Am căutat pozele din urmă cu 11 ani si am pus câteva mai jos, onorând acest eveniment magic pentru noi doi, pe care abia așteptăm să îl sărbătorim an de an în felul nostru secret, printr-un ritual special, pe care nu îl divulgam ca să nu ni-l fure careva. Sic! :)))). :)
Îmi amintesc acum de modul cum am ajuns noi doi în fața ofițerului de stare civilă. :)
Cu doar o lună înainte de oficierea căsătoriei noastre fuseserăm plecați în concediu la mare, pe parcursul căruia ne-au ieșit în cale nenumarate semne și sincronicități care ne anunțau că ceva măreț și sacru urmează să ni se întâmple.
Adrian le-a observat primul, el a simțit primul magia și tot el a înțeles primul care le este sensul: sosise momentul potrivit.
Cu toate acestea, nici unul din noi nu se gândea atunci că peste doar o lună aveam să ne purtăm verighetele pe degete și același nume în acte! :)
Deeeeșiiii.... nu vreau să uit un detaliu extraordinar... cu nici trei luni înainte de a merge la mare, mai exact în luna aprilie 2014, am avut un concediu de primăvară în Glastonbury, fix în perioada astrologică numită *Nunta Cosmică*, suprapusă și peste duminica Paștelui ortodox dar și a Paștelui catolic, în aceeași zi în acel an.
Ei bine, Valery, gazda noastră de acolo, o vizionară foarte dedicată evoluției spirituale, discipolă a lui Sai Baba (și participantă constantă în întreaga ei tinerețe la retreaturile din ashramurile unde Sai Baba ținea întâlniri, meditații și binecuvântări) ne spusese la plecare; ...și să mă invitați la nuntă! :))) - la care noi am râs amuzați, ca de o glumă simpatică, pentru că noi nici nu ne gândiserăm vreo clipă până atunci la căsătorie.
Trecuse aproape un an și jumătate de când locuiam împreună, dar nu ne era gândul la hârtii. Eram euforici și nu ne păsa de nimic în plus. :)
Am povestit mai multe aici:
Amintiri din Fairyland. Glastonbury (1)
22,08,2024 - Am implinit primii 10 ani de miere, Iubirea mea!
22,08,2023 - Sarbatoarea noastra Aurie - 9 ani de la acel magic
"Da!"
22,08,2022 - Am implinit 8 ani de cand ne purtam verighetele!
22,08,2021 - Sarbatorim azi pentru o multime de motive!
24,08,2014 - Pas in doi
Dar, cum Dumnezeu își cunoaște bine Planul și nu permite amânări, în concediul următor, cel din vara acelui an, de la mare, din luna iulie, am fost asaltați de semnele divine care doar că nu strigau la noi că este timpul. :))))
Deci, după nici o lună, eram deja căsătoriți. Ne fusese scris în stele să o facem în luna august, așa că august a rămas. :)
Toate aceste detalii pe care le-am enumerat vin ca niște confirmări că atunci când intervine Magia Divină, noi suntem cu claritate ghidați pe Calea noastră de semne și sincronicități, de fluxuri deschise, ușurință în rezolvare, cale liberă și de senzația aceea imposibil de descris de zbor, de libertate, de fericire!
Prima poză de mai jos este de atunci, din acel concediu, din iulie 2014. Atunci eram încă șatenă. :)) După nici o lună am devenit blondă (prima versiune de blond). Și blondă am rămas. :)))
De atunci, iată, au trecut 11 ani *oficiali* de când ne numărăm împreună binecuvântările, darurile și bucuriile. De fapt, în total sunt aproape 13 ani împliniți de *noi împreună*, dar cei 11 ani sunt oficiali. :)
PS1: Am pregătit această însemnare de zilele trecute și am programat-o să se publice automat, căci azi nu avem timp de blog. Suntem ocupați cu sărbătoritul, cum v-am spus! :))
Mulțumim tuturor cu drag pentru gândurile frumoase care vor porni către noi din partea voastră cu acest prilej! :)
PS2: Las mai jos și câteva din poeziile pe care le-am compus chiar atunci, în 2014, la scurt timp după magicul nostru moment de uniune. Acele versuri sunt cele mai potrivite cuvinte cu care pot evoca tandrețea acestor ani sărbatoriți de noi azi.
Titlurile poeziilor sunt link-uri către locul unde au fost ele publicate prima oară pe acest blog.
PS3: Apoi urmează ceva frumos, cu care am rezonat puternic și care se potrivește cu momentul nostru aniversar.
Ceremonie sfântă
Cât de dulce e gustul iubirii!
Suntem UNUL
Crezul meu, iubirea
.JPG)
„Când te-am cunoscut, au început să crească flori - nu doar în colțurile inimii mele, ci și în cele mai întunecate părți ale minții mele, locuri pe care le părăsisem demult. Ai venit ca o primăvară după o iarnă nesfârșită cu prezența ta blândă, și dintr-o dată, viața a început să înflorească acolo unde am cunoscut doar umbre. Mi-ai plantat semințe în solul sufletului, și nici nu mi-am dat seama la început. Nu am observat cum zâmbetul tău îmi uda crăpăturile din suflet, sau cum bunătatea ta a transformat spațiile libere în grădini. Dar încet, sigur, am început să le văd, prin felul în care iubirea ta a transformat griul în culori, prin felul în care ai adus lumină în colțurile pe care le încuiasem.
Nu doar m-ai iubit, m-ai vindecat de așteptare. Așteptam pe cineva care să creadă în mine, așteptam pe cineva care să-mi arate că și cele mai neiubite părți din mine ar putea fi frumoase. Şi tu ai făcut asta. Te-ai uitat la gândurile mele, la fricile pe care le purtam, la temerile pe care nu le puteam exprima și nu ai plecat. Ai rămas. M-ai ținut de mână și mi-ai șoptit: "E în regulă să fii aici. E în regulă să fii tu.” Și în acel moment, ceva s-a schimbat. Florile au început să crească, sălbatice, neîmblânzite, care îți taie răsuflarea - asta și datorită ție.
Tu m-ai învățat că dragostea nu se rezumă doar la momentele ușoare, la râsete și la bucurie. Este și despre zilele și nopțile liniștite, despre perioadele pe care lumea le simte prea banale pentru conta. Este vorba despre a fi, chiar și atunci când este dezordine în jur. Este despre a privi sufletul cuiva și a spune: "Te văd." Asta ai făcut pentru mine. M-ai văzut - în totalitate - și m-ai iubit oricum. M-ai iubit atât de profund, atât de complet, încât ai schimbat totul. Mi-ai transformat spinii în petale, durerea în poezie, tăcerea în cântec.
Și acum, când mă uit la grădina pe care mi-ai plantat-o în minte, sunt uimită. Sunt uimită de felul în care m-ai transformat, de felul în care ai făcut imposibilul posibil. Sunt uimită de felul în care m-ai iubit - nu pentru că a trebuit, ci pentru că ai ales să o faci. Tu ai ales să rămâi, să crești, să crezi în noi. Și pentru asta, voi fi mereu recunoscătoare.
Tu ești motivul pentru care inima mea bate mai tare, zâmbetele mele vin mai ușoare, lumea mea se simte mai luminoasă. Tu ești motivul pentru care am învățat să văd frumusețea în haos. Tu ești motivul pentru care am învățat că și cele mai întunecate părți ale lumii din jur pot înflori, pot prospera, pot deveni ceva extraordinar. Tu ești motivul pentru care am învățat că dragostea nu înseamnă doar să găsești pe cineva care te face fericit - ci să găsești pe cineva care te ajută să crești.
Și asta ai făcut pentru mine. M-ai ajutat să cresc. M-ai ajutat să devin persoana care am fost menită să fiu. Mi-ai arătat că și în cele mai întunecate locuri, există lumină. Chiar și în cele mai grele momente, există speranță. Chiar și în cele mai singuratice situații, există iubire. Și pentru asta, voi fi mereu recunoscătoare. Tu ești primăvara mea, lumina mea de soare, minunea mea. Tu ești motivul pentru care acum florile cresc acolo unde a fost cândva doar întuneric. Și îmi voi petrece restul vieții iubindu-te pentru asta.
Tu ești motivul pentru care am învățat că dragostea nu este doar un sentiment, este o alegere, o promisiune, un angajament de a fi alături de cineva chiar și atunci când ploile se apropie. Mi-ai demonstrat că dragostea nu înseamnă perfecțiune; ci despre a fi, zi după zi, și a alege să fii din ce în ce mai bun. Este despre a ne ține de mână prin haos, a fi în doi în momentele de liniște și a râde împreună când lumea se simte prea grea. M-ai învățat că dragostea nu înseamnă să ne reparăm unul pe celălalt - ci să creștem împreună, să devenim cele mai bune versiuni ale noastre datorită iubirii pe care o împărtășim.
Când te-am întâlnit, ceva în mine s-a schimbat. Zidurile pe care le-am construit în jurul inimii mele au început să se năruie, nu pentru că le-ai dărâmat, ci pentru că m-ai făcut să mă simt în siguranță. Nu ai adus doar flori în cele mai întunecate părți ale minții mele; ai adus lumină, ai adus speranță, ai adus promisiunea a ceva frumos. M-ai făcut să cred că toate părțile din mine pot fi prețuite, sărbătorite, iubite.
Și acum când mă uit la tine văd persoana care m-a văzut când mă doream invizibilă lumii. Ești locul meu sigur, ancora mea, casa mea. Tu ești motivul pentru care am învățat că dragostea nu înseamnă doar să găsești pe cineva care să te facă să te simți întreg - ci să găsești pe cineva care să-ți amintească că nu ai fost niciodată incomplet de la început.
Deci, îți mulțumesc. Îți mulțumesc că m-ai iubit într-un mod care m-a schimbat, într-un mod care m-a vindecat, într-un mod care m-a făcut să cred din nou în frumusețea iubirii. Îți mulțumesc că ești persoana care mă vede - mă vede cu adevărat - și mă iubește oricum. Mulțumesc că ești motivul pentru care florile cresc în cele mai întunecate părți ale minții mele, pentru că mi-ai transformat umbrele în ceva frumos.
Îmi voi petrece tot restul vieții iubindu-te, nu pentru că trebuie, ci pentru că așa aleg. Pentru că ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Pentru că tu ești motivul pentru care am învățat că dragostea nu înseamnă doar să găsești pe cineva care te face fericit - ci să găsești pe cineva care te ajută să crești. Și cu tine am crescut. Cu tine am înflorit. Alături de tine, am devenit persoana care am fost menită să fiu. Și pentru asta, voi fi mereu recunoscătoare. Ești minunea mea, inima mea, pentru totdeauna. Și te voi iubi, mereu și la nesfârșit, pentru tot restul zilelor mele.
Tu ești motivul pentru care am învățat că dragostea nu este doar o emoție trecătoare - este o forță constantă, de neclintit, o forță liniștită care te ține împreună chiar și atunci când totul în lume pare că se destramă. Mi-ai arătat că dragostea nu este despre gesturi mărețe sau momente perfecte; este felul în care îmi întinzi mâna când ne plimbăm, felul în care îți amintești lucrurile mărunte pe care ți le-am spus, felul în care mă privești când crezi că nu sunt atentă. Este felul în care m-ai făcut să mă simt văzută, auzită și prețuită, chiar și în cele mai grele zile ale mele.
Când te-am cunoscut, nu am găsit doar dragostea, m-am regăsit pe mine. M-ai ajutat să descopăr bucăți din ceea ce sunt despre care nici măcar nu știam că s-au pierdut. Mi-ai reamintit că sunt prețioasă, că merit toată frumuseţea pe care această viaţă mi-o poate oferi. Mi-ai demonstrat că dragostea nu înseamnă să găsești pe cineva care să te completeze, ci să găsești pe cineva care să te inspire să fii cea mai bună versiune a ta. Și cu tine, am devenit cineva de care sunt mândră.
Iată-ne, stând în grădina pe care ai plantat-o în inima mea, înconjurați de florile care au crescut acolo unde au fost cândva doar ciulini. Și când mă uit la tine, sunt plină de o recunoștință atât de profundă încât îmi taie respirația. Tu ești lumina, speranța, casa mea. Tu ești motivul pentru care am învățat că și cele mai obișnuite zile pot fi frumoase, că și cea mai adâncă liniște poate fi bogată, că și cele mai singuratice nopți pot fi pline de iubire.
Nu știu cum o să arate viitorul lumii, dar știu asta: vreau să-l petrec cu tine. Vreau să cresc alături de tine, să continui să învăț cu tine, să continui să te iubesc. Vreau să fiu persoana care te vede, te vede cu adevărat, și te iubește cu tot ceea ce sunt. Vreau să fiu cea care te ține de mână prin furtuni, care îți amintește de puterea noastră atunci când suntem împreună. Vreau să fiu locul tău sigur, ancora ta, casa ta, așa cum tu ești a mea.
Deci, iată promisiunea mea către tine: te voi iubi cu înverșunare, complet și la nesfârșit. Voi fi alături de tine, te voi susține și voi crede în tine, indiferent de situație. Voi prețui florile pe care le-ai plantat în inima mea și îmi voi petrece restul vieții îngrijind grădina iubirii noastre, îngrijind-o, protejând-o și privind-o înflorind. Pentru că tu ești minunea mea, inima mea pentru totdeauna. Și te voi iubi, mereu și la nesfârșit. "
- Steve De'lano Garcia
"Uneori, cel mai profund act de iubire nu se
găsește în gesturi mărețe sau cuvinte poetice, ci în momentele liniștite,
nerostite, în care două suflete se leagă în cele mai simple moduri. Să o
cuprinzi în brațe și să o ții strâns la piept înseamnă să vorbești o limbă care
depășește cuvintele, un limbaj de siguranță, confort și iubire necondiționată.
