Grădina lui Dumnezeu (39) - Să fie bine, ca să nu fie rău!

Motto:“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...”

Au trecut trei luni de când ne-am mutat în Grădină. Şi nici nu ne vine a crede!

Prima concluzie: nu este chiar uşor la început, dar poate fi dumnezeiesc de frumos!

Adaptarea noastră a avut un anumit specific, determinat de anotimpul în care am ales să ne mutăm, respectiv, iarna. Chiar dacă, din anumite puncte de vedere, mutatul în prag de iarnă ne-a adus o serie importantă de avantaje (am identificat toate aspectele care au nevoie de remediere/îmbunătătire pe timpul anotimpurilor calde, astfel încât iarna următoare să ne găsească în conditii optime de trai) totuşi, am înfruntat un dezavantaj major: frigul. De aceea, majoritatea concluziilor noastre legate de adaptarea noastră în Grădină  sunt legate de acesta.

Dacă veţi fi puşi vreodată în situaţia de a va muta de la oraş la ţară în prag de iarnă, gândiţi-vă la tot ce vă trebuie pentru a vă asigura, înainte de orice, căldura: atât cea corporală, cât şi cea ambientală. Fără confort termic optim, pur şi simplu, nu puteţi funcţiona. Este prioritatea nr.1, nr. 2 şi nr. 3. Dacă vă este frig nu puteţi nici să vă pregătiţi mâncarea, nici să mâncaţi, nici să vă îmbrăcaţi, nici să vă ocupaţi de igiena personală, nici să faceţi curăţenie în jurul vostru şi, de fapt, nu puteţi nici măcar să gândiţi la ceea ce aveţi de făcut. Pe bune. Este chiar atât de grav. Eu am avut câteva sincope de acest gen, în care nu mai funcţionam. Mă învârteam în loc dezorientată, fără să ştiu de ce să mă apuc mai întâi. Nu-mi mai doream nimic altceva decât să fie cald. Noroc cu Adrian, care a rămas permanent ancorat în Prezenţa Sa Divina, nepierzându-şi nici un moment contactul cu realitatea şi cu fluxul lucrurilor.

Oricât de multe aspecte am previzionat, oricâte pregătiri am făcut anterior mutării, oricât entuziasm ne mâna pe amândoi din spate, confruntarea directă cu noile condiţii de viaţă am resimţit-o aproape ca un şoc. Un şoc care a fost amplificat în zilele geroase, dar care s-a diminuat treptat, pe măsură ce am făcut modificările necesare pentru a transforma un mediu străin şi solicitant în unul din ce în ce mai confortabil şi mai familiar.

Deci, repet, dacă veţi fi puşi vreodată în situaţia de a vă muta la ţară în prag de iarnă este bine să vă imaginaţi cea mai critică situaţie (cea mai problematică) şi să începeţi să lucraţi pe baza ei, găsind soluţii, previzionând orice, dar, în primul rând, obiectele de primă necesitate, de primă urgenţă, cele de care aţi avea nevoie pentru a ieşi din primul impas. Noi am făcut asta înainte de a pleca din Bucureşti şi ne-am cumpărat anumite lucruri. Cu toate acestea, după mutare, tot am mai constatat că ne-ar mai fi trebuit câte ceva în plus pentru a ne uşura traiul în acele zile (şi chiar săptămâni) de la început.

Vom împărtăşi aici şi aceste detalii ale experienţei noastre, deoarece credem că acestea vor folosi cuiva, la un moment dat. Fiecare dintre voi va aprecia utilitatea celor de mai jos după propriile criterii de referinţă şi după propriile standarde. Şi fiecare va trage propriile concluzii. Eu am scris pentru “începători” ca noi, în ceea ce priveşte experienţa vieţii la ţară.  Cititorii care se vor simţi mult mai “avansaţi” sunt rugaţi să nu zâmbească arogant, nici ironic, nici condescendent şi nici plictisiţi. Sunt rugaţi să-şi aminteasca cel puţin o situaţie din viaţa lor în care au luat-o de la zero şi să recunoască sinceri faţă de ei înşişi cât de bine le-a prins atunci ajutorul şi/sau sfatul primit de la cei care au trecut prin experienţa respectiva. Ori, dacă n-au primit nici un ajutor/sfat şi s-au chinuit singuri să răzbească, atunci să recunoască deschis cât de mult şi-ar fi dorit şi, mai mult decât atât, cât de mult le-ar fi uşurat viaţa dacă ar fi ştiut dinainte măcar o parte din ceea ce au descoperit singuri, ulterior, după cine ştie cât timp şi câte eforturi.

