Inventariere şi etichetare, da?

Ce fac doi foşti bucureşteni, un inginer şi o economistă, altfel, oameni cu spirite sensibile la tot ce este frumos şi înălţător, proaspăt mutaţi la sat, care au de gestionat şi administrat o grădină, dar care, preferând să-şi dedice timpul, preocupările şi eforturile mai degrabă în manifestarea stării de A FI, îşi iau toate măsurile de prevedere necesare astfel încât să limiteze cât mai mult din manifestarea stării de A FACE, care, desigur, începe cu "A NU UITA"?

Cum uitarea are prea puţin de-a face cu fiinţarea şi mai mult cu subzistenţa, ne-am gândit că, înainte de a nu uita să facem tot soiul de operaţiuni agricole şi de grădinărit specifice plantelor pe care le avem, ar fi bine, mai întâi, să ştim.... ce avem.

Aşa că noi, meticuloşi şi metodici cum suntem, atenţi la detalii şi prevăzători, am dat frâu liber atributelor fostelor noastre profesii specializate de înaltă clasă (de orăşeni, adică) şi am început cu inventarierea şi etichetarea plantelor din dotare: pomi (fructiferi şi decorativi), arbuşti (idem), flori şi plante căţărătoare, viţa de vie şi tot restul. Adrian a avut chiar ideea de a face şi o schiţă pe calculator (aşa, de distracţie) cu topografia proprietăţii şi a locaţiilor tuturor plantelor inventariate.

Deci, zis şi făcut. Am pregătit etichete din eşantioane de aluminiu tăiate cu foarfeca din doze goale de bere/sucuri, le-am perforat, am legat fiecăreia câte o bucată de sfoară şi am purces pe teren amândoi, ca doi specialişti ce suntem, să inventariem, să verificăm, să etichetăm. 

 

Eu aşa o plăcere am avut, încât am pus etichete la tot şi toate!!! Erau gata-gata să se pricopsească până şi Toni şi Gina cu câte o etichetă din aia de aluminiu, aşa drag mi-a fost jocul ăsta! Foarte multe albine şi gărgăriţe au spus şi ele “prezent”. Afară a fost o zi minunată! Însorită, caldă şi plăcută, tot să te joci!

Mi-au primit etichetele cu plăcere până şi muşcatele bunicilor din ghivece! Păi, ce? Ele n-au drepturi egale cu celelalte plante? Ele să lipsească din inventar? Chiar dacă sunt cam pricăjite, săracele, cam fără frunze şi cu lujerii înalţi cât stâlpii de telegraf. Le-am replantat în ghivece noi, iar acum le aştept să-şi revină după iarna geroasă prin care au trecut exilate în Camerele frigorifice. După ce le vor da frunze proaspete le voi rupe lăstarii şi voi arunca trunchiurile astea îmbătrânite şi uscate. Până atunci, însă, fiecare se bucură de etichetele cele noi şi lucioase. 

Pomii – şi ei, desigur. Toţi. Să nu existe absolut nici un dubiu şi nici o confuzie. Să se ştie foarte bine care este nucul, care este mărul, care este corcoduşul. Să nu se mai uite lung la ei nimeni întrebându-se dacă ăla mic de colo chiar nuc o fi sau ce altceva?!! Ori, poate este cineva care nu recunoaşte imediat căpşunii, nu?!? Ori zmeurii. Nu se poate să lăsăm oamenii în derivă în Grădina noastră! Aştept să rodească prunii şi viţa de vie ca să le identific soriurile şi culorile, apoi vor primi fiecare etichetele în consecinţă. Lalelele, de asemenea. Vreau să le identific mai întâi culorile, ca să le pot, eventual, replanta ulterior, în diferite alte aranjamente, dacă voi dori. Deocamdată le-am lăsat aşa, în mănunchiuri şi aglomerări nenumărate de bulbi din care au ieşit snopi uriaşi de frunze.

În consecinţă, această însemnare va fi actualizată şi finalizată pe măsură ce vom inventaria tot ce este verde, tot ce înfloreşte şi/sau rodeşte în Grădina noastră. O facem nu numai de distracţie, dar şi ca să avem o privire de ansamblu asupra a ceea ce există faţă de ceea ce ne-am dori să existe aici.

Între două-trei fotografii de etichetare am prins în cadru şi câteva ipostaze ale serei care a început să prindă contur. Meşterul nostru s-a ocupat s-o aducă în stadiul în care o vedeţi. I-a turnat ţevile de susţinere în beton şi vreo două-trei zile trebuie să stăm în aşteptare să se întărească betonul. După aceea continuăm cu restul operaţiunilor: montat uşi, montat cadrul de agătat spalierele, grunduire, vopsire şi acoperire cu folie. Abia apoi vom avea voie să ne jucăm înăuntru cu ceva plăntuţe şi flori ale căror răsaduri, până atunci, vor creşte suficient de mari (le vom pregăti în balcon din timp) pentru replantare.

Pentru azi, atât.

Grădinari din toate zările, uniţi-vă!

Spor în toate!

Din Grădina lui Dumnezeu: 17.03.2016

***