Cand vulpea nu ajunge la struguri spune ca sunt acri

Toata lumea astrologica vuieste zilele acestea despre marea aliniere planetara din perioada 19-22 iulie. Cica vor fi sase planete aliniate: Neptun, Uranus, Saturn, Venus, Jupiter si Mercur. 

Ma rog, e treaba lor, sa se alinieze daca asta vor, daca trebuie, daca asa e scris in stele. :)))

Totusi, unii ”specialisti” prea propaga tot felul de scenarii apocaliptice in legatura cu aceasta aliniere. :)))

Ba ca unora li se va intampla asta, ba ca altora nu li se va intampla asta. Ba ca unii vor pati ceva, ba ca altii nu vor pati ceva, desi ar merita. :))) 

Ba ca unii vor iesi de undeva, ba ca altii nici macar nu vor intra undeva. :)))

Comic, nu-i asa? In aceasta ambiguitate, oricum ar da-o, ei isi lasa loc de intors, ca sa aiba pe unde iesi in caz ca nu se implineste prognoza asa cum o anunta. Sau, indiferent ce s-o intampla, ei sa poata spune: ”Ahaaaa.... v-am spus eu! Vedeti? S-a intamplat fix cum v-am spus!” :)))

Totusi, ceea ce se citeste dincolo de cuvinte este o mare-mare frustare, fix ca aceea a vulpii care, pentru ca nu ajunge la struguri,  spune despre ei ca sunt acri. :)))

Se simte frustarea lor ca nu au si ei ce au altii. Isi doresc, dar nu pot. 

Asa ca nu le ramane decat atitudinea vulpii, macar sa para ”specialisti in viticultura”: ”Fir-ar ei sa fie de struguri acri, o sa vedeti, se vor scutura, se vor acri si mai mult, boabele nu vor mai fi mari si frumoase cum poate par acum, ci stafidite si acre!” :)))

Cum viticultorii adevarati au meseria in sange si o experienta bogata in urma, ei stiu ce au de facut in caz ca strugurii ar parea ca nu se ridica la standardul de calitate dorit. Isi iau din timp masurile potrivite si merg inainte. Nu striga la luna si la stele verzi si uscate si nu se victimizeaza.

Fac asta doar ”viticultorii” impostori care nu au nici cea mai mica idee despre ”viticultura”. Ei nu stiu cum se planteaza, cum se ingrijeste, cum se protejeaza, cum se culege, cum se proceseaza si cum se consuma ”strugurii”, in functie de soiul fiecaruia. Dar ce spun eu aici? Ei nici nu stiu ca sunt diverse soiuri! La ei toate sunt la gramada, sub denumirea generica de ”struguri acri”. :)))

Mai mult decat atat, acesti impostori, desi nu au gustat in viata lor nici macar o boaba de strugure (caci nu au ajuns la ciorchine, desigur, ati retinut, da?), tocmai ei vin cu critici vehemente chiar fata de viticultorii profesionisti, cei care au muncit via si culeg roadele. Daaaa, tocmai invers de cum ar fi normal! :))))

Vi se pare ca vorbesc prea criptic? Mda, nu vi se pare, chiar asa e. :)))

Aplicati codul de mai sus in toate domeniile si veti recunoaste imediat viticultorii impostori care striga cat ii tine gura si acuza cu maxim ”profesionalism” cat de acri sunt strugurii aia la care ei nici n-au ajuns si nici nu i-au gustat vreodata. Dar striga cat de stricata e toata recolta sau cat de rau se va strica ea in imediata perioada astrologica, din cauza alinierii planetelor, desigur.  :)))

Si ma refer aici, in mod evident, la cei care se dau ”experti” fix ca vulpea, care habar nu are despre ce inseamna strugurele pe care si-l doreste. 

Ma refer aici, de exemplu, la ”expertii” in diete pentru slabit, desi ei sunt obezi. Adica, dau sfaturi ”competente” numai ca teorie din carti, fara practica, fara exemplu personal, fara experimentare directa. Apoi, cand toti isi dau seama cu cine au de-a face si nimeni nu-i mai baga in seama, dau vina pe ceilalti, ca nu sunt dedicati, ca n-au vointa, ca una, ca alta. Tot ”strugurele” este de vina, desigur. Si alinierea planetelor. :)))

Ma refer si la cei care se dau ”experti” in relatii de cuplu si dau sfaturi ”profesioniste” despre viata in cuplu, desi ei n-au avut niciodata o relatie de cuplu sau, daca au avut-o, a fost una jalnica, dupa ea nemaifiind capabili de nimic altceva decat de a da sfaturi ca ”experti” in singuratate si in frustrare. :)))

Ma refer apoi si la cei care dau lectii de ”parenting”, desi nu au copii si, deci, habar n-au ce inseamna si cum se simte responsabilitatea de a creste si educa un copil (de a lua decizii care determina viitorul copilului, formarea caracterului, psihicului, intelectului, emotionalului si comportamentului copilului, astfel incat sa ajunga un adult capabil sa-si ia in propriile maini fraiele propriei vieti, fara dependente si vicii distructive).