Voi reda sec - poate doar cu câteva mici comentarii - lista celor anticipate de noi că ne-ar fi utile şi pe care le-am cumpărat din Bucureşti special pentru viaţa de după Marea Mutare:

- geci groase, (de la Decathlon) din material de camuflaj, cu faţa impermeabilă şi cu căptuşeală de polar, cu glugă şi buzunare, atât exterioare, cât şi interioare. Toate aceste detalii s-au dovedit foarte utile în practică;

Pantaloni negri din doc, (de la Decathlon) uşor impermeabil, cu căptuşeală de polar şi cu buzunare pe picior. Vă recomandăm să vă cumpăraţi pantaloni tot din material de camuflaj, ca şi gecile, acela fiind mult mai practic, deoarece este mult mai impermeabil, nu se şifonează, nu se murdăreşte, este mult mai uşor de curăţat şi nu adună scame; cei cumpăraţi de noi sunt negri şi pe ei se cam văd toate scamele, inclusiv părul alb şi ondulat de căteluşă zăpăcită Ema;

Bluze polar cu fermoar – (de la Decathlon) sunt obiecte vestimentare extraordinar de practice şi versatile, uşor de întreţinut, foarte călduroase şi foarte confortabile; pot fi purtate simple sau peste alte bluze;

pulovere groase de lână cu guler rulat, pe gât – vă apără de frig şi vânt fără a mai avea nevoie de fular; sunt bune si cele cu fermoar – se îmbracă mult mai rapid şi uşor şi, credeţi-mă, când este vorba de frig, este esenţial să ai acea îmbrăcăminte călduroasă şi confortabilă cu care să te îmbraci rapid şi uşor, mai ales dimineaţa, până se hotărăşte Maria Sa Focul să se aprindă în sobe, fără să scoată fum;

set de corp: bluză de corp, indispensabili (egări) şi dresuri groase (20DEN) – sunt obligatorii!!! cumpăraţi-vă două-trei seturi, ca să aveţi de schimb pentru toată iarna;

pijamale groase – de prosop sau finet gros, ori chiar gen trening; neapărat de bumbac;

Jambiere (plus genunchiere, glezniere şi banderole de protecţie articulaţii la mâini) – sunt ideale celor care au articulaţiile sensibile la frig – sunt ideale cele elastice, flauşate sau tricotate cu fir mai gros;

maieuri din lycra – sunt extraordinar de practice pentru zilele friguroase, deoarece stau lipite de piele şi protejează împotriva curenţilor de aer;

şosete groase – repet şi subliniez: groase! - o şosetă foarte groasă poate face cu adevărat diferenţa între confort şi disconfort; mai ales în perioada în care încă se mai folosesc papucii de cauciuc prin curte, care sunt mult mai practici şi preferabili oricărei altei forme de încălţăminte;

căciuli groase şi fulare – atenţie, cumpăraţi-vă o căciulă care să vă ţina cald la urechi, la frunte şi la ceafă şi pe care să nu v-o smulgă vântul de pe cap la prima rafală;

mănuşi groase – (de la Dedeman) noi ne-am luat nişte mănuşi cu cinci degete, căptuşite cu polar, asemănătoare celor de schi, pentru vremea geroasă, dar şi mănuşi mai subţiri, tricotate; de menţionat: mănuşile de piele, cele de oraş, sunt absolut nepractice la ţară;

Ghete tip bocanc, îmblănite, pentru vremea geroasă – nu prea sunt practice în caz de noroi, când se recomandă cizmele de cauciuc;

cizme de cauciuc – sunt indispensabile pe vreme ploioasă, ori umedă, fiind foarte confortabile şi uşor de curăţat; mai ales în grădină, când pământul este umed; să căutaţi acele modele care sunt mai uşoare, să nu le simţiţi ca pe nişte pietre de moară în picioare; totuşi, eu am constatat că sunt destul de incomode de purtat la activităţile care necesită aplecare, deoarece nu sunt prea flexibile (sau, poate, doar modelul cumpărat de mine este astfel, nu ştiu ce să zic - în Grădină m-am încălţat pentru prima dată în viaţa asta cu cizme de cauciuc; ce vreti? am recunoscut de la început că am fost o bucureşteancă simandicoasă, pretenţioasă şi sensibiloasă; a nu se trage concluzia că am fost şi fiţoasă - nu contează că rimează! )

