e un final fericit”, ne-a
povestit Teodor.
Alexandra Pașca, 04.06.2024, ora 17:58
Mai facem ceva fain până
ajunge Patrocle acasă?
Pe scurt: Știți că
Patrocle a fost văzut, pe străzi, ultima data, in data de 3 aprilie apoi a
dispărut si nu l-a mai vazut nimeni. A ajuns la o casa, lovit de mașina, in
data de 4 si acolo a stat pana azi. Fix doua luni.
Familia a refuzat,
categoric, recompensa de 6000 lei. In schimb, Teo a vazut, când a fost după
Patrocle, ca au o mică afacere, livrează la domiciliu, prin Glovo, mâncare
gătită de ei.
Dacă aveți pofta de ceva
zilele astea, ii putem susține? ( au si mâncare fara carne )
V-as ruga, la detalii
comanda/observații, sa scrieți “mulțumim pentru Patrocle” - își vor da seama.
Glovo / Bolt Food
Casa
Denis- București - șoseaua Colentina 401 A
( cei care ma cunosc de
mult timp știu cine este și ce înseamnă Denis pentru mine. Dacă si asta mai
este o coincidență…
)
Mulțumesc!
Pentru cine nu stie povestea lui Denis, copilul pe care Alexandra a vrut sa-l adopte, iar institutiile statului s-au opus....
Alexandra Pașca,
4 Februarie
2019
Ne-am pus in pat,
sa mai visam un pic inainte să adormim. Sa ne gandim la el. La Denis, copilul
pe care urmeaza sa-l adoptăm.
Am scos din sertarul
unde-mi țin sosetele, trei cutii cu jocuri, cu animale toate. Încă nu i-am
terminat camera. Haine i-am luat desi nu stiu cati ani are. Am luat de la doi
pana la cinci ani.
Ma gandesc la cum o sa
coloram împreună pana si o viata gri. Ma gandesc la clipa când imi va pleca
prima data din casa la joacă si va trebui sa am grijă sa fie îmbrăcat bine,
ca-s oameni reci afara. Cand va plange si-mi va rade prima data. Mama, cand o
sa-mi zica si cine o sa-mi masoare atunci bucuria? Cainii, oare o sa-i
iubeasca? N-are rost sa ma gandesc acum la asta. Toti copiii iubesc animalele.
Nimeni nu se naste cu ura fata de ele. Oamenii devin rai dupa ce locuiesc prea
mult in lume. In plus, ii voi povesti despre ei, totul. Despre fiecare in
parte. Sper sa nu uit nimic iar daca simt ca o voi face, voi lua cartea in
mână, cea care stie toate povestile lor, toate poveștile noastre. Pana la el,
ei mi-au fost totul iar impreună vor fi totul meu cel mai frumos. Totul meu a
fost despre clipa in care mi-am dorit sa-mi mai fac un loc in suflet, de data
aceasta, pentru un copil, ce n-are mamă.
Mi-e frică dar mi-e si
dor, un dor de ceva ce n-am mai simțit niciodată. Cred ca există si dorul de
vise, căci prea mult visez la viata in care, in fiecare zi, in fiecare clipa,
un pui de om imi desenează raiul in suflet. Mi-e dor. Mi-e greu si atât de
bine. Mi-e dor din nou.
Vreau sa-i termin camera
si sa termin norii de pictat si mai vreau ca ei sa-i fie doar in camera, in
viata sa cunoasca doar soarele si un pic din curcubeu. Furtuna o iau eu si
culorile toate sa-i ramana lui. Iau eu apusul fiecarui vis esuat si las tot rasaritul
unei vieti perfecte, pentru el. Vreau covorul cu șotron ori cel cu pista de
masini. Sau amândouă. Vreau măsuța alba și două scaune mici, galbene. Un raft
si cărți de colorat. Un pat in care să viseze si el, inainte sa adoarmă. Vreau
jucarii frumoase si dragute, nu vreau monștri si nici roboți cu telecomandă. Nu
vreau sa învețe ca animalele sunt fiare, când in casa lui, animalele sunt
prieteni. Il vreau pe el. Ma vreau pe mine, cu el de mână.
M-am hotărât sa renunț la
niște lucruri, sa-i termin camera. Locul unde va fi cel mai liniste din toata
casa. Unde nu se vor tranti usi niciodata si locul in care inima s-a mutat cu
noi. Nu o sa-i mai fie frig niciodata si nici peretii casei nu vor mai fi reci.
Pentru prima data va exista un loc in care, sufletul sta pe covor si desenează
vara, intr-o iarnă.
Am calculat cu sufletul,
după 53 de cărți vandute, reușesc sa termin camera. Sunt comandate atâtea
cărți, dar nu cu plata în cont. Ramburs, banii ajung cam în 10 zile si nu
beneficiez de toti odata, pentru ca nici coletele nu sunt ridicate in aceeasi
zi. Eu voi lua cărțile din București, in 15, luna aceasta. Ar însemna să incep
pe la sfârșitul lunii si nu mai rabd până atunci.
Încerc să vând câte ceva,
lucruri ce-am crezut odată că ma fac fericită. M-am înșelat. Acum, vreau să le
dau la schimb pe un vis ce ma va face si mai fericita. Si nu, de data asta nu
ma înșel. Rămâneți cu mine ca până acum, sa vedeți.
Mulțumesc si multumim.
Abia astept sa-i povestesc, cum i-am făcut camera si sper sa-mi gasesc
cuvintele sa-i pot explica cum imi era mie dor de ceva ce nu stiu cum arata, nu
stiu cum se simte, dar pentru care viața mă alege să-i fiu mamă.
,
Mi-e dor.
*
Alexandra Pașca, 04.06.2024, ora 14:00
Patrocle
este în drum spre casă!
Sunt
recunoscătoare și sper să merit îndeajuns această bucurie si această zi.
Teo este cu
el, pe drum, ne despart 600 km. ( București - Sălaj. București - acolo a fost
adoptat, s-a pierdut, s-a găsit. Sălaj - acasă pentru totdeauna ) Cam peste 8-9
ore o să se plângă ( asta dacă pot să mă opresc până atunci )
Telefonul nu
mai face față. Am trimis mesaj persoanelor mai apropiate, voi posta si public.
Povestim după, tot ce vreți, când vreți, cât vreți. Lăsați-mă doar să-l ating
și eu.
Ne vedem
diseară, toți.
Revin cu un
cuvânt după ce îl am în brațe!
PS – pentru cine nu stie: Patrocle a fost găsit intr-o pădure din județul Bihor, l-am luat, a stat la noi 10 luni apoi a fost adoptat la București. După 5 luni de la adopție s-a pierdut, ne-am dus sa-l căutam ( de doua ori câte o săptămâna am stat in București ) cu intenția de a-l aduce inapoi pentru ca nu s-a putut obișnui cu aglomerația si viața din București. Avem aproape 50 de căței, nu ii pot păstra pe toți. Acum el va rămâne, definitiv, copilul nostru câine, nu mai pleacă de la noi.
Alexandra Pașca: De ce nu ramane la Teodor? Nu e vorba de Teo aici
sau de mine, cui rămâne si de la cine pleacă. Pentru Patrocle Bucureștiul nu
este bun si nici sigur, nu se poate obișnui cu aglomerația de acolo. Era
fericit doar in casa, când ieșeau la plimbare era speriat si cu coada intre
picioare. Decizia a fost luată impreuna cu Teo, strict pentru binele lui
Patrocle.
Probabil cel mai așteptat
final fericit: faimosul Patrocle a fost găsit. Alexandra: „Este în drum spre casă!”
Anunțul
mult așteptat a fost făcut: Patrocle a fost găsit! Micuțul patruped care a
dispărut pe data de 17 martie, în București, a fost găsit și se întoarce acasă.
UPDATE: Teodor, stăpânul lui Patrocle, a ținut să ne mulțumească personal. Ne-a povestit, pe scurt, că micuțul patruped se afla din data de 4 aprilie în Colentina, la doi oameni cu suflet mare care l-au găsit pe cățel în fața porții, după ce a fost ușor accidentat de o mașină când încerca să traverseze bulevardul.
Luni, 3 iunie, când Teo ne-a rugat să mai spunem că încă îl caută pe Patroclino și speră să-l găsească curând, cei doi bucureșteni care l-au luat de pe stradă pe patruped au văzut articolul nostru și au luat legătura cu stăpânul.
Valentin și Mariana sunt bucureștenii care l-au găsit pe Patrocle. Ei nu au vrut niciun ban din recompensa oferită. Și-au dorit doar ca patrupedul să ajungă înapoi la Teo și Alexandra.
Patrocle
a fost găsit
Alexandra, tânăra care l-a dat spre adopție pe Patrocle, a anunțat că micuțul cățel fricos se întoarce acasă, într-un final, după multe căutări. Anunțul a fost făcut azi, 4 iunie 2024, ora 14:00.
Luni, 3 iunie, Teodor, tânărul din București care l-a adoptat pe Patrocle, a anunțat că s-au făcut două luni de când patrupedul a fost zărit ultima dată prin oraș și anunța că recompensa a fost mărită, astfel încât blănosul să se întoarcă cât mai repede acasă.
Acum, iată că minunea s-a întâmplat! Patrocle a fost găsit și se întoarce acasă. Alexandra anunță că Teodor și Patrocle se îndreaptă către ea, sunt pe drum – aproximativ 600 de km.
Patrocle s-a pierdut la data de 17 martie 2024, din cauza unei mașini care a claxonat. De atunci, stăpânul său din București, dar și Alexandra, tânăra din județul Sălaj care l-a dat spre adopție, s-au mobilizat să-l găsească, ajutați de o mulțime de oameni, alături de cățeii lor.
Patrocle, probabil
cel mai căutat cățel din București, încă de negăsit. La două luni de când a
fost zărit ultima dată prin oraș, stăpânul mărește recompensa
Patrocle este probabil cel mai căutat cățel din București și din
țară și încă nu a fost găsit. Stăpânul său anunță că au trecut două luni de
când micuțul patruped a fost văzut prin oraș. De atunci, bărbatul nu mai are
nicio informație despre Patrocle și transmite că a mărit recompensa, astfel
încât cățelul să se întoarcă acasă.
Patrocle este un cățel de talie mică, foarte fricos, ce s-a pierdut în București la data de 17
martie 2024. Încă de atunci, oamenii s-au mobilizat și l-au căutat fără oprire,
însă micuțul patruped nu s-a întors nici acum acasă.
Teodor este stăpânul cățelului și anunță că azi, 4 iunie
2024, s-au făcut două luni de când Patrocle a fost zărit ultima dată prin oraș.
Patrupedul a fost vazut, în trecere, prin Colentina, la data de 3
aprilie.
De atunci, nu se mai știe nimic despre Patrocle, iar oamenii lui
speră să fie încă în viață.
*
Teodor Stefan, 03.06.2024, ora 11:39
Astazi se fac doua luni de cand Patrocle a fost vazut ultima data si pozat in Colentina, pe 3 aprilie. Era doar in trecere pe acolo, nu a stat decat o ora si ceva. De atunci nu mai stim nimic despre el. Speram sa mai fie inca in viata...
Teodor Stefan
18.05.2024,
ora 14:00
Marim la 6000 lei
recompensa pentru prinderea lui Patrocle sau pentru recuperarea lui, daca
cineva l-a prins deja si nu stie de aceasta cautare. Oferim 500 lei pentru
orice informatie care ne conduce la el sau poza / video care sa arate ca inca
este in viata. Imi puteti scrie pe FB sau WhatsApp atat mie 0722680853, cat si
Alexandrei Pasca 0738211468. Este bland, dar foarte fricos, microcipat si
castrat.
Din 3 aprilie, de cand a
fost pozat in Colentina (str. Maior Bacila / Poiana cu Aluni) nu mai stim nimic
despre el. Continuam cautarile si nu ne oprim pana nu aflam unde este si ce s-a
intamplat cu el. A disparut pe 17 martie din sectorul 2 (Bd Chisinau /
Delfinului), dar poate fi oriunde in Bucuresti sau zonele limitrofe. Hai acasa,
Patroclino!
Am pus in comentariile
postarii mele si afisul pe care il puteti tipari color si lipi in zona in care
locuiti. Las si grupul dedicat cautarii lui, va rugam sa postati doar ce are
legatura cu Patrocle. https://www.facebook.com/groups/799409792115161/permalink/804280508294756
Multumim tuturor din inima pentru ajutor!
Alexandra
Pașca
14.04.2024,
ora 15:08
Am dat de oameni buni azi.
Am umblat în toată zona să
obținem niște filmări, aceeași placă peste tot: “nu avem acces, doar cu hârtie
de la poliție” . Poliția: “dacă nu s-a comis o infracțiune, nu avem bază legală
să vizualizăm imaginile” deși cei de la poliție zic ca magazinele si cei care
au camere pot sa ne arate, rămâne la decizia lor.
Am convins pe cineva să se
uite pe camere, am dat ziua si ora exactă, au promis ca se uita dar, din
păcate, nu ne pot arata nimic, maxim sa ne spună dacă era un câine maro sau nu
si dacă seamănă cu cel de pe afis. La cati am văzut in București, e clar, n-am
fi știut.
S-a ținut de cuvânt, s-a
uitat, ne-a sunat. Apel scurt. I s-a făcut mila de noi, dupa câteva secunde a
sunat iar: “vreți sa veniți sa vedeți filmarea?” Ne-am dus si l-am văzut pe
Patrocle, n-avea nicio treaba.
A apărut la 06:42 din
capătul străzii Poiana cu aluni iar in jur de ora 08 a luat-o pe Vasile Bacilă.
De acolo nu l-a mai văzut nimeni.
Camerele sunt tot din
Colentina, tot din acea miercuri in care a fost si pozat, mai exact din data de
3 aprilie.
A apărut singur, s-a
întâlnit cu cățeii, nu s-au mârâit, nici nu au dat din coada, ca si cum nu
conta prezenta lui acolo. A trecut de cateva ori strada după ei, a revenit pe
aceeași strada de cateva ori ( strada cu Superbet), a trecut iar strada pe
partea cealaltă, a mirosit o mașina, a luat curba si nu s-a mai văzut nimic.
Cel mai probabil, așa cum
bănuiam mulți, era in trecere prin zona, nu a mai revenit si nici nu a rămas
acolo.
Nu este ranit, ciudat ca
nu părea nici măcar speriat. Au trecut oameni pe lângă el si nu s-a ferit sau
ascuns. In momentul in care a trecut strada, a mers țintă, ca si cum stie unde
are de mers.
Dimineața încercam sa
vizualizam alte camere din zona fostei shaormerii Shiraz sa știm măcar daca a
fost el sau nu, marti la ora 23:30. ( dacă cineva are cunoștințe in zona si
credeți ca ne puteți ajuta sa obținem filmări , rămânem datori pe viață. Fără
sa postam, fotografiem si fără sa facem probleme, vrem doar sa vedem si atat)
Camerele care sunt
deasupra blocurilor, la trecerile de pietoni sau pe stâlpi, aparțin poliției si
ne-am lovit de refuzul lor, nu avem nici cea mai mică șansa.
Cu siguranța el se plimba
cel mai mult noaptea si dimineața devreme. Ziua, când e atât de aglomerat, sta
ascuns, habar n-am unde, dar se ascunde bine.
Am rugămintea dacă sunt
persoane in grup care ies cu cățeii sau merg la munca dimineața devreme,
intervalul 06-08, sa va uitați mai atenți la orice cățel maro pe care îl
vedeți, unul poate fi Patrocle. Nu mentionez zona, poate fi iar oriunde, nu
știu unde.
E ora 02:55, am iesit de
dimineața de la ora 9:30, atât am reușit sa obținem azi si sa căutăm pe străzi
intre orele 22-02.
Poate mâine.
Mulțumesc.
Ema Boema
12.04.2024, ora 20:00
M-am mai gandit la un lucru.
Ultima data, pe 3 aprilie, Patrocle a fost vazut si fotografiat dimineata devreme, la ora 7:30, din cate am inteles.
De aici, eu trag urmatoarele concluzii:
Stim ca Patrocle umbla pe strazi mai ales dimineata devreme. Poate pentru ca atunci strazile sunt mai linistite si, dupa ce s-a odihnit peste noapte undeva, numai el stie unde (probabil ca de fiecare data in alt loc), dimineata, imediat cum se lumineaza de ziua, el porneste la drum.