În această îmbrățișare, nu este nevoie de explicații, nici de soluții - doar
prezența brută, nefiltrată a două inimi care bat la unison. În aceste momente
dragostea își dezvăluie adevărata putere, nu ca ceva gălăgios sau strălucitor,
ci ca ceva stabil, profund și de neclintit.
Când o ții aproape, devii sanctuarul ei, un loc unde
haosul lumii nu poate ajunge la ea. Brațele tale devin o barieră împotriva
furtunilor vieții, protejând-o de greutatea grijilor, temerilor, îndoielilor.
În acea îmbrățișare, ea își găsește refugiul, un spațiu în care poate renunța
la tot ce o îngrijorează și pur și simplu doar exista, liberă de judecată, liberă de așteptări.
Este un act sacru, unul care spune: „Ești în siguranță aici. Aici ești iubită.
Ești suficientă, așa cum ești.”
Este ceva profund intim în tăcerea acelui moment.
Cuvintele, deși frumoase, uneori pot cădea scurte, dar tăcerea unei îmbrățișări
strânse spune volume. Scrii: "Te văd. Te simt. Sunt aici pentru tine, nu
doar în acest moment, ci în fiecare clipă care urmează.” Este o promisiune, un
jurământ, o declarație de dragoste ce nu trebuie rostită cu voce tare pentru că
se simte chiar în miezul ființei tale.
În acea îmbrățișare, timpul pare să stea în loc. Lumea
din jurul tău se estompează, iar tot ce rămâne este ritmul respirației ei,
căldura trupului ei, bătăile inimii ei alături de a ta. Este un moment de
conexiune pură, în care granițele dintre doi indivizi se estompează, iar ei
devii unul. Este o reamintire a faptului că iubirea nu este despre posesie sau
control, ci despre unitate, despre două suflete care aleg să se împletească și
să se sprijine reciproc în călătoria vieții.
Ținând-o strâns este un act de vulnerabilitate,
dorința de a lăsa garda jos și de a-ți deschide inima complet. Este o
capitulare, nu a slăbiciunii, ci a forței care vine din a fi pe deplin prezent cu ea. În această capitulare, găsești un sentiment profund de pace, o știință că
ești exact acolo unde ești menit să fii - ținând-o în brațe, iubind-o, fiind
iubit de ea.
Există o putere vindecătoare în această îmbrățișare, o
putere care poate vindeca rănile, alina durerile și liniști mințile. Este un memento că iubirea nu este doar un sentiment, ci o forță,
o forță care are capacitatea de a vindeca, de a transforma, de a înălța. Când o
ții aproape, nu oferi doar alinare; oferi o bucată din tine, puterea ta,
căldura ta, lumina ta. Și făcând asta, devii o sursă de vindecare pentru ea,
așa cum ea devine una pentru tine.
Această îmbrățișare este o mărturie a profunzimii
conexiunii tale, o conexiune care depășește fizic și atinge însăși esența a
ceea ce ești. Este o legătură construită pe încredere, pe înțelegere, pe
dorința comună de a fi acolo unul pentru celălalt, în orice situație. Este o
legătură care nu se întărește prin absența provocărilor, ci prin felul în care
înfruntați împreună aceste provocări, ținându-vă aproape și la înălțimi și la
coborâșuri.
În acel moment în care o strângi în brațe, nu doar
dăruiești iubire, ci o primești. Prezența ei, încrederea ei, vulnerabilitatea
ei - sunt daruri, cele care îți amintesc de frumusețea și puterea iubirii. Ele
îți amintesc că dragostea nu este ceva ce trebuie luat de la sine, ci ceva ce
trebuie prețuit, hrănit și sărbătorit. Ele îți amintesc că în brațele ei,
găsești și tu o casă, un loc unde ești văzut, prețuit și iubit.
Există o putere liniștită în această îmbrățișare, o
putere care vine din a ști că nu ești singur. Viața poate fi copleșitoare și
sunt momente când greutatea acestei lumi pare prea mare pentru a fi suportată. Dar
în acel moment în care o ții în brațe, ți se amintește că nu trebuie să cari greutatea
singur. Tu o ai pe ea, iar ea te are pe tine, iar împreună, puteți înfrunta
orice. Este o forță care vine din unitate, din cunoașterea că sunteți mai
puternici împreună decât separat.
Această îmbrățișare este, de asemenea, o amintire a
frumuseții simplității. Într-o lume care adesea se simte complicată și rapidă,
este ușor să pierzi din vedere ceea ce contează cu adevărat. Dar în actul de a
o ține în brațe, ți se reamintește că dragostea nu trebuie să fie complicată.
Nu trebuie să fie extravagantă sau perfectă. Trebuie doar să fie reală, sinceră
și adevărată. Trebuie să fie prezentă, în momentele de liniște, în simplele
fapte de grijă și conexiune.
Când o ții strâns, nu îi ții doar trupul; îi ții
inima, sufletul, întreaga ei ființă. Voi vă spuneți reciproc: „Eu sunt aici pentru tine –
lumina și întunericul, bucuria și durerea, puterea și fragilitatea.” Este o
acceptare, o celebrare a fiecărei părți din ceea ce sunteți amândoi. Este un fel de a-i spune: „Ești întreagă, așa cum ești, și iubesc fiecare bucățică din tine.”
În acea îmbrățișare, păstrezi și viitorul - visele pe
care le împărtășiți, viața pe care o construiți împreună, dragostea care va
continua să crească și să evolueze în timp. Este un moment care ține în el
promisiunea a nenumărate momente, mai multe îmbrățișări, mai multe oportunități
de a o iubi și de a fi iubit de ea. Este un memento că dragostea nu este o
destinație, ci o călătorie, una pe care sunteți dedicați să o parcurgeți împreună,
mână în mână, inimă în inimă.
Există o tandrețe în această îmbrățișare, o tandrețe care
vorbește de grijă, de respect, de reverență. Este un mod de a o onora, de a-i
arăta că este prețuită, că este apreciată. Este un mod de a spune: „Tu ești
importantă pentru mine. Contezi pentru mine. Voi fi mereu aici pentru tine.” Este
o gingășie care vine dintr-un loc al iubirii profunde, o iubire răbdătoare,
bună și neclintită.
Această îmbrățișare este, de asemenea, o amintire a
puterii prezenței. Într-o lume adesea distrasă și deconectată, actul de a fi pe
deplin prezent alături de cineva este un dar rar și prețios. Când o ții strâns,
îi oferi darul atenției tale nedivizate, prezența ta deplină. Tu spui: "În
acest moment, nu există alt loc în care aș prefera să fiu decât aici, cu
tine." Este un dar care spune: „Tu ești prioritatea mea. Tu ești concentrarea
mea. Tu ești inima mea.”
În sfârșit, acea îmbrățișare este o celebrare a
iubirii în sine - frumusețea ei, puterea ei, capacitatea ei de a transforma
vieți. Este un memento că iubirea nu este doar ceva ce simțim, ci ceva ce
facem, ceva ce alegem, iar și iar, în momentele mari și în cele mici. Este o
alegere să fii acolo, să o iei în brațe, să o iubești, să fii iubit de ea. Și
în această alegere, găsești cea mai profundă și importantă semnificație a ceea ce
înseamnă să iubești și să fii iubit.
Deci, data viitoare când o strângi în brațe și o
strângi strâns, amintește-ți puterea acelui moment. Amintește-ți că în acea
îmbrățișare, nu doar o ții în brațe pe ea, ci ții iubirea însăși, în cea mai
pură și frumoasă formă a ei. Și făcând asta, creezi o amintire, o legătură, o
moștenire de iubire care va dura o viață întreagă. "
- Steve De'lano Garcia
"Intimitatea nu înseamnă doar atingerea fizică
sau gesturi romantice. Adevărata intimitate este despre siguranță. Este despre
a avea încredere că poți să te arăți cuiva cu adevărat și să știi că ești
iubit. Este despre liniștea pe care o simți în prezența sa, felul în care îți
cad umerii și inima ți se liniștește când intră în cameră. Intimitatea înseamnă
că poți respira mai ușor, pentru că știi că sunteți în siguranță împreună.
Este în confortul de a fi liniștiți împreună, acolo
unde nu este nevoie de cuvinte și tăcerea nu este grea. Liniștea nu stă doar în
ceea ce se spune, ci în ceea ce nu trebuie explicat. Știi că ești înțeles. Te
simți văzut. Nu trebuie să interpretezi, să impresionezi sau să te ascunzi.
Poți să fii, și asta e de ajuns.
Intimitatea este ușurința din vocea cuiva și atunci când
nu ești de acord. Nu este vorba despre a fi mereu de acord, ci despre a putea
să nu fii de acord și totuși să te simți respectat. O relație intimă este cea
în care opiniile diferite sunt întâmpinate cu răbdare, nu cu furie. Unde
perspectiva ta este cu adevărat auzită, nu respinsă. Unde argumentele nu se
termină în frică, ci în creștere. Te simți în siguranță să spui ce gândești,
știind că nu riști să pierzi dragostea sau conexiunea.
Este felul în care cineva ascultă cu atenție atunci
când te chinui. Nu se grăbește să te repare sau să te judece. El/ea doar păstrează
spațiu pentru sufletul tău. El/ea oferă prezență, mai degrabă decât soluții. El/ea știe
că uneori ai nevoie de alinare, nu de răspunsuri. Oferă răbdare pe măsură ce
îți găsești drumul, și nu te face niciodată să te simți ca o povară.
Intimitatea stă și în limbajul pe care îl folosește
atunci când vorbește despre tine. Este felul blând în care vorbește despre punctele
tale forte, despre ciudățeniile și visele tale. Este bunătatea din cuvintele ei, chiar
și atunci când nu ești prin preajmă să le auzi. Știi că ești în siguranță în
gura ei - îți protejează numele, povestea, inima.
Intimitatea stă și în curiozitatea ei să te înțeleagă. Nu doar
versiunea de suprafață pe care o arăți lumii, ci și cea reală. Tu care ești
dezordonat, complicat și uneori speriat. Vrea să-ți descopere speranțele și
rănile, râsul și durerea. Ea pune întrebări, nu pentru a judeca, ci pentru a
înțelege. Vrea să învețe despre cum ești, bucată cu bucată, zi de zi.
Intimitatea apare și în predarea ei. Este felul în
care își dezarmează propriile ziduri ca să te lase să intri. Felul în care are
încredere în tine cu propriile ei temeri și vise. Ea îți oferă părțile din ea
care sunt rar sau niciodată văzute de altcineva. Te lasă să îi ții inima, având încredere că vei fi
blând cu ea.
Intimitatea înseamnă să te simți ca acasă cu cineva, chiar și în cele mai
incomode momente ale tale. Este reasigurarea că nu trebuie să îi câștigi
dragostea - pentru că nu se bazează pe ceea ce faci, ci pe ceea ce ești. E
sentimentul că te poți dezmembra și ea te va ajuta să îți aduni piesele fără să
te facă să te simti rușinat.
Intimitatea stă în lucrurile mărunte. Felul în care își amintește mâncarea ta preferată sau melodia care nu-ți place. Cum observă ea când taci și te întreabă dacă ești bine. Felul în care își lasă telefonul jos când vorbești, pentru că tu ești prioritatea ei în acel moment. Este în felul în care îți zâmbește, nu doar în moduri mari, ci în mii de feluri mici în fiecare zi.
Intimitatea este când te simți în siguranță să fii vulnerabil. Să plângi, să
râzi, să recunoști când ți-e frică, să-ți împărtășești cele mai îndrăznețe vise
sau cele mai adânci temeri. Intimitatea este libertatea de a fi imperfect, de a
fi neîndemânatic, de a face greșeli - și de a ști că dragostea va fi tot acolo.
Intimitatea este în iertare după o neînțelegere. Dorința de a
spune „Îmi pare rău” și de a vorbi serios. Dorința de a repara, nu doar de a
câștiga. Intimitatea înseamnă că amândoi sunteți dedicați relației, nu doar
propriului orgoliu.
Este securitatea care vine din a fi ales, iar și iar.
Chiar și atunci când lucrurile devin grele, chiar și atunci când viața devine provocatoare.
Intimitatea înseamnă să știi că cineva nu caută o cale de ieșire, ci o cale de rezolvare.
Că vrea să crească cu tine, nu departe de tine.
Intimitatea este în râsul sănătos, cel care se ivește când te aștepți mai
puțin - din glumele din interior, privirile împărtășite, amintirile pe care le
construiți împreună. Este felul în care poți găsi bucuria în cele mai simple
lucruri, doar pentru că sunteți împreună.
Intimitatea stă și în conversațiile grele. Curajul de
a vorbi despre lucruri incomode, pentru că știi că ești în siguranță să fii
sincer. Este să ai încredere că poți să-ți pui temerile pe masă și ea nu va
fugi.
Contează felul în care îți susține creșterea, chiar
dacă asta înseamnă să te schimbi. Este să știi că vrea să devii cea mai bună
versiune a ta, și îți va sărbători victoriile alături de tine. Ea nu este
amenințată de succesul tău, ci este inspirată de el.
Intimitatea constă în încrederea pe care o construiți,
zi după zi, arătându-vă unul altuia. Este știința că și în cele mai rele zile,
tot iubit ești. Că poți spune ce ai în minte fără teamă că vei fi pedepsit sau
respins.