papuci de cauciuc – sunt nişte modele anume create pentru viaţa la ţară, închişi în faţă şi perforaţi; eu va recomand să vă luaţi cu un număr-două mai mari decât de obicei, deoarece aşa sunt mult mai confortabili la purtat în diferite conjuncturi;

galoşi de cauciu – buni pentru lucrat grădina pe vreme umedă, nu prea rece; 

pelerine de ploaie – recomand să fie din material rezistent, ca a lucrătorilor de pe şantiere – un fel de muşama sau cauciuc, care nu se agaţă/sfâşie/rupe la cea mai uşoară atingere de diverse obiecte prin curte; cele cumpărate de mine sunt dintr-un fel de fâş – sunt bune, dar am văzut în comerţ, ulterior, altele şi mai bune;

pălării de soare şi/sau şepci – noi am cumpărat şi pălării de paie cu boruri mari, cum au chinezii care lucrează prin orezării, dar şi unele cu cozorocul mare; sunt bune şepcile din paie, care apără de soare şi în care nu vă transpiră scalpul, ca în şepcile obişnuite;

 

mănuşi de protecţie – noi am cumpărat mai multe perechi, de mai multe tipuri, neavând experienţă şi neştiind care sunt mai practice; oricare ar fi, tot este mai bine decât deloc; sunt extraordinar de utile şi necesare la muncile din grădină: de la spart şi cărat lemne, la săpat, greblat, măturat, cărat diverse obiecte, curăţenie;

ochelari de protecţie – foarte utili la orice operaţiune care implica lemnul (spart, tăiat, aprins focul), dar şi la multe altele;

brichete, chibrituri – sunt foarte utile brichetele mari, cu tijă, pentru aprins focul de la distanţă;

pastile din rumeguş presat si lichide speciale de aprins focul rapid;

lanternă – noi ne-am gândit la varianta “fără baterii”, aşa încât ne-am cumpărat de pe internet două radiouri solare cu lanternă încorporată, iar unul din ele este dotat şi cu un mic dinam, care facilitează încărcarea unui mic acumulator prin rotirea rapidă a unei manivele; este un fel de perpetuum-mobile în materie de “lanternă fără baterii”;

o plita electrică, un cuptor electric, un calorifer şi o aerotermă electrică – pentru situaţiile de urgenţă;

frigider/ladă frigorifică – noi ne-am dorit un frigider cu consum redus, unul pe care să-l putem conecta ulterior la un sistem de panouri solare, aşa că ne-am luat unul în consecinţă, unul care arată, mai degrabă, ca o ladă frigorifică;

WC ecologic – este un model care se foloseşte pe ambarcaţiuni nautice (care presupune autonomie faţă de sistemele centralizate de apă şi canalizare, dar care asigură condiţii moderne, igienice si practice); este extraordinar de bun ca soluţie temporară pentru casele încă neracordate la canalizare, care au doar WC în curte;

aspirator , mătură, făraş – aici... fără comentarii;

două saltele de pat noi, din burete de 10 cm – pentru a le pune peste saltelele pe care le aveau paturile moştenite de la bunici (aşa am cumpărat noi casa, cu mobila veche a bunicilor şi aşa ne-am mutat în ea – ulterior, multe piese de mobilier aveau să fie înlocuite)

prelungitoare diverse: 3,5 m, 5 m, 10 m;

fierbător electric – este o minune a tehnicii moderne!!!  mai ales dimineaţa, când vrei să-ţi faci cafeaua sau ceaiul, dar focul refuză să se aprindă, sau, dacă se aprinde, oricum durează peste 20 de minute până ajunge să fiarbă apa din ibric, pe plită;  fierbătorul încălzeşte apa la 100 grade în cel mult două minute;

drujba electrică autonomă - cu încărcarea unui acumulator la priză;

fierastrău manual – l-am folosit chiar din primele zile, la tăiat butaşii de trandafiri şi a unor scânduri de la magazie care erau bătute în cuie la nivelul înălţimii unui hobit, special pentru a ne lovi noi cu capul de ele (glumesc);

rezerve de alimente, cosmetice, detergenti, hârtie igienică;

o trusă de prim ajutor - dotată cu un mimin de medicamente, pansamente, dezinfectante, analgezice;

mici unelte de grădinărit  - cumpărate după inspiraţie de moment;

scăunele mici, de grădinărit -  unul din ele ne-a fost foarte util să punem pe el lădiţa cu lemne în cameră, lângă sobă, ca să nu ajungă la ele Ema; până să procedăm astfel, Ema era foarte atrasă de lemne, plăcându-i enorm să le roadă - pe motiv de căţel zbanghiu, zăpăcit, neascultător, obraznic, nebun şi disperat după ros;
găleţi, tăvi, ligheane, ceaun şi cadă mare din plastic;

uscător de rufe pliant;
un colac de WC şi autocolant pentru recondiţionarea WC-ului din curte;