Este clar ca Patrocle este in continua miscare si migreaza de la o zona la alta destul de repede. In fiecare zi porneste la drum si banuiesc eu ca se opreste noaptea in orice ascunzatoare pe care o gaseste in trecere. Doar asa se explica distanta mare parcursa din zona unde a fost pierdut pana in Colentina (unde a fost fotografiat) si, eventual, in Dobroesti (unde se presupune ca ar fi fost vazut din nou, dar nu s-a confirmat cu fotografii).
Cainii nu prea sunt animale nocturne, deci noaptea, de regula, prefera sa doarma. Mai ales unul ca Patrocle, caine de casa, obisnuit cu acest program (noaptea somn, ziua plimbare). Cainii de curte, da, au alte instincte, cele de paza si protectie a casei/curtii, deci sunt mai teritoriali si simt sa patruleze si noaptea. Nu este cazul lui Patrocle.
Deci, eu nu cred ca el umbla noptile pe strazi. La lasarea intunericului eu cred ca isi gaseste un loc unde sa stea adapostit pana dimineata, iar apoi, la primele raze de lumina, isi reia calatoria.
El isi cauta stapanii. Este clar. Nu ramane in acelasi loc. Nu asteapta. El cauta. El migreaza dintr-un loc in altul, cautandu-si stapanii.
In concluzie, daca nu a fost gasit timp de o saptamana intr-o anumita zona unde a fost cautat intensiv, eu banuiesc ca el deja nu mai este acolo, ci a ajuns mult mai departe de acel loc.
Din momentul disparitiei in 17 martie au trecut cam doua saptamani si jumatate pana a fost fotografiat in Colentina (3 aprilie). De atunci au mai trecut inca 9 zile pana azi (12 aprilie).
Nu cred ca mai este in zona Colentina si imprejurimi. Banuiesc ca a migrat deja spre nord sau oriunde.
Si mai cred ca el calatoreste dimineata foarte devreme din doua motive:
(1)dimineata foarte devreme este mai racoare (deja in Bucuresti au venit caldurile, iar cateii sunt destul de vulnerabili la caldura primavara, cand inca nu sunt obisnuiti cu canicula - stiu, pentru ca am avut toata viata catel in casa si am si acum unul)
(2)dimineata strazile sunt foarte linistite, orasul inca nu s-a trezit, iar el poate merge ceva mai relaxat prin locuri necunoscute. La ore foarte matinale isi poate gasi si mancare/apa mai usor, fara sa se expuna la pericole (cum ar fi, de exemplu, alti caini comunitari, care pot avea instincte teritoriale si care il pot considera pe Patrocle ca pe un competitor la mancarea lor). Cainii au instincte foarte puternice in ceea ce priveste resursele lor de supravietuire (teritoriul, hrana, apa, stapanii) si un caine mic, precum Patrocle, se va retine in a se apropia de hrana altor caini daca acestia sunt prin preajma.
Dimineata, intre orele 5:30 si maxim 8:00 se doarme, in general vorbind - oameni si animale - in capitala. Cred ca acesta ar fi intervalul optim in care Patrocle ar putea fi vazut pe strada, deci in care ar putea fi cautat de catre voluntari cu sanse mai multe de a-l gasi.
Sper sa fie de folos aceste consideratii si, daca alti stapani de caini pot veni in ajutor si cu alte informatii utile in legatura cu psihologia unui caine fugar, precum este acum Patrocle, ii rog sa intervina cu pareri si solutii care ar putea-o ajuta pe Alexandra sa se organizeze mai eficient in cautarea lui.
Multumesc si felicitari tuturor voluntarilor pentru implicare! Orice gest, orice privire de cautare pe strazi, orice afis lipit, orice jumatate de ora dedicata cautarilor, conteaza!
Capitala si periferiile ei reprezinta un labirint extrem de incurcat de strazi, cladiri, masini si oameni, stiu asta, am locuit acolo toata viata, pana in urma cu cativa ani. Tocmai de aceea cred cu convingere ca numai cei care locuiesc acolo se pot orienta cel mai bine si doar ei o pot ajuta si pe Alexandra sa se organizeze optim pana la gasirea lui Patrocle.
Ajutati-o, va rog! Patrocle are nevoie de voi!
Alexandra Pașca, 08.04.2024, ora 21:00
Rog oamenii din București care vor sa ne ajute, sa printeze color afisul si sa-l lipeasca in zona lor oriunde pot, in special cei din sectorul 2 (Diham, Delfinului, Bd. Chisinau, Morarilor, Sos. Fundeni, Colentina, Andronache, Doamna Ghica, Lacul Tei) si Dobroesti.
Patrocle a fost văzut în Colentina, str. Vasile Bacila, în data de 3 aprilie. De atunci nu l-a mai văzut nimeni, doar se presupune că ar fi fost el în stânga și-n dreapta, alergăm după fiecare pistă falsă și ajungem față în față cu niște câini maro și atât.
11.04.2024,
ora 16:00
Din toate discutiile pe care le-am citit privind
locurile pe unde ar fi fost vazut Patrocle, intuiesc ca el a parcurs un traseu
de la sud spre nord. Nu stiu ce l-a impins pe aceasta directie. Poate au cainii
un GPS interior, cu orientare de urgenta functie de rasaritul si apusul
soarelui. Nu stiu.
Mergand pe ideea asta, as zice ca el se indreapta spre
Voluntari (orasul), care incepe imediat dincolo de intersectia cu Sos. Fundeni
(adica ceva mai sus de locul unde l-ati cautat ieri, mai sus de Aleea Sinaia,
Pancota).
Tinand directia sud-nord, pe acolo, Patrocle n-ar avea
de trecut peste bulevarde sau strazi aglomerate de masini. Cunosc foarte bine
traseul Colentina-Voluntari, il faceam zilnic pe vremuri.
In zona incercuita de mine cu rosu pe harta de mai
jos, i-ar fi usor lui Patrocle sa ajunga. In nord, zona se opreste la trecerea
peste podul peste calea ferata. Pana acolo sunt stradute linistite, cu case.
Acolo este si capatul tramvaiului 21, este o zona larga, inainte de pod, pe
unde se aduna sau trec mereu caini comunitari.
In Andronache ma indoiesc ca a ajuns, ar fi trebuit sa
traverseze Soseaua Colentina, care este foarte larga si foarte aglomerata, cu 4
benzi (cate doua benzi pe sens, dar si cu separatoare de sens).
Inclin sa cred ca prima parte din Voluntari ar fi o
idee buna pentru cautari. Si chiar si dinccolo de calea ferata ar fi putut
ajunge. Se poate. Localnicii au case, curti, gradini pe acolo.
Offff.... acum locuiesc in alt oras, altfel as fi
acolo, cautandu-l pe Patrocle prin Voluntari.
Macar daca s-ar putea
duce cineva sa puna afise pe acolo.
Localnicii ar
reactiona destul de repede la ideea de RECOMPENSA. Sunt multi oameni nevoiasi,
care s-ar implica daca ar afla ca au ceva de castigat din asta. Ce sa
facem, unii asa se mobilizeaza, de ce sa nu recunoastem?
Acolo toti se cunosc
intre ei, isi cunosc cainii, iar cainii comunitari sunt si ei recunoscuti,
fiind cam aceeasi mereu in zona. Voluntariul este numit oras, dar este, de
fapt, o localitate aproape ca la tara, cu obiceiurile si cu mentalitatea
satului. Adica oamenii sunt atenti la ceea ce cunosc, dar sunt si mai atenti la
tot ce este nou pe strada lor. Si, daca stiu ca vor primi bani, asta ii va
mobiliza pe multi cu entuziasm.
Sper sa nu se lezeze
nimeni in urma acestui mesaj. Imi cer scuze daca da, nu asta a fost intentia.
Dar chiar cunosc bine zona si specificul acesteia.
Europa, depou,
Dragonul Rosu, pe acolo! Sunt sigura ca oamenii de acolo vor fi sensibilizati
de recompensa, pentru ca acolo locuiesc chiar multi nevoiasi.
Patrocle poate fi
oriunde. Poate fi exact in zona in care oamenii il cauta, dar el sa fie pe o
strada, iar oamenii sa fie pe strada paralela. Fiind toti in miscare, se poate
face rocada si nimeni sa nu stie ca se cauta reciproc, nici oamenii si
nici Patrocle. De aceea revenirea in locurile pe unde a mai fost cautat este
binevenita. Nu se stie de unde sare... Patrocle.
Alexandra Pașca
11.04.2024,
ora 15:30
Azi, începand cu ora 19,
vom căuta în Dobroești. Dacă cineva vrea sa vina, e binevenit si de ajutor.
Mentionez ca nu suntem
siguri ca e acolo, nu vreau sa inducem pe nimeni in eroare ori sa ii facem sa
se plimbe aiurea. Noi, cei mai apropiați, căutăm oricând, oriunde. N-avem stare
să stăm în case până mai apare o poză cu el.
E zona in care s-ar fi
putut duce si cea care a rămas neverificata in apropierea locului in care a
fost văzut miercurea trecută.
Mulțumesc!
Alexandra Pașca
11.04.2024,
ora 13:00
De ce-s importante pozele…
Oricât ati jura ca “el a
fost” e doar altul care seamănă cu el. De fiecare data așa a fost.
Fugim dimineața, fugim la
miezul nopții. Nu e o problema, nu ne plângem. Dar fugim după alți căței. Îmi
pare rău, noi îl căutăm pe Patrocle. N-o sa ma duc cu 100 de câini de aici.
Dacă cei care stau in București, care-i văd de atâta timp, nu doar de ieri de
azi, care stau la casa, apartament, in chirii, dacă ei nu pot face nimic, de ce
as putea sa fac eu? Că nici eu nu-s om cu doar un câine.
Ieri s-a făcut o săptămână
de când a fost pozat și văzut ultima dată ( realul Patrocle ). A fost pozat
după două săptămâni și jumătate. Duminica se fac 4 săptămâni de când e pe
străzi.. Si-n tot Bucureștiul asta in care n-am văzut un om fără sa nu fie cu
capul in telefon, nu se fac poze…
10.04.2024, ora 22:38
Bucureștiul nu funcționează după cum
dictez eu.
E nevoie de ajutor, se știe asta. Nu
sunt din București, nu știu unde a mers Patrocle, nu știu unde sa trimit
oamenii sa caute. Dacă las căutarea la alegerea fiecăruia, nu-i bine. Dar nici
sa ii trimit undeva doar așa, sa mearga cineva.
Ce e sigur este ca nu mai e pe strada pe
care a fost pozat miercurea trecută.
Desigur, am mulțumit si mulțumesc
tuturor care ne ajuta si îl cauta, caci despre el el vorba aici, absolut deloc
despre mine.
Îmi cer scuze si îmi pare rău dacă supăr
pe cineva. Nu sunt aici pentru nimic altceva, sunt sa îl caut pe Patrocle.
Ziua lipim afișe, noaptea și dimineața
îl căutăm pentru ca el doar atunci iese. Nu e un câine care sa se plimbe ziua
pe bulevard, cand e aglomerat si trec si mașini. Tot dimineața devreme a fost
si văzut si pozat.
Ideea este ca nu ne putem baza
ca Patrocle încă este aici, in aceeași zona.
Nu ne-am mai întâlnit in puncte fixe
pentru ca nimeni nu știe unde poate fi, ne ajuta orice cautare, oriunde,
Patrocle poate fi oriunde. Degeaba ne strângem 100 într-un loc si Patrocle e in
altul. Mai bine acei 100 sa mărească zona de cautare, e mai eficient.
Afișul e făcut public, oricine îl poate
printa si lipi. Sau le plătesc eu si le împart, nu e problema.
Am lăsat căutările la liber, cine vrea
si care când poate. Care vrea sa lipească, sa împartă, nu trebuie sa dau eu
startul sau acceptul.
Fără sa știm unde e, ne ajuta orice
căutare, oriunde, la orice ora. Habar nu avem unde s-a putut duce, de o
săptămână iar a dispărut fără urmă.
Fără sa fie din nou localizat, căutăm
exact ca la început, ori la nimereala, ori pe unde credem, ori alergam alți
caini maro
Am vorbit pentru drona, nu se primesc
aprobări nici măcar de pe o zi pe alta. Sunt restricții, nu au voie sa fie
deasupra caselor sau instituțiilor ( e interzisă filmarea in curțile acestora )
Dronele se folosesc in câmp deschis,
deși e nevoie de aprobare chiar si acolo.
De exemplu: dacă ar fi fost văzut in
parc, ne ajuta drona pe loc ca sa vedem dacă si unde e in parc sau dacă a ieșit
si pe unde.
Dacă credeți ca reusiti sa acoperiți
zona ( fără probleme din punct de vedere legal ), sigur, ne ajuta.
Ideea este ca nu știm unde e, doar dacă
se cauta la întâmplare si avem sau nu noroc.
Din drona e vizibil doar dacă se plimba
pe mijlocul străzii. Vorba unei persoane care participa la cautari: noi nu-l
vedem nici pe jos, când ne putem uita sub mașini si pe sub scări, ce șanse sunt
din drona când el sta ascuns toată ziua?
Repet: ne ajuta orice, ne legam de
orice, apelam la orice.
Mulțumesc mult!
Dar, repet, pentru autorizatie de
folosit drona am sunat, am încercat. Legislativ nu fac așa ceva, nu au
voie, nu pot, nu vor.
Am apelat si pentru câine de urma pe
care doar statul ii are. Nu se poate. Pentru droguri, pentru copii pierduți,
da. Pentru ce vrem noi, nu se poate, sa ne descurcam. Același răspuns primit
peste tot: “nu e nici primul, nici ultimul câine pierdut. Dacă nu e mort, se
întoarce el”
Politia animalelor n-a mișcat un deget,
nu au fost nici măcar sa vizualizeze camerele pe motiv ca nu au bază legală.
Pierderea unui caine nu e infracțiune, deci nu se ridica nimeni din birouri.
Nu e ca-n filme
09.04.2024
Buna seara. Fără poze, slabe șanse sa
fie el..
Am întâlnit peste 30 căței in căutarea
lui Patrocle si toți oamenii care ne scriau sau sunau aproape ca jurau “el e
sigur, 100%”
De ieri si pana azi am primit 60
poze cu căței maro din diferite zone. Dacă nu erau pozele ca sa vedem ca nu e
el, alergam in 60 de direcții, ceea ce e imposibil, Patrocle e într-un loc, nu
in 100 in același timp. Fugim după cel greșit, se pierde iar Patrocle.
Din toate comentariile in care ni se
spune ca a fost văzut, cum sa facem sa știm încotro o luam si care e zona cu
adevăratul Patrocle?
Oricine are un telefon cu camera, nu
înțeleg de ce toți care îl văd si susțin ca îl văd, nu fac si o poza.
Pierdem atât de mult timp prețios, timp
in care Patrocle e in alta parte si noi căutăm în alta parte.
Daca nu primeam poze ca e in Colentina
si nu vedeam ca este el, nimeni n-ar fi crezut ca el e acolo, deși in același
timp ni se spunea ca e in zona Delfinului, ba in parcul IOR, ba pe alt
bulevard.
3 adrese in același timp, a fost
credibila varianta cu poza, pentru ca am văzut. Daca nu era poza, credeam
varianta care e mai aproape de blocul in care a locuit, crezând ca se întoarce
la bloc.
Nu știu dacă cineva ne înțelege cu
adevărat si dacă unii înțeleg cat de epuizați sunt oamenii care îl cauta fără
încetare in zone aiurea. Acum, din nou, poate fi oriunde. E un cățel pierdut,
speriat, nu cunoaște zona, el se plimba, nu sta.
Duminica se fac 4 săptămâni de când e pe
străzi, de când, cu siguranța, zeci de oameni au trecut pe lângă el..
Apreciez, sa știți, si mulțumesc mult
pentru implicare si ajutor.
Vreau doar sa știți ca in același moment
in care d-voastră ne indicați o zona in care se susține ca a fost văzut, exact
in același timp primim mesaje si comentarii ca a fost văzut in alta parte.
Nimeni n-a rămas lângă el ( dacă era el ). Nimeni nu ne-a dat o poza.
Din zecile de oameni care eram la
început la cautari, mai suntem câțiva. Oamenii cedează, se opresc, renunta.
Simt ca noi căutam acul in carul cu fan când nu exista nici măcar carul cu fan.
