Maria Magdalena - Mireasa si Apostol

Azi, 22 iulie, este sarbatorita Maria Magdalena.

In onoarea ei am ales sa public aici, intr-o pagina, toate poemele pe care le-am compus de-a lungul vremii, dedicate ei.

*

(1)Maria Magdalena, Flacără Aprinsă
Autor: Liliana Paşcanu

Au încercat să ne-o şteargă din minte
Şi dinadins au etichetat-o greşit.
Ne-au transmis c-a fost o păcătoasă,
Că Magdalena a fost doar un mit.
Au urmărit să-i uităm Adevărul,
Dar n-a fost niciodată pierdut.
Ea a mers doar alături de Fiul
Dumnezeului, recunoscut.

Magdalena a fost mereu Păstrătoarea
Descendenţei în Sfântul Pocal,
Pergamentul divin şi perfecta Egală
În trup feminin, Sfântul Graal.
Ea pe El l-a-nţeles ca Pereche, deplin,
Nu i-a fost un adept, ca ceilalţi,
O oglindă preacurată şi vie i-a fost,
Protejată de Arhangheli înalţi.

Blândă Lumină i-a fost în răstignire,
Ungere cu ierburi de leac,
Gardianul tăcut pentru-a Lui Înviere,
Coridorul de vis peste veac.
Acum se ridică din nou. Din Prezenţă,
Nu din biserici reînvie,
Ea îşi revendică Vocea ascunsă
Şi zboară din colivie.

Flacăra ei nu s-a stins niciodată,
A fost protejată de Timp,
A fost îngropată în temple secrete
Pentru acest anotimp.
Ancorează acum Adevărul Luminii
Nu prin predici goale şi reci,
Ci doar prin aduceri aminte eterne,
Prin ungere sacră, în veci.

În linii de sânge îşi poartă pecetea,
Misiunea ei e în noi.
Magdalena trăieşte prin spirite-aprinse,
E aici ca să spargă-un buboi.
Aripi roşii, de foc, se întind în văzduh
Din esenţa-i descătuşată,
Răscoleşte în jar şi aruncă scântei
Spre minciuna-n adevăr camuflată.

Ea nu iartă nimic, ci transformă în scrum
Tot ce-i fals şi tot ce-i murdar,
Tot ce doare din pricina celor turbaţi
Şi tot ce-i în cupă amar.
S-a întors din trecut să-şi ofere puterea
Femininelor care n-o au.
Să le dea alinare, din genunchi să le scoale
Pe acelea ce-o aşteptau.

Ea-i Femeia proscrisă şi interzisă
Care ACUM îţi vorbeşte,
Care dezgroapă durerile toate
Şi încet ţi le aminteşte,
Ca să poţi să le-arunci din bagaje-ncuiate
Şi apoi să îi ierţi pe acei
Ce ţi-au fost, în trecut, agresori fără milă
Mincinoşi ordinari şi mişei.

Magdalena-i şi Sfânta, dar şi Vrăjitoarea,
Căci ea face şi ce nu-i permis.
Ea gândeşte şi spune şi ce nu vor alţii,
Făr-a face vreun compromis.
E şi Floare de Crin, inocentă şi pură,
Dar şi roşu, cu spini, Trandafir.
Ea se-mbracă şi în purpurie mătase,
Dar şi în alb patrafir.

Cu forţa divină ce Ei i-a fost dată
Alături de-al Lui foc, Hristosul,
Ea face dreptate prin simpla-i Prezenţă
Şi arde-n rărunchi viciosul.
Ea ştie şi vede. Ea e Magdalena
Pe care au şters-o în grabă
Din sfinte papirusuri şi din amintire,
Dar care apare degrabă

Când e invocată s-ajute cum poate,
Când strigătul doare şi-i mut,
Potir-Trandafir se oferă mulţimii,
Iar spinii tulpinii-i sunt scut.
E-aici ca să taie răul din rădăcină
Şi să vindece toată cangrena.
Ea este asemenea Lui, în Lumină,
Ea este acea Magdalena.

(2)Maria Magdalena vorbește...
Autor: Liliana Pașcanu

Desigur, știu că asta vă învață:

să fiți umile, cu capu-n jos mereu.
Și-ascunsă bine sub o poleială,

îi spun "smerenie", dar este un clișeu!
Așa vor să vă țină - în cătușe -

pe care voi să vi le acceptați.
Să nu vă revoltați - că nu se cade,

să nu-nțelegeți, să nu întrebați.