Ulterior mutării, s-a evidenţiat necesitatea şi a altor obiecte care, odată cumpărate, ne-au asigurat, ori ne-au sporit gradul de confort şi relaxare, precum:

boiler+instant – pentru dotarea băii şi bucătăriei în vederea asigurarii apei calde curente; am considerat aproape imposibil de trăit fără apă caldă curentă, mai ales pe vreme rece – în principal pentru igiena corporală;

maşina de spălat semiautomată cu storcător – este de dorit o maşină automată, dar, pentru început, noi am fost nevoiţi să adoptăm această soluţie temporară, care nu necesita prezenţa unui instalator şi a unor lucrări speciale pentru instalare/funcţionare; consider că este absolut necesar storcătorul de rufe, fără de care încheieturile mâinilor pot fi suprasolicitate; mai mult decât atât, se scurtează considerabil de mult timpul necesar uscării rufelor spălate – pe vreme geroasă, camera încălzită în care dormim a devenit, de voie-de nevoie, şi cameră de uscat rufe;

aragaz si frigider – aragazul ne era absolut necesar odată cu încălzirea vremii; nemaifăcând focul în soba din bucătărie, nici plita n-o mai puteam folosi pentru gătit, aşa că singura soluţie a rămas aragazul pe butelie; în bucătăria de vară mai avem o sobă pe care, probabil, după finalizarea lucrărilor cu acoperişul şi izolaţia casei, urmează să o recondiţionăm şi s-o folosim; fără frigider, de asemenea, nu puteam să stăm; am folosit pe timp de iarnă lada frigorifică, dar capacul ei cu deschidere verticală ni s-a părut foarte incomod în cazul vaselor cu mâncare gătită, cum ar fi oala de ciorbă, de exemplu;

galoşi/şoşoni/papuci îmblăniţi de purtat în casă/afară – drumul afară/în casă se face de milioane de ori pe zi şi este foarte enervant şi obositor să-ţi tot schimbi încălţămintea din cinci în cinci minute, în funcţie de direcţia în care vrei să mergi (interior/exterior); aşadar, ca să fie mai simplu şi rapid, trebuie să poţi face acest lucru fără să fie nevoie să te apleci de fiecare dată pentru tot pelul de operaţiuni: legat/dezlegat şireturi, ori de tras cu mâna încălţămintea pe/de pe picior; ideal este să poţi sări din pod direct în şoşoni/papuci/cizme într-o secundă atunci când vrei să ieşi afară, ori să-ţi alunece singuri din picioare instant, daca vrei să intri înăuntru; Noi am început cu schimbarea a două perechi de papuci (unii de interior şi alţii de exterior), dar, pe vreme friguroasă este necesară o încălţăminte care să acopere şi gleznele; şoşonii căptuşiţi, cu talpă mai groasă sunt ideali; de! ăsta este unul din aspectele ce are legătură strictă cu specificul vieţii la ţară!

Topor şi toporişcă pentru spart şi tăiat lemne – fără de care adio foc în sobe, adio căldură, adio confort;

găleata şi făraş de tablă pentru cenuşă şi jar – cine stă la curte şi face foc cu lemne ştie, cine nu, află acum de la noi, de la alţii, ori din proprie experienţă: sobele se curăţă după un timp (după aproximativ două-trei săptămâni) de cenuşa adunată de la lemnele arse;

bronz, vopsea şi pensule pentru reabilitat sobele de teracotă;

vopsea albă şi maron pe bază de apă pentru lemn şi pensula aferentă – pentru că eu m-am gândit şi am simţit nevoia să vopsesc mobilierul de bucătărie moştenit de la bunici, dar şi uşile şi geamurile încăperilor pe care le foloseam cel mai des;

brichete/cărămizi de rumeguş presat – pentru încălzirea rapidă a sobei, noi ne-am comandat mai mulţi saci chiar din a doua săptămână după mutare, când am înţeles cât este de esenţial să încălzim ultra-rapid sobele dimineaţa sau la întoarcerea acasă după o absenţă de mai multe zile;  iarna, într-o casă în care nu s-a făcut focul cel puţin o noapte, intri ca într-o casă părăsită - în ea se face mai frig decât afară;

