Vroiam sa scriu ceva despre englezismele folosite ostentativ (sau nu) in
fata unei audiente care vorbeste romaneste. Pe mine ma enerveaza la culme!
Stiu ca exista si defectele profesionale, adica automatismele lingvistice
date de folosirea rutiniera a unor cuvinte, intr-un anumit mediu, dar nu ma
refer la acestea, desi si acestea ma enerveaza la culme!
Ma refer la englezismele acelea care, folosite din doi in doi, la fiecare
zece cuvinte romanesti, doar din dorinta de a epata, de a parea mai trendy, mai
special, mai inteligent, mai superior.
Astea ma enerveaza la culme, intelegeti? Sunt snobisme cosmetizate cu un
soi de intelectualism ieftin. Nu le suport!
Nu e vorba ca nu stiu eu limba engleza si ca nu le-as intelege. Este
adevarat, n-am studiat engleza in scoala, altele erau limbile straine studiate
pe atunci, insa, intre timp, am invatat engleza dupa ureche si am ajuns sa o
inteleg in proportie de 70-90%. Insa englezismele astea care pe mine ma enerveaza
la culme, asa cum ati retinut deja, sunt cele pe care, oricum, toata lumea le
intelege, stie ce inseamna, dar care, rostite intr-un context obisnuit,
cotidian, amical sau domestic, par sa aduca un soi de aura de superioritate, de
elitism, de statut superior social/intelectual/profesional celui care le
rosteste. Adica, ele sunt folosite fix cu aceasta intentie. Si nu suport deloc
asta!
Stiu ca mai sunt persoane care vorbesc engleza zi de zi la serviciu, ca asa
le este mediul de lucru (in general corporatistii, traducatorii si altii) si ca
uneori le vine mai usor, in mod automat si mai rapid, sa se exprime prin
anumite cuvinte in engleza decat in romaneste. Li se pare lor ca acelea ar fi
mai sugestive, mai cuprinzatoare in sens, mai concrete sau mai concise in
formularea unei idei care, in romaneste, ar presupune mai multe cuvinte.
Totusi, amestecul de englezisme cu romanisme mi se pare de neiertat! Unfriend
si Block, scurt, fara alte argumente!
Inteleg foarte bine ce inseamna automatismul profesional, am suferit si eu
de aceasta boala, abia-abia m-am vindecat. Am lucrat toata viata, mai direct
sau mai indirect, numai cu publicul si imi formasem, in timp, un comportament
al "servirii" celuilalt, o atitudine profesionala pusa mereu in
slujba celorlalti, a clientilor, a colegilor, a sefilor, un limbaj asertiv, dar
dedicat ajutarii celorlalti, menajarii lor, rezolvarii problemelor lor,
tratandu-le cu atentie si preocupare obiectiile lor si nemultumirile lor. Ale lor. Tocmai de
aceea, ajunsesem sa raspund la telefon pana si membrilor de familie (cand ma
sunau in timpul cat eram la serviciu) cu replica "de ce m-ai sunat? cu ce
te pot ajuta?" Deci, inteleg vicierea asta
profesionala, greu de evitat cand iti devine o a doua natura prin repetitie
indelungata. Totusi, odata constientizate, aceste limbaje, nefiresti in anumite
contexte, pot fi vindecate, corectate. Daca se doreste.
Asadar, mi-am exprimat aceasta nemultumire, o scriu aici si ii dau foc, ca
sa nu ma mai zgandare pe creieri si sa nu ma mai irite ori de cate ori mai dau
de cate vreun englezism din acesta snob si enervant! :))))) Nu bag mana in foc ca o
sa si reusesc doar dupa scrierea acestei postari, dar ma straduiesc, lucrez cu
mine insami, cu sinele meu inalt, cu constiinta mea, bla, bla, bla, ca stiti si
voi, teoria, ca teoria, doar practica are intentii necurate.
*
In continuare voi reda un articol umoristic de exceptie, care sustine cele de mai sus:
"Ne-am dat dracu’, suntem murdari de engleză până la urechi. Romgleza noastră cea de all days!
Mi-a zis azi o prietenă că e in a hurry, că se grăbește la job pentru un meeting office cu CEO. Practic, a chemat-o directorul să îi facă o cafea. Și am inteles-o, lucrează la multinațională, așa că jumătate din cuvinte îi vin in engleză. E assistant director, adică secretara directorului, dar, la așa denumire, când ajunge câte un meșter sau un instalator de AC prin companie crede că ea e numărul doi.
Alt amic, cu care m-am întâlnit la bus în stație, mergea la training. Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă training. Una e să zici: mă pregatesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training să fiu operațional chief of Milk & Cheese Departament.” Acum lucrează part-time ca promoter. Adica, pentru cei mai putini obișnuiți cu romgleza: împarte flyere (fostele pliante) pentru un Gym (fosta sală de sport) si este plătit pentru jumătate de normă.
Afara e un freezing rain de te omoară. Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni.
Intru la supermarket să grab a snack. Snack, pentru că „gustare” îmi pute. Apropo, stiu cam am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, asa ca am inventat hipermarket-ul.