Eu sunt Femeia care, iată, astăzi

nu mă mai tem de ce am devenit.
O versiune nouă. Sunt eu însămi.

Nu sunt ecoul lor, reoglindit.
Nu sunt reflexia acelora pe care

îi întâlnesc și-n care pot citi
Absența adevărului, vechi umbre,

pahare goale, camere pustii.

Eu am ales să-mi fiu prioritatea.

E o mărturisire vie, un contract,
E-o asumare scrisă în scenariul

destinului trăit. Pentru impact.
Căci nu-i nimic, aici, la întâmplare

și nu negociez nici un cuvânt.
Cu sufletul cinstit merg înainte,

doar el mi-e-n lumea asta legământ.

Ei mă privesc și-ncearcă să condamne

ce nu-nțeleg, căci nu mă pot cuprinde.
Tiparul lor nu este pentru mine.

Eu nu mă micșorez - și îi surprinde.
În cameră, când intru, schimb lumina,

schimb aerul, se schimbă energia.
Șterg praful și mizeriile lor,

dispare mucegaiul, alergia.

Sunt, totuși, personajul negativ

în scriptul lor, dar ăsta mi-este costul
de-a sta departe de-a lor colivie

și de-a-mi vedea, neabătută, rostul.
Nu-mi trebuie aplauzele lor,

iar vocea, pentru ei, nu mi-o prefac.
Eu sunt furtună, dacă e nevoie,

cu fulgere și tunete atac.

Eu sunt aici doar cu sinceritate

și am curaj să nu mă editez.
Dacă lumina mi-este în pericol,

cu întunericul vasal mă protejez.
Acum tăcerea mi-este aliatul.

A nu se confunda cu aprobarea.
Pot să fiu blândă, caldă, generoasă,

dar pot să fiu la ușă-ncuietoarea.

Pot să iubesc și totuși să refuz

să car bagajele ce nu sunt ale mele.
Nu voi permite haosului lumii

să-mi cucerească albele castele.
Am standarde înalte la hotare,

ce pot orice minciună să respingă.
Cu nici o răutate gratuită,

oricât ar vrea, nu pot să mă atingă.

Nu-s digerabilă ușor de toată lumea. 

Nu pentru asta sunt aici, acum.
Eu fac o hartă nouă, cu o torță 

aprinsă-n mână, pentru un alt drum.
Cei care înțeleg, vor citi pașii - 

pe care astăzi încă îi măsor.
Cei care nu – să-și scrie eticheta

cu numele direct pe fruntea lor.

Onestitatea e arta performanței.

Nu-i trebuie-n tribune spectatori.
Iar eu nu-mi coregrafiez lumina

și nu dansez ca toți ceilalți actori.
Și, nu, nu-s arogantă - cum vor zice

unii și alții. Sunt promisiune:
Că, pentru zgomotul de fond al celorlalți,

n-am să acord nici o permisiune.

Am mers și eu prin umbre și prin teatru,

nu mi-e străină scena din prim-plan.
Știu că refuzul meu de-a mă preface

e ca un elefant prin porțelan.
El sparge-n jur tot ce-i menit să piară,

căci porțelanurile nu-s întotdeauna
doar frumusețe. Ele-ascund și taine

ce sunt adesea înrudite cu minciuna.

Cu fruntea sus stau. Și cu îndrăzneală.

Căci energia mea e-un sanctuar.
Nu-mi donez viața pentru explicații.

Îmi fac din ea doar pentru mine-altar.
Eu sunt Femeia care nu plătește

pentru confortul ei cu demnitatea.
Eu nu mai cânt în cor o rugăciune,

ci fac din ea Atemporalitatea.

Hotarul meu îmi este liturghia

în care am un singur legământ:
Cu mine însămi – și doar Adevărul

să-mi fie scut în lume și veșmânt.
Nu sunt pedeapsa nimănui și nici

nu îmi voi cere scuze de prezență!
Mi-am supraviețuit propriei creșteri

și nu mai lupt cu nici o aparență.