pastile de rumeguş presat -  pentru aprinderea rapidă a focului – noi ne cumpărasem din Bucureşti, de la Dedeman, o cutie cu 100 de pastile, dar ne-am dat seama că, cel puţin la început, până am învăţat şmecheria şi secretele aprinderii focului (pentru că, da, frate, este un adevărat secret aici, nu glumă! – alo, alo! cititorul acela care râde acolo arogant! cine te crezi? Sfinţia-Sa-Şmecherul-Atoate-Ştiutor-Şi-Aprinzător-de-Foc-din-Prima? Pe bune, puţin respect! Aici sunt nişte oameni care nu s-au născut învăţaţi cu ştiinţa asta complexă şi astronomică a aprinderii focului, ca Matale, Măria-Ta!), ne erau necesare aproximativ cam 10 buc. pe zi pentru cele două sobe; de aceea am considerat utilă comandarea a încă 10 cutii cu câte 100 de pastile fiecare, ca să ne ajungă, în extremis, toată iarna;

unelte de grădinărit – toamna şi la începutul iernii, dacă vremea o permite, sunt anotimpuri în care se fac anumite lucrări de pregătire a grădinii pentru iernat la care sunt necesare anumite unelte; noi, de exemplu, am avut nevoie de greblă când am acoperit cu fân o mare parte din pământul destinat culturilor de legume; apoi am avut nevoie de un hârleţ/târnăcop, de găleată, făraş metalic, lopată/cazma pentru a ne ocupa puţin de grădina de flori: am pus butaşii de trandafiri, am scos o mulţime de bulbi de gladiole din pământ pe care i-am dus în pivniţă la iernat şi, în plus, am făcut puţină curăţenie prin milioanele de curţi ale proprietăţii, căci aşa e la ţară, o curte la intrare, o alta de flori, o curte pentru păsări, o curte pentru animale, o altă curte pentru lucrări generale de gospodărie, tip magazie, toate despărţite de garduri - gard de sârmă împletită, gard de scânduri, gard de sârmă ghimpată, gard de beton, gard din pari înfipţi din loc în loc, măcar aşa, de formă, să se ştie care e graniţa. Pe mine, una, m-au exasperat atâtea garduri câte am moştenit de la bunici pe toată proprietatea Grădinii! Unele garduri ne sunt, întradevăr, utile, altele, însă, nu.

roabă – asta este de nelipsit într-o gospodărie de la ţară. Bunicii ne lăsaseră ei în curte câteva unelte de grădinărit, dar erau toate vechi, ruginite, rupte, strâmbe, nefuncţionale. O lopată, o cazma, o sapă, o grebla, un târnăcop, vreo două măturoaie de curte, o mătură de paie, cu coadă lungă, un pămătuf foarte original, vreo două perii cu coada lungă (nu ştiu la ce ar fi putut să le folosească), o stropitoare de tablă ruginită, dar, din fericire, funcţională, o furcă ştirbă, un topor tocit şi ruginit, o altă furcă ştirbă şi fără coadă, o coasă ruginită, cu vârful îndoit şi, de asemenea, fără coadă, o găleată spartă şi legată cu sârmă şi o roabă de o tonă, grea ca un tanc, cu roţile înţepenite şi cu un singur mâner. Le-am păstrat mai mult de amorul artei, ca piese de muzeu, reprezentative pentru imaginea generală a gospodăriei, aşa cum era ea când ne-am mutat noi. Bineînţeles, toate cele enumerate mai sus au fost înlocuite cu unelte noi, cumpărate treptat şi folosite cu drag şi cu mândrie de bucureşteni proaspăt mutaţi la sat, cu bucurie şi cu satisfacţia lucrului bine făcut. Roaba cea nouă este BMW-ul nostru "modest, de familie" de care suntem cei  mai mândri. O bijuterie!

 

În fine, cam asta e lista. Ea a rezultat în urma preocupărilor noastre specifice. Fiecare dintre voi o poate completa sau retuşa, conform necesităţilor şi posibilităţilor proprii. Lista noastră poate fi doar o sursă de inspiraţie, un punct de pornire, un reper de comparaţie. Aşa cum am avut şi noi, la rândul nostru, de la alţii, înainte de a porni pe acest drum spre Grădină.

Noi aşa am vrut şi aşa am putut. De aceea, aşa am şi făcut. "Ca să fie bine, să nu fie rău!" - cum spunea un clasic în viaţă.

Din Grădina lui Dumnezeu: 03.03.2016

***