Dupa ce ieri ne-am
plimbat prin parcul Cismigiu si am rezistat eroic in a scoate telefonul din
poseta pentru cateva poze nevinovate, gandindu-ma ca, totusi, Cismigiul e
Cismigiu, ca toata lumea il cunoaste si nu aducem nici un fel de noutati, azi
mi-am zis ca parcul IOR este un motiv bun de a-mi invinge aceasta rezistenta. Pe principiul ca trebuie sa
ne vindecam de toate tarele interioare, de toate incrancenarile si sa ne lasam
sa curgem cu fluxul, cu energia, cu dorintele si neputintele, cu toate
dependentele sau ce-or mai fi ele, ca doar nu facem nici un rau nimanui cu
cateva poze noi in care se vede frumos IOR-ul sclipind in soare, in toata
splendoarea lui. IOR-ul, da? caci la el ma refer.
Pe principiul "La omul bun si
rosiile trag", azi niste patlagele ne-au iesit direct in cale si ne-au
declarat scurt, fatis si fara echivoc:
"Daca voi nu ne vreti, noi va
vrem!"
Si eram doar la o margine de parc.....
in mijloc de Bucuresti.
11.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)