De fiecare prag ce-mi iese-n cale,

aleg să trec. Da, accept provocarea!
Dacă-n Evanghelia lor nu sunt dorită,

eu nu le voi deschide închisoarea
în care stau închiși fără să știe.

Lumina mea-mi va fi mie cetate.
În Plenitudine mă voi centra total,

căci ea îmi e mereu realitate.

(3)Chiar și când ei nu Te mai vor…
Autor: Liliana Pașcanu

Da, eu Te-am vrut și te-am chemat

și-atunci când nimeni nu Te-a vrut,
Când spatele Ți l-au întors,

când trist și singur ai rămas.
Eu Te-am urmat când, rând pe rând,

de Tine toți s-au lepădat.
Căci Te-am dorit Voce să-mi fii

în lumânarea fără glas.

Te-am căutat când toți dormeau.

Și nu știau că am plecat
Să Te întâmpin pe la porți

de viață și de anotimp,
Să-mi plec genunchii zgâriați

de spinii drumului, știind
Că Adevărul Tău Divin

e Calea dincolo de Timp.

Te-am vrut și Te-am aflat târziu,

când nimeni nu Te aștepta,
Când pe cărările pustii

doar pașii Tăi mi-erau lumini,
Duceai spre nemurire-un vis

și nimeni n-a-nțeles. Doar eu
Te-am acceptat și Te-am cerut

parfum în florile-mi de crini.

Azi toți se-nghesuie, pe rând,

să Te slăvească-n calea lor,
Azi toți Te strigă să le dai

ce altădată-au refuzat.
Azi vor din nou să le vorbești,

vor semne-n frunte să le faci,
Și vor să stea în dreapta Ta.

Dar Tu-i citești și n-ai uitat...

Când rănile îți sângerau,

când inima-Ți ardea în piept,
Când mir de nard, din partea lor,

aveai nevoie să primești....

Dar n-ai primit. Și-acum îi ierți.

Și-i lași să stea la masa Ta.
Din Harul Tău neprețuit

azi tuturor le dăruiești.

Îi vezi cum se smeresc târziu

c-au alergat după arginți,
Așa cum Iuda s-a smerit

după trădare, în trecut.
Ei sar cu flori și cu finic

să Te primească-n casa lor,
Dar, dincolo de-aceste măști,

e-același trădător sărut.

Eu Ți-am rămas și îți rămân

ce nimeni nu a mai putut:
Firidă-n gând, etern popas,

Cuvânt șoptit, mângâietor,
O Floare-Magdalenă și

Sigiliu peste-al Tău destin.
Deci, orice-ar fi, eu tot Te vreau.

Chiar și când ei nu Te mai vor.

(4)Maria Magdalena - în ziua de Florii
Autor: Liliana Pașcanu

La porţile cetăţii mulţimea se adună.
Sosirea Lui în templu e, parcă, sărbătoare.
Covor îi fac din lauri, din flori îi fac cunună
Şi îl petrec în strigăt ca la însurătoare.
El însă ştie. Crucea-L aşteaptă pe cărare.
Şi-n fiecare zâmbet e-o piatră ce-L loveşte,
În fiecare floare El vede-a lor uitare
Şi simte mâna care deja îl biciuieşte.

Din fiecare vorbă ce-acum e bucurie
El gustă picătura pelinului, amară.
Uralele mulţimii se vor sfârşi. El ştie.
S-or transforma în fiere şi-n vorbe de ocară.
El vede înainte. A lor îmbrăţişare
E drumul spre Golgota în chin şi umilinţă.
Norodul îl îmbie spre-a Sa crucificare.
Şi, totuşi, El îl iartă - e numai neştiinţă.

Din toată adunarea ce astăzi îl aclamă
O singură făptură îi va purta solia.
Mariei Magdalena, ascunsă sub maramă,
Îi simte neclintită iubirea, bucuria.
Doar ea îi este-alături mereu pe-această cale,
Ea-l crede, îl urmează, sub Cruce îl jeleşte,
Şi, după ce învinge a Morţii cruntă Vale,
Ea, fără îndoială, e prima ce-L primeşte.

Ea răspândeşte vestea minunii Învierii,
Ea îi aşteaptă-n suflet Cuvântul şi Chemarea,
Ea rupe, prin credinţă, destinul Decăderii,
Ea e dovadă vie - Iubirea e salvarea.
Ea este ucenicul care nu se dezminte.
Ea ştie Adevărul. Ea-L simte. Îl trăieşte.
Ea este cea prin care aducerea aminte
Se-aprinde, luminează şi se desăvârşeşte!