Ma refer aici si la acei barbati care se simt ”experti”  in feminitate si in dat sfaturi femeilor despre cum sa fie ele cu adevarat femei, ei neavand absolut deloc habar despre ce inseamna sa traiesti in trup de femeie, cu vulnerabilitatea unui fizic, unui mental si al unui emotional influentate direct de limitele si de procesele hormonale si metabolice ale unui trup feminin, dar care incearca sa le manipuleze pe femei, prin minimizare, desconsiderare si subestimare, pentru a obtine de la ele maxim de beneficii pentru ei. Iar atunci cand nu reusesc, ce credeti? - tot femeia e de vina! Strugurii sunt acri intotdeauna cand sunt prea sus pentru vulpi. :)))

Ma mai refer si la ”expertii” in spiritualitate, care ii ataca agresiv pe altii pe diverse motive, desi ei insisi au fix aceleasi probleme pe care le pun pe seama altora.

Ma refer si la acei ”specialisti” care aduc tot felul de critici altora pentru aspecte de comportament, vocabular, atitudine sau convingeri pe care ei insisi le practica! Nu-i hilar? Dar ei nu se vad in oglinda. Ei critica la altii ceea ce ei insisi fac. Se simte energia aceea a frustrarii vulpii care nu ajunge la struguri. :)))

Deci, ce sa mai si faca vulpea in cazul asta? Da vina pe struguri, pentru ca sunt acri. :)))

Caci - nu-i asa? - strugurii astia sigur au ei o vina, ceva, si, in mod sigur, trebuie sa traga toate ponoasele pentru inaltimea la care au crescut si la care vulpea, iata, nu ajunge, da!? De-aia au ramas acri, daaaa?  Sa fie clar! :)))

Ia, sa-si efectueze ei toate platile karmice dupa ce li s-a lipit eticheta de ”acri” in prezent sau in viitor, caci, in mod sigur, chiar daca nu sunt acum, sigur se vor acri ei, imediat dupa momentul alinierii planetare! :))))

Dar, sa stiti, vulpea nu se va opri numai la struguri, ea va da vina si pe viticultorii adevarati. De ce? Pentru ca habar n-au avut nimic despre viticultura si au pus strugurii prea sus, ce atata discutie?! :))

Vulpea va spune ca acei viticultori profesionisti adevarati chiar au incalcat Liberul arbitru al strugurilor, caci - ce credeti? - strugurii ar fi vrut sa creasca mai jos, ca vulpea sa ajunga la ei, dar nu li s-a permis!!  :)))

Pastrand aceeasi nota umoristica de mai sus, sa va aratam care sunt ”strugurii” la care noi n-am ajuns pana acum sa culegem in cei cinci ani de cand locuim la munte: florile de tei. :)))

Pentru ca nu exista nici un tei care sa fie accesibil culegatorilor ocazionali ca noi, n-am cules. Toti sunt fie prin curtile altora, fie prea inalti si nu am ajuns la flori. :))

Insa noi n-am facut ca vulpea aceea din poveste si nu ne-am plans. Nici n-am aruncat cu acuze in dreapta si in stanga. Pur si simplu am acceptat faptul ca nu avem ”struguri” de acest soi si cu asta basta. :))

Poate tocmai de aceea, ca o rasplata pentru atitudinea noastra, una potrivita, corecta, nekarmica si neagresiva, rotitele Universului s-au potrivit in asa fel incat, chiar in prag de marea aliniere planetara, am fost recompensati cu un brat de crengi rupte dintr-un tei batran, pline cu flori parfumate. 

Le-am primit de la un vecin, care le primise si el de la un alt vecin. Un fel de ”dar din dar se face Rai”. 

Vecinul nostru statea aseara afara, in racoarea inserarii, pe o banca din fata blocului, cand a iesit Adrian cu Bubulina la inspectia de seara. Stiindu-ne mari amatori de plante medicinale sau aromatice puse la uscat pentru ceaiuri, vecinul i-a pus lui Adrian in brate o gramajoara consistenta de crengi inflorite.

Le-am fotografiat ca pe o comoara, ca pe niste ”struguri” neasteptati, dar doriti, ”struguri” din aceia foarte dulci si parfumati, la care tanjisem de multi ani, caci nici in Gradina din Ardeal n-am avut tei.

Apoi am cules toate florile de tei de pe crengi si le-am pus la uscat in balcon.

Azi dimineata, in lumina vie si stralucitoare a soarelui, am mai facut alte cateva poze, caci la asa ”struguri” rari si deliciosi nu stim cand vom mai avea ocazia sa mai ajungem. :)))

PS. Pun la sfarsitul pozelor un text despre alinierea asta planetara. :)))

CONTROL SAU INCREDERE ? 

