Apusul de la etajul 10

 

 Se zice ca, daca vrei sa iti faci viata si mai frumoasa, sa-ti schimbi perspectiva asupra ei. Ei bine, fix asta am facut noi doi, la propriu.

Ne-am schimbat perspectiva.

De doua zile (chiar din 21, de cand Lilith a trecut din Berbec in Taur, important moment de schimbare, care a incheiat un ciclu evolutiv de 9 luni si a marcat inceperea unui alt ciclu de 9 luni), admiram in fiecare zi minunatul apus de soare de la etajul 10.

Caci, stiti deja, noi tindem cat mai sus, spre inaltimi.

Privelistea spre imensitatea cerului este impresionanta de la nivelul aripilor de pescarusi in zbor, iar spectacolul zilnic al apusului de soare ne este bonusul nesperat.

Ne aminteste de sejurul nostru din 2018 din Grecia, la Mykonos, unde am fost cazati pe tarmul vestic al insulei, de unde am avut parte zilnic de acest magic moment. Ne bucuram noi atunci ca am fost binecuvantati cu acel aranjament , caci, altfel, de-am fi stat pe tarmul de est, sigur am fi pierdut toate rasariturile de soare, caci eu nu m-as fi trezit nicicum atat de devreme pentru nici un spectacol solar matinal. Ei bine, de acum, doar stand in balcon la apus, ne vom simti in fiecare zi ca si cum am fi in Mykonos.

Kalimera, prieteni!

*

Cand privelistea din jur este placuta ochilor, locuitul la etajele superioare aduce, intradevar, o stare speciala in suflet, ca de vacanta permanenta. Ca o sarbatoare nesfarsita. Inainte de a ne muta in Gradina, noi am stat tot la ultimul etaj, care atunci era 8. Aveam, ca si acum, o deschidere imensa de cer liber in fata ferestrei, care era atunci orientata spre rasarit. Cand ma trezeam dimineata la 7:00 ca sa plec la birou, aveam parte de spectacolul rasaritului in fiecare zi, iar acum, iata, am primit apusurile de soare.  Sa ne bucuram cu totii de fiecare aspect frumos pe care viata ni-l ofera!

*

Dar cum o fi de la etajul 20??? Woowww, cat de surprinzator trebuie sa fi fie cerul, cu tot cu spectacolul rasaritului, admirat de la inaltimea aia! Doamne, nici nu-mi pot imagina cum e. Am vazut perspective filmate de altii de la asemenea inaltimi ametitoare, dar n-am trait pe viu experienta a mai sus de 10 etaje. Numai ideea de etajul 20 imi da fiori, un soi de entuziasm al curiozitatii. Noi, suntem acum  in Bucuresti. Daca ne mai mutam, va anuntam. Oare etajul 20 exista prin Romania, pe undeva? Am testa si noi, ca prea frumos suna!

*

Pasii pe carari serpuite dezvaluie frumusetea padurii, insa zborul pe deasupra padurii dezvaluie minunile Cerului. Poate ca de aici, de la etajul 10, fiind mai sus decat oricand pana acum, descoperim si noi vreo minune, ceva.

*

Noi cautam un loc, iar locul isi cauta oamenii. Ne bucuram ca ne-am gasit reciproc. Chiar de apusuri in fiecare zi n-am avut parte pana acum, altfel decat in vacanta de la Mykonos. Este uimitor sa-ti inunde soarele casa cu lumina aia de miere, aurie, un pic rosietica. Iar dansul aripilor in zbor ale porumbeilor si pescarusilor este captivant. Multi oameni au reticente in a se muta atat de sus, si chiar la ultimul etaj, noi insa iesim din tipare si ne bucuram maxim de beneficiile inaltimilor.  Eu caut sa simt cand intru intr-o casa: senzatiile de ordine, curat, frumos, de bine, odihna si relaxare pe care le simti in vacanta intr-o camera eleganta, de hotel. Suna ciudat, dar, da, asta imi place, exact asta e ideea!

*

23.10.2020