Sunt câțiva care veneau dimineața la 6,
stateau pana noaptea la ora 23 si chiar si după miezul nopții si nu era nici
măcar urma de el. Avem si oameni care nu renunta, e adevărat, si asta ne ajuta
mult.
Repet, intenția tuturor e sa îl găsim in
viața, dar nu putem alerga la nesfârșit toți cățeii doar pentru ca sunt maro.
Vin oriunde la cautari, la orice ora, pentru asta sunt aici, dar ne obosesc
atâtea presupuneri si atâtea eșuări, ne bătea inima ca nebuna de fiecare dacă
când primeam mesaj “el e. Mergeți” si nu era nici măcar unul care semana cu el
Alexandra Pașca
07.04.2024, ora 20:32
Și eu îl caut pe PATROCLE
- grup pentru cei care doresc să ne ajute și să participe la căutările pentru
Patrocle
A fost văzut miercuri, 3
aprilie, în Colentina. De atunci nu l-a mai văzut nimeni. Avem nevoie, din nou,
sa ne mobilizam cat mai mulți și să extindem zona în care-l căutăm. Oameni
avem, dorința de a-l cauta exista ( cel puțin 200 de persoane mi-au scris ca
vor sa vina cu noi pe străzi )
Poate fi in sectorul 2,
sectorul 3 sau chiar și Dobroiesti ( a fost vazut, tot miercuri, când a mers
spre Fundeni )
Recompensele rămân
valabile:
• 500 lei pentru poza cu
el - ne ajuta mult sa îl localizam din nou
• 5000 lei pentru cel care
sta lângă el pana ajunge careva dintre noi, pentru cel care îl înapoiaza ( in
caz ca a fost prins )
Nu ma deranjează sa îl
caute cineva pentru recompensa, poate e salariul cuiva pe doua luni, poate fix
atât e rata la casa, nu știu, nu intru in detalii si nu întreb nimic, nici de
ce si nici pentru ce, îl vreau pe Patrocle, am pus banii jos pe loc.
Ma deranjează dacă cineva
ne încurcă, îl sperie, îl rănește, ii pune viața ( și așa e pusa deja ) în
pericol, doar pentru bani.
Suntem pe drum spre
București tot cu cei 4 căței de-ai nostri, vom ajunge dupa miezul nopții,
dimineața iesim din nou pe străzi.
Ma rog, sper si îmi doresc
sa vad doar fața bună a Bucureștiului. Nu vin pentru nimeni, nu veniți pentru
mine, suntem toți uniți pentru un suflet de câine care vrea acasă. E un scop
comun, ura nu ne ajuta nici pe noi si, cu siguranța, nici pe Patrocle.
Cum ne puteți ajuta?
• Va rog, dacă ieșiți cu
cățeii vostri dimineata si seara, sa măriți atentia la orice cățel mic si maro.
Faceți poze, neclare, nu-i bai. Filmări 4-5 secunde, cât sa-i vedem măcar
mersul sau varful cozii, orice.
• Puteți printa si lipi
afișe in zona d-voastră, la blocuri, pe bulevarde, oriunde puteți.
• Mesajele care încep cu
“buna seara, l-am vazut ieri dimineata” nu ne ajuta cu absolut nimic dacă nu
sunt insotite si de poze. Ne fac doar inima mai grea.
Am întâlnit in drumul
nostru peste 20 caini maro care nu erau Patrocle dar noi ii căutam pe ei, timp
in care Patrocle era pe alte strazi, in alt sector, in alt capăt, in același
oraș.
• daca timpul va permite,
trimiteti poza pe whatsapp, nu pe Messenger ( cel puțin mie nu îmi intra
mesajele la timp )
• Nu putem condiționa
intrarea in grup si sa fim doar cei care îl căutăm, ar însemna sa îl fac privat
si sa accept apoi fiecare cerere, ceea ce ar însemna alt timp cu ochii doar in
telefon.
Cu siguranța toți oamenii
cu inima-n dinti așteaptă orice veste despre Patrocle, vor intra doar sa vada
cine si unde l-a văzut. Nu pot interzice asta, si eu as face la fel daca nu as
putea sa ajut fizic.
Va rog doar sa lăsam
postările pentru cei implicați, sa găsim mai ușor postările cu poze, adrese,
zonele in care va fi văzut. ( adică nu postați poze cu cafeluțe si vânzări de
mașini, căței din Iași si Satu Mare care ne țin pumnii etc. )
• Postati pe grup ( e
liber, poate posta oricine ) zona in care îl cautati, ( ex: am căutat intre
bulevardul X si bulevardul Y timp de 4 ore ), daca aveți nevoie de încă
doi-trei oameni. E mai ușor așa sa ne înțelegem si unim. Dacă toate mesajele
vin intai la mine, pana îmi apar, pana le citesc, răspund, dau mai departe…nu
pot, sunt tot om si eu. La cate mesaje si comentarii sunt ar trebui sa stau si
sa fac doar asta, sa scriu si sa răspund.
• insist din nou: nu
încercați sa il prindeți, se va speria si va fugi sau va sari in fata unei
mașini. Dacă il vedeti intr-o scara de bloc sau undeva unde nu exista alta
ieșire sau scăpare, bineînțeles, atunci prindeti-l
• Până nu va fi din nou
localizat, văzut intr-o zona anume, nu ne mai putem strânge in punctul X,
pentru ca poate fi oriunde, cel mai probabil in sectoarele 2 si 3 + Dobroiesti.
Ne ajuta orice căutare,
oriunde. Nimeni nu mai știe nimic, nu l-a mai văzut, exact ca si in primele
doua săptămâni in care n-am avut nici măcar o veste sau o poza cu el.
Am fost peste 100 oameni
in prima tura de cautari ( când am fost si noi la București ), mulți dintre ei
nu s-au oprit de atunci nici măcar o zi. Dintre toti avem vreo 20 de oameni de
baza, oameni care vor raspunde la postările de pe grup, daca e sau nu Patrocle
in pozele care vor fi puse, daca aveți nevoie de nr meu sau al lui Teo ( oricum
le las si in postarea asta ). Oameni care il pot urmări in caz ca ei sunt mai
aproape decât noi.
Suntem, indiferent cati,
contează ca suntem.
Nu e nimeni erou aici si
nici nu va fi, nici eu, nici Teo, nici cel care pune mana primul pe Patrocle.
El, Patrocle, e singurul erou din povestea asta.
Va rog, hai sa nu mai
eșuăm și de data asta. Patrocle este viu, este tot pe străzi. Ne caută. Și-l
căutăm. Nu se poate termina altfel decât cu reîntâlnirea noastră.
Hai să nu o mai dăm din
ură în răutate, din povesti în teatru cu multă invenție ( ca vrem atentie,
reclama sau subiecte pentru cărți )
Nu credeti ca e real, ca
Patrocle exista, ca il căutam, foarte bine, nu credeti, dar păstrați-va
pietrele pe umerii vostri ca pe ai nostri nu mai avem loc.
Îmi cer scuze dacă am
lăsat o urmă de răutate din partea mea, mă înclin, vă mulțumesc și rămân
datoare pe viața pentru fiecare om în sufletul căruia a ajuns Patrocle.
Nu mai plec din București
fără el. Ne caută. Îl căutăm. Nu se poate termina altfel decât cu reîntâlnirea
noastră.
*
După ce doamna ne-a trimis pozele si am
confirmat ca e Patrocle, s-a întors imediat unde l-a văzut si nu mai era.
De obicei oamenii îl văd si apoi văd
postările pe Facebook, știrile de la tv sau afișele pe stâlpi.
Ne bazam acum pe faptul ca e destul
de mediatizat si vom fi sunați exact când Patrocle e fata in fata cu omul care
ne suna. Atunci avem o șansa reala sa-l prindem.
Totuși, după doua săptămâni, sunt primele poze cu Patrocle, sunt recunoscătoare si m-am bucurat si am sărit in sus ca un copil mic. Nu știu cum sa descriu cum se simte sa ti se strângă inima crezând ca Patrocle e mort si apoi, când nici nu ma aștept, sa-l văd in poze, sa văd ca e viu. O sa-l găsim. Poza este de atunci din Colentina, când era cu cei doi căței. Nu am primit alte poze cu el de la altcineva. Cățeii sunt tot acolo, el nu s-a mai întors la căței. Credem ca era in trecere pe acolo, prin . Cei 2 catei au mai fost vazuti si miercuri, si joi, si vineri, dar Patrocle nu mai era cu ei. Nici azi, nici ieri nu a mai fost vazut in zona respectiva.
L-am cautat in zona respectiva
incepand de miercuri de la pranz si pana azi inclusiv. Nu a mai fost vazut
acolo, dar poate reveni, nu e exclus. Persoana care l-a pozat - singura de pana
acum - era la plimbare cu 2 caini ai ei, unul fiind agresiv. De aceea nu s-a
putut apropia mai mult de el.
Alexandra
Pașca
03.04.2024,
ora 20:54
Le doresc celor care
trăiesc din jurnalism și împrăștierea știrilor false, să mai treacă pe la
școală, prin clasele primare măcar, pentru a învăța diferența dintre “a fost
văzut” și “a fost găsit” . Asta nu o mai preluati, nu? Măcar modificați atunci.
Exact ca oile, a scris
unul “a fost găsit” , turma, toți, peste tot așa apare. Unul nu a întrebat
pentru a fi sigur dacă e o informație reala sau falsa.
Din toată povestea asta,
de când a început coșmarul ăsta, nu mi-am dat acordul nimănui nici sa facă
știri la tv si nici în presă. Dar s-au făcut in toate felurile. Mi-am dat
acordul pentru a mediatiza incompetenta unora. Nimeni n-a făcut despre asta.
Mulțumesc celor care au
ajutat la mediatizarea cazului, înțeleg rostul presei, dar nu înțeleg de ce e
necesară inducerea in eroare.
Pe lângă că luați ce
vreți, poze, text și îl amestecați până iese o poveste faină pentru
vizualizările voastre, le mai și înfloriți.
Patrocle a fost doar
văzut, nu atins, nu găsit.
Zona o știu doar
apropiații, persoanele de încredere care au mai fost la căutări si oamenii care
nu s-au oprit din căutat din momentul în care am primit poza cu el. Nu scriu
public zona, strada si nici blocul. Ca mi-a ajuns și-am văzut de ce-s în stare
oamenii cand e vorba de bani. Habar nu are nimeni de mesajele care înceapeau cu
contul si cu o poza in ceata a unui câine maro, alb, negru, câine sa fie.
“Pai vrem mai multe poze.
- Puneți banii.
- Dar poate nu e cel
căutat de noi.
- Stau aici pana veniți.
Dacă nu e el va dau banii inapoi”
Serios. Majoritatea erau
“fratele meu” si credeau ca fac bani peste noapte. Plus apelurile in care doar
înjurau si râdeau.
Repet: a fost vazut, nu
l-a luat nimeni in brațe, nu l-a prins nimeni.
Nu-mi asum alte povesti si
ce apare pe nu știu unde.
Vom porni si noi din nou
spre București si speram ca sfârșitul de săptămână sa-l încheiem cu o plimbare
in parc, cu Patrocle. Voi anunța si ne vom putea întâlni toți.
Singurele si primele poze
care vor apărea cu Patrocle prins, găsit, luat, le voi posta aici, așa cum am
făcut pana acum. Dacă aici nu am scris “a fost găsit” si nu vedeți dovada ca
așa a fost, restul sunt stiri false.
Tot ce știm e ca este viu,
este încă plimbăreț, este el. Prima poza reala cu el am primit-o dupa mai bine
de doua săptămâni.
Nu pot urmări mii de
comentarii, zeci de știri. La mesaje răspund cand le văd si cum pot.
Anunț aici, indiferent de
ora, momentul in care este in siguranța, în brațe. Si o sa fie. In noaptea
asta. Dimineața. O sa fie.
Ajutat de maidanezi să supravieţuiască
de Redactia Observator, la 03.04.2024, 14:45
Sute de bucureşteni l-au căutat pe Patrocle mai bine de două săptămâni, iar acum visul tuturor iubitorilor de animale este la un pas să se împlinească. Micuţul patruped a fost zărit şi este tot mai aproape de a fi găsit de cei care îl caută disperaţi de atâtea zile.
Cum a reuşit micuţul patruped să se descurce în jungla
din Bucureşti? Ei bine, se pare că Patrocle a fost ajutat de alţi maidanezi,
care s-au transformat în fraţii lui mai mari şi i-au fost alături pentru a-l
învăţa cele mai importante lecţii de supravieţuire în noua sa viaţă de câine
vagabond.
Aşa a fost surprins de persoana care şi-a dat seama că
este Patrocle. Acum Alexandra vrea să îi salveze şi pe ei şi să le dea o şansă
la o viaţă normală, alături de un om al lor. „Mă ajută cineva, vă rog,
din București, după ce e găsit și luat Pateocle, să țină acești câini până
ajungem noi la București? Sau dacă cineva îi tot adoptă direct… Asta e si
intenția mea, să le găsesc oameni cărora să le povestească cum au stat ei lângă
cel mai căutat cățel din lume.
Au avut grijă de Patrocle, sunt cățeii lângă care se
plimba dimineață. Am inteles ca e o cățelușă - cea maro si mai mică, celălalt e
băiețel. Cățelușa e în călduri, probabil masculul se ține după ea. Patrocle era
maxim cu ținutul lumânării, că el e castrat.
Nu doar pentru asta, dar măcar pentru asta merita si ei
ca viața lor în stradă să se oprească și să înceapă cea cu om și casă. Vă rog.
Oricare din variante ajută.
P.S. Echipa a ajuns la locul si lângă cățeii de
dimineata, Patrocle nu era si acum cu ei. Încă este căutat, cel mai probabil e
prin apropiere. Revin cu noutăți când am”,
a mai scris Alexandra.
Ulterior, Alexandra a şters această postare, după ce unii
oameni au preluat-o, în speranţa că vor reuşi să afle locaţia şi să poată
obţine astfel recompensa.” https://observatornews.ro/eveniment/patrocle-cainele-cautat-de-sute-de-bucuresteni-a-fost-gasit-a-supravietuit-cu-ajutorul-catorva-maidanezi-care-sau-transformat-in-fratii-lui-570369.html
Alexandra Pașca
03.04.2024,
ora 13:50
Cel mai frumos mesaj cu cea mai frumoasă poză
din lume: Patrocleeeeeeee.
“Si nu am mentionat dar nu
ma intereseaza nici o recompensa. Vreau doar să îl găsiți”
Oamenii sunt în drum spre
el, poza este de dimineață, măcar știm zona în care se plimbă cu alți doi
căței.
Nu întrebați nimic acum,
bucurați-vă cei care vă puteți bucura. Revin după ce e prins și luat în brațe.
E Patrocle.
P.S. Anunț zona dacă nu se
reușește prinderea lui pana mai spre seara. Va dati seama ce ar fi acum acolo
dacă ziceam si zona? Mai tare s-ar speria si ar fugi din nou. Cei de la
postare, oamenii lui Patrocle, au intenții bune si vor sa ajute. In schimb
postarea este publica si o vede oricine, oricine care l-ar alerga doar pentru
recompensa. Pentru siguranța lui, prefer sa o facem in liniște, am anunțat doar
ca e viu, este văzut, este el. Doar sa va bucurați. Întrebările, răspunsurile,
dezbaterile - după ce el e bine.
Dacă e nevoie sa fie iar
căutat de mai mulți oameni, țin cont ca ne sunteți aici, o sa anunt. Mulțumesc!
*
Ava the Frenchie
03.04.2024, ora 13: 50
UPDATE Patrocle!
Sunt diverse persoane
nenorocite care preiau mesajul Alexandra Pașca și
îi dau share pe profilul propriu cu mențiunea sunați la acest număr de telefon
afișat...numărul nu aparține nici Alexandrei , nici adoptatorului și este pus
la derută pentru a fi sunați de cei care îl văd pe Patrocle, ca ulterior ori să
meargă ei sau să îl aducă pe Patrocle lor pentru a solicita recompensa!
Au început să iasă gândacii
întunericului din scurgerile Bucureștiului pentru a face un ban
"cinstit", dar dacă se poate cu ajutorul celor de bună-credință.
Posibil ca acest mod de operare să fi fost folosit de la început, doar că
nu avem posibilitatea să monitorizăm fiecare share în parte. Acum că s-a
aflat că e în viață, doar s-a amplificat!
Atenție! Nu fugiți după
această fentă! Singurele numere de telefon sunt cele de pe anunțuri!