(5)Mireasa Cerului
Autor: Liliana Pașcanu

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care cântă
În zorii de ziuă, spre Soare dansând,
Să-mi fac din petale o rochie sfântă
De albă de mireasă, aievea visând.
Aş vrea să-I fiu albă, plăcută mireasmă,
Altarul să-mi plângă de dor răscolit,
Prin genele-albastre din catapeteasmă
Să-L văd cum m-aşteaptă Acela dorit.

Aş vrea să fiu Floarea de Crin care ştie
Că toată durerea în veci s-a sfârşit,
Că trupul Luminii de-acum o să-mi fie
Alături de sufletul meu înflorit.
Aş vrea să-I fiu pas peste albe covoare,
Gustând din corolă parfumul de mir,
Curată minune să-I fiu la picioare,
Boboci nesfârşiţi de Iubire pe-un fir.

Aş vrea să-I fiu Floare de Crin la icoana
La care mă-nchin dimineaţa, în zori.
Nectarul din mine să-I fie pomana
La nunta-I finală cu albele-mi flori.
Pe frunte aş vrea o cunună de stele,
Şi-n poală de rochie a Lunii sclipiri
În piept numai raze de Soare, fidele,
Să-mi fie eternele mele zidiri.

Aş vrea să fiu Floarea de Crin adorată
De Cel către care, smerită, păşesc,
Să-mi ierte polenul acela de fată
Pierdut printre genele care-L privesc.
Să-mi şteargă trecutul ce încă mă doare,
Nuntirea să-mi fie curatul Hotar,
Senină, deplină şi caldă uitare
Să-mi fie, prin voal de mireasă, un Dar.

2.09.2025 - Maria Magdalena vorbeste...

22.07.2025 - Maria Magdalena, Flacără Aprinsă

22.04.2025 - Maria Magdalena - doar Ea si-a meritat Invierea

13.04.2025 - Chiar si cand ei nu Te mai vor...

22.07.2024 - Maria Magdalena, Ea stie Adevarul.

22.07.2023 - Maria Magdalena - Mireasa Cerului

22.07.2022 - Maria Magdalena, intocmai cu Apostolii

04.08.2012 - Maria Magdalena (în ziua de Florii)

”De ce Biblia consideră căsătoria un legământ sacru în fața lui Dumnezeu?

Scriptura învață că căsătoria a fost stabilită de Dumnezeu de la începutul creației. Nu este prezentata pur si simplu ca un acord intre doi oameni, ci ca o uniune conceputa de Creator, in care barbatul si femeia sunt chemati sa formeze un singur trup si sa umble impreuna dupa voia lui.

Biblia arată că căsătoria este un legământ, nu doar un contract. Asta înseamnă că angajamentul depășește circumstanțele sau sentimentele momentului. Este o alianță făcută în fața lui Dumnezeu, care este martor la promisiunile de dragoste, credincioșie și angajament pe care soții și le fac unii față de alții. Din acest motiv, loialitatea, respectul și perseverența ocupă un loc central în viața căsniciei.

Mai mult, căsătoria reflectă dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său. Noul Testament compară relația dintre Hristos și Biserică cu cea a unui soț și soție, evidențiind o iubire caracterizată prin sacrificiu, credincioșie și har. Acest model învață că dragostea adevărată se demonstrează prin serviciu, iertare și angajament constant.

Căsătoria are și un scop spiritual. Este o cale în care ambii soți pot crește în credință, pot învăța să trăiască în unitate și pot dezvolta virtuți precum răbdarea, smerenia, compasiunea și dragostea sinceră. Prin această conviețuire, casa devine un loc în care prezența lui Dumnezeu se poate reflecta în felul în care cuplul se îngrijește și se sprijină reciproc.

Prin urmare, Biblia prezintă căsătoria ca pe o uniune sacră care depășește simplul om. Este un legământ stabilit de Dumnezeu pentru a reflecta dragostea Lui, pentru a întări familia și pentru a arăta lumii valorile Regatului printr-o relație bazată pe credință, credință și angajament.” (Datosbiblicosai)

22.07.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.