Coșul de pe cer — ce se întâmplă de fapt între 19 și 22 iulie

Probabil ai văzut deja postări despre zilele acestea. Unele vorbesc despre portaluri, altele despre trei zile de întuneric, altele promit că pe 19 iulie se schimbă tot. Unele sperie, altele vând. Hai să-ți povestesc simplu ce se întâmplă — pentru că fenomenul e real, dar merită spus fără panică și fără promisiuni pe care nu le poate ține nimeni.

Ce se întâmplă pe cer

În zilele acestea, patru planete mari și lente ajung să formeze între ele un desen foarte rar și foarte armonios. Dacă le-ai uni cu linii pe harta cerului, imaginea seamănă cu un coș — cu bază, pereți și mâner. De aici și numele: Coșul lui Barbault, după astrologul francez care a scris despre acest moment cu zeci de ani înainte.

Pentru că vorbim despre planete care se mișcă foarte încet — unele stau câte douăzeci de ani într-un singur semn — o asemenea potrivire e într-adevăr rară. Nu e nevoie de exagerări cu „o dată la mii de ani" ca să fie specială. Adevărul e suficient: nimeni dintre noi n-a mai văzut desenul ăsta pe cer și nimeni dintre noi nu-l va mai vedea.

Cine a fost Barbault

Un om care și-a petrecut viața studiind cum se leagă mișcările lente ale planetelor de marile perioade din istoria omenirii. A scris, cu ani înainte, despre o criză globală în jurul anului 2020 — și criza a venit. Iar despre iulie 2026 a scris că este cea mai frumoasă configurație a secolului: un moment de relansare pentru civilizație, după ani grei.

Ca să fiu dreaptă cu voi: nu a fost infailibil. A avut și predicții care nu s-au împlinit, ca orice om. Dar tocmai asta îl face credibil în ochii mei — a fost un cercetător serios, nu un vânzător de senzațional. Iar despre perioada asta a scris cu speranță.

Ce înseamnă, pe limba noastră

Toată geometria asta complicată pune, de fapt, o singură întrebare mare — și nu e doar pe cer, e în viețile noastre:

Control sau încredere?

Unde ții cu dinții de frâie — oameni, situații, viitor — și cât te costă asta, în energie și în liniște? Și invers: unde ai dat frâiele vieții tale altcuiva — unei relații, unei frici, unei păreri despre tine primite demult, pe care n-ai mai verificat-o niciodată dacă e a ta?

Astrologii care citesc marile cicluri văd în zilele astea începutul unei perioade în care lumea se reorganizează — încet, pe ani de zile, nu peste noapte. Se va împlini sau nu, vom vedea trăind. Ce știu sigur e că întrebarea de mai sus e bună în orice zi din viață. Iar acum o pune cerul pentru toți deodată.

Ce NU se întâmplă în zilele astea

Vreau să spun limpede și partea asta, pentru că am văzut destule texte care seamănă frică.

Nu vin trei zile de întuneric. Nu se deschide niciun portal care să te dizolve pe dinăuntru. Nu trebuie să simți nimic anume — nici oboseală, nici confuzie, nici „moarte interioară". Dacă cineva îți spune dinainte ce simptome vei avea, nu-ți citește cerul — îți scrie scenariul. Iar corpul nostru e ascultător: dacă i se spune insistent că va fi rău, de multe ori se conformează. Nu din cauza planetelor. Din cauza sugestiei.

Desenul de pe cer e unul armonios. Dacă e să-l luăm în serios, să-l luăm în serios cu totul — inclusiv cu faptul că mesajul lui e de deschidere, nu de amenințare.

Ce facem cu el

Aici e partea care îmi place cel mai mult la imaginea coșului: un coș nu îți impune nimic. Un coș primește ce pui în el.

Așa că zilele astea pot fi un prilej — nu o obligație, un prilej — să te oprești și să te întrebi:

Ce adevăr știi deja, de ceva vreme, dar încă îl negociezi?

Ce nu mai vrei să duci în anul care vine?

Și ce alegi să pui în coș — ce vrei să hrănești de-acum? Pentru că ce hrănești, aia crește. Frica se hrănește la fel de bine ca încrederea. Amânarea la fel de bine ca pasul înainte.

Nu ai nevoie de cer ca să-ți pui întrebările astea. Dar dacă cerul îți dă un moment în care mii de oameni se opresc și se întreabă același lucru — e un moment bun de folosit.

În loc de încheiere

Nu știu dacă lumea se schimbă începând cu 19 iulie. Nimeni nu știe, oricât de convingător ar suna. Ce știu, din anii mei de lucru cu oamenii, e că schimbările mari nu vin niciodată din cer direct în viața cuiva. Vin din clipa în care un om se oprește din fugă, se uită la viața lui fără să se mai mintă — și alege altceva.

Dacă zilele astea te ajută să te oprești, configurația și-a făcut treaba.

Coșul e pe cer. Ce pui în el e pe pământ, la tine.

(Nicoleta Neagoe)

 

18.07.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu ma intereseaza aceste facilitati, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.