Dacă vedeți ceva legat de
Patrocle scrieți Alexandrei în privat!
Patrocle a
fost reperat într-o altă zonă în care a fost pierdut!
Important e să nu vă
repeziți din diverse motive (inclusiv financiare - recompensă) să-l prindeți
deoarece este speriat și se poate pierde din nou.
Lăsați echipa specializată
care se îndreaptă spre el să își facă treaba!
PS: tot respectul pentru
persoana care a reușit să îi facă câteva poze "mișcate" și nu a stat
nepăsătoare la vederea lui!
Alexandra Pașca
Alexandra Pașca
"Hai, Patrocle. Hai să plecăm din București…
Am înțeles, ești al nostru pentru totdeauna, de-aia vreau să ne
vedem, să ne fim.
Te rog."
Teodor Stefan
31.03.2024, ora 12:29
Azi se fac doua saptamani de cand Patrocle a fugit si nu mai stim nimic de el. Se fac 10 zile de cand Alexandra a depus sesizare la Politia Animalelor Bucuresti pentru a se uita pe camere si a vedea ce s-a intamplat cu el. Nici pana acum nu am fost sunat de Politie pentru a le arata pe unde am fugit dupa el si unde l-am vazut ultima data. Zi de zi am asteptat sa ma contacteze. Pana acum, nimic.
O secunda de neatentie a
dus la tot acest cosmar. Daca cineva il tine captiv si nu vrea sa ni-l
returneze (se numeste FURT), sa nu uite ca cineva acolo sus nu doarme si ii va
da dupa cum merita. Fix cand se asteapta mai putin.
Recompensa este de 4000 lei. Lasati-l sa vina acasa si daca vreti sa adoptati un caine, sunt mii care asteapta in adaposturi!
*
Teodor Stefan
29.03.2024, ora 9:51
Unde esti, Patroclino? Duminica se fac doua saptamani de cand nu mai stim nimic de el. Astazi se face o saptamana de cand cazul a fost preluat de Politia Animalelor. Nici pana acum nu am fost sunat de ei pentru a veni sa le arat, pas cu pas, pe unde am fugit dupa el si unde l-am vazut ultima data pentru a putea accesa camerele din zona si a afla ce s-a intamplat cu el.
Daca cineva il tine
captiv, ganditi-va ca ii faceti mai mult rau decat bine! Trebuie scos de cel
putin 3 ori / zi afara. Cu siguranta ii este dor de persoanele iubite si vrea
sa revina acasa. Macar sunati-ma pentru a va spune cand trebuie deparazitat
extern / intern si ce pastila foloseam, ce vaccinuri trebuie facute, ce mancare
uscata prefera si ce hrana umeda ii place. 0722 / 680.853
Este atat de usor sa faci
rau si atat de greu sa faci bine...
RECOMPENSA pentru gasirea
lui este momentan 4000 lei. Daca-l vedeti, trimiteti pe WhatsApp o poza sau un
filmulet pentru a confirma ca este el si urmariti-l pana ajungem in zona respectiva.
*
Teodor Stefan
26.03.2024, ora 9:50
Patrocle lipseste de 9 zile, il cautam in continuare zi si noapte, iar catelusa Cici de 3 luni. Cat de rai sa fie oamenii care i-au gasit, poate, sa-i tina pt ei, stiind ca au familii care ii iubesc si ii vor inapoi?!
Sper ca Politia Animalelor sa faca lumina in acest caz!
Alexandra Pașca
25.03.2024, ora 21:00
“M-am întors în
direcția opusă și nu mi-a rostit nimeni numele. Am pornit de-a lungul malului
râului. Umbre răcoroase mi-au ieșit în întâmpinare în întunericul care se lăsa.
Îmi urmam simțurile. Era timpul să joc “du-te acasă”
Înaintam încet, cu lesa în
urma mea, care îmi provoca în gât un tremur continuu, destul de enervant. Mă
încetinea, apoi lucrurile au devenit tot mai rele când s-a agățat într-un copac
căzut.
(…) Se lăsase amurgul când
am intrat în oraș. Erau frunze pe jos, purtate de vânt. În case se aprindeau
lumini viu colorate, pâlpâind, când oamenii se aflau în fața ferestrelor.
Nu-mi era foame, dar știam
că mi se va face în curând. Am dormit sub o bancă din parc, ce mirosea a copii
și a câini. De dimineață, am băut apă dintr-un râu rece și limpede.
(…) Acolo unde erau
mașinile, erau mulți oameni care mergeau pe străzi, dar foarte puțini treceau
pe drumurile înguste din spatele clădirilor. Cei doi oameni pe care i-am văzut
nu m-au chemat.
(…) Lumina scădea de pe
cer, dar străzile erau luminate și mă simțeam mai în largul meu în spațiile
întunecate, oricum. Sunetele mașinilor se pierdeau în depărtare pe măsură ce se
înnopta. Nu am dormit, ci am continuat să merg prin întuneric.
(…)Am privit în depărtare,
în noapte, gândindu-mă, oare unde era omul meu în clipa aceea? Oare stătea
întins în pat și-i simțea lipsa câinelui lui așa cum i-o simțeam eu?
Am scheunat, am plâns,
apoi am ridicat nasul spre lună și am scos un urlat lung, de jale. Era un sunet
străin gâtlejului meu și purta cu el toată durerea din inima mea.
Departe, am auzit un
singur urlet care-mi răspundea, un sunet al singurătăți, cântat de vreun câine
necunoscut, și au lătrat mulți câini, dar nu a venit nimeni să vadă ce ar fi
putut întrista într-atât un câine.
(…)Deși trecuse multă,
multă vreme de când pornisem în călătorie, totul în drumul meu era cunoscut:
dealurile, căutarea apei, lipsa hranei. Pe potecă se simțea puternic mirosul de
oameni, dar evitam zonele în care-i auzeam vorbind sau mișcându-se, chiar dacă
mi se făcea foame din ce în ce mai mult. Fără zgardă, nu puteam ști cum aveau
să reacționeze la întâlnirea cu mine.
(…)Pentru că în aer se
simțeau mirosurile atât de multor oameni, n-am simțit mirosul cuiva cunoscut
până când n-am auzit o voce cunoscută.
(…) Am ridicat brusc
capul. În clipa aceea, parcă toată lumea care stătea acolo dispăruse. Eu nu-l
mai vedeam decât pe omul meu, ținând brațele larg deschise și zâmbind larg. Am
alergat unul spre celălalt. Plângeam, dădeam din coadă. Am căzut la pământ
împreună.
(…) Fără iubirea și grija
lor și a celorlalți, n-aș fi reușit să îmi găsesc drumul.
Totul se întâmplase doar
ca eu să pot juca “du-te acasă” . Iar în clipa aceea, stând întins în pat între
ei, eram din nou alături de oamenii mei, și nu mai trebuia să plec niciodată.
Eram un câine bun. În sfârșit, în
sfârșit, eram acasă.”
Drumul unui câine către
casă - W. Bruce Cameron
Alexandra Pașca
25.03.2024
Cățeii e acasă nu știu ce
așteptăm, ce ne lipsește, ce suspinăm. Pentru ei trebuie să mergem mai departe
în fiecare zi. Mergem. Că trebuie. Și că vrem. De putut, încercăm.
Am despachetat cutiile și
vreau să mulțumesc persoanelor care au participat la căutări și au trimis
cadouri pentru cățeii care ne așteptau acasă. Desigur, mulțumesc oricum tuturor
pentru susținere, sprijin ( chiar și moral ) ajutor și bunăvoința de a spune
ceva când trebuie si de a tăcea când nu ne mai ajută nimic. Apreciez, atât de
mult, chiar și tăcerea.
Despre Patrocle voi mai
posta când știu ceva concret, când am un răspuns și de la Poliția Animalelor,
când a fost văzut cu adevărat și există și o dovadă. Restul n-au nicio valoare,
doar ne agită mai tare si ne fac să uităm că toți ne dorim același lucru:
Patrocle să fie în viață și să vină acasă!
Duminica
nu au apucat sa ajunga in parc, avem camerele ca duminica la ora 12:11 s-a
ieșit cu Patrocle din bloc. De acolo, momentan, nu mai știm nimic.
Sunt camere pe traseul pe care se pare
ca ar fi fugit Patrocle, doar politia le poate accesa.
Sunt camere la blocul de unde se vede
cum s-a smucit Patrocle si in ce parte a luat-o, doar politia le poate accesa.
Acum ne omoară disperarea asta ca
vrem sa vedem dar noi nu putem, cei care pot…pauză
Titirez a acceptat sa fie si Patrocle
frate geamăn si identic cu el si cu Blu, doar sa apara. Mai am o speranța, mică
ce-i drept, dar o am.
Simt ca vine acasă.
( La mesajele normale
scrise de oameni normali pot sa răspund, puteti intreba, pot raspunde. Sunt si
raman aici)
25.03.2024
Il iubesc până la lună și înapoi. A
trecut o săptămână de când a dispărut. Sperăm să-l
aducem înapoi în curând în siguranță și sănătos. Poliția Animalelor cercetează
și el acest caz.
Cand se pierde un catel, nu se pierde
doar un animal..... sentimentul e sinonim cu disparitia unui membru drag, din
familie!! Nu poti sa-l descrii intr-un cuvant... tristete, dor, durere,
teama, nadejde s.a, se amesteca intr-un amalgam cenusiu, cu mici licariri de
speranta!! Daca este gasit in viata, bucuria revederii si a reintalnirii depaseste orice imaginatie, daca este gasit mort, tristetea e foarte mare,
iar durerea e crancena..... dar daca nu-l gasesti nici viu nici mort si
nu mai stii de el, nimic.... niciodata ?! Intrebari fara raspuns, regrete, reprosuri,
suspine si lacrimi si o suferinta aproape dureroasa pentru o perioada
foarte lunga de timp.... poate pentru toata viata! Si un chin sufletesc de
nedescris!! Doar cine a trait asemenea momente poate intelege... !! Ma
inclin in fata celor implicati in cautarea lui Patrocle - respect maxim familiei Pasca ! si.... astept din tot sufletul vestile bune !!
Alexandra Pașca
22 martie 2024 ora 10:
Cu ajutorul si implicarea asociației Kola Kariola, creștem la 4000 lei RECOMPENSA pentru cine-l găsește și stă lângă el până este recuperat.
Paula Ianis: Contribui și eu cu 100 euro la recompensa.
Simona Pahopol: Poți să mai pui 500 lei și de la mine. Doar să apară.
Alexandra Pașca
23.03.2024
N-o să am timp tot timpul,
Patrocle.
Că ne culcăm târziu ori că
ne trezim devreme, chiar și dimineața adormim de atâtea ori și ne mințim că-i
noapte și-i rândul nostru la somn.
Că am zile în care cunosc
oameni și asta mă obosește.
Că-s mulți, ca tine, de
iubit și de două ori mai mulți de vindecat.
Că lustruiesc tabloul cu
Fetița.
Că uneori mi-e dor de
mine.
Că poate fix atunci
m-apucă plânsul.
Că deși o cerșim, nu
suntem întotdeauna pregătiți să primim iubire.
Că-i frig în lume și nu
mi-e de ajuns, de fiecare dată, doar o inima ca să vă învelesc pe toți. Și
rămân mulți reci, goi și dezveliți iar eu cred că inima mea e vinovată că n-are
colțuri mai lungi, așa cum avea pătura bunicii, că-mi ajungea mereu și pe
picioare și până în vârful nasului care era mereu rece.
Nu, nu e, nu sunt, nu
ești, nu suntem, Patrocle, nu putem fi vinovați de tot răul din lume.
Că m-aș odihni. Ori aș
liniști. Ori că vreau liniște.
N-o să am timp tot timpul,
Patrocle, dar de îmbrățișat și trăit împreună pentru tot restul vieții, voi
găsi întotdeauna.
Hai să ne îmbrățișăm
inimile. Hai, Patrocle.
( desen realizat și
oferit, în seara asta, de CarmenMela
Georgescu )
Mia
Maria Costea
23.03.2024, ora 20:33
Înainte ma îngrijoram
că fetița mea salvează câini, ca e costisitoare salvarea lor, ii ocupa toată
tinerețea si ca nu are timpul si viața pe care eu ca mamă mi le doream pentru
copilul meu. Acum știu ca acei câini ii fac rău doar când nu mai sunt împreună cu
ea, când nu mai știe nimic despre ei sau dacă ei pățesc ceva rău.
Nu mi-am auzit copilul de
exact o săptămâna. Știu ca a dormit la niște straini, a iesit sa mănânce cu
niște straini, a primit portocale si dulceata de la straini, a umblat pe strazi
printre straini. Mi-au îmbrățișat copilul plâns niște straini.
Nu sunt suparata, nu
consider ca m-a neglijat pe mine, consider ca s-a neglijat pe ea pentru ca si
sa-ti auzi mama e tot o nevoie pentru un copil.
Copilul meu accepta
moartea. Copilul meu știe când sa planga, sa urle, când sa tacă. Dacă cineva îl
tine captiv pe Patrocle, acel cineva e om are copii sau cel puțin e copilul
cuiva. Nu trebuie sa-l iubiti pe Patrocle ca sa îl lasati in pace, e destul sa
va iubiti copilul sau mama ca sa știți ce simțim in acest moment. Lăsați-mi
copilul in pace si dati-i inapoi ce a salvat, asa îi dați liniștea!
Cred in puterea, in
rugăciunea si lacrimile unei mame, Patrocle trebuie sa ajungă inapoi la copilul
meu.
Am urmărit zilele astea cu sufletul la
gură și tot sper într un deznodământ fericit . Ce puteam scrie, neparticipând
fizic ,neputând să o ajut practic cu nimic? Alexandra știe câți îi suntem
alături. Nu e cazul în momentele astea de mesaje cu inimi frânte și
emoticoane cu râuri de lacrimi. Contau doar mesajele strict pe subiect. În
schimb am descoperit cu tristețe lupi în blană de oaie, parerologi de serviciu,
experți în căutări, mustrători cu diploma. Singura scuză pentru mesajele cu
venin e că habar nu au cum e sufletul acestui înger de fată. Mă rog să își
găsească liniștea, să apară de undeva și suflețelul speriat al lui Patrocle. Vă
îmbrățișez tare ! Să vă fie liniște. Și sănătate.
Teodor Stefan
23.03.2024, ora 12:2
A 7-a zi de cautari si nici urma de Patrocle. Nu ne pierdem speranta ca este in continuare liber si speriat, se ascunde si incearca sa revina acasa. Azi si maine continuam cautarea in zonele in care il plimbam zilnic, in intersectiile adiacente si parcul IOR, unde il duceam des pentru plimbari pe malul lacului.
IMPORTANT: daca il vedeti,
nu incercati sa-l prindeti. Se poate speria si mai tare si poate fugi sub
rotile masinilor. Faceti o poza si trimiteti pe whatsapp la 0722 680 853 pentru
indicarea locului in care a fost vazut. Pana ajungem, urmariti-l indeaproape
pentru a vedea unde merge.
SEMNE DISTINCTIVE: alb pe
labute (doar in partea de jos) si pe piept, o cicatrice deasupra ochiului drept
(muscat de alt caine dupa ce a fost salvat din padure), codita cu fire negre pe
partea exterioara.
Multumesc din suflet celor
care il cauta alaturi de noi, ma inclin!
P.S. Sunt voci care ma
acuza, direct sau indirect, ca nu spun adevarul, ca duminica la pranz nu mai
era cu mine, ca i-as fi putut face rau sau ca l-am dat altcuiva. Dupa nopti cu
3-4 ore de somn si seri petrecute in frig alaturi de Alexandra si Bogdan si
alti iubitori de animale care ne-au ajutat, sunt prea obosit pentru a le
raspunde, iar cautarile sunt mult mai importante. Politia Animalelor va
confirma cele spuse de mine dupa analizarea camerelor video din zona.
Cei care ma cunosc stiu ca
iubesc catelul asta ca pe ochii din cap si ca din prima secunda in care l-am
adoptat si adus la Bucuresti am facut totul ca sa-i fie bine. In decembrie,
l-am protejat de doua ori mai mult decat de obicei cand petardele pocneau la
tot pasul, iar in noaptea de Revelion am iesit cu el din Bucuresti cateva ore tocmai
pentru a nu fi stresat de artificiile si bubuielile de la miezul noptii.
