Afara e ceata, e vreme de... covrigi?

 

Afara - vreme intunecata, frig si ceata, frig si umezeala. Brrrr...

Totusi, pentru noi, vremea nu a fost niciodata un impediment in calea plimbarilor noastre zilnice. Mai ales dupa ce ne-am intors din Gradina in Bucuresti, plimbarile noastre au devenit o rutina foarte placuta si, de asemenea, foarte benefica. Ne-am plimbat si pe ploaie, si pe furtuna, si pe ger, si pe canicula, si pe soare, si pe ninsoare, si pe.... in fine, ati inteles.

Asadar, tinand cont de cele de mai sus, ma intreaba Adrian pe la ora 11, dupa ce imi bausem cafeaua de dimineata:

- Ce facem, puiut, vrei sa iesim afara?

Cu un ochi afara si cu unul la esarfa din mana mea, la care crosetam de ieri si pe care speram s-o termin azi:

- Pai.... daca ma intrebi daca vreau.... n-as prea vrea.

- Hai, ca luam si covrigi...

Va dati seama? Ma ispitea cu covrigi!! Irezistibil!

Daca ar fi spus "Hai, ca luam un tort Pavlova, vreo douazeci de amandine si ceva icre negre de Manciuria" va jur ca as fi ramas neclintita, impasibila. Dar, asa, la covrigi, am tresarit. Aveam de ales intre doua pasiuni: crosetatul si covrigii (caci, intre timp, am renuntat la amandine, da).

- Vrei sa iesim sa ne plimbam si sa mergem sa luam si covrigi?

- N-as prea vrea sa ies sa ne plimbam, dar as prea vrea covrigi!

Ma si vedeam stand confortabil in fotoliu, crosetand, in caldura si in atmosfera placuta a camerei, cu Ema alaturi, muscand cu pofta dintr-un covrig cu seminte, proaspat facut, savurand inca o cafea si ascultand in surdina ceva acorduri muzicale si tacanitul tastelor laptopului lui Adrian, in timp ce el isi scria noul articol. Mirific. Ideal.

- Dom'ne, dom'ne, cum le vor "unii" de-a gata pe toate! il aud spunand, ghicindu-mi gandul.

Pai, spuneti si voi, pe o vreme ca asta, cum sa-ti doresti altceva decat "totul sau nimic"? Stiti cum miroase acum in camera? A covrigi cu seminte si cafea fierbinte. Poze la covrigi n-am mai apucat sa fac, dar am zis ca macar ceata de afara sa v-o arat.

22.02.2021