Este felul în care te ține de mână în timpul
furtunilor și dansează cu tine în soare. Ea este portul tău sigur atunci când
lumea se simte dură și este cea mai mare majoretă a ta când lucrurile merg bine.
Intimitatea stă în spațiul pe care îl oferiți unul
altuia pentru a respira, pentru a avea propriile voastre preocupări profesionale, pentru a vă
urmări propriile pasiuni/hobby-uri. Este încrederea că nu trebuie să fiți
împreună în fiecare clipă pentru a fi conectați. Este libertatea de a fi tu
însuți, chiar și când creșteți împreună.
Este în acceptarea defectelor tale. Felul în care îți
vede imperfecțiunile și te iubește nu în ciuda lor, ci datorită lor. Felul în
care îți cunoaște povestea - luptele, cicatricile - și te alege oricum.
Intimitatea stă în visele împărtășite pentru viitor,
în planurile pe care le faceți împreună, în speranța pe care o construiți în echipă.
Este să știi că nu te confrunți singur cu viața, ci alături de cineva care te vede cu
adevărat.
Este în confortul de a ști că puteți fi liniștiți
împreună și nu este ciudat. Că poți sta în aceeași cameră, făcând lucruri
diferite și totuși să vă simțiți conectați. Că poți fi tu însuți, chiar și în
tăcere.
Intimitatea este liniștea din inima ta atunci când o privești. Felul în care numele ei este un loc sigur pentru tine. Calmul care te umple atunci când îi auzi vocea sau îi simți brațele în jurul tău.
Intimitatea constă în dorința de a continua să vă învățați unul pe
altul, de a continua să creșteți, de a continua să vă alegeți unul pe altul în
fiecare zi. Nu este doar un sentiment, ci o alegere - o decizie de a vă arăta,
de a fi reali, de a fi prezenți.
Intimitatea este siguranța de a iubi și de a fi iubit,
de a dărui și de a primi, de a cădea și de a te ridica. Este temelia unei
iubiri care durează, care vindecă, care se transformă.
În esență, intimitatea este despre siguranță. Este
despre a ști că ești prețuit, nu doar pentru ceea ce dăruiești, ci pentru ceea
ce ești. Este cea mai profundă liniște pe care o poți simți în prezența
altcuiva - cunoașterea că ești pe deplin acceptat, iubit pe deplin și ca nu ești niciodată
singur.
Genul acesta de intimitate este rar, dar este real. Și
când o găsești, știi: te simți acasă."
- Steve De'lano Garcia
"Cred că dragostea adevărată nu așteaptă să le ai
pe toate laolaltă, să fie impecabilă sau să strălucești la maxim. În schimb, te
găsește în mijlocul haosului lumii și a luptelor tale. Nu este vorba despre a
întâlni pe cineva atunci când totul este perfect - când ești în cea mai bună
formă, când viața este lină și când te simți de neoprit. Nu, dragostea
adevărată apare atunci când ești în situația cea mai provocatoare, când te
îneci în îndoială, când duci greutatea greșelilor tale și când simți că te
prăbușești.
E genul de iubire care nu fuge când lucrurile devin
grele, când drumul devine stâncos, sau când nopțile sunt nesfârșite. Dragostea
adevărată nu se sperie de imperfecțiunile tale, defectele tale sau cicatricile
tale. Ea le vede, nu ca pe ceva de reparat, ci ca pe o parte din ceea ce ești -
o parte care merită îmbrățișată, e care merită să te agăți și pentru care merită să
lupți.
Când cineva rămâne indiferent de cât de complicate devin
lucrurile, când nu pleacă atunci când vă lovește furtuna, atunci știi că dragostea ei
este reală. Nu este vorba despre a te iubi doar atunci când este ușor, când
soarele strălucește și când totul este bine. E despre a alege să rămână când
cerul e întunecat, când vântul urlă și când simți că abia reziști. Este despre
a se arăta, zi după zi, chiar și atunci când ți-e greu, chiar și atunci când
simți că lumea parcă este împotriva ta.
Ăsta e genul de iubire care nu renunță, care nu se
clatină, și care nu se lasă. Dragostea adevărată este persoana care te vede și în
cel mai rău caz, când ești supărat, când ești trist, când ești frustrat, când
ești distrus - și îți spune: „Sunt aici.’ Este persoana care îți ascultă temerile,
care te ține în brațe oricum, care îți stă alături când simți că te pierzi.
Persoana care nu iubește doar versiunea ta cea fericită și fără griji, ci și versiunea ta cea dezordonată, care se luptă, care încearcă să-și dea seama de
toate.
Ea nu iubește doar părțile din tine care sunt ușor de
iubit; ea iubește și părțile din tine greu de iubit. Când cineva te iubește cu
adevărat, nu rămâne doar pentru momentele bune. Rămâne și pentru momentele
grele. Ea rămâne când viața devine mai grea, când lucrurile nu merg conform
planului și când tu simți că nu ești suficient. Ea rămâne pentru că vede frumusețea
din tine, puterea din luptele tale și lumina din întunericul tău.
Ea rămâne pentru că ea crede în tine, chiar și atunci când tu nu crezi în tine. Ea rămâne pentru că știe că dragostea nu înseamnă să găsești pe cineva perfect; ci să găsești pe cineva care este dispus să fie imperfect cu tine, care este dispus să crească alături de tine și care este dispus să lupte pentru tine, indiferent de situație.
Dragostea adevărată nu
înseamnă să întâlnești pe cineva care îți face viața perfectă și care se gândește doar la beneficii. Este despre a
întâlni pe cineva care dă sens vieții tale, chiar și în mijlocul
imperfecțiunilor, care nu pleacă atunci când nu-i mai place ceva, care te alege din prima pe tine, pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce își imaginează că ești.
Este vorba despre a găsi pe cineva care te iubește nu
în ciuda defectelor tale, ci datorită lor. Cineva care îți vede durerea, luptele,
defectele și încă te privește ca și cum ai fi cel mai frumos lucru din lume.
Cineva care nu te iubește doar în cea mai bună formă, dar te iubește și în cel
mai rău caz. Cineva care spune: „Sunt aici și nu plec nicăieri”, și vorbește cu
fiecare fibră a ființei sale.
Ăsta e genul de iubire care durează. Ăsta e genul de
iubire care vindecă. Ăsta e genul de iubire care te schimbă, te face mai bun,
te face mai puternic. Ăsta e genul de iubire care îți amintește că nu ești
singur, că ești demn, că ești suficient. Acesta este genul de iubire care nu te
întâlnește doar în slăbiciunile tale, ci rămâne cu tine, crește odată cu tine și
te ajută să găsești drumul să ieși din ele. Și când găsești genul ăsta de
iubire, te ții de ea, că e rară, e puternică și reală.
Și când găsești genul acela de iubire, realizezi că nu
e vorba doar de a fi iubit, ci de a fi văzut, văzut cu adevărat, în toată
sinceritatea ta brută, nefiltrată. Este despre a ști că și în cele mai
întunecate zile ale tale, există cineva care va sta cu tine în umbră, care nu
încearcă să te repare, ci pur și simplu să fie acolo, ținând spațiul pentru
tine. Este despre momentele de liniște când se uită în ochii tăi și simți, fără
niciun cuvânt, că ești în siguranță, că ești prețuit, că ești acasă.
Această iubire nu cere perfecțiune; îți sărbătorește umanitatea. Contează felul în care își amintește lucrurile mărunte, felul în care râde de ciudățeniile tale, felul în care te ține de mână când ești speriat, felul în care te încurajează în situațiile incomode, inconfortabile.
Dragostea adevărată constă în felul în care se luptă pentru tine, nu impotriva ta, chiar și
când lumea se simte copleșitoare. E felul în care te alege, iar și iar, chiar și când e incomod, chiar și când e dezordine.
Dragostea adevărată este o promisiune - o promisiune
de a rămâne, de a crește, de a vindeca și de a construi ceva frumos împreună.
Este un parteneriat, o călătorie, o înțelegere comună că viața nu va fi
întotdeauna ușoară, dar va fi întotdeauna mai bună pentru că o înfruntați
împreună. Și când ai norocul să găsești genul acela de iubire, o vezi. O cultivi, o protejezi și o lași să-ți amintească în fiecare zi
că ești demn de a fi iubit, nu doar în cele mai bune momente, ci în toate.
Deci, pentru dragostea care rămâne loială. Pentru
dragostea care vede mizeria ta și spune: „Ești al meu/a mea.’ În cinstea
iubirii care nu te întâlnește doar în haosul tău, ci te ajută să-ți găsești
liniștea în ea. Pentru dragostea reală, profundă, de neclintit. Pentru că asta
e dragostea care schimbă totul.
Asta e dragostea care face ca viața să merite trăită.
"
- Steve De'lano Garcia
"Dragostea adevărată nu înseamnă să ai pe cineva perfect, pe cineva
care le are pe toate sau pe cineva care nu are răni de dus. Este vorba despre a
avea pe cineva care îți vede cicatricile, luptele și imperfecțiunile și totuși
alege să fie alături de tine. Dragostea adevărată nu cere să fii vindecat
complet înainte de a fi vrednic de ea. În schimb, te vede acolo unde ești, în
mijlocul poveștii tale, durerii și creșterii tale, și spune: „Sunt aici și nu
plec nicăieri.’ Este o iubire care înțelege că vindecarea nu este o destinație,
ci o călătorie, și este dispusă să meargă în acea călătorie cu tine, mână în
mână.
Dragostea adevărată este răbdătoare. Nu
te grăbește să fii cineva care nu ești sau nu te presează să te repari peste
noapte. Îți dă spațiu să respiri, să te împiedici, să cazi și să te ridici din
nou, să te maturizezi. Știe că vindecarea necesită timp, că creșterea nu este liniară și că cele
mai frumoase lucruri în viață se nasc adesea din cele mai dezordonate momente.
Dragostea adevărată nu este intimidată de trecutul tău sau de durerea ta; ea le
vede ca parte a poveştii tale, ca pe firele care te-au împletit în persoana
care eşti astăzi. Nu se ferește de întunericul tău; stă cu tine în el,
ținându-te de mână până când lumina începe să se întoarcă.
Dragostea adevărată este o oglindă. Îți reflectă înapoi părțile din tine pe
care poate le-ai uitat sau în care nu ai crezut pe deplin - puterea, frumusețea, rezistența.
Îți amintește că ești vrednic, nu în ciuda cicatricilor, ci datorită lor. Vede
bătăliile pe care le-ai dus, munții pe care i-ai urcat și rănile pe care le-ai
purtat și le onorează. Dragostea adevărată nu încearcă să-ți șteargă trecutul;
te ajută să te împaci cu el, să îl vezi ca pe o sursă de înțelepciune și putere,
mai degrabă decât rușine sau regrete. Este o iubire care spune: "Ești
suficient, exact așa cum ești, și te voi iubi la fiecare pas al vindecării tale.’
Dragostea adevărată este un spațiu sigur. Este un loc în care poți fi
vulnerabil, unde poți lăsa garda jos și să-ți arăți adevărata persoană fără
teamă de judecată sau respingere. Este o iubire care te ține în brațe când
plângi, te ascultă când vorbești și îți stă alături când simți că te
prăbușești. Dragostea adevărată nu fuge atunci când lucrurile devin grele; se
apleacă, rămâne și luptă pentru tine. Este o dragoste care spune: „Durerea ta
este durerea mea, bucuria ta este bucuria mea, iar eu sunt aici pentru toate.’
Este o iubire care te face să te simți văzut, auzit și înțeles într-un mod în
care nimeni altcineva nu o poate face.
Dragostea adevărată este un parteneriat. Nu este vorba despre o persoană care o
repară pe cealaltă sau care duce singură greutatea. Este vorba despre doi
oameni care aleg să crească împreună, să se vindece împreună, și să construiască
ceva frumos din părțile lor. Dragostea adevărată înseamnă să te arăți unul
pentru celălalt, zi după zi. Este despre a fi
ancora celuilalt în furtună, lumina celuilalt în întuneric și cel mai mare
susținător al celuilalt în călătoria devenirii. Este o dragoste care spune:
„Suntem împreună în asta și nu te voi lăsa niciodată să o înfrunți singur.’
Dragostea adevărată este necondiționată. Nu vine cu obligații atașate sau cu o
listă de așteptări. Nu te iubește doar când ești în cea mai bună formă sau când
ești ușor de iubit. Te iubește și când ești dezordonat, și când ești distrus și
când te chinui să-ți găsești drumul. Dragostea
adevărată este o iubire care nu se clatină, chiar și atunci când drumul
devine stâncos. Este o dragoste care spune: „Vă văd pe toți– pe cei buni, răi
și pe cei dintre noi – și vă aleg pe voi, în fiecare zi.’ Este o iubire care
îți amintește că ești demn de iubire, nu pentru ceea ce faci sau cum
interpretezi, ci pur și simplu pentru că exiști.
Dragostea adevărată este transformatoare. Nu te acceptă doar așa cum ești; te
ajută să devii cea mai bună versiune a ta. Este o iubire care te inspiră să
crești, să vindeci și să pășești în puterea ta. Dragostea adevărată nu te ține
pe loc și nu te ține mic; te încurajează să visezi măreț, să-ți asumi riscuri
și să crezi în tine. Este o iubire care spune: "Eu cred în tine, chiar și
atunci când tu nu crezi în tine." Este o iubire care te înalță, care te
ajută să-ți vezi propria valoare și care îți dă curajul să mergi mai departe,
chiar și atunci când drumul este incert.