In 5 luni, niciodata nu am
iesit cu el la plimbare fara sa-l tin in lesa sau nu l-am lasat legat doua
secunde in fata unui magazin tocmai pentru ca stiam cat de fricos este. De fiecare
data cand ieseam in IOR sa ne plimbam il duceam cu masina (desi sunt doar doua
intersectii pana acolo) tocmai pentru a nu se speria pe drum de masini,
tramvaie, evacuari sport, motociclete, claxoane, zgomote de tot felul.
Plec sa-l caut pentru ca acest cosmar pornit dintr-o secunda de neatentie sa se termine cu bine.
Hai acasa, iubitule!
Teodor Stefan
23.03.2024,
ora 8:47
Maria Mădălina
Patrocle, Ale a spus
cândva "am văzut om parasit de om, dar n-am văzut om parasit de
câine" ( Alexandra
Pașca ).
Patrocle, Ale știe că tu
n-ai fi părăsit niciodată, dar tu știi, Patrocle, că nici ea nu abandonează niciodată?
Știi, puiule, cât ești de căutat și gândul câtor oameni exiști de atâta timp?
E nevoie de o minune să
împăcăm gândul cu inima si cu brațele cărora le lipsește Patrocle.
Hai, să sperăm in
continuare!
Pentru Patrocle
Pentru Alexandra
Pentru toate inimile care
bat împreună aici.
Alexandra Pașca
23.03.2024
Se epuizează timpul. Se
epuizează speranțele păstrate pentru zile negre. Se epuizează si sufletul.
Devenim mai goi, mai săraci și când vorbesc de bogăție nu mă refer la buzunare.
Azi se împlinesc fix 5
luni de când Patrocle a fost adoptat. Azi el e singurul care nu știe asta si nu
e îmbrățișat.
Am fost mereu prea directa
si sinceră si cu asta am avut de pierdut, așa credeam la început. Apoi mi-am
dat seama ca am de câștigat. Ce impact are asta: din 1000 de oameni, ma
respecta 100? Si cum suna asta: din 100 de oameni ma respecta toți. Despre asta
e vorba.
Nu-mi pasa ca supăr sau
deranjez pe cineva cu părerea mea, pe pagina mea. Dacă adevarul sau ceea ce
simt deranjează, nu pot sa-l schimb si împachetez altfel. Nu-mi pasa nici ca
pierd oameni, nici măcar nu i-am avut vreodată. Am câini si poveștile pe care
le ofer despre ei, pentru asta sunt cei mai mulți aici, pentru cum vindec si
iubesc.
N-am dat vreun interviu,
n-am trimis nici articole. Ceea ce a apărut in presa sau la TV, au apărut
datorită mobilizării uimitoare, fiind cel mai mediatizat si căutat cățel din
România.
Nu am postat cazul lui
pentru like-uri, ( pe pagina cărții am postari cu 30.000 like-uri, pagina pe
care am abandonat-o si n-am mai postat de luni de zile, poate chiar un an. )
L-am postat din iubire si dor, din grija si speranța.
Da, scriu. Ca așa vreau si
simt. La fel cum alții repara mașini, tricoteaza, pictează sau fac prăjituri.
Nu-mi trebuie subiect pentru scris si, ca sa răspund atacurilor de acest fel,
nici măcar nu ma avantajează. Fără pic de modestie, scriu mai fain despre
altceva, cum am scris in Jurnalul lui Patrocle, ca exemplu.
Am repetat si repet: nu am
dovezi, nu cred. Nu cred in pierderea lui Patrocle pentru ca nu sunt dovezi
care sa arate asta, singura dovada e ca Patrocle e de negăsit, dar tot de
negăsit sunt si câinii morți, ținuți ascunși, scoși din țară, aruncați in
canale. Câteva exemple doar. ( exemple, nu certitudini despre Patrocle )
Am obosit. Am obosit in
locul oamenilor care nu obosesc sa ne inducă in eroare, sa ofere piste greșite,
sa “mergeți, el e” fără sa pună o poza. Am obosit sa citesc mesaje despre căței
din Iași si Cluj.
Am obosit sa explic si sa
răspund atacurilor jignitoare lasate de niște doamne care acuza ca e subiect
pentru publicitatea mea ( ceea ce nu am nevoie ) sau ca e vorba sa fac bani.
Pot sa pun inclusiv
bonurile de combustibil, ca dovada ca nu sunt achitate cu banii asociației ci
din banii proprii. Am cheltuit peste 2000 lei si o sa mai cheltuim încă de zece
ori atat dacă asta înseamnă sa-l găsesc pe Patrocle viu.
Pot scrie toți, public,
care mi-au scris ca vor sa trimita bani pentru recompensa si am refuzat, anunt
când e cazul sa o oferim.
Știu, cazul a fost
distribuit si oamenii care judeca nu ma cunosc, dar e uman sa intrebi, sa te
asiguri, poate un răspuns te face sa lași piatra jos.
Oamenii din București
implicați in salvarea animalelor stiu ca, conducerea ASPA s-a schimbat si ei nu
țin câini microcipați si intenția lor e sa sune stăpânul. Comentarii din Cuca
Măcăii și Dorohoi “da’ nu știm noi ce fac aia acolo?” Nu. Nu știți. Știți sa
comentati si cu asta va hrăniți ideea ca ati ajutat.
A fost căutat in toate
adăposturile din București si de la periferie, alaturi de Marius de la Kola
Kariola ( dacă nici Marius nu știe verifica…)
In același timp mesaje si
comentarii; “mergeți” “du-te” ”fă” “faceți” . Cum sunau altfel? “Oare ati fost?
Oare mergeți? Oare mai puteți? Ati luat in calcul asta? Sa va ajut, sa ma duc
eu acolo ca sa mergeți voi in cealaltă parte”
M-am lovit de o grămadă de
comenzi ca si cum eu căutam, cu dezinteres, cainele Bucureștiului, nu pe al
meu.
Nu-i directia buna,
serios, ca toți urlam ca vrem altfel de viitor, o altfel de țară, dar tot noi o
facem așa.
Nu am o problema in a-mi
cere scuze public dacă am insinuat gresit si m-am înșelat in ceea ce mi s-a
spus pana acum despre cum si unde s-a pierdut Patrocle.
Consider ca nimeni nu are
parte de încredere sfânta si oarba, tocmai pentru ca suntem oameni, tocmai ca
ne-am mințit si înșelat chiar si pe noi înșine ( si nu o data )
In momentul de față e
imposibil ca nici măcar un om nu l-a văzut ( real, nu confundat ) , nici măcar
o poza, lesa si hamul sau o filmare.
Azi am primit si sprijinul
Poliției Animalelor cărora le-am predat cazul. Cu siguranța ei obțin filmările
pe care noi nu le-am putut, deslușesc mistere in care noi ne-am împiedicat, vor
găsi adevarul care pentru noi e de negăsit.
Gândiți-va de doua ori
înainte sa mai lăsați vreun comentariu. “Eu cred” “eu zic” sunt zero atâta timp
cât nu sunt însoțite de argumente si dovezi.
Suntem câțiva oameni in
barca si mii care au vâslit ca sa nu se scufunde. Am obosit. Am ajuns la mal.
Nu am ce cauta in larg ceva ce poate se zbate pe uscat.
Toți meritam adevarul.
Patrocle merita adevarul.
Am pornit si am părăsit
Bucureștiul. Mă așteaptă acasă 35 de caini. Acasă, nu pe străzi. Acasă al lor,
al meu, al nostru.
In orice moment se găsește
Patrocle, ne întoarcem sau avem promisiunea ca va fi adus la noi de-un OM.
Imi pare rău.
Îmi pare rău pentru cum se
epuizează timpul, speranțele si sufletul.
Kola Kariola
23.03.2024
Vuieste presa, vuiesc
stirile tv, Patrocle unde esti?? Fac un apel catre toata tara! Anuntati,
fotografiati, tot ce vedeti si pare a fi caine pierdut! Poata asa, mai reunim
familii pierdute, disperate Postati
in grupurile de profil ( ex SOS
Animal Rescue )
Revenind la Patrocle, nu
avem nici cea mai mica dovada ca ar fi in Bucuresti, va rugam, va imploram,
daca-l vedeti dati de veste urgent, stati langa el poate
fi oriunde...
Alexandra
Pașca este disperata .
Se oferă recompense substanțiale.
Ava
the Frenchie (se simte trist(ă).)
23.03.2024
"...o corcitură între
șoricar și cotârlă, frumoasă ca o vulpiță și simțitoare cum doar un suflet de
câine poate fi, se pierde pe străzile ninse..." (Kaștanka, A.P.Cehov)
Și cum un cățel ca #PATROCLE #patrocle nu poate trece neobservat, pierderea lui a
devenit prilej de aventură pentru noi toți!
Cum ne transmite Alexandra
Pașca și am constatat și noi majoritatea celor implicați în
căutări, prea mult mister învăluie această dispariție subită transformată
într-un coșmar lung și urât, din care nici noi și nici Patrocle nu am reușit să
ne trezim.
Diversiunile pe care le
urmărim și le acceptăm sunt de fapt crima reală, și ele ne îndepărtează tot mai
mult de el, de Patrocle, cu fiecare miez de noapte care se încheie cu "nu
e acolo, nu era el, ieșim mâine, schimbăm traseul..."
Neglijență, nepăsare,
incompetență, rea-voință, răutate, minciună, falsitate, toate acestea în dauna
bietului cățeluș.
Ne punem toți speranța în
cei care și-au asumat misiunea grea de a ne proteja și de a pune împlinirea
datoriei față de noi și față de cei care nu cuvântă mai presus de
orice...polițiștii #politiaromana
Într-un final, adevărul va
răzbi și va ieși la suprafață, la fel cum lumina luminează întunericul și
întunericul nu va reuși să o biruiască vreodată! Bunul Dumnezeu nu va îngădui
unui suflet necuvântător nevinovat să plătească pentru greșelile omului și va
da speranța de care avem nevoie noi cei care ne-am atașat de Patrocle.
PATROCLE, nu te-am
întâlnit niciodată și am sperat în toate aceste zile de căutări că te voi
cunoaște atunci când te vei alătura din nou lui Titirez
și găștii nebune a Alexandrei.
Puiule, sper cu tărie ca
ultima filă din romanul lui Cehov să fie scrisă acum aproape 150 de ani de fapt
pentru tine...
"...se bucură că
viața nu i se întrerupsese nicio clipă și se scurgea lin aducându-și aminte de
cămăruța cu tapet murdar, de gânsac, de motanul Timofeici, de mesele gustoase,
de repetiții, de circ, dar toate astea i se păreau acum ca un vis lung, greu și
încâlcit..."
(Kaștanka, A.P.Cehov)
Exact asa stau lucrurile...nu aveti idee
cum arata Alexandra(ne am cunoscut pentru prima oara acum, în căutarea lui
Patrocle), cât de distrusa sufletește cât de epuizata fizic era, ne am întâlnit
din prima pana în ultima zi în care a stat la Bucuresti, am văzut cum se
topeste pe picioare, pt ca nu a mâncat aproape nimic, nu a dormit decât cât sa
nu cada de pe picioare, nu a baut lichide, avea buzele vinete, o întrebam dacă
a băut măcar ceva apa, se uita la Bogdan, sa vadă ce zice, sa spună el dacă a
băut sau nu...ca sa l caute pe Patrocle, numai zic de tresăririle ei la fiecare
mesaj, poza, filmare...in care chiar credea ca este Patrocle, imaginea ei nu
am s o uit mult timp! Exact cum spuneai tu Ioana Sotir ,
dacă nu o faceți pentru un câine, gândiți va măcar la sufletul Alexandrei și
dați o mana de ajutor!
Alexandra Pașca
22 martie 2024, ora
00:24
Stop joc.
Nu mai cred nimic până nu
văd o poză, o filmare, o dovadă. Nu mă mai duc la adrese aiurea, la colț de
strada ori mijloc de bulevard.
E o bătaie de joc și nu-s
singura care simt si trăiesc asta. Am primit 8 poze azi, ceea ce și apreciez,
cu căței care nu sunt Patrocle. Ideea e asta: dacă oamenii nu îmi trimiteau
poza, alergam în 8 direcții? Alergam. Asta facem de duminică.
Patrocle e un cățel comun,
maro. Nu are inimioara neagră, nu are o ureche roșie, nu are ceva ce poate sa-l
deosebească ușor de alți căței, tocmai de aceea si atâtea confuzii.
E ireal, imposibil, n-are
cum, nu se poate sa nu apara o poza cu el in 5 zile, mâine ar fi ziua 6.
Aspectul asta e confirmat de persoane care de zeci de ani cu asta se ocupa si
participa la căutarea câinilor pierduți.
E mort? Vreau sa-l văd si
sa-l plâng.
E viu si pierdut? Vreau
sa-l vad. Ca nu e pierdut in marele canion si nici in ocean. Se confirma ca e
printre blocuri, oameni si mașini. In 2024 cati oameni au telefon care nu poate
face o poza?
E dispărut? N-are cum.
Mort sau viu - atât.
Nu acuz pe absolut nimeni,
nu caut vinovați si cu siguranța, ceea ce trăim acum, nu si-a dorit nimeni.
Am in schimb o singura
problema, psihică si confirmata: nu am încredere in nimeni. Nu cred fara
dovezi. Nu-mi cred soțul, parintii, strainii. Da, e obositoare viața lângă
mine, dar e alegerea mea cu care am avut mai mult de câștigat. Sa nu se
înțeleagă greșit, pot sa am încrederea aia minimala si normala, dar dacă am un
dubiu, cer dovada si ea nu exista, nu cred.
Dacă azi era Patrocle
într-un loc si îl vedea doar Bogdan si zicea ca el era dar nu a apucat sa ii
facă poze, nu-l cred, simplu. Răstigniți-ma. Judecați-ma. N-am nici cea mai
mică problema in a pierde oamenii, am probleme când sunt in situația de a-mi
pierde câinii.
Ca sa vedeți cât de greu e
sa mergem la fiecare apel si cât de ușor e de confundat Patrocle: primim azi un
apel, poze si filmări cu un cățel. Tremur. El e. Bragadiru, 13 km - 55 minute.
Oamenii respectivi au stat acolo pana am ajuns noi. Intre timp a intrat într-un
garaj, nu are pe unde sa iasa. Perfect.
Ajungem, la casa aia nu
sta nimeni. Sare Bogdan cu Teo gardul, intra in garaj, cățelul era ascuns. Iese
un vecin, suna la poliție, sa lăsam câinele in pace ca e câinele omului si nu
putem intra așa in curți. La disperare? Noi?
In același timp in care
Bogdan prinde câinele, iese iar vecinul si striga: lăsați cățeaua omului în
pace!
Căteaua? il întreb pe
Bogdan ce e, se uita, fetița. Ne cerem scuze, au sărit gardul inapoi si am
plecat. Cățelușa a rămas in curte.
Eu, EU mi-am confundat
cainele care a stat la noi 10 luni. Eu care am zis ca ii recunosc si coada l-am
confundat cu un caine cu care am primit poze si filmari din toate părțile.
In cele 4 luni in care
Patrocle a stat la București, adoptia lui era una dintre cele mai reușite dacă
nu chiar cea mai reușită. Poze si filmări zilnice. N-am avut o problema de
comunicare cu adoptatorul, n-am avut bănuieli si nici frici.
Trăim o disperare si avem
impresia ca innebunim. Am ajuns duminica noaptea aici. E vineri. Am vrut sa
plecam miercuri, hai sa mai stam, ca simt eu ca azi. Plecam joi, nu, stam si
joi, ca simt ca azi. Simt un drac, e doar disperarea si neacceptarea ca nu o
sa-l mai vad niciodată si nici nu o sa stiu unde si cât ne-a așteptat sa-l mai
salvam o data.
Repet, cititi de zece ori
postarea înainte sa interpretați: nu atac, nu știu nimic real si pentru care sa
bag mana in foc. Am avut încredere in mine si chiar si eu m-am dezamăgit,
oarecând.
De-aia când zic ca se
învârte Blu, arat ca se învârte. Dacă eu nu am încredere in oameni, consider ca
nici alții nu au in mine. Asta e, psihic bolnav. Mai judecați-ma o data, dar ce
nu ating si nu vad, nu cred.
Nu cred in oameni, nu sunt
o iubitoare de oameni. Dacă avem un scop comun, putem funcționa, povesti,
interacționa. Altfel, nu, mulțumesc.
