Grădina lui Dumnezeu (42) - A venit primăvara! Cuvânt de încheiere.

Iată că a venit şi primăvara mult aşteptată. Ziua se măreşte din ce în ce mai mult, soarele încălzeşte pământul din ce în ce mai tare şi bucură sufletele din ce în ce mai intens. Foc în sobe facem numai seara, iar în curând nu vom mai face deloc. Ne simţim din ce în ce mai des chemaţi în grădină, în mijlocul ei, de firele de verdeaţă şi de florile răsărite din loc în loc, de mugurii ce stau să pocnească pe crengile pomilor, de mirosul de nou, de proaspăt, de viu ce pluteşte peste tot în jur, pe deasupra dealurilor ce-şi îmbracă treptat haină nouă de iarbă crudă, de preocupările noi de prin curţile oamenilor satului, primenite de greble şi măturoaie harnice, din rândurile de vii proaspăt curăţate şi legate şi din livezile pregătite şi ele de mâini dibace. Pe dealuri, tractoarele şi-au început lucrările de primăvară, arând întruna de zor, de dimineaţa până seara.

 

 

Păsările ciripesc mai vesele, găinile vecinilor cotcodăcesc mai mândre, oile lor behăie mai de dimineaţă, nerăbdătoare de păşunat lung, intens şi diversificat. Tot felul de gâze zboară de colo colo sau lenevesc la soare pe garduri, iar porumbeii deja şi-au început ritualul împerecherii, semn că în curând cuiburi noi vor apărea prin preajmă. Parcă şi câinii noştri au altă privire şi o altă energie, una mai relaxată, mai încrezătoare, căci lenevesc în soare mai mult şi mănâncă mai puţin. Chiar şi Ţuţulina Ema simte ceva nou plutind prin aer şi amuşinează mai febril pe la geamuri. Parcă mai des şi mai insistent cere de la o vreme s-o scoatem afară şi, odată văzută în libertatea grădinii împrejmuite, mult mai greu este de prins şi de băgat în casă.

  

Totul în jurul nostru se trezeşte în noua energie a primăverii. Ea ne cuprinde şi pe noi şi, în vârtejul ei miraculos, ne simţim mai atraşi de activităţile în aer liber, în soare.  Curăţenia în curţile gospodăriei este mai plăcută, lucrările prin grădină mai spornice şi efectele muncii noastre mai vizibile şi mai încurajatoare. 

 

Au fost multe de făcut prin curţi. N-aş fi putut crede, dacă mi-ar fi spus cineva, că aveam să strâng de peste tot aproape o căruţă de gunoaie: pietre, cărămizi sparte, fiare, oale vechi, sparte şi ruginite, lemne putrezite, sârmă, cuie şi piroane, ţiglă şi cărămizi sparte, resturi de coajă de copac rămase de la spartul lemnelor de foc, roţi de tractor, întregi şi tăiate, burlane şi jgheaburi de tablă ruginită de la acoperişuri şi altele. Multe din aceste gunoaie le-am strâns în saci menajeri pe care i-au luat gunoierii, dar mai avem multe altele de care încă nu ştim cum să scăpăm. 

 

Pe unde am strâns gunoiul, am greblat bine pământul şi am aruncat seminţe de iarbă pentru gazon şi seminţe de trifoi alb. Trifoiul a încolţit deja. Aşteptăm nerăbdători şi iarba. Până atunci şi-au făcut apariţia prin curte câteva plante noi: unele sădite de noi, altele răsărite din rădăcini vechi, ori din bulbi plantaţi în trecut. Şi mai aşteaptă şi altele la rând, unele pe care încă le avem în ghivece (flori şi tufe fructifere) , precum şi unele plante comandate on-line. Toate acestea vor schimba semnificativ aspectul general al curţilor şi grădinii. 

 

În curând vom începe şi lucrul specific de agricultură: răsădurile. Deocamdată ne-am reactivat deprinderile în acest sens cu câteva seminţe de flori - gălbenele, isop, lavandă, crăiţe, echinaceea şi aubresia. Totuşi, demararea adevăratei activităţi agricole o vom marca prin pregătirea şi punerea la germinat a primelor seminţe de legume şi ierburi aromatice. Când vor fi gata răsadurile pentru replantat direct în grădină sperăm să fie gata pregătite şi straturile supraînălţate şi sera. Vom experimenta lucrul în paralel, afară şi în seră, pentru a ne da seama ce şi cum se potriveşte mai bine în zona noastră, la tipul de pământ pe care îl avem. Până una alta, au ieşit singure, fără nici un ajutor, urzicile, iar azi am adunat un lighean de frunzuliţe proaspete, din care am făcut un piure delicios, asezonat cu fire verzi, fragede şi aromate de usturoi primăvăratic. Grădina noastră deja produce.

De acum înainte vom sta din ce în ce mai puţin în casă şi voi scrie mult mai puţin. În schimb, vom sta aproape tot timpul pe afară, în mijlocul naturii. Vom mai împărtăşi uneori cu voi din cele ce vom reuşi să facem aici, dar nu atât de des ca până acum.

Rostul povestirii începutului nostru de viaţă la ţară  a fost de a dovedi că se poate face această schimbare radicală. Fiecare în ritmul lui, pe puterile lui şi în condiţiile asumării unor consecinţe specifice fiecăruia. Dar, se poate. Dacă noi am putut, mulţi asemenea nouă vor putea. Dacă îşi doresc şi dacă le place. 

Voi încheia aici şirul intensiv al însemnărilor dedicate căutării Grădinii lui Dumnezeu, mutării şi adaptării noastre în mijlocul ei. De aici înainte tot ceea ce vom face se cheamă “viaţă” în Grădina Lui. Fiinţare. Unul lângă altul. Unul pentru altul. Cu dragoste, înţelegere şi sprijin. Cu dorinţa de a  ne împlini menirea, fiindu-ne alături la bine şi la greu. Cu bucuria de a ne vedea şi a ne simţi tranformările întâmplându-se aievea. Cu El alături, în noi şi deasupra noastră.  Cu ajutorul divin în tot ceea ce pornim, în tot ceea ce finalizăm. Cu încredere în Prezenţa Lui, în Grija Lui, în Mângâierea şi Iubirea Lui. Cu simţirea că Fluxul Divin în care curgem ne poartă spre împlinirea noastră de fiecare clipă şi a destinului pentru care am venit în această lume, acela de a contribui şi noi, în felul nostru unic, la înfrumuseţarea ei, la înălţarea ei întru Dumnezeu.

Doamne-ajută!

Din Grădina lui Dumnezeu: 06.03.2016

***