Dragostea adevărată este o alegere. Nu este ceva ce se produce întâmplător
sau din noroc; este ceva ce se construiește, zi de zi, prin actele mărunte,
intenționate de iubire și bunătate. Este o iubire care alege să se implice, chiar
și atunci când este greu. Alege să ierte, chiar și atunci când doare. Alege să
iubească, chiar și atunci când nu e ușor. Dragostea adevărată nu este despre
sentimente care vin și pleacă; este despre angajamentul de a ne iubi la înălțimi
și coborâșuri, prin bucurii și lupte, prin frumos și mizerie. Este o iubire
care spune: "Te aleg pe tine, azi și în fiecare zi, indiferent de
situație.’
Dragostea adevărată este o călătorie. Nu este o destinație sau o linie de
sosire; este un drum pe care mergeți împreună, mână în mână, inimă în inimă.
Este o călătorie de creștere, de vindecare, de descoperire și de devenire.
Dragostea adevărată este despre a învăța să ne iubim mai profund, mai deplin și
mai autentic cu fiecare zi care trece. Este vorba despre construirea unei vieți
împreună care să aibă rădăcini în încredere, respect, apreciere și sprijin reciproc. Este
o dragoste care spune: „Suntem implicați în asta pe termen lung și mă angajez
să merg pe această cale alături de tine, la fiecare pas.’
Dragostea adevărată este un dar. Este unul dintre cele mai prețioase, sacre și puternice daruri pe care viața ți le poate oferi. Este o iubire care îți umple inima, care îți aduce bucurie și care te face să simți că trăiești. Dragostea adevărată este o iubire care îți amintește că nu ești singur, că ești iubit și că ești demn de toate frumusețile pe care viața ți le oferă.
Este o
dragoste care spune: „Tu ești persoana mea, partenerul meu, inima și casa mea.’
Și în cele din urmă, dragostea adevărată nu înseamnă doar să găsești pe cineva
care să te iubească; ci să găsești pe cineva care să te ajute să te iubești,
care să te ajute să te vindeci și care să te ajute să devii persoana care ai
fost mereu menită să fii, care îți stă alături, umăr lângă umăr și la bine și în furtunile vieții."
- Steve De'lano Garcia
"Frumusețea te-a făcut să iubești, dar dragostea te-a făcut să vezi frumusețea - este un ciclu la fel de
vechi ca timpul, dar la fel de profund ca cel mai adânc ocean. Când te-ai
îndrăgostit, prima dată frumusețea ți-a atras atenția. Poate că a fost felul în
care zâmbea, strălucirea din ochii ei sau felul în care râsul ei a umplut
camera. Frumusețea te-a atras, ca o molie la flacără, și a fost primul pas pe
calea spre ceva mai măreț. Dar numai frumusețea nu ar fi fost suficient, ea este trecătoare; este temelia,
nu casa. Este ceea ce începe călătoria, dar nu este destinația.
Dragostea este însă cea care transformă
frumusețea în ceva etern. Nu este vorba doar despre felul în care arată cineva,
ci despre felul în care te face să te simți. Dragostea are un mod de a mări
frumusețea, de a face din obișnuit extraordinar. Contează felul în care te ține
de mână, felul în care îți ascultă poveștile, felul în care te vede - te vede
cu adevărat - și totuși te iubește. Dragostea nu apreciază doar
frumusețea, ci o creează.
Când iubești pe cineva profund, acesta
devine mai frumos pentru tine. Nu pentru că s-a schimbat, ci pentru că
percepția ta s-a schimbat. Începi să observi lucrurile mărunte - felul în care i
se încrețesc ochii când râde, felul în care vocea i se înmoaie când este obosit,
felul în care se luminează când vorbește despre pasiunile sale. Aceste lucruri,
aceste mici detalii, devin frumoase pentru că fac parte din omului iubit.
Iubirea îți dă ochi noi, iar cu acei ochi, vezi frumusețe peste tot.
Dar dragostea nu doar îl face pe
celălalt frumos, ci și pe tine te face frumoasă. Când iubești pe cineva, te
schimbă. Îți înmoaie marginile, îți luminează spiritul și îți umple inima cu un
fel de căldură care radiază spre exterior. Dragostea te face mai bună, mai
răbdătoare, mai înțelegătoare. Te face să strălucești într-un mod în care
niciun machiaj sau haine elegante nu ar putea vreodată. Dragostea este cea mai
frumoasă frumusețe, și funcționează din interior spre exterior.
Frumusețea iubirii constă în faptul că
este reciprocă. Așa cum tu vezi frumusețea în persoana iubită, așa o vede și ea
în tine. Ea observă felul în care te luminezi când ești fericit, felul în care
ai grijă de ceilalți, felul în care lupți pentru ceea ce crezi. Pentru el, ești
frumoasă - nu doar pentru felul în care arăți, ci pentru ceea ce ești.
Dragostea are un mod de a te face să te simți văzută, prețuită și apreciată,
iar acel sentiment este ceea ce te face cu adevărat frumoasă.
Frumusețea poate că a fost scânteia, dar
dragostea este flacăra care continuă să ardă. Este ceea ce te susține în
momentele grele, ceea ce vă aduce din nou împreună după o discuție în contradictoriu, ceea ce vă amintește de ce v-ați ales unul pe celălalt în primul rând. Dragostea este
lipiciul care ține totul împreună, și este ceea ce face ca frumusețea să
dureze. Fără iubire, frumusețea este nevăzută; cu iubire, ea crește.
Dragostea te învață și că frumusețea nu
ține doar de aparențe. Este vorba despre felul în care cineva te face să te
simți, felul în care îți atinge sufletul, felul în care îți face inima să
cânte, felul în care te ține de mână, felul în care pășește alături de tine. Dragostea îți arată că frumusețea stă în felul în care te sprijină, în
felul în care te provoacă, în felul în care te inspiră să fii cea mai bună
versiune a ta. Iubirea redefinește frumusețea, iar făcând asta, te redefinește
pe tine în mod activ, zi de zi.
Și poate cel mai frumos lucru la iubire
este că este infinită. Cu cât iubești mai mult, cu atât lumea devine mai
frumoasă. Dragostea are un mod de a-ți extinde inima, de a face loc mai multor
bucurii, mai multă bunătate, mai multă frumusețe. Este un ciclu fără sfârșit,
frumusețea duce la iubire, iar dragostea duce la frumusețe. Și cu cât dai mai
mult, cu atât primești mai mult.
Așadar, frumusețea este începutul, dar
dragostea este călătoria. Las-o să te transforme, să te înalțe și să te facă să
vezi lumea într-o lumină cu totul nouă. Las-o să-ți amintească că adevărata
frumusețe nu este doar o profunzime a pielii, ci și o adâncime a sufletului. Și
să-ți arate că atunci când iubești pe cineva – îl iubești cu adevărat – devii
mai frumos, pe dinăuntru și pe dinafară.
Pentru că în cele din urmă, frumusețea
te-a făcut să iubești, dar dragostea este cea care te face frumoasă. Dragostea
este cea care dă vieții culoarea, profunzimea, sensul ei. "
- Steve De'lano Garcia
„Dacă femeii mele nu-i place ceva anume, nu o fac. Nu pentru că mă controlează, ci pentru că aleg inima ei în locul oricărui impuls trecător, al oricărui fior gol, al oricăror aplauze lipsite de substanță, în locul oricăror cuvinte meșteșugite dar lipsite de integritate ale oricui. Aleg pacea ei în locul orgoliului meu. Aleg liniștea casei noastre în locul zgomotului lumii. Aleg dragostea, chiar și atunci când nimeni nu se uită.
Nu frica mă călăuzește, ci respectul. Când ții în mână ceva prețios, nu îl strângi cu forță, ci îl mângâi cu grijă. Înveți greutatea lui, fragilitatea lui și miracolul prezenței sale în viața ta. Așa îi țin eu inima ei. Cu ambele mâini. Cu o respirație constantă. Cu o promisiune șoptită în întuneric pe care intenționez să o păstrez în lumină.
Nu-mi măsor libertatea prin câte uși pot deschide. O măsor prin câte pot închide singur, de dragul a ceea ce contează. Dacă se încruntă, observ. Dacă tace, o ascult. Dacă tremură, mă apropii. Dacă spune că asta o neliniștește, nu mă cert cu sentimentul care trăiește în interiorul persoanei pe care o iubesc. Îl onorez. Mă adaptez. Cresc.
Numiți-o maturitate, numiți-o parteneriat, numiți-o iubire. Îi spun trezire în fiecare dimineață și decizia repetată că suntem în aceeași echipă. Victoriile mele nu înseamnă nimic dacă mă costă pacea ei. Râsul meu are un gust amar dacă este asezonat cu lacrimile ei. Nu vreau o victorie pentru mine care să o lase pe ea singură. Nu vreau o poveste care să uite să o includă.
Am învățat că dragostea nu este un câmp de luptă unde trebuie să câștig, ci o grădină de care trebuie să am grijă. Există buruieni care de departe par flori. Nu-mi pasă de ele. Există spini care se ascund sub petale moi. Îi ignor. Există cărări care duc spre exterior, în sălbăticie, și cărări care duc spre interior, la rădăcini. Aleg calea care menține rădăcinile iubirii noastre vii.
Când spun că nu voi face ceea ce o rănește, nu mă abandonez pe mine. Mă regăsesc pe mine însumi. Versiunea mea care poate sta puțin mai înaltă pentru că îngenunchează pentru ceea ce este sfânt în ea. Bărbatul care poate spune nu lumii pentru că i-a spus deja da femeii care este casa lui. Sufletul care înțelege că dragostea nu este o cușcă, este o busolă.
Nu mi-e frică de ea; sunt uimit de ceea ce avem. Există o blândețe între noi pe care nu o voi schimba pentru nimic zgomotos sau nepăsător din lumea largă. Există o încredere care a necesitat timp pentru a fi construită, un pod pus piatră cu piatră, scuze cu scuze, promisiune cu promisiune. Nu voi lovi asta cu ciocanul de dragul unui moment care nu înseamnă nimic, de fapt, unul care nici măcar nu-mi va aminti numele mâine.
Vrei să știi cum arată dragostea? Arată ca și cum ai verifica temperatura tăcerii ei. Arată ca și cum ai respecta promisiunea pe care ai făcut-o, chiar și când ești furios, nu doar când ești bun. Arată ca și cum ai alege drumul lung spre casă pentru că drumul scurt ratează frumusețea și scopul. Arată ca și cum ai proteja pacea pe care ai implorat-o cerurilor să ți-o ofere.
Nu am nevoie să am dreptate. Am nevoie să fim întregi. Nu trebuie să dovedesc nimic. Trebuie să-mi dovedesc dragostea, în fiecare zi, în moduri mici și sincere, pe care nimeni în afară de ea nu le va aplauda. Și aplauzele ei sunt suficiente. Căldura din ochii ei când mă vede alegându-ne este o ovație în picioare pe care o port în piept.
Am cunoscut în trecut sunetul propriei mele încăpățânări și rebeliuni, și am cunoscut liniștea după ce o las să plece supărată. Liniștea are gust de milă. Liniștea se simte ca mâna ei alunecând în a mea, noi doi îndepărtându-ne de marginea a ceva ce nu putem lua înapoi. Nu sunt interesat să mă echilibrez pe stânci. Vreau un teren solid. Vreau să stăm în picioare, în siguranță, împreună.
Ea nu este o regulă pe care o urmez. Este o viață pe care o prețuiesc. Nu este o judecător cu un ciocan; este un cântec pe care inima mea refuză să se oprească din a-l cânta. Când este liniștită, plămânii mei își amintesc cum să respire. Când zâmbește, camera admite că există un soare ascuns în râsul ei. De ce aș risca o furtună când pot trăi în acea lumină? Așa că aleg mângâierea ei pentru că îmi amintesc de nopțile în care mângâierea m-a ales prin intermediul ei. Aleg încrederea ei pentru că știu cât de fragilă este, cum se sfărâmă dintr-o singură întoarcere nepăsătoare și cum are nevoie de o mie de zile pentru a fi reconstruită. Aleg fericirea ei pentru că am văzut ce poate face dragostea mea atunci când este fidelă și am văzut ce poate face neglijența mea atunci când nu este.
Dacă femeii mele nu-i place, nu o fac, pentru că pacea ei nu este un obstacol; este ideea principală. Granițele pe care le păstrăm nu sunt garduri care să ne închidă; sunt arcade care ne adăpostesc de ploaie. Lumea va oferi întotdeauna o mie de arome. Întotdeauna o voi alege pe cea care nu-i lasă ei un gust amar în inimă.
Acesta nu este control. Aceasta este grijă. Aceasta nu este frică. Acesta este respect. Aceasta nu este o lesă în jurul gâtului meu. Aceasta este propria mea mână pe piept, amintindu-mi de jurământul pe care l-am făcut când am privit-o prima dată și am înțeles că dragostea nu este un sentiment în care cad; este o persoană pe care o aleg și pe care o apăr, uneori chiar și de propriile mele slăbiciuni.
Am văzut durere. Am privit promisiuni destrămându-se ca niște fire și mi-am ținut respirația în timp ce vechi fantome încercau să pună mâna pe zilele noastre noi. Am învățat că dragostea nu este doar magie; este și efort. Efort sfânt. Efort liniștit. De aceea nu voi lăsa lucrurile mici și nepăsătoare să strice lucrul mare și atent pe care l-am construit.