Asta sa-mi fie crucea? Sa
zicem ca nu-i greu de dus dacă doar o duc continuu si cum pot. Da’ e al naibii
de greu sa o tot pun jos având încredere si speranța si apoi sa o ridic si s-o
duc din nou. O pun, o ridic iar. Nu. Nu-i normal.
Ioana Sotir
22.03.2024
Cat traieste speranta? O zi, o luna, un an....o viata?
Durerea cea mai mare a
unui om care isi dedica viata animalelor, nu este, asa cum ati crede, moartea.
Pentru ca moartea, te socheaza, iti ia respiratia, dar aduce cu ea acceptarea si
resemnarea.
,,Ceea ce nu stii, nu te
poate rani" ....asa se spune. Gresit. Ceea ce nu stii, te omoara, in
fiecare zi a vietii tale.
Pentru cei din zona unde
hranesc eu cainii, el a fost Lord. Pentru mine, inca este. Pentru ca din 2019
de cand a disparut fara urma, il astept sa se intoarca. De 5 ani, zi de zi, il
caut cu privirea in toate locurile si in toti cainii din toate pozele.
Stiti cum se simte asta?
Sa vrei in fiecare zi sa stii, orice, dar sa stii. Sa poti sa plangi, sa urli,
sa ingropi, sa te intrebi de ce, sa te eliberezi si sa iti traiesti durerea
pana devine o amintire a celui ce a fost, apoi sa mergi mai departe.
In foto 2, este Patrocle.
Iar Alexandra Pașca traieste
in aceste momente, toate starile pe care le-am enumerat mai sus.
Haideti sa incheiem
aceasta poveste, a ei si a lui Patrocle, cu happy end! Si daca este peste
puterile noastre, sa o ajutam sa mearga pana la final, asa cum e scris intr-un
univers de neinteles.
Pentru orice informatie, sunati aici 0722680853 sau 0738211468.0
Maria Mădălina
ziua 6 (22.03.2024)
Ieri voiam sa scriu ceva
despre oameni, despre câini, despre oamenii cu câini si despre cum sunt priviți
de către majoritatea celorlalți. Despre lipsa de empatie, de implicare, despre
cât de ușor ridicăm din umeri la nevoia reală de ajutor a unui semen, despre
cum sărim sa punem etichete și să judecăm din confortul casei si din varful
unghiuțelor pe tastatură.
N-am mai scris, iar pe
seară am vazut postarea Alexandrei Alexandra Pașca si
am rezonat la vorbele, sentimentele si durerea ei pentru că am trecut si eu pe
acolo si nu doresc asta nimănui, pentru că știu cum e să nu mai poți avea
incredere, stiu cum e să fii privit maxim cu indulgență când vorbești despre
cât iubești câinii și despre faptul că sunt situații in care i-ai alege in
detrimentul omului...stiu.
Nu judecați, nu sunteți in
pielea omului.
Alexandra nu are nevoie
nici de reclamă, nici de mai multă vizibilitate, are nevoie doar de ajutor
acum.
Aaa, e scriitoare, are
nevoie de audiență...
Da, deștepților, e
scriitoare și scrie superb, iar talentul ăsta o ajută fix pentru a construi un
adăpost pentru câinii nimanui, care devin ai ei, așa cum a fost si Patrocle.
Alexandra a venit de la
sute de kilometri să caute cățelul pe care il daduse spre adopție, pentru că îi
pasă, pentru că unora dintre noi câinii le sunt precum copiii.
Mă intreb, după atâta chin
de aproape o săptămână, câți au citit cu adevarat postările si câți au trecut
peste.
Mulți ați spus, poate,
"aaa, e in București, nu am nici o treabă", dar nu v-ați gandit că
aveți prieteni, rude in București și ați putea distribui postarea, să ajungă si
la ei, că poate sunt mai atenți pe drum, pe unde trec și văd cățelul ăsta
amărât. Nu zic să iasă si sa-l caute, măcar să se uite cu atenție in jurul lor,
pe unde merg.
Distribuiți măcar in
ceasul al zecelea, știți ce greu e sa nu ai somn de o săptămână?
E frig, plouă, e nemâncat,
poate e rănit, poate... nici nu vreau sa ma gândesc, dar toată povestea asta
trebuie să aibă un final.
N-o faceți pentru un câine,
dacă nu vreți, faceti-o pentru un om!
Este vorba de capitala, nu l-a
ingitit pamantul, sa nu il vada nimeni in 5 zile! Mesajul unui om care nu
doarme si nu mananca tot de atatea zile:
"Ofer 500 lei
recompensă pentru prima poză cu Patrocle.
Ofer 200 lei recompensa
pentru poza cu hamul si lesa, la gunoi, in sant, rupte, oricum.
Ofer 1000 lei recompensa
celui care sta lângă el pana ajungem, îl urmărește încet dacă încă se plimba,
orice care ne duce la prinderea lui.
Le ofer impreuna si dacă
același om îmi da si poza si sta lângă el. ( 1500 lei )
Primesc poza, îmi dati
contul, transfer, nu întreb nimic.
Trăiesc un coșmar si dacă
nu mai mor acum, nu mai mor niciodata.
Primesc mesaje e acolo, e
acolo, el e. Doua mesaje in același timp, distanta de km intre cele doua
locații. Nimeni nu face poze. E un joc, o farsa, un teatru?
O sa aflu vreodată
adevarul?"
Cine este
Patrocle, cățelușul căutat de toată lumea? Mesajul disperat de dor: "Hai
să ne vedem mâine, oriunde, unde vrei tu, în București"
Author: Elena Tasca joi 21 martie 2024 , 13:50
Patrocle s-a pierdut în urmă cu câteva zile și este
căutat neîncetat de tot Bucureștiul. Cățelușul este așteptat, cu dor, acasă.
Patrocle
este cățelușul căutat neîncetat de bucureșteni. Tot orașul s-a mobilizat pentru
a-l putea readuce pe micuț în sânul familiei.
Cățelușul s-a pierdut în urmă cu câteva zile, iar căutările
au fost fără oprire. Din păcate, Patrocle nu a fost găsit, dar speranța stăpânilor
că îl vor ține din nou în brațe nu are limite.
"Hai să ne vedem mâine, oriunde, unde vrei tu, în București", este o parte din mesajul de dor, postat pe rețelele sociale, pentru Patrocle.
Cine este Patrocle, cățelușul căutat de toată lumea?
Patrocle este un cățeluș de talie mică, cu blănița maronie,
care s-a pierdut în data de 17 martie 2024. De atunci, familia îl caută
neîncetat. Cătările lui Patrocle, cățelușul blând și foarte fricos, sunt, însă,
fără rezulatat.
Povestea lui Patrocle a mobilizat tot Bucureștiul. Oamenii își dau întâlniri în diferite puncte din oraș pentru a porni în căutarea cățelușului.
"Abia aștept dimineața, să sune telefonul, că
te-au găsit și te-au luat azi. Să ne povestească ce bine ai dormit în alt pat
și tu să vii bucuros acasă, știind că mai bine ca-n patul tău nu e nicăieri.
Hai să facem din povestea asta un capitol, o pagină pe care s-o răsfoim repede,
repede doar ca să trecem la pagina următoare în care povestim despre ziua în
care ne-am reîntâlnit.
Hai, Patrocle, hai să ne vedem mâine, oriunde, unde vrei tu, în București.
Noapte bună, Patrocle. Îți scriu din patul tău și din casa ta. Noi suntem la
tine, tu unde ești? Pe mâine, da? Oriunde. Și-o să vezi că locația e tot în
inimă", este unul dintre sutele de mesaje postate pe mediul online, de
Alexandra Pașa, cea care speră să îl revadă pe Patrocle.
Patrocle este așteptat de familie. Stăpânii îi
roagă pe cei care îl văd să nu încerce să îl prindă sau să pună mâna pe el,
pentru că, fricos fiind, se sperie și fuge. O poză trimisă către stăpâni sau
urmărirea lui Patrocle din umbră, până la sosirea stăpânilor, îl poate salva.
Pentru
Patrocle, stăpânii au anunțat și o recompensă substanțială.
Dacă îl vedeți pe Pacrocle, cățelușul căutat cu disperare, scrieți imediat stăpânilor!
Teodor Stefan (stapanul lui Patrocle, care l-a adoptat de la Alexandra, si de la care a fugit)
O
POZA cu el, cand il vedeti, este de mare ajutor! Cautam mai
eficient daca stim ca este intr-o anume zona si nu alergam pe piste false.
Incepem a 4-a zi de cautari si nici un rezultat. Ultima data, Patrocle a fost vazut in fata blocului unde statea (Aleea Mozaicului 1) marti noapte la 1 dimineata. Las mai jos traseele pe care l-am plimbat de 3 ori / zi in ultimele 4 luni si jumatate. Le voi reface zilnic cu jucariile favorite si mancare la orele in care obisnuiam sa ne plimbam, doar-doar ne vom reintalni.
Traseul
mai scurt:
Aleea Mozaicului 1 - Str. Pictor Dimitrie Harlescu prin fata FarmaVet - Str.
Macazului - Str. Soldat Marin Savu - Bd. Chisinau pe partea stanga cum vii de
la Delfinului spre Diham - inapoi acasa. Pe aici ne plimbam dimineata, intre 7
- 7:30 / 7:45, si seara: 18:30 - 19:00 / 19:15.
Traseul
mai lung:
Aleea Mozaicului 1 - blocurile ANL (unde este si un parc de copii) - MEGA Image
Cernauti - str. Baia de Arama printre blocurile Hercesa - din nou la MEGA -
apoi pe Str. Carei ieseam in Bd. Basarabia, ajungeam la spalatoria auto de
langa McDonald's si reveneam catre intersectia Diham si apoi acasa pe trotuarul
de pe partea dreapta a sensului de mers. Pe aici ne plimbam la pranz intre
12:30 - 13:30 sau 13:00 - 14:00 si seara 18:30-19:00 / 19:15.
Orice informatie este de mare ajutor,
cei care-l iubesc tresar la fiecare telefon gandindu-se ca ar putea fi cel bun
legat de prinderea lui. Se ofera RECOMPENSA substantiala!
De retinut ca este foarte fricos - cine
stie ce viata o fi avut inainte sa-l salveze din padure Alexandra Pașca,
Bogdan si Demyen Zoltan - si
se sperie de orice zgomot puternic: tramvaie, claxoane, motociclete sau masini
cu evacuari sport, inclusiv de alti caini care vor sa se imprieteneasca cu el.
Daca-l vedeti, nu incercati sa-l
prindeti. Va fugi iar, cine stie cat de departe sau va sari in fata unei
masini. Faceti o poza, urmariti-l si sunati la 0722680853. Telefonul este
deschis 24/7 in asteptarea unor informatii utile.
Patrocle, hai acasa! Multumim tuturor celor care s-au
implicat pana acum - online sau fizic - in gasirea lui!
Alexandra Pașca
In jur de ora 18:30 îl căutam din nou in
zona blocului si pe unde s-a pierdut.
Dacă cineva dorește, îl poate cauta,
sincer, oriunde. Poate fi oriunde. Nu știm nimic real. Nu avem nici cea mai mică
pista clară, nu l-a văzut nimeni, nu l-a pozat nimeni, nu l-am văzut nici mort
si nici viu, nici măcar lesa rupta sau aruncată nu a văzut-o nimeni. Nu avem
voie sa vedem camerele, cei de la mall au zis ca doar cei de la poliție, de la
poliție ca si cei de la mall le pot arata dacă vor. Nu se poate. Suntem in tara
lui “nu se poate” iar când e vorba de un câine nu se poate nimic.
S-a apelat si la un cățel de urma,
trebuie sa știm unde a fost ieri sau azi si sa se pornească de acolo. Nu este
de ajutor ca se știe unde s-a pierdut duminica, e prea mult de atunci.
( BGS nu au căței de urmă, doar pentru
intervenție, adică cutremure sau habar n-am ce altceva)
S-a pierdut timp important, timp in care
fugeam la fiecare apel care era in defavoare lui, nu e nimeni aici pentru mine
sau pentru alții, toți sunt pentru Patrocle si asta ar trebui sa conteze si sa
se respecte cel mai mult.
La disperare, când omul suna si zice
“du-te acolo ca el e” , te duci, nu poți sa zici ”n-are cum” când au fost
atâtea cazuri in care a avut cum.
Mi-e ciuda ca n-a avut nimeni binevointa
sa facă o poza cățelului la care ne trimitea si luni si marți, sa ne dam seama
din prima ca nu e el si sa nu îl căutam unde el poate n-a fost niciodata.
Accept orice final. Sa ne sara in brațe.
Sa-l găsim mort. Nu accept finalul in care el rămâne o rana deschisă pentru
totdeauna. Se va afla, cu orice preț, ce s-a întâmplat, cu adevărat, cu
Patrocle. A murit, n-a murit, a fost prins, orice. Accept orice adevar. Nu
accept ca “a dispărut si aia e”
*
O poză cu el, atât vrem, ca să știm dacă pe el l-ați
văzut sau se tot confundă cu alt cățel…
UPDATE, ora 15:14: Stăpânii anunță că încă nu l-au găsit pe Patrocle și au început să lipească afișe în zona în care s-a pierdut, la cabinete veterinare și prin parcuri. Totodată, îi roagă pe bucureștenii care vor să ajute la găsirea cățelului să multiplice anunțul și să-l lipească pe orice stâlp sau copac.
„Vă rog, dacă
doriți să multiplicați anunțul și să-l lipiți pe orice stâlp sau copac,
Patrocle poate fi oriunde, nici măcar nu ne mai ghidam în funcție de zona din
care a plecat.
E cel mai speriat si fricos câine pe care l-am văzut
vreodată, îl bate pisica și se teme și de umbra lui. E vital pentru el sa
ajungă din nou în brațe și inimi de oameni. Mulțumesc!”, a transmis Alexandra
P. într-o postare pe Facebook.
Mobilizare
în București: Patrocle, un cățel tare blând, dar fricos, s-a pierdut pe la
Piața Delfinului
Patrocle s-a pierdut duminică, 17 martie 2024, în jurul orei 12:30, în
București, Sectorul
2 – Bd. Chișinău/ Piața Delfinului. Cățelul blând, dar tare
fricos, s-a speriat de o mașină care a claxonat și a fugit.
Micuțul blănos nu are pe el lesă și nici ham. Stăpânul îi roagă pe internauți să-l ajute pe Patrocle să ajungă înapoi acasă. Bărbatul spune că oferă recompensă.
Cățelul este microcipat pe județul Sălaj.
Câine pierdut
azi (duminică) în jurul orei 12:30 în Sector 2, Bd. Chișinău / Piața
Delfinului. Îl cheamă Patrocle, este blând și tare fricos. S-a speriat de o
mașină care a claxonat și a fugit. Are pe el lesa și hamul din imagine. VĂ ROG
MULT ajutați-l să ajungă înapoi acasă! Se oferă RECOMPENSĂ!
Este microcipat, dar nu pe București, ci pe Simleu
Silvaniei, jud Sălaj (Alexandra).
Dacă-l prindeți, sunați la 0722680853, 0738211468
sau 0771289715, a transmis Teodor Ș. într-o postare pe Facebook.
Căutările
continuă
Patrocle este microcipat pe numele unei doamne din județul Sălaj, iar
aceasta a parcurs 600 de km pentru a ajunge în Capitală și
pentru a ajuta la căutarea patrupedului, alături de cățeii săi. Căutările au
continuat și azi-noapte, iar la ora 02:24, Alexandra anunța că Patrocle nu a
fost văzut de nicio persoană:
Patrocle
nu a fost găsit si nici măcar văzut de vreo persoană. E ora 02:24. Dimineață
reluăm căutările și punem și afișe în zonă. Dacă există minuni, tare am avea
nevoie de una, a spus Alexandra P. într-un comentariu la o postare pe Facebook.
Dacă îl vedeți, încercați să-l supravegheați:
Repet:
este foarte fricos. Ne ajută mult dacă cineva îl poate supraveghea în caz că îl
vede, nu încercați să săriți direct pe el, de frică e posibil să sară în fața
mașinilor și atunci toată lumea se prăbușește pe viața oamenilor care-l iubesc,
a mai spus Alexandra.
*
Căutările pentru cățelul Patrocle
din București, ziua 4. „Orice informație este de mare ajutor”, spune stăpânul
Căutările pentru cățelul Patrocle din București continuă și miercuri, 20 martie. Stăpânul său le spune bucureștenilor că orice informație este importantă. De asemenea, acesta a transmis traseele pe unde s-a plimbat cu Patrocle în ultimele luni, fiind zone cunoscute de cățel.