Dacă exista cineva care să imi spună care e diferența dintre supermarket si hipermarket, îi dau 10 apple juice! Că sucuri de mere am vazut că nu mai au la raft. Optez între un snack cu steak și unul cu ham.
„Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi. În definiția românească, hypermarket-ul cuprinde 1,2…. supermarket-uri plus alte magazine. Atunci care mai este diferența între un hypermarket și un mall? Sau mall-ul e gigamarket?
Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre fashion și make-up. Moda nu mai este un cuvânt la modă, iar machiajul moare și el. Pentru că oricât de agramat ai fi, daca știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. E în trend, nu în tendințe, să arunci cuvinte în engleza.
O colegă account si-a făcut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Doamne ferește! For God’s sake!
În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci band-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” Care Costel Band nu mai cântă trei manele și doua melodii furate, ci efectuează un performance fusion-evergreen și manele!
Cartelele sunt prepay, nu preplatite. Nu le mai cumpărăm, ci le shopping-uim (da, am auzit asta), după ce luam cereal bars de la raionul Diet și toast de la Bakery.
Un coleg de la advertising, nu de la publicitate, că e un cuvânt perimat, ne spune în coffee break că la televizor a vazut un Breaking News: Iohannis a ținut un scurt briefing, așa a zis prezentatorul. Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, pendulează între un scurt briefing și silent briefing.
Vă las acum, trebuie să ajung la un agreement cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un meeting report.
Am luat din engleza cuvinte si le folosim prost. Confundam la greu „a acomoda” și „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea, „audiența” și „audience” (public), „suport” și „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.
Nu conteaza cum vorbim, nu conteaza cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche si să dam impresia că știm engleza, chiar dacă nu știm corect română. Ați înțeles ideea: #uneori_mi-e_dor_de_Pruteanu. " Autorul acestui citat - Mihai Untaru
Și eu...
RăspundețiȘtergereAți auzit de sermoterapie? înseamnă terapie prin cuvânt. Primele zile de curs erau legate de limbajul traco-daco-get (TGD) pe care nu înțelegeam ce caută acolo în prima zi doar că era inedit, interesant, era acel ”ceva” pe care nu-l găseai pe nicio cărare - nu mai zic ”pe toate cărările”... Apoi dl prof. ne-a spus că este cel mai important lucru posibil pentru om să-și păstreze vorbirea pământului din care s-a născut, care are o legătură deosebită cu modul de funcționare a creierului, care se dezvoltă armonios atsfel, care poate fi regenerat în funcțiunile lui cele mai profunde prin revenirea la limba integerală locală dacă omul s-a străduit să învețe curgător alte limbi străine. Dânsul cunoștea 16 limbi și niciodată nu l-am auzit folosind vreun cuvânt din altă limbă în vorbirea curentă. Apoi, făcând exerciții de o astfel de redefinire a programelor instalate în modernismele profane ale epocii post comuniste, făcând ce spunea dânsul: să pronunțăm literele sau silabele cuvintele pe care le scriam - un exercițiu de câteva minute pe zi, pentru cei ce scriau toată ziua ca mine - mi-am dat seama cum mi se deschideau înțelegerile, cum se aranjau punctele cele mai importante, cum se aliniau interferențele unei lumi despre care spuneam că nici nu vreau să o accept, nici nu vreau să mă integreze. Totul era acceptabil, fără să fie total integrator: nici ea pe mine, nici eu pe ea, curgător, liniștit, fără încrâncenări și neacceptări, fără luptă, fără contrarii. Am înțeles esența complementarităților și doar pe acelea le-am integrat vieții mele.
Atunci am înțeles că nu mai aveam nevoie de TGD, ci doar de acceptarea de a fi român: nu cu emfază, nu cu dispreț la adresa altora, doar a fi român, a fi din poporul în care m-am născut și atât. Iubindu-i pe alții, fiind severă cu unii, atât cât e necesar. Simplu, dar concret.
Mulțumesc!
Cristiana, scrisul acesta al meu, pe blog, pe facebook pana de curand, si oriunde apuc, chiar este pentru mine terapie prin cuvant. Este un impuls interior care imi formuleaza frazele, imi pune cuvintele intr-o anumita forma, o anumita ordine, generand un anumit context, prin care ma exprim pe mine insami si care ma ajuta la diferite constientizari. Englezismele nu ma enerveaza chiar atat de rau pe cat am lasat eu sa se inteleaga din textul acesta, care, de fapt, chiar asta a fost, o exprimare impulsiva, temperamentala, asa cum am decis mai demult sa-mi las exprimarile sa-mi fie. Nu cuvintele in engleza m-au deranjat, ci atitudinea, tonul si epatarea cu care acestea au fost folosite. N-am nimic nici cu limba engleza si cu nici o alta limba. Dar ma astept ca fiecare limba sa fie folosita in mod adecvat, in contextul potrivit, nu asa, la gramada din toate, ca asa e "cool". ;-) Deci, cum spun ardelenii, no, asta e. :)
Ștergere