Dacă femeii mele nu-i place, eu nu o fac, pentru că îmi amintesc cum m-a ținut în brațe când m-am pierdut singur prin lume. Îmi amintesc mâinile ei pe părțile mele rănite, ferme ca o rugăciune. Îmi amintesc cum mi-a păzit numele în camere în care eu nu eram. Îmi amintesc cum m-a ales pe mine, dându-i pe toți ceilalți într-o parte. Cum aș putea să o numesc a mea și să nu-i numesc pacea ei ca fiind prioritatea mea?
Aceasta este maturitatea: să știi diferența dintre libertate și egoism, dintre aventură și nesăbuință, dintre dorință și lipsă de respect. Acesta este parteneriatul: să alegi aceeași direcție chiar și atunci când peisajul încearcă să te seducă în altă parte. Aceasta este iubirea: o mie de refuzuri blânde care fac un singur da răspicat.
Nu vreau să fiu impresionant. Vreau să fiu fidel. Nu vreau să fiu adorat de străini. Vreau să aibă încredere în mine cea care îmi cunoaște cele mai grele povești și totuși alege să scrie altele noi cu mine. Asta valorează mai mult decât aprobarea, mai mult decât egoul, mai mult decât orice gust trecător, meteoric.
Confortul ei contează pentru mine, pentru că în confortul ei îl găsesc pe al meu. Încrederea ei contează pentru mine, pentru că este pământul pe care pot alerga fără să privesc în jos. Fericirea ei contează pentru mine, pentru că atunci când strălucește, întreaga casă arată ca o catedrală și îmi amintesc de ce sunt fericit.
Există și o dulceață în reținere atunci când se naște din iubire. Există un fel de poezie în felul în care spunem nu lumii, astfel încât să putem continua să ne spunem da unul altuia. Momentele liniștite în care ne alegem pe noi înșine sunt virgulele care dau sens acestei lungi propoziții de viață.
Nu o voi răni de dragul de a fi sălbatic. Nu mă voi juca cu inima ei pentru a-i dovedi că sunt curajos, puternic sau oricum altcumva. Curajul meu nu constă în cât de departe pot merge fără binecuvântarea ei. Curajul meu constă în cât de repede mă întorc la masă, cât de bine las la o parte ceea ce o neliniștește, cât de bucuros schimb emoțiile de moment pentru o pace durabilă.
Spune-mi că sunt blând, dacă vrei. Am mai fost dur înainte și asta doar m-a zdrobit. Puterea nu înseamnă încăpățânare. Puterea înseamnă mâini blânde care țin o promisiune fermă în fiecare tremur. Puterea înseamnă să auzi strigătul din spatele liniștii și să răspunzi înainte ca aceasta să devină o furtună.
Dacă femeii mele nu-i place, nu o fac, pentru că vreau să fiu locul unde umerii ei coboară relaxați, nu se ridică stresați. Vreau să fiu motivul pentru care doarme liniștită, nu motivul pentru care se uită la tavan plângând sau fiind îngrijorată. Vreau să fiu respirația pe care o ia și o ține emoționată și fericită, nu gâfâitul pe care îl îneacă în tăcere.
Există o tandrețe în mine care îi aparține și nu mi-e rușine de ea. Lasă lumea să-și etaleze versiunile de iubire pentru care consideră că nu trebuie niciodată să se sacrifice. Eu îmi voi păstra această iubire mai lentă, mai profundă, pentru care sacrificiul înseamnă de fapt a găsi bucurie, pentru că ceea ce eu câștig în schimb este un cămin unde sunt pe deplin cunoscut și totuși pe deplin binevenit și iubit.
Am învățat că scuzele nu sunt monedă de schimb; sunt instrumente ieftine. Mai bine să construiești ceea ce nu va avea nevoie de ele prea des. Mai bine să te ferești de stâncă decât să cazi și apoi să înveți, încă o dată, cum să te urci înapoi sângerând. Mai bine să asculți de prima dată decât să te prefaci că nu ai auzit tremurul din vocea ei.
Așa că nu, ea nu mă controlează. Iubirea mă controlează. Respectul mă controlează. Viziunea unei vieți în care amândoi învațăm din blândețea noastră mai mult decât din certurile noastre mă controlează. Speranța de a îmbătrâni cu o poveste care nu doare să fie repovestită, chiar o face. Sunt guvernat de gravitatea inimii pe care am promis să o port.
Dacă femeii mele nu-i place, nu o fac, pentru că nimic nu are un gust mai dulce decât pacea pe care am câștigat-o împreună, nimic nu strălucește mai tare decât încrederea pe care ne-am străduit să o păstrăm.
Și dacă asta îi face pe unii să râdă, lăsați-i să o facă. Nu dau audiții pentru aplauzele lor. Păzesc o comoară pe care nu o pot cântări. Ud o grădină pe care nu o miros. Învăț o limbă pe care nu o aud, limba în care dragostea spune: Sunt aici și nu-ți voi face rău doar ca să mă distrez.
În cele din urmă, vreau să știe că este în siguranță cu mine. În siguranță în cameră, în siguranță în poveste, în siguranță în liniște. Vreau să simtă că dragostea mea este un adăpost cu uși care se închid furtunilor și se deschid luminii soarelui. Vreau să găsească în mine adevărul rar și simplu: că ea merită fiecare alegere pe care o fac.
Așa o iubesc eu: nu doar cu discursuri mărețe și poezii grandioase, ci cu coloana vertebrală liniștită a convingerii. Nu cu artificii care se sting după ce au strălucit un minut, ci cu o flacără constantă care încălzește pe termen lung. Nu cu vorbe meșteșugite care dispar în neant imediat ce au fost rostite, ci cu prezență vie, sinceră, protectoare. Nu cu zile perfecte, ci cu zile fidele.
Dacă femeii mele nu-i place, nu o fac. Nu pentru că mă controlează, ci pentru că am învățat ce înseamnă cu adevărat să fii liber. Este o responsabilitate nascută din iubire.
Și astfel închei de unde am început: nu este vorba de frică, ci de iubire. Nu este vorba de control, ci de grijă. Nu este vorba de a mă pierde pe mine însumi, ci de a găsi ce e mai bun în mine privindu-mă în oglinda ochilor ei. Mângâierea ei, încrederea ei, fericirea ei - ele sunt busola mea, promisiunea mea, rugăciunea mea. Aceasta este maturitatea. Acesta este parteneriatul. Aceasta este iubirea. Și eu o aleg, o aleg pe ea, pentru totdeauna.
-Steve De'lano Garcia
"În locul în care se întâmplă
magia, în sanctuarul momentelor noastre comune, ne găsim învăluiți într-o lume
în care timpul stă în loc și universul conspiră în favoarea noastră. Este un
refugiu în care obișnuitul se transformă în extraordinar, unde lumescul devine
magic, și unde fiecare bătaie a inimii răsună ritmul iubirii noastre. Acesta
este locul în care scăpăm de haosul lumii, unde găsim alinare unul în prezența
celuilalt, și unde descoperim adevărata esență a ceea ce înseamnă să fii
conectat în prezență și în iubire.
Este în privirea profundă pe care o
împărtășim, o privire atât de intensă și caldă, încât dezgroapă cele mai
adânci secrete ale sufletelor noastre, demascând misterul iubirii care a
zăbovit mereu între noi. În acea privire, nu ne vedem doar unul pe altul, ci
însăși esența a ceea ce înseamnă să fii văzut și înțeles cu adevărat. Este o
privire care vorbește în volume fără niciun cuvânt, o privire ce comunică
promisiunile și visele nerostite pe care le ținem dragi. Este o privire care ne
descoperă vulnerabilitățile, speranțele și dorințele, forjând o legătură atât
puternică, cât și tandră.
Aici, la această răscruce de
vulnerabilitate și putere, găsim curajul să ne dezgolim sufletele, să renunțăm
la temeri și să îmbrățișăm necunoscutul cu inimile deschise. Este un loc în
care dragostea nu este doar un sentiment, ci o forță care ne remodelează
ființele, modelându-ne în cele mai bune versiuni ale noastre. Este locul unde
învățăm că dragostea adevărată nu este despre perfecțiune, ci despre acceptare,
despre a vedea frumusețea din imperfecțiuni și a le prețui ca parte a
călătoriei. Este un loc în care putem fi cei mai adevărați noi înșine, unde
putem lăsa gărzile jos și să avem încredere că suntem întâmpinați cu dragoste
și înțelegere reciprocă și necondiționată.
În acest spațiu sacru, descoperim că
iubirea este un dans al dăruirii și al primirii, un echilibru delicat al
pasiunii și tandreții, al focului și calmului. Este locul unde învățăm să
vorbim limba inimii, să comunicăm nu doar cu cuvintele, ci cu simfonia tăcută a
sufletelor noastre. Este locul unde descoperim că iubirea nu se rezumă doar la
momentele de extaz, ci și la momentele de liniște, de mângâiere, șoaptele
blânde de reasigurare și sprijinul neclintit care vine din a ști că suntem
împreună. Este un spațiu în care ne putem hrăni dragostea, unde putem avea grijă
de creșterea ei și să o privim cum înflorește în ceva frumos și durabil.
În acest spațiu sacru unde se întâmplă magia,
realizăm că iubirea este o călătorie, nu o destinație. Este o călătorie care ne
poartă printre suișuri și coborâșuri, râsete și lacrimi, triumfuri și
provocări. Este o călătorie care necesită răbdare, înțelegere și dorința de a
crește împreună, de a evolua ca indivizi și ca cuplu. Este o călătorie care ne
învață că dragostea nu înseamnă doar să găsim pe cineva cu care să ne împărțim
viața, ci și să devenim genul de persoană care poate iubi și să fie iubită în
schimb. Este o călătorie plină de momente de descoperire, de învățare și de
adâncire a conexiunii noastre.
Și astfel, în acest loc în care se
întâmplă magia, unde misterul iubirii este dezvăluit și inima înflorește, jur să
fiu a ta pentru totdeauna. Promit să fiu alături de tine în furtuni și soare,
să te țin de mână în întuneric și să dansez cu tine în lumină. Jur să prețuiesc
fiecare moment petrecut, să onorez dragostea care ne-a adus aici și să cultiv
legătura care ne va duce mai departe. Pentru că în acest loc în care se
întâmplă magia, am găsit nu doar dragostea, ci și casa, inima și pentru
totdeauna.
Acesta este locul unde ne construim
visele, unde punem bazele unui viitor plin de iubire si fericire. Este locul
unde ne facem planuri, unde ne stabilim obiective și unde ne imaginăm o viață
împreună bogată în sens și scop. Este locul unde ne sărbătorim victoriile, unde
ne plângem pierderile și unde găsim putere unul în brațele celuilalt. Este un
loc unde creăm amintiri ce vor dura o viață, unde ne scriem propria poveste de
dragoste și unde găsim bucurie în simplul act de a fi împreună.
În acest loc în care se întâmplă magia,
învățăm adevăratul sens al parteneriatului. Este locul în care descoperim că
dragostea nu este doar despre gesturile mărețe, ci despre actele mici,
cotidiene de bunătate și considerație. Este locul unde învățăm să facem
compromisuri, să ascultăm și să ne susținem reciproc visele și aspirațiile.
Este locul unde descoperim că dragostea nu este doar despre pasiune, ci despre
prietenie, despre a fi confidentul unul celuilalt și despre a împărtăși o legătură
atât profundă, cât și durabilă.
În acest loc unde magia se întâmplă,
îmbrățișăm frumusețea diferențelor dintre noi, celebrând calitățile unice care
ne fac ceea ce suntem. Este locul unde învățăm să apreciem diversitatea
perspectivelor noastre, bogăția experiențelor noastre și forța individualității
noastre. Este locul unde descoperim că diferențele dintre noi nu ne îndepărtează, ci
mai degrabă ne îmbogățesc relația, adăugând profunzime și dimensiune iubirii
noastre. Este locul unde descoperim că dragostea adevărată este despre a ne
accepta pe deplin, despre a ne îmbrățișa întreaga persoană, defectele și toate cele,
și despre a găsi frumusețea în imperfecțiuni.
În acest spațiu sacru, găsim curajul de
a fi vulnerabili, de a ne deschide inimile și de a împărtăși cele mai profunde
temeri și nesiguranțe. Este locul unde învățăm că vulnerabilitatea nu este o
slăbiciune, ci o forță, un testament al încrederii și intimității pe care le
împărtășim. Este locul unde descoperim că dragostea adevărată înseamnă să fim
alături unul de celălalt, să ne oferim un umăr pe care să ne odihnim, o ureche
care să asculte și o inimă care să înțeleagă. Este locul unde învățăm că
dragostea nu înseamnă doar momentele bune, ci și să fim alături unul de
celălalt în provocări, despre a înfrunta furtunile împreună și despre a ieși
mai puternici și mai uniți.
În acest loc unde magia se întâmplă,
găsim bucuria râsului comun, confortul tăcerii împărtășite și căldura viselor
împărtășite. Este locul unde descoperim că dragostea nu se rezumă doar la
momentele de pasiune, ci la momentele de pace, la mulțumirea liniștită de a fi
împreună și la simpla plăcere de a împărtăși o viață. Este locul unde învățăm
că dragostea nu se rezumă doar la momentele mari, ci la momentele mici, de zi
cu zi, care alcătuiesc țesătura vieții noastre.
În acest loc în care se întâmplă magia,
găsim puterea de a ierta, de a lăsa în urmă trecutul și de a merge înainte cu
inima plină de iubire și compasiune. Este locul unde învățăm că iertarea nu
este doar despre celălalt, ci despre noi înșine, despre eliberarea poverii
furiei și a resentimentelor și despre găsirea păcii în interior. Este locul în
care descoperim că dragostea adevărată este despre vindecare și despre construirea unui viitor liber de
umbrele trecutului.
În acest loc în care magia se întâmplă,
găsim curajul de a visa măreț, de a ne îndrepta privirile spre stele și de a ne
urmări pasiunile cu determinare de neclintit. Este locul unde învățăm că
iubirea nu înseamnă doar să ne susținem visele, ci să ne inspirăm unul pe celălalt
să atingem imposibilul, să ne depășim limitele și să atingem măreția. Este
locul unde descoperim că dragostea adevărată este despre a fi cea mai mare
majoretă a celuilalt, despre a sărbători succesele celuilalt și despre a ne
ridica unul pe celălalt atunci când cădem.
În acest spațiu sacru, găsim frumusețea
creșterii comune, bucuria învățării comune și bogăția experiențelor
împărtășite. Este locul unde învățăm că iubirea nu înseamnă doar să rămâi la
fel, ci să evoluezi, să creștem împreună și să devenim cele mai bune versiuni
ale noastre. Este locul unde descoperim că dragostea adevărată este despre
îmbrățișarea schimbărilor, despre adaptarea la noile circumstanțe și despre
găsirea puterii în fața adversităților ce vin dinspre lume.
Și așa, în acest loc unde se întâmplă
magia, unde misterul iubirii este deslușit și inima înflorește, mă angajez să
fiu a ta pentru totdeauna. Promit să fiu alături de tine în furtuni și soare,
să te țin de mână în întuneric și să dansez cu tine în lumină. Jur să prețuiesc
fiecare moment petrecut, să onorez dragostea care ne-a adus aici și să cultiv
legătura care ne va duce mai departe. Pentru că în acest loc în care se
întâmplă magia, am găsit nu doar dragostea, ci și casa, inima și pentru
totdeauna. "
- Steve De'lano Garcia
"Într-o lume în care conexiunile se
simt adesea trecătoare și superficiale, bărbatul care își ține femeia cu profunzimea
și curajul ființei sale este o bijuterie rară și prețioasă. O învăluie în
căldura și în puterea brațelor sale, nu doar pentru a o proteja de furtunile
vieții, ci pentru a-i reaminti că ea este ancora lui, sursa lui de seninătate
în mijlocul agitației.
Dragostea lui este un sanctuar, un
refugiu sacru în care ea poate fi cea mai adevărată persoană, liberă de
greutatea judecății și de frica de respingere. Cu fiecare respirație, fiecare
bătaie a inimii, el reafirmă că angajamentul său față de ea este de neclintit,
loialitatea sa de nezdruncinat și devotamentul său nemărginit.
El stă statornic alături de ea, nu doar
în momentele de bucurie, ci și prin încercările și necazurile care pot apărea din exterior. Curajul său este o mărturie a profunzimii iubirii sale,
o promisiune tăcută că va înfrunta orice provocare alături de ea, mână în mână.
Prezența lui este o reasigurare constantă că nu este niciodată singură, că
împreună pot înfrunta orice furtună care le iese în cale.
Atingerea lui este un jurământ, o afirmație
tangibilă că va fi mereu acolo, indiferent de circumstanțe. Privirea lui este o
reflexie a afecțiunii profunde pe care o poartă pentru ea, o privire care
transmite cât de profund este prețuită, apreciată și adorată.
În îmbrățișarea lui, ea găsește nu doar
siguranța, ci și o legătură profundă care depășește obișnuitul. El este
partenerul ei în toate sensurile cuvântului, ridicându-i moralul atunci când
este la pământ, sărbătorind triumfurile ei ca și cum ar fi ale lui și
încurajând-o să-și urmeze visele cu un sprijin neclintit. Dragostea lui nu este
doar o emoție; este o alegere deliberată pe care o face în fiecare zi pentru a
o prioritiza, pentru a o prețui și pentru a hrăni legătura pe care o
împărtășesc.
Acest om, cu profunzimea și curajul său,
nu este doar un bărbat iubitor, ci un suflet pereche care o înțelege la un
nivel care depășește cuvintele. El îi ascultă speranțele și temerile, visele și
îndoielile și răspunde cu o bunătate și înțelegere care vindecă și fortifică.
El este confidentul ei, stânca ei și cel mai mare susținător al ei. Împreună,
ei construiesc o viață plină de iubire, încredere și respect reciproc, o viață
care stă ca un testament al puterii iubirii adevărate.
În brațele lui, ea găsește o iubire atât
tandră, răbdătoare și pasională, cât și neclintită și necondiționată.
El este cel care o ține în brațe cu profunzimea și curajul ființei sale, iar
făcând asta, creează o legătură indestructibilă, o iubire care este eternă și
un parteneriat cu adevărat extraordinar. Dragostea lui este o călătorie pe care
o pornesc împreună, o călătorie plină de creștere, înțelegere și o conexiune
tot mai adâncă.
Este o iubire care îi transformă pe
amândoi, făcându-i mai puternici, mai rezistenți și mai conectați cu fiecare zi
care trece. El este cel care o vede nu doar așa cum este, ci și pentru ceea ce
poate deveni, și o susține la fiecare pas. Dragostea lui este un catalizator
pentru evoluția ei, o sursă de inspirație care îi dă putere să-și atingă
potențialul maxim.
În îmbrățișarea lui, ea găsește o iubire
care nu se rezumă doar la momentele de bucurie, ci și la momentele de
vulnerabilitate și creștere.
Este o iubire care îmbrățișează toate fațetele călătoriei lor, de la înălțimi până la coborâșuri și este o iubire care evoluează și se adâncește cu timpul. El este cel care o ține în brațe cu profunzimea și curajul ființei sale, iar făcând asta, creează o poveste de dragoste care este în mod unic a lor, o poveste de reziliență, pasiune și o legătură indestructibilă care va rezista testului timpului.
El este stânca de munte care oferă stabilitate și siguranță, de care ea are nevoie pentru a putea înflori în toată măreția."
- Steve De'lano Garcia
„Știi, uneori stau în liniște și mă gândesc la noi -
la felul în care povestea noastră s-a desfășurat fără avertisment sau plan. Nu
ne-am propus să ne găsim unul pe altul; pur și simplu ne-am intersectat, ca și
cum lumea ne-ar fi împins ușor împreună. Există ceva atât de puternic în asta -
știind că dragostea nu a ajuns la timp, după un plan, ci mai degrabă mângâindu-ne ca o adiere moale,
schimbând totul înainte să ne dăm seama.
Începutul nostru nu a fost marcat de gesturi mărețe
sau cuvinte repetate cu atenție. A fost crud, aproape fragil, ca prima lumină a
zorilor. Nu au fost planuri, nici pregătiri atente, doar două suflete întâlnite
la intersecția sorții și a șansei. Cred că puritatea călătoriei noastre este
cea care îi dă atât de multă putere, pentru că nu a fost niciodată forțată sau
născocită - am fost doar noi, împiedicându-ne în ceva mai măreț decât noi
înșine.
Cu tine, nu am simțit niciodată nevoia să mă ascund
sau să mă prefac. Din primele zile, am putut să dezafectez fiecare zid, să
renunț la fiecare mască și să exist pur și simplu ca mine însămi. Era o
libertate în prezența ta, o invitație liniștită de a fi reală și vulnerabilă.
Ai făcut să fie sigur să fiu autentică, iar în acel spațiu, am găsit un fel de
iubire pe care nu mi-am imaginat-o niciodată - una care a acceptat fiecare
parte din mine, chiar și cele pe care am încercat mereu să le țin ascunse.
Nu existau cronologii, nici așteptări. Nu ne-am
grăbit. Am permis sentimentelor noastre să crească în timpul lor, precum
florile sălbatice care găsesc lumina soarelui în locuri neașteptate. Acea
răbdare, acea desfășurare blândă, a făcut ca fiecare clipă să se simtă
prețioasă. Există putere în a permite iubirii să respire, să prindă rădăcini în
mod natural, fără presiune sau teamă.
Cel mai mult îmi place felul în care ne potrivim - nu
perfect, ci aproape perfect. Marginile noastre nu se aliniază întotdeauna,
dar cumva, se completează reciproc. Unde eu sunt incertă, tu ești stabil. Unde
sunt eu gălăgioasă, tu ești calm. Există un echilibru între noi, o înțelegere
tăcută că suntem mai buni împreună decât am putea fi vreodată separat.
Când mă uit în urmă, momentele mici ies în evidență -
felul în care mă privești când crezi că nu mă uit, căldura mâinii tale când o ține pe a
mea, râsul dintre noi din nimic. Aceste mici fragmente se împletesc într-o
tapiserie de confort și apartenență, un sentiment de acasă pe care nu știam că
îl caut.
Iubindu-te pe tine mi-a schimbat felul în care mă văd
pe mine și lumea. M-ai învățat că dragostea nu înseamnă posesie sau control, ci
libertate și acceptare. Alături de tine, am învățat să renunț la frică, să am
încredere în ceva mai mare decât mine, să cred că merit fericirea și liniștea.
Tu ești calmul din haosul lumii, portul sigur la care mă
ancorez continuu, mai ales când viața pare grea. Cu tine, pot respira mai
adânc, să râd mai tare și să visez mai mare. Dragostea ta a fost o vindecare
blândă, un balsam liniștitor pentru răni pe care nici nu știam că le mai port.
Faci lumea mai blândă, mult mai blândă, doar prin faptul că ești în ea.
Ne-am confruntat și cu furtuni, fără îndoială. Fiecare
proces a fost o lecție, fiecare dezacord o oportunitate de a ne apropia. Am
învățat nu doar să iubim, ci să înțelegem, să iertăm și să mergem mai departe -
împreună.
Există o anumită magie în felul în care ne alegem unul
pe altul, iar și iar, chiar și în zilele dificile. Iubirea, am învățat, nu este
doar un sentiment - este o decizie, o promisiune făcută în momente de liniște
și ținută în cele dificile. Te aleg, în fiecare zi, pentru că ești ancora
inimii mele și cea mai mare bucurie a sufletului meu.
Mă vezi în moduri în care nimeni altcineva nu poate.
Tu înțelegi limbajul tăcut al inimii mele, temerile pe care încerc să le
exprim, visele pe care abia îndrăznesc să le vorbesc cu voce tare. Tu asculți,
nu doar cu urechile, ci cu toată ființa, iar în privirea ta, găsesc acceptare
și înțelegere fără judecată.
Uneori, mă întreb cum am trăit înaintea ta. E ca și
cum aș fi rătăcit prin viață pe jumătate adormită, fără să-mi dau seama cât îmi
lipseai până ai ajuns tu și ai transformat totul viu și luminos. Ai adus
pace în lumea mea, profunzime zilelor mele și sens fiecărui moment. Cu tine,
viața se simte mai plină - mai reală, mai frumoasă.
Dragostea noastră nu este perfectă și sunt
recunoscătoare pentru asta. Perfecțiunea este fragilă, ușor de spulberat de
greutatea așteptărilor. Dar dragostea noastră este reală - rezistentă,
flexibilă, capabilă să reziste furtunilor și să sărbătorească soarele
deopotrivă. Nu avem toate răspunsurile, dar ne avem unul pe celălalt, și asta e
de ajuns.
Există o blândețe în felul în care mă iubești, o
reasigurare liniștită că sunt în siguranță, prețuită și apreciată. Mă ții de
mână prin întuneric și dansezi cu mine în lumină. Dragostea ta este atât
refugiu cât și sărbătoare, un loc unde sunt atât adăpostită cât și liberă.
Tu mă inspiri să fiu mai bună - nu pentru că o ceri,
ci pentru că credința ta în mine mă face să cred în mine. Tu vezi posibilități
acolo unde eu văd obstacole, speri acolo unde eu văd frică. Cu tine alături mă
simt în stare de orice știind că orice ar veni vom înfrunta împreună.
Am construit ceva extraordinar, nu din gesturi mărețe,
ci din bunătatea de zi cu zi. E felul în care râdem împreună, felul în care ne ascultăm,
felul în care ne susținem visele unul altuia. E în ceștile de cafea împărțite
dimineața, conversațiile liniștite noaptea târziu, muzica pe care o ascultăm împreună, simplul act de a fi prezenți
unul pentru celălalt.
Dragostea noastră este o aventură, nu întotdeauna
cunoscută dinainte, dar care întotdeauna merită. Am explorat adâncurile sufletelor
celuilalt, am descoperit noi fațete ale noastre și am creat o lume care este în
mod unic a noastră. Fiecare zi este un nou capitol, plin de potențial, de
uimire, de iubire.
Îți sunt nesfârșit recunoscătoare - pentru răbdarea
ta, înțelegerea ta, sprijinul tău neclintit. Mulțumesc că mă iubești, nu doar
în cea mai bună formă, ci și în cea mai nesuferită formă a mea. Pentru că am crezut în noi,
pentru că am păstrat speranța. Credința ta în dragostea noastră îmi dă putere în fața lumii.
Pe măsură ce mergem mai departe, promit să te țin de
mână în fiecare bucurie și în fiecare durere. Să stau alături de tine, să te
ridic, să te prețuiesc cu tot ceea ce sunt. Împreună, suntem de neoprit - o
forță a iubirii, rezistenței și speranței.