Continuă
căutările pentru cățelul Patrocle din București
Cățelul Patrocle s-a pierdut duminică, 17 martie, în București, iar
stăpânul său și doamna de la care a fost adoptat din județul Sălaj s-au
mobilizat pentru căutarea lui. Alături de ei sunt și zeci de bucureșteni care
își doresc ca micuțul cățel blând, dar fricos, să revină acasă.
Începem
a 4-a zi de căutări și nici un rezultat. Ultima dată, Patrocle a fost văzut în
fața blocului unde stătea (Aleea Mozaicului 1) marți noapte la 1 dimineața,
anunță Teodor S. pe Facebook.
Bărbatul a decis să transmită traseele pe unde l-a plimbat pe Patrocle, de 3 ori/zi, în ultimele 4 luni și jumătate și spune că o să le refacă zilnic, cu jucăriile favorite și mâncare la el, la orele în care obișnuia să-l plimbe, cu speranța că o să-l găsească.
·
Traseul
scurt: Aleea Mozaicului 1 – Str. Pictor Dimitrie Harlescu prin fața FarmaVet –
Str. Macazului – Str. Soldat Marin Savu – Bd. Chișinău pe partea stângă dinspre
Delfinului spre Diham – înapoi acasă.
Pe
aici ne plimbam de obicei dimineața, între 7:00 – 7:30 / 7:45, și seara: 18:30
– 19:00 / 19:15, spune stăpânul cățelului.
·
Traseul
lung: Aleea Mozaicului 1 – blocurile ANL (unde este și un parc de copii) – MEGA
Image Cernăuți – str. Baia de Aramă printre blocurile Hercesa – din nou la MEGA
– apoi pe Str. Carei, în Bd. Basarabia, spalatoria auto de lângă McDonald’s –
intersecția Diham și apoi acasă pe trotuarul de pe partea dreaptă a sensului de
mers.
Pe
aici ne plimbam la prânz între 12:30 – 13:30 sau 13:00 – 14:00.
Stăpânul lui Patrocle spune că orice informație este de mare ajutor și
reamintește că oferă o recompensă substanțială.
De
reținut că este foarte fricos – cine știe ce viață o fi avut înainte să fie
salvat din pădure – și se sperie de orice zgomot puternic: tramvaie, claxoane,
motociclete sau mașini cu evacuări sport, inclusiv de alți câini care vor să se
împrietenească cu el, spune Teodor S.
Sunați-l
pe stăpân dacă îl vedeți pe Patrocle.
Dacă se întâmplă să-l zăriți pe stradă, nu
încercați să-l prindeți.
Va fugi iar, cine
știe cât de departe sau va sări în fața unei mașini. Doar urmăriți-l și sunați
la 0722680853. Telefonul este deschis 24/7 în așteptarea unor informații utile.
POZA cu el, când îl vedeți, este de mare ajutor!
Patrocle este așteptat acasă. Stăpânul lui le mulțumește tuturor pentru implicare în găsirea lui, atât online, cât și fizic.
Impresionant! Zeci de
bucureșteni au făcut noaptea albă, în căutarea lui Patrocle, cățelul pierdut pe
la Piața Delfinului. Au venit cu proprii căței, să ajute și ei. Iar căutările
continuă
https://b365.ro/impresionant-zeci-de-bucuresteni-au-facut-noaptea-alba-in-cautarea-lui-patrocle-catelul-pierdut-pe-la-piata-delfinului-au-venit-cu-proprii-catei-sa-ajute-si-ei-iar-cautarile-continua-526685/
Cățelul este
microcipat pe județul Sălaj și este blând, dar foarte fricos.
UPDATE, ora 08:48: Noaptea trecută, în jurul orei 01:00, Patrocle era la mașina stăpânului său și mirosea roțile. O vecină l-a văzut și i-a deschis ușa de la scara blocului, însă cățelul s-a speriat și a fugit, din nou.
Stăpânul său a
decis să rămână toată ziua în mașină, iar ceilalți îl caută prin zonă.
Într-adevăr,
nu mai are lesa și hamul. Dar e viu. E bine. Ne simte mirosul și ne caută,
probabil ne învârtim unul după altul.
Să ne descrețim frunțile si fricile, dacă-l vedeți pe Patrocle că lipeste afișe
cu noi, să-i spuneti că si noi am pus cu el, să n-avem discuții care pe cine
caută mai mult, spune Alexandra P.
Impresionantă
misiune în București: Cățelul Patrocle încă este căutat
Cățelul Patrocle este adoptat din județul Sălaj, iar acum are omul său în
București. Duminică, când stăpânul lui a anunțat dispariția, internauții s-au
mobilizat pentru găsirea patrupedului, iar „mătușa” din Sălaj nu a stat prea
mult pe gânduri și a pornit la drum, 600 de km, spre Capitală,
tot pentru găsirea lui.
Luni după-amiază stăpânii au lipit afișe pe stâlpi cu Patrocle. Căutările
au continuat, însă nici urmă de micuțul cățel. Seara, peste 30 de bucureșteni,
însoțiți de cățeii lor,
i-au ajutat pe stăpâni să-l caute. În cele din urmă, mai mulți oameni au
confirmat că l-au văzut în zona Diham – Bd. Chișinău – Piața Delfinului, fără
ham și extrem de speriat.
Marți dimineață, 19 martie, căutările au fost reluate, dar Patrocle încă nu a apărut. Stăpânii îi roagă pe bucureștenii care pot ajuta la căutare și mai ales, pe cei care-l zăresc pe cățel, să-i sune în acel moment, nu câteva ore mai târziu.
Nu abandonăm, dar a eșuat si căutarea de dimineață,
nici urmă de el.
E a treia zi. 6 ore de somn. Noi, el poate nici
atât. Azi mă apucă toate stările mai urâte și plânsul pe care-l țin blocat ca
să-l dau pe tot când îl strâng în brațe.
Frică. Cred că asta-i sentimentul cel mai des pe
care-l trăim.
Ce-aș face să-mi fie acum în brațe? Nu știu. Dar
nu mi-ar mai fi frică, frică că nu mai am ce strânge în brațe.
Hai, Patrocle, că n-a mai rămas nimic bun din noi…
Vă rog, e atât de vital, dacă îl vedeți la ora 6
să ne sunați atunci. Atât de irelevante sunt apelurile de la ora 15 că a fost
văzut la ora 5 dimineața undeva, noi mergem, fugim, alergam, speram, dar e atât
de clar ca nu are cum sa mai fie acolo. Moare ceva din noi de fiecare dată când
credem, sperăm și apoi ne lovește în plin realitatea, realitatea fără Patrocle,
a spus Alexandra P. pe Facebook.
Cățelul Patrocle
s-a pierdut duminică, 17.03.2024, în jurul orei prânzului, iar stăpânii și zeci
de bucureșteni cu suflet mare s-au mobilizat pentru căutări. Patrupedul s-a
pierdut în zona Diham – Bd. Chișinău – Piața Delfinului, iar cei care-l zăresc
sunt rugați să-i sune imediat pe stăpâni. Este important ca micuțul să se
întoarcă acasă.
Laura Simion Danileanu
Va
rog, uitati-va după Patrocle! S-a pierdut în zona menționată în anunț, dar acum
poate fi oriunde în București sau împrejurimi. E posibil sa nu mai aibă nici
hamul și lesa. E posibil sa nu mai arate chiar atât de bine, sa fie murdar, ud,
rănit. Uitati-va bine la poza lui, la detalii, sunt câțiva căței care umbla pe
străzi și care seamănă cu el, va rog, sa nu-i induceți în eroare pe oamenii
disperați care îl cauta neîncetat de 5 zile. Dacă îl vedeți, sau chiar dacă
vedeți un caine care vi se pare ca ar semăna bine cu el, faceti-i o poză și o
postați aici. În anunț aveți și nr de telefon unde sa sunați.
Mulțumesc!
*
Doina Vella
Oameni dragi, vă cer din nou ajutorul.
De data aceasta pentru Patrocle.
Patrocle este un cățel adorabil salvat
de Alexandra Pașca, pe
care o știți, mulți dintre voi, pentru că face lucruri extraordinare pentru
animale și scrie frumos (nu numai pe Facebook, scrie și cărți).
Patrocle a fost adoptat în București în
urmă cu câteva luni și, din păcate, s-a pierdut duminică 17 martie în zona
Delfinului (intersecția șoselei Pantelimon cu bulevardul Chișinău).
Ca atare, câinele cunoaște bine doar
zona în care a fost plimbat zilnic în acest răstimp. Dar asta, după cum știm,
nu înseamnă nimic. Așa cum am mai scris (inclusiv atunci când l-am recuperat pe
Trigon) câinii pierduți pot parcurge chiar zeci de kilometri într-o zi. Pot
alerga non stop, cum a făcut Trigon sau Chappie, funcționând pe bază de
adrenalină, fără să se lase ademeniți de mâncare și evitând orice persoană care
ar încerca să-i prindă, chiar cu riscul de a ajunge sub roțile unei mașini.
De aceea recomandarea este (ca de
obicei, aș zice): nu încercați să-l prindeți pe micuț.
Pe lângă atât de necesarele distribuiri,
ceea ce ajută mult este ca orice persoană care dorește să ajute să-și salveze
în telefon poza câinelui și numărul care trebuie apelat. Și să fie cu ochii-n
patru.
Când mai aflu detalii voi completa
postarea.
Așa cum bine spune Alexandra în postarea
ei (pe care o las aici) nimic nu e mai rău decât să nu știi nimic, așa că orice
informație ajută. În rest, știți cu toții: nu ajută comentariile gen of,
sărăcuțul, ce ochi frumoși are, salvați-l!!!!, cum de a fost pierdut etc. 
(https://www.facebook.com/alexandra.pop.351/posts/pfbid02zZma2QPVu8CabSSSfSRwbv3m3QjFLJSAF7r5dXbD372f2T1SX2JZQpUtUAWPJGLCl).
Ava the Frenchie
Ce
se întâmplă cu PATROCLE?
Unde
e acest suflet acum? Cum s-a pierdut în fapt? Și în ce loc s-a pierdut sau a
fost pierdut?
Unde
e lesa, hamul? Cine are telefonul blocat fix când trebuie să facă o poză atunci
când îl "vede"?
Cine
are de câștigat în toată situația asta, cine are de pierdut?
Sunt
doar câteva întrebări fără răspuns care așteaptă pe cei obligați măcar din
punct de vedere moral să răspundă la ele, pentru a-l găsi cât mai repede!
Se
joacă Providența cu sufletele noastre, cu al unui suflet deja chinuit în trecut
care de abia își găsise alinarea și liniștea în brațele Alexandrei Alexandra Pașca ?
Nu
cred că Dumnezeu ar permite așa ceva! Cheia se află în buzunarul cuiva, care o
ține acolo strâns!
Dar
cum nimeni nu poate desface lacăte fără chei, nici Dumnezeu nu ne dă probleme
fără soluții!
Alexandra Pașca
Patrocle s-a pierdut azi (duminica) in
jurul orei 12:30 in București, sector 2, Bd Chisinau / Piata Delfinului. Este
foarte fricos, s-a speriat de o masina care a claxonat si a fugit. Are pe el
lesa din imagine.
Noi am pornit spre București, avem 600
km, facem cam 7-8 ore, suntem cu duba si cățeii nostri. Speram ca spre seara sa
fie zona mai liniștita si sa-l putem găsi si prinde. Ne bazam mult pe ideea ca
ii este dor de noi si o sa vina dacă o sa ne vadă și audă.
Speram si credem ca o sa dormim cu
Patrocle in seara asta.
Face la fel ca si când l-a salvat si
prins Zoli, vrea sa fuga, sa scape, posibil sa si muste la fel ca si atunci.
Nu-l putem judeca, probabil ca are tot dreptul, nu ne poate spune prin ce a
trecut si, chiar dacă ar putea, n-am fi in stare nici sa ascultam poveștile
câinilor care se tem de brațe, de inimi, de oameni.
Repet: este foarte fricos. Ne ajuta mult
dacă cineva îl poate supraveghea in caz ca îl vede, nu încercați sa sariti
direct pe el, de frica e posibil sa sara in fata mașinilor si atunci toată
lumea se prăbușește pe viața oamenilor care-l iubesc.
Este microcipat, încă este tot pe numele
meu.
Mi-am pornit toate notificările, văd
toate mesajele si in caz ca suna cineva.
Daca-l vedeți / prindeti, sunati la
Teodor Stefan 0722680853
sau 0738211468.
Multumesc!
Istoria lui
Patrocle dupa ce a fost salvat prima data din strada.
Apoi a fost
adoptat de un barbat din Bucuresti, care l-a pierdut duminica 17.03.2024.
Alexandra Pașca
Jurnalul
lui Patrocle - ziua 7
Dragă
viața, a venit momentul. Ziua mea. Noaptea mea. Viața mea. Visul meu s-a
împlinit. Aveam familie la Bucuresti dar care a venit după mine la Sibiu.
Nu
știu să mă bucur, încă. Mi-e frică. Dar dacă ceea ce trăim e doar drumul care
ne duce spre fix ceea ce am cerut? Cu siguranță așa se simte fiecare plecare
și, tot ce-i mai bun, abia acum urmează să mi se întâmple.
Am
coborât din duba pe care am visat-o si cu care am călătorit. Am urcat in alta
mașina si am pornit cu omul meu in dreapta, oamenii mei de pana atunci, în
stânga. Ne-am despărțit exact in noaptea asta dar n-a fost o despărțire trista.
A fost exact cum trebuia sa fie. Inca nu-mi vine sa cred ca asa arat eu plecând
spre casă. Sunt eu, Patrocle, câine cu om si casa.
Și
totuși…
Mulțumesc,
prietenului meu cel mai bun, Zoli, pentru ziua aia grea si rece din februarie,
in care m-a salvat. Fără el atunci si acolo, azi nu exista un Patrocle, o
poveste, un om împlinit care si-a adoptat cel mai bun prieten in noaptea asta.
Îmi
pare rău, n-am vrut sa te mușc si nici sa te rănesc vreodată dar, pana la tine,
n-am cunoscut om care sa ma ia in brațe si sa-mi dea o inima in care sa ma
încălzesc. Mi-a fost frig, foame si frica, doar pana ai apărut tu, caci de
atunci ai avut grija de mine sa nu-mi lipsească nimic. Mulțumesc pentru
plimbările dese in care deși nu era rândul meu, ma mai plimbai o data.
N-o
sa te uit niciodată si o sa-mi fie dor de tine pentru totdeauna si mereu. Pana
ne vom revedea si imediat după cinci minute de când ne vom despărți.
Multumesc,
Zoli, primul meu pat din lume, inima ta a fost. Cu drag, Patrik, așa cum imi
mai spuneai.
Mulțumesc
si cățeilor din tarcul pe care l-am impartit: Forest si Batman. Ati fost
prietenii mei adevărați, noi eram țarcul bihorenilor, salvați toți din același
județ. Mi-a plăcut cu voi si deși eu am fost ultimul venit din gașcă, mulțumesc
ca m-ati acceptat si primit. Mă voi gândi la voi si va doresc tot ce mi-am
dorit si mie si acum am, deși voi acolo sunteți acasă si auzeam des ca voi nu
veți pleca, bătrânul Forest ca-i bătrân si nu-l vrea nimeni, tu Batman ești,
așa cum ii place lui sa-ti spună “omul lui Zoli”. Ma bucur pentru voi, sper sa
va bucurați pentru mine.
Multumesc,
prieteni. Cu drag, ăla mic.
Maia,
Cusicu, Titirez, mulțumesc pentru excursia vieții mele. Mi-ati fost noroc si
dovada ca se poate, ca exista povesti care deschid inimi ce devin apoi acasă
pentru noi. Multumesc ca m-ati primit cu voi in duba, sub plapuma, la masa si
ca v-ati impartit toată lumea voastră cu mine: parintii-oameni.
Multumesc,
frații mei. Cu drag, ăla ce nu ți-o dat banii.
Oamenii
mei de până acum, mulțumesc. Pentru locul pe care l-ati avut si pentru mine.
Multumesc, mama-om, pentru cum m-ai povestit. Pentru diminețile in care te-ai
jucat cu mine, pentru visul împlinit si jurnaul pe care mi l-ai scris. Pentru
locul din viitoarea carte si pentru cel din inima pe care o sa-l ti mereu cald
pentru alții. N-am plecat ca sa lipsesc, am plecat ca sa fie loc pentru altul,
alta poveste, alt jurnal, alt vis.
Multumesc
pentru ce ti-au mulțumit toți: că nu minți câinii.
Multumesc
mama-om, tata-om. Cu drag, Patochiț.
Dragul
meu om, tată-om, familia mea, mulțumesc. Suntem noi doi in mașina, mergem
acasă, la casa noastră, tare frumoasa trebuie sa fie dacă am avut si eu loc in
ea. Știu, știu deja ca mi-ai luat pat, dar lasa-ma, te rog, sa dorm o noapte
ori poate doua, in inima ta. Primul meu pat din lume, tot o inima a fost.
Ma
ai din noaptea asta, dar m-ai hrănit de mai mult timp, din clipa in care ai
decis sa donezi pentru cățeii salvați de familia mea si impreuna cu Zoli.
Multumesc ca m-ai ajutat sa nu adorm flamand si mulțumesc pentru ca in
continuare o vei face pentru cei pe care i-am lăsat in urma, au fost prietenii
mei, tata-om, si iti mulțumesc de acum pentru fiecare călătorie in care ma vei
duce sa ii mai văd pe toți. Înainte sa te am, ei au fost familia mea.
Abia
aștept prima noastră ieșire impreuna, primul Crăciun, prima zi scrisă de tine
in jurnalul meu.
Îți
mulțumesc ca m-ai ales, cu drag, Patrocle. Al tău, Patrocle.
Draga
viata, drag jurnal, mulțumesc. Eu am fost Patrocle si imi iubesc povestea.
Tatăl meu a văzut aproape toată lumea si imi va povesti de toate locurile prin
care a fost, o sa ma uit in ochii lui atent si-o sa-i mulțumesc ca acum el e
lumea mea, una despre care voi povesti pana rămâne mic infinitul. Pe tatăl meu
îl cheamă Teo, Teodor
Stefan.
Multumesc,
tuturor, pentru pumnii strânși si ca va bucurați pentru mine.
Alexandra Pașca
Nu că ar fi important
pentru ei sau că i-ar interesa unde se află atâta timp cât oricum suntem
împreună dar e important pentru mine, că-n aceeași lume în care ei au fost
abandonați, eu i-am luat în brațe și i-am dus în Monte Carlo.
Alexandra Pașca
Jurnalul lui Patrocle
- ziua 3
Dragă viață, s-au comportat cu mine de
parca eram deja câine cu familie. M-au mângâiat si felicitat, ca si cum urmează
sa plec acasă. Știi, viață, știi tu ceva? Aștept, oricum, demn și cuminte, mai
avem zile și inima ar mai scrie o poveste, două.
Am avut, aseară, o surpriză, în Geneva.
Ne-am îmbrățișat cu o familie care, până acum, ne îmbrățișau doar poveștile, de
patru ani încoace ne tot citeau. A trimis mami, in 2019, prima ei carte, in
Franța, caci ei in Franța locuiesc dar au venit in Elveția ca sa ne vadă, pe
unde era traseul nostru. Când a trimis cartea, a pus si un medalion, cadou. Un
cadou care, aseară s-a făcut iar cadou, încă era tot la gat, purtat cu drag.
Au știut cum ma cheamă, cine sunt si cum
am trait pana sa ajung aici, in brațe. Au intrebat de Blu si a răspuns Titirez:
“nu-i frate cu mine”. Nera, Foxi, Mali, de toți au știut.
Ne-au arătat lacul din Geneva si Titirez
credea ca lumina aia mov de pe jetul de apă e pe banii lui. Ca sa evitam
scandaluri in Elvetia, am plecat de acolo, la un ceai, dar, si acolo au trecut
niște datori prin fața noastră si din păcate fix atunci Titirez nu era cu
spatele.
La plecare am primit si cadouri, hăinuțe
si lese pentru cei care așteaptă acasă. Ceva pentru Crăciun care sta in fata,
la parbriz, si se uita afara cum ploua. Cozonac, o pâine proaspătă si zacuscă.
Si compot pe care l-a ascuns mami-om.
Văd ca si intre oameni e ca si in
viețile noastre, te hrănesc cei cărora nu-ti datorează nimic și te fura cei
cărora nu le datorezi tu nimic. Dacă cunosc pe cineva care are mai multă
încredere in straini decât in familie si cunoscuti, e mami-om. De la ea am
învățat sa am si eu, până la urmă, niște straini îmi voi găsi si eu, pe care,
după prima imbratisare, ii voi numi familie, acasă, tot, lumea întreagă,
liniștea mea.
Majoritatea dintre noi suntem abandonați
de propria noastră familie si apoi ne salvează nistre straini care ne devin
mama-om si tata-om. Familiile de oameni, ei intre ei, se abandonează, copii in
maternități, bunici in azile. Străinii, strainii devin o binecuvântare peste
tot: in alte tari si-n alte case, alte brațe, alte inimi.
Azi încărcam, in sudul Franței, fix la
granita cu Spania. Tot azi am vrea si sa pornim inapoi. Si-o sa fiu cu o
poveste mai aproape de casă.
Plouă si nu mi-e frică. La miezul nopții
când a suflat vântul, mi-am pus capul pe Maia si n-am mai tremurat niciun pic.
Dimineața ne-am jucat mult si am alergat in tot patul, am rupt două șervețele
si m-am jucat cu apa. Nu mă cearta nimeni, nu mă bate nimeni. Nu-s pedepsit si
nici închis.
Si poate, că devin, încet încet, câine
cu familie. Știi, viață, știi tu ceva? Sunt aici ca să aștept, astept cum nu
știu alții aștepta. Niște straini care sa-mi fie totul: totul unui câine care
n-a cerut nimic.
Alexandra Pașca
Jurnalul lui Patrocle
- Călătoria mea spre Acasă
Ziua
1
Am mai fost cu mașina, de unde am fost
salvat și până la cabinet. De la cabinet acasă. De acasă iar la cabinet. N-am
dormit niciodată așa în mașină și, cel mai probabil, n-am mai dormit niciodată
așa. M-au învelit toată noaptea si înainte să adormim și-au spus lor noapte
bună și apoi nouă.
M-a speriat vântul de câteva ori și-am
tresărit dar când am văzut că numai eu eram neliniștit iar restul dormeau ca și
cum acela era sunetul pe care-l așteptau ca să adoarmă mai bine, m-am liniștit
si eu. Dimineața s-a confirmat, acela era sunetul lor preferat: “ai auzit ce
fain a suflat vântul, toată noaptea?" L-am mai auzit și eu în viața asta
dar era mai urât, mai amenințător si când aveai răni pe piele, te mai și
ustura. Acum am înțeles, nu vântul făcea ca să mă doară, ci oamenii, oamenii pe
care i-am cunoscut înaintea lui. Tot oamenii m-au ajutat și să nu-mi mai fie
frică, oamenii pe care i-am cunoscut după.
E ciudat și mă gândesc mult la asta, cum
peste tot e aceeași toamnă dar se simte diferit. leri a plouat toată ziua, erau
geamurile aburite și se vedea că-i greu tare și urât afară. Mami-om a luat
telefonul și a făcut poze menționand ce fain se văd picurii pe geam, ce
liniștiți dorm Maia cu Titirez și că galbenul toamnei e cel mai minunat galben
din lume.
Am mers în față lângă ei, că poate se
vede altfel de acolo. M-au lăsat un pic, apoi m-au trimis la locul meu unde
stăteau și ceilalți. Era frumos afară, era bine și cald înăuntru. Am înțeles.
Am înțeles totul. Împreună, tot urâtul devine frumos și frica devine liniște.
Nu mai trebuie să-mi fie frică cu ei, că au avut grijă să pună de acasă tot:
pături, perne și iubire. Atât îți trebuie ca să iubești toamna.
Ne-am trezit într- o parcare, unde am și
dormit de fapt. Am dormit în Austria ca să ieșim azi din ea, trecem tot azi
Germania și să ajungem în Elveția ca să dormim, ca s-o vedem mâine, că acolo au
zis că ne și plimbăm un pic.
Am ieșit la pișu toți, când a fost tati
am stat cu mami, când a mers mami, l-am încâlcit pe tati. Eu am dormit numai
lângă mami-om, că o cunosc mai bine un pic dar si tati-om se comportă frumos cu
mine. Am mâncat toți si am primit recompense de mai multe ori, de fiecare dată
când am cerut și încă o dată.
Azi e soare și parcă mi-e dor de toamna
aia rece de afară si caldă la noi în mașină. Că avem pături și perne și iubire.
Pot să iubesc, acum, toamna.
Sunt bine. Mi-e dor de Acasă pe care-l
știu si l-am lăsat în urmă, mi-e dor de acasă al meu de unde nu voi mai pleca
vreodată. Îmi place cum se simte împreună si vântul care nu mă mai sperie.
Ce pături, ce iubire, ce toamnă...
Alexandra Pașca
Bietele inimi, câte răni ascunse pot avea și
cât de demne bat și ne mulțumesc deși noi am tot pansat pe lângă rană…
Ai noștri dorm toți, liniștiți, știind
că mergem și ne întoarcem tot împreună. Patrocle stă și se uită afară, la
geamul aburit pe interior, la cum trec copacii în grabă, neștiind unde merge și
de ce. Unde îl lăsăm, unde ne despărțim, ce-o să facă noaptea, cine îi mai dă
de mâncare. Dacă greșește că se mișcă, dacă ne supără că latră și poate-l
abandonăm, probabil cum au făcut ceilalți oameni, că n-a căzut din cer direct
lângă pădure.
A început călătoria, Patrocle. Am
pornit, să fim noi, viață și noroc. Și poveștile noastre împreună.
Alexandra Pașca
“ - Și după ce mă speli,
plec acasă?
- Nu încă.
- După ce mă ștergi?
- Nu chiar atât de repede.
- După ce sunt uscat și nu mai miros a câine ud?
- Offf, Patrocle, ai răbdare. Vii cu noi în cursă și apoi
vedem.
- După cursă plec acasă?
- Depinde. Nu mă întreba de ce. De noi, de viață, de
noroc. De poveștile noastre pe care le adunăm împreună.
- Atunci spală-mă și sterge-mă mai repede și hai să
pornim, să fim noi, viață și noroc. Și poveștile noastre împreună.
Alexandra Pașca
Alexandra Pașca
Frica
din privire îți va dispărea și ție. De-o mângâiere n-o să-ți mai fie frică
niciodată. Și-o să râzi, Patrocle, o să râzi, o să te joci și-o să uiți frigul,
foamea și nesiguranța nopții ce a venit la pachet cu abandonul. O să te fac
câine cu om și casă, promit, dar până atunci o să te simti oricum ca și cum ai
fi unul caci nu mai ești al nimănui și nici al sortii.
O să râzi, o să te joci și-o să uiți frigul, foamea si
nesiguranța nopții și, din păcate, ne vei ierta și tu pentru frica ce-ți bătea
în suflet, rănile urechilor tale degerate și-o să ne ierți că ai fost părăsit.
Că așa faceți toți. Iertati si iubiti tot mai tare, prostuților. Că nu ne știți
abandona si voi la nevoie și veniți să ne salvați dintre dărâmături, ne
scoateți din ape înainte să ne îneacăm si urcați chiar și pe munți după noi, că
ne pierdem ca prostii, așa cum pierdem tot în viață, de la iubiri până la ani,
șosete și agrafele mici. Și iubirea unui câine, tot noi o pierdem. Că vă lăsăm
la margini de sate și mijloc de pădure și nu ne mai întoarcem niciodată dar voi
așteptați, să fiti acolo, acolo unde de cele mai multe ori și muriți, muriți
așteptând ce nu se mai întoarce niciodată. Dar voi așteptați, voi veniți, voi
va întoarceți, salvați, iertati, iubiti. Prostutilor. Iubirea e cel mai mare
defect al vostru.
Lăsați-ne pentru ceva mai bun, tradati-ne, promiteți si
mințiți, înlocuiti-ne. Doar așa ne veti arata ca noi, in toată viata asta de
om, n-am știut sa fim nici cât un câine.
Bine ai venit la casa noastră, Patrocle, aici unde nu se
plânge si nici nu se îngroapă inimi. Aici unde iertam si iubim pentru
totdeauna, in fiecare zi din totdeauna.
*
Alexandra Pașca
Atât e de fricos, Patrocle, tremură și
când afară suflă vântul…
În octombrie l-am dus cu noi în Elveția,
Franța, Italia, tocmai sa-l promovez intens pentru adopție, sa-l facem și pe el
câine cu om. Scriind zilnic despre el, si-a găsit om. Acum, om cu om îl caută
pe el, ca să-l găsim, sa fie din nou câine cu om.
Alexandra Pașca
Care-i prețul corect?
Care-i prețul corect
pentru iubire și cum îl definim, când, se eutanasiază un câine că a lătrat și
speriat pe cineva ( sau poate chiar mușcat ca să se apere ) iar în același
timp, un om își asumă mușcătura doar pentru a salva câinele?
Nu se întâmplă mai nimic
cu oamenii care îi chinuie și abandonează, conștienti fiind de răul provocat,
durerea lăsată în urmă și de traumele care rămân pe viață dar condamnăm
nevinovații la moarte prin abandon, foame, frig și teroare, pentru ce? Că-s
câini și n-au cuvinte cu care să ne înfrunte alegerile nedrepte? Că ne mai
iubesc după ce ii umilim, nenorocim și că încă ei mai speră să ne oprim din a
da cu pietre ( și ) în sufletele lor? Că-s tot ei vinovați de cât de inumani am
fost, suntem si o să mai fim?
Când vine vorba de câini,
de salvat si acționat pe moment, avem doi oameni în lista cu numere de telefon,
în viață și-n gând, pe care ne putem baza la orice oră și indiferent de caz.
Raul si Zoli. Atât. Dr.vet Raul Negritaș care ne salvează de atâția ani
salvându-i pe ei si Zoli, omul nostru si omul lor, al celor care îl au pe el când
nu suntem noi.
In poze e catelul pe care
l-am postat azi, pe care n-am reușit sa-l prind, pentru care n-am putut sa fac
nimic mai mult decât sa cer ajutor. I-am spus si lui Zoli de el si de ceilalți
doi, dacă vrea sa le duca mâncare, măcar azi sa nu mai adoarmă flamanzi. “Ma
crezi ca dacă merge Zoli nu se lasa pana nu-l prinde pe amărât?” zice Bogdan.
Știu. Știu cine-i Zoli. Si mai știu si câtă nevoie aveam atâția ani de-un om
cum e el, de omul care îți oferă fix când ai nevoie astea: “am pornit ”, “l-am
luat”, “sunt aici” .
“Sunt aici” uneori, de
cele mai multe ori, face diferența dintre viata si moartea unui suflet.
S-a dus Zoli. Si l-a luat
pe amărât deși acesta a ripostat, a mușcat, a vrut să scape. L-a salvat. Cum
noi n-am putut, cum alții ce au trecut înaintea noastră si restul ce au urmat
după noi nu au oprit măcar sa încerce. Era doar un câine ce astepta azi să
moară mâine, nimic important pentru o omenire in care bunatatea si iubirea mor
in fiecare zi.
Ce facem acum cu el?
Dacă-i bate pe aia mici dacă-l bagam in țarc cu ei? Dacă in celălalt țarc îl
bat aia mari? Dacă in curte il bat cei din curte si poate pe aia din casa ii
bate el când nu-i nimeni acolo? Dacă prinde pisicile? Dacă e bolnav si-l doare
ceva? Cati ani are? Nume, dacă are nume si apartine cuiva, unui om ce-l cauta
si-l plânge? Sau sa fie si asta tot o poveste despre ( încă ) un abandon?
Îl sunam pe Raul. Cum ii
Nera, ii bine Nera. Cum ii Foxi, ii bine Foxi. ”Cu ce va ajut?” Povestea pe
scurt, mergem spre Viena, am vazut un amarat, s-o dus Zoli după el, l-o luat,
îl poți consulta? POT. Poate sa-l duca acum la cabinet? POATE. Îl poți ține
internat pana vineri ce ne întoarcem în tara, ca nu știm inca unde sa-l punem?
POT.
Azi s-a salvat un câine cu
POT si cu SUNT AICI.
Raul si Zoli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)