Și în timp ce mă uit la tine acum, realizez că a te
iubi este mai mult decât un simplu capitol din viața mea - este chiar inima
poveștii mele. Tu ești casa mea, liniștea mea, tot ce mai demult nu credeam că mai pot primi de la viață. Cu
tine sunt întreagă. Cu tine sunt iubită. Alături de tine sunt cu adevărat,
frumoasă și vie.
Deci, în cinstea noastră - pentru dragostea pe care nu
am văzut-o venind, pentru călătoria pe care încă o scriem, pentru casa pe care
am găsit-o unul în celălalt. Te iubesc, mai profund și mai puternic decât pot
exprima vreodată cuvintele. Şi o voi face mereu. "
- Steve De'lano Garcia
"Ține-te de omul bun care nu este
perfect dar este prezent, pentru că prezența este dovada liniștită că iubirea
este reală. El este cel care îți este alături la orice oră, și cu ocazia
alarmelor timpurii, dar și când apar grijile nocturne. Poate că nu are toate
cuvintele, dar își va aduce toată inima, iar asta valorează mai mult decât
orice promisiune lustruită. El nu va străluci ca fantezia, dar îți va sta aproape
în realitate, iar într-o lume care schimbă profunzimea pe vorbe în vânt și zgomot,
acest tip de a-ți fi alături este sfânt.
Un om bun nu este o fotografie fără
cusur; este o propoziție vie care învață din mers. Te scrie în viitorul lui cu
instrumente simple: consecvență, onestitate, efort. El nu pretinde că știe
totul. Întreabă, ascultă, se adaptează. El crede că dragostea este meșteșugul
zilnic de a construi un loc sigur pentru ca doi oameni imperfecți să crească
fără teamă de a fi rușinați pentru umanitatea lor.
O să-i vezi bunătatea în treburile
despre care nimeni nu postează. Vasele sunt aranjate de el în dulapuri și după
miezul nopții. Apelul lui prin care te anunță că întârzie puțin pentru că
liniștea ta contează mai mult decât mândria lui. Felul în care verifică
încuietorile, geamurile, apa și gazul, dar și starea ta de spirit cu aceeași grijă. Mila în plus pe care o
face când nimeni nu ține scorul, pentru că știe că dragostea este un maraton de
alegeri mici făcute cu suflet mare.
El nu te va face să arăți prost ca să se
simtă el puternic. Nu-ți va coborâ demnitatea pentru un râs sau o glumă
deplasată. El nu va lăsa atenția publică să conteze mai mult decât respectul
privat. Numele tău va fi în siguranță în gura lui. Temerile tale vor fi în
siguranță în mâinile lui. El îți va proteja încrederea așa cum unii bărbați își
protejează ego-urile, iar tu vei înflori pentru că el știe că dragostea
prosperă atunci când ambele persoane o fac.
E harnic în felul în care copacii sunt
harnici: liniștit, constant, fără să ceară aplauze. Va merge mai departe pentru
că înțelege că un partener cară mai mult de jumătate când celălalt este obosit.
El va face munca grea în zilele în care spatele tău a cărat deja destul. El nu
va măsura efortul doar prin propria epuizare, ci prin ușurarea ta.
Nu te aștepta la perfecțiune. Așteptă-te
că el va încerca. Așteaptă-te la un om care va greși, dar refuză să renunțe. Așteaptă-te
la scuzele care vin pentru stângăcii. Așteaptă-te
la schimbarea care nu strigă, ci apare în fiecare zi și se dovedește încet până
când vechea hartă nu se mai potrivește noului drum. Acesta este genul de creștere
care durează pentru că are rădăcini în smerenie, nu în performanță.
El va fi prietenul tău mai întâi. Genul
care știe gluma ta preferată și cea mai fragedă rană. Cel la care alergi cu
vești bune că bucuria lui o înmulțește, și cu vești rele că calmul lui o
înjumătățește. El îți va păzi secretele așa cum un far păzește coasta, iar când
ceața va intra, va continua să semnalizeze până când vei găsi drumul înapoi la
mal.
Cu el, argumentele nu vor fi războaie de
câștigat, ci poduri de construit. El va vorbi cu respect chiar și atunci când
emoțiile tale sunt gălăgioase. El se va opri când căldura va crește și va reveni
când claritatea o va face. Îi va păsa mai mult de sănătatea legăturii decât de
fiorul de a avea dreptate, iar acesta este genul de maturitate care transformă
furtunile în ploaie care hrănește rădăcinile.
El îți va atrage atenția și îți va spune
adevărul cu mâini moi și ochi siguri. El nu va folosi dragostea ca pârghie sau
tăcerea ca pedeapsă. El îți va învăța limitele și le va onora, nu ca garduri de
resentimente, ci ca niște hărți care îl ajută să ajungă la tine fără să piardă
direcția.
Iubirea lui o vei recunoaște în detaliile
care par mici pentru restul lumii. Felul în care își amintește comanda ta de
cafea și prăjitura ta preferată, felul în care îți spală fructele înainte de a ți le oferi, felul in care închide geamul când te vede tremurând. Adună aceste detalii ca niște comori și aplică-le în momentele în care ai nevoie de dovezi că ești văzută și înțeleasă.
Își va planifica un viitor iubind
prezentul. El va vorbi despre economii, orare, vise și îndatoriri cu o minte
curajoasă și limpede. Te va întreba unde vrei să fii peste cinci ani, iar apoi
te va lua de mână și va face ziua de azi bună, pentru că știe că un mâine
împărțit se construiește câte o licitație acum pe rând.
Credința va fi limbajul lui liniștit. Nu
doar genul care refuză trădarea, ci cel care refuză nepăsarea. El va alege
transparența atunci când secretul ar putea fi mai ușor. El va alege bunătatea când
sarcasmul ar putea înscrie puncte în ego-ul lui. El te va alege în zilele în care ești greu de
iubit pentru că știe că acelea sunt zilele în care dragostea se dovedește.
Va fi blând acolo unde lumea i-a cerut
să fie dur. Va plânge când durerea merită lacrimi și va râde când bucuria se
revarsă. El va recunoaște frica fără a pretinde că este slăbiciune. Va cere
ajutor atunci când va avea nevoie pentru că înțelege că a cere nu este eșec,
este încredere, iar încrederea este poarta către o iubire mai profundă.
El îți va proteja nu doar trupul, ci și
spiritul. El te va proteja de îngrijorarea inutilă, de camere gălăgioase care
nu merită lumina ta, de voci care confundă cruzimea cu onestitatea, ipocrizia cu sinceritatea. El va fi
tonul constant care va calma casa. El va fi lampa caldă care rămâne aprinsă
până când vei fi în siguranță acasă.
Când te vei simți îngrijorată pentru ceva,
nu va încerca să te repare ca pe un proiect; va sta cu tine ca un partener. El
nu va grăbi vindecarea ta pentru a-și ușura disconfortul. El îți va învăța vulnerabilitâțile
așa cum învață unii oameni statisticile sportive, și va păstra aceste
cunoștințe ca pe medicamente ce vor fi date cu blândețe, la momentul potrivit.
Și totuși, el va șovăi. Va uita, se va
împiedica, va mai spune și ce nu trebuie, va greși. Dar el va reveni asupra
greșelii sale. El va curăța mizeria făcută. El va alege reparația în locul
retragerii. Va învăța din propriile greșeli și se va strădui sa nu le repete, caci stie că orice greșealăa repetată este o alegere. Va învăța să facă acele alegeri care să consolideze armonia și încrederea dintre voi. Nici pe tine nu te va pedepsi păstrând distanța și tăcerea pentru crima de a
fi om, pentru că știe că e și el om.
Deci, iubește acel om. Nu-l iubi în
liniște. Mulțumește-i pentru greutatea pe care o poartă. Spune-i că efortul său
este romantismul, consecvența lui este siguranța, smerenia lui este frumusețea,
iar încercarea lui este puloverul care ține dragostea caldă atunci când iarna
vine devreme.
Păstrează-l. Ține-l în zilele lente, în
zilele gălăgioase, în zilele în care dragostea se simte ca mobila pe care
o mutați împreună dintr-o cameră în alta. Păstrează-l când artificiile se
estompează și strălucirea rămâne. Păstrează-l atunci când blândețea lui se simte
ca un adăpost și când puterea lui se simte ca o barcă care nu se scufundă nici
când valurile încearcă.
Sărbătorește-l. Nu doar cu gesturi
mărețe, ci cu recunoștință zilnică. Pregătește-i prânzul cu un bilet pe care
scrie: "Te văd". Ține-i fața și amintește-i că creșterea lui este evidentă.
Aplaudă-l pentru micile victorii pe care crede că nimeni nu le observă.
Roagă-te cu mulțumiri pentru genul de om care încearcă, încearcă din nou, și
încearcă mai bine.
Dacă îl ai pe omul ăsta, nu lăsați cinismul lumii să vă facă nepăsători. Oamenii buni nu sunt unicorni, dar nici nu
sunt comuni, pentru că responsabilitatea cere curaj, iar tandrețea cere
disciplină. Când îl găsești pe cel care le aduce pe amândouă, tratează-l ca pe
un dar rar și viu care este.
Acesta este memento-ul tău și jurământul
tău: dacă ai un om bun, imperfect, dar cinstit, defect, dar credincios, obosit,
dar încă încercat, care nu va face spectacol din dragostea sa sau o glumă cu
încrederea ta, care te ține de mână ca pe o promisiune și îți apără inima ca pe
o acasă, nu ezita. Iubește-l. Păstrează-l. Sărbătorește-l. Alege-l în fiecare
zi așa cum te alege el pe tine.
Și când timpul adaugă ani poveștii voastre,
lasă paginile să se citească așa: nu suntem perfecți, dar suntem prezenți; nu știm întotdeauna, dar mereu încercăm; nu câștigăm întotdeauna, dar niciodată nu mergem singuri. Pentru că, până la urmă, cel mai
frumos adevăr este simplu - dacă ai norocul să găsești un om bun, prețuiește-l cu toată inima, iar dragostea ta să fie miracolul liniștit
care trăiește în amândoi în ciuda zgomotului exterior al lumii deșarte. "
- Steve De'lano Garcia
"M-am îndrăgostit de tine înainte
să-mi ating degetele de pielea ta. M-a surprins la început, cum a putut să
ajungă iubirea fără semnele generale, familiare, fără tremurul unei prime
atingeri sau harta unei palme să-și găsească drumul. A venit liniștită, ca un
răsărit ce și-a uitat propriile urme, și abia mai târziu mi-am dat seama că un
cer întreg s-a deschis în mine. Nu aveam nevoie de dovada contactului ca să
știu că aveam deja ceva sacru.
A fost felul în care vocea ta purta
adevărul fără a încerca să fii măreț. Chiar și atunci când râdeai de orice, era
bunătate împăturită în sunet, o blândețe ce nu cerea niciodată să fie admirată.
Cuvintele tale nu au încercat să mă impresioneze, au încercat să mă înțeleagă.
Și așa au dezlegat tot ce am ținut închis.
Priveai lumea ca și cum ar fi fost încă
un miracol de la care merită să înveți. Ai observat cerul când era obișnuit și
oricum îl iubeai. Stând alături de tine, am învățat să văd nu doar cu ochii, ci
cu răbdarea unei inimi care știe să asculte.
Când mi-ai vorbit, am simțit că limbajul
pe care l-ai folosit a fost sculptat pentru a se potrivi formei tăcerilor mele.
Nu ai încercat să repari ceea ce a fost stricat. Mi-ai ținut companie și ai
așteptat cu mine dimineața și așa am înțeles că unele cuvinte se simt ca niște
mâini fără să fie nevoie să le atingi.
Ți-am învățat inima înainte să te țin de
mână. Am urmărit marginile temerilor și speranțelor tale în poveștile pe care
mi le-ai spus și am recunoscut locurile în care ai fost rănit de oameni care nu
puteau rămâne. Am memorat curajul liniștit de care este nevoie pentru a iubi
din nou, și am înțeles că blândețea ta nu a fost daoferitătă ieftin; ea a fost
câștigată prin furtuni. Te-am onorat în gândurile mele cu mult înainte de a-ți
întinde degetele.
Ai fost o prezență înainte de a fi o
atingere. Erai o căldură într-o cameră, un calm într-un loc aglomerat, o
respirație constantă în mijlocul unei zile grăbite. Tu ai fost vocea care a
spus, nu ne grăbim. Ai fost asigurarea că dragostea poate fi profundă, și
atentă, și răbdătoare, și încă se simte ca un tunet în suflet.
Nu a fost niciodată vorba despre corpul
tău. Era sufletul tău aplecat în al meu ca un secret care are încredere în
ascultătorul său. A fost visul tău să stai lângă îndoială și să-i spui să
doarmă. A fost curajul tău, tandrețea ta, umanitatea ta neînfricată. Asta a
fost gravitația care m-a atras, și nu am putut rezista atracției.
Te-am simțit înainte să te ating. Am
simțit ecoul glasului tău când am închis ochii. Am simțit bunătatea ta stând
între mine și zgomotul lumii. Ți-am simțit vocea în spațiile în care nu aveam
răspunsuri, spunându-mi că e suficient să încerc. Acel sentiment a rămas chiar
și atunci când erai departe, precum căldura unui soare care apune dar lasă
orizontul strălucitor.
Mi-ai arătat că intimitatea nu este o
cameră cu ușă încuiată. Este un câmp larg sub un cer cinstit unde doi oameni
pot merge unul lângă altul și nu simt nevoia să se prefacă. M-ai lăsat să văd
inegalitatea din tine, locurile în care încă creșteai, întrebările care nu au
avut sfârșit curat. Te-am iubit mai mult pentru asta, pentru că se simțea ca
acasă.
Există iubiri care înfloresc repede și
se sting ca scânteile. A noastră a fost o lumină lungă, constantă și adevărată,
genul de strălucire pe care nu o observi până nu realizezi că în sfârșit îți
poți vedea propriile mâini. Tu mi-ai dat acest tip de claritate. Nu mi-ai mărit
viața, ci mi-ai dezvăluit-o.
Nu ai încercat să umpli fiecare tăcere.
Ţi-ai pus încrederea în ele. Au fost seri în care nu am spus aproape nimic, și cumva
am simțit că mi-ai spus totul.
M-am îndrăgostit de felul în care
iubești lucrurile. Felul în care ai adunat mici bucurii, ca niște chitanțe ale
unei vieți deplin martoră. Cum ai zâmbit la o ciocolată și apoi ți-ai cerut
scuze ca și cum ar fi fost un defect, și am vrut să-ți spun că lumea ar fi mai
puțin dacă ai simți mai puțin. Gingășia ta te-a făcut curajos, iar eu am tot
învățat din asta.
Există un fel de apropiere pe care
niciun corp nu o poate acorda și nici o distanță nu o poate fura. Se construiește
în schimbul liniștit de adevăr, în curajul de a rămâne cinstit când ar fi mai
ușor de ascuns. M-ai întâlnit acolo. M-ai întâlnit exact în locul în care am
încetat să mai cred că cineva o va face.
În zilele în care mă îndoiam de mine, tu
îți păstrai credința stabilă. Nu mi-ai dat mângâiere deșartă; mi-ai dat o
oglindă care mi-a arătat lucruri blânde. Tu m-ai învățat că nu trebuie să
strălucim pentru a fi demni de a fi văzuți. Noi trebuie doar să fim reali, iar
tu ai ales întotdeauna realitatea.
Nu știam cum să numesc ce mi se
întâmplă. Tot ce știam era că lumea se simțea mai suportabilă de când erai în
ea. Dragostea a făcut un apartament în zilele mele obișnuite și l-a mobilat cu
vocea ta.
Tu m-ai învățat cum să rămân. Nu cu
promisiuni care tremură sub presiune, ci cu bunătatea zilnică care nu trebuie
anunțată pentru a fi adevărată. Ai apărut în moduri mici, și cumva acele moduri
mici m-au ținut împreună. Nu ai fost o salvare, ai fost un refugiu. Există o
diferență, și am învățat-o cu tine.
Îmi amintesc prima dată când am atins
mâna ta. M-am simțit ca și cum aș atinge ceva ce știam deja în întuneric. M-am
simțit ca și cum aș fi pus în sfârșit o cheie într-o încuietoare pe care o
purtam ani de zile fără să înțeleg. Degetele tale erau calde, iar eu am fost
recunoscătoare, dar cel mai mult m-a mișcat a fost să realizez că mâinile
noastre confirmau ceea ce inimile noastre fuseseră deja de acord.
Au fost și furtuni, pentru că viața nu
este mișcată doar de tandrețe. Au fost zile în care eram obosiți, sau speriați
sau nesiguri pe unde mergem. Dar chiar și atunci, am continuat să ne alegem
unul pe celălalt cu aceeași certitudine liniștită de la care a început această
iubire. Ne-am încurajat spunând adevărul. Am învățat că putem să nu fim de
acord fără a desface ceea ce am construit.
Uneori dragostea este un strigăt. Al
nostru a fost un jurământ șoptit într-o cameră fără audiență. Era făcută din
cafele de dimineață și onestitate nocturnă, din liniște împărtășită și râsete
nepăzite, din scuze sosite fără apărare. A fost făcută din credință în
obișnuit, așa învață toate minunile să trăiască.
Te-am iubit înainte să te ating pentru
că sufletul tău a întins mâna și l-a găsit pe al meu. Nu m-a întrebat nimic,
doar l-am întâlnit acolo unde stătea și mă aștepta. M-ai învățat că apropierea
nu este o distanță măsurată în inci, ci o promisiune măsurată în încredere. M-ai
învățat că cel mai intim lucru pe care îl putem face este să fim exact cine
suntem și să ne lăsăm pe noi înșine să ne fim martori fără teamă.
Nu m-am lăsat păcălită de felul în care
umpli o ușă, ci de felul în care lași loc altora. Nu m-am îndrăgostit de
culoarea ochilor tăi, ci de felul în care se înmoaie când vorbești despre
lucrurile la care ții. Nu m-am lăsat păcălită de sunetul pașilor tăi, ci de
felul în care te întorci cu fața spre mine. Dacă frumusețea este un corp,
atunci dragostea este o practică, iar practica ta este devotamentul.
Sunt momente când îmi imaginez o viață
în care nu am trecut niciodată. Văd spațiile goale unde ar trebui să fie râsul
tău, conversațiile care nu au crescut niciodată în încredere, zilele care nu au
învățat niciodată să-mi fie pline cu tine. Mă face să fiu recunoscător pentru
fiecare șansă mică care ne-a împins unul către celălalt, pentru curajul
liniștit de care am avut nevoie să ne vedem, pentru toate momentele în care ne-am
apropiat.
Vreau să știi că atunci când îți spun te
iubesc, nu venerez un lucru perfect. Onorez adevărul despre tine, care este mai
curajos decât perfecțiunea. Aleg să merg alături de tine așa cum devii și te
las să privești cum fac și eu la fel. Împăturesc numele noastre în sarcinile
zilnice și constat că totul, chiar și spălatul vaselor, devine un fel de
rugăciune.
M-am îndrăgostit de tine fără să-ți
ating pielea, și cumva asta s-a simțit mai intim decât orice altceva ar putea
fi vreodată. A fost recunoașterea lentă a unei case de care nu știam că îmi
lipsește. Eram două suflete care învățau forma celuilalt treptat, pășind în
lumină fără teamă. Dacă mă întreabă cineva ce este iubirea, îi voi spune așa: este
așa cum m-ai învățat tu să văd lumea și m-ai făcut să vreau să fiu mai bună în
ea.
Deci, iată adevărul meu final, simplu și
întreg: ți-am iubit inima înainte ca mâna mea să o găsească pe a ta. Mi-a
plăcut cum m-au înțeles cuvintele tale. Mi-a plăcut cum privirea ta a
îmbrățișat lumea și a lăsat-o mai blândă decât a fost. Iar după ce te-am atins,
mâinile mele au știut ce a știut inima mea mai întâi, că îmi voi petrece restul
zilelor păstrând vie acea dragoste liniștită, dragostea care a fost suficient
de curajoasă să înceapă fără atingere și suficient de puternică pentru a
rezista peste timp."
- Steve De'lano Garcia
"Fiecare bărbat are nevoie de o
femeie care să-l înțeleagă cu adevărat, cineva care să-i fie alături nu doar în
momentele fericite, ci mai ales în momentele grele. În acele momente
provocatoare puterea conexiunii tale este cu adevărat pusă la încercare. Când
viața îi pune piedici în cale, felul în care îl tratezi poate face diferența.
Sprijinul, încurajarea și credința ta neclintită în el îi pot ridica moralul și
îl pot ajuta să-și găsească calea.
Imaginează-ți un joc de șah: regina este
puternică și versatilă, mișcându-se liberă peste bord pentru a-și proteja
regele. Într-o relație, întruchipezi acel rol. Puterea și înțelepciunea ta
oferă siguranță, permițându-i să înfrunte lumea cu încredere. Când crezi în el,
se simte împuternicit să accepte provocările, știind că are pe cineva căruia îi
pasă profund de el și îi va fi alături indiferent de situație.
Această legătură depășește simpla
companie; este vorba despre crearea unui spațiu sigur în care amândoi puteți fi
vulnerabili. Când se confruntă cu eșecuri, cuvintele tale pline de compasiune
și încurajarea blândă pot fi lumina care îl ghidează prin întuneric. Îi aduci
aminte că nu e singur și că împreună, puteți face față oricărei furtuni.
Dragostea ta devine o temelie, o sursă
de putere care îl ajută să se ridice din nou după o cădere. La rândul său,
această conexiune profundă stimulează un sentiment de loialitate și încredere.
Știe că cu tine alături, își poate împărtăși temerile și visele fără judecată.
Această deschidere hrănește o relație construită pe respect reciproc și
înțelegere.
În acest parteneriat, amândoi deveniți
mai puternici împreună. Sprijinul tău îl inspiră să-și urmeze pasiunile, în
timp ce el, la rândul său, prețuiește și apreciază dragostea pe care o oferi.
Este un dans frumos de a dărui și a primi, unde fiecare dintre voi joacă un rol
vital în înălțarea și împuternicirea celuilalt.
Așadar, ține minte, fiecare bărbat are
nevoie de o femeie care nu doar că îl iubește, dar îi este ferm alături, mai
ales când sunt vremuri grele. Ca și regina care își protejează regele, prezența
ta poate transforma provocările în oportunități de creștere, creând o legătură
indestructibilă și plină de iubire.
Fiecare provocare cu care se confruntă
umăr la umăr vă întărește legătura, dovedind că împreună, puteți depăși orice.
Capacitatea voastră de a comunica deschis și sincer stimulează o înțelegere
profundă între voi, permițându-vă amândurora să vă exprimați gândurile și
sentimentele fără teamă.
Când se clatină, încurajările tale
acționează ca un colac de salvare, amintindu-i de valoarea și potențialul său.
Devii confidentul lui, cineva la care poate apela atunci când greutatea lumii
se simte copleșitoare. Memento-urile tale blânde ale puterilor și succeselor
sale trecute îi pot reaprinde determinarea, împingându-l să se ridice din nou
și să înfrunte orice
În egală măsură, relația voastră
prosperă din momentele de bucurie și râs. Sărbătorirea victoriilor, oricât de
mici, creează un rezervor de fericire din care vă puteți trage amândoi energia
în momente mai grele. Aceste victorii comune vă amintesc atât de puterea muncii
în echipă, cât și de bucuria venită din sprijinul reciproc.
Pe măsură ce creșteți amândoi
individual, creșteți și în cuplu. Visele și aspirațiile voastre se împletesc,
creând o viziune comună asupra viitorului care vă emoționează și vă motivează
pe amândoi. Vă inspirați unul pe altul să ajungeți la stele, știind că niciun
vis nu e prea mare atunci când ai un partener care crede în tine.
În acest parteneriat, respectul devine
primordial. Vă onorați reciproc diferențele, recunoscând cum prin calitățile
voastre unice vă completați unul pe cealălalt. Acest respect reciproc
promovează un mediu în care amândoi vă simțiți valoroși și apreciați,
încurajând creșterea și înțelegerea.
În cele din urmă, dragostea pe care o
împărtășiți se transformă într-o forță puternică. Este o legătură care rezistă
testelor timpului, construită pe încredere, loialitate și sprijin neclintit.
Conexiunea pe care o cultivi nu este doar despre a fi acolo unul pentru
celălalt; este despre a crea o viață împreună care să reflecte atât visele, cât
și aspirațiile voastre.
Deci, ca femeie care stă alături de
bărbatul ei, amintește-ți de darul incredibil pe care îl oferi. Prezența ta
oferă putere, dragostea ta aduce alinare, iar credința ta în el îi alimentează
pasiunea. Împreună, creați un parteneriat nu doar puternic, ci și frumos,
demonstrând că în dragoste, ca și în viață, cele mai mari victorii se obțin
împreună.
Prețuiește întotdeauna momentele care vă
definesc relația - conversațiile liniștite, râsul împărtășit și tăcerile
reconfortante. Acestea sunt blocurile de bază ale unei iubiri care se adâncește
cu fiecare zi care trece.
Împreună, creați un sanctuar în care
amândoi puteți fi adevărați voi înșivă, liberi să visați, să explorați și să
creșteți. Angajamentul vostru unul față de celălalt devine o sursă de
inspirație, luminând calea înainte și reamintindu-vă că, indiferent de
provocări, le veți înfrunta mână în mână.
Amândoi jucați roluri vitale,
mișcându-vă împreună în armonie, susținându-vă și ridicându-vă reciproc. În
timp ce tu, ca regină, îță protejezi regele, tu întruchipezi și puterea, grația
și înțelepciunea care oglindesc nu doar dragostea ta, ci și omul pe care îl
prețuiești.
În cele din urmă, această legătură
neclintită definește relația voastră - o conexiune construită pe respect
reciproc, înțelegere profundă și o iubire de nezdruncinat. Împreună, creați o
moștenire de putere și compasiune care va dura o viață întreagă, dovedind că
parteneriatul adevărat este o călătorie frumoasă, una plină de iubire, reziliență
și posibilități nesfârșite. "
- Steve De'lano Garcia
"Fiecare femeie, oricât de puternică,
independentă sau neînfricată ar părea, poartă în ea o nevoie profundă de o
iubire care se simte ca acasă. Ea are nevoie de bărbatul în brațele căruia
să-și găsească liniștea - un port sigur unde haosul lumii se estompează și
poate fi pur și simplu ea însăși. În îmbrățișarea lui, ea își găsește lumea, un
loc în care se simte întreagă, prețuită și protejată. Ea caută alinare în
prezența lui, o reasigurare liniștită că oricât de grea ar fi viața, nu este
singură.
Există un copil în inima ei, o parte
gingașă, vulnerabilă din ea care tânjește să fie răsfățată, să fie iubită
necondiționat, să fie ținută în brațe și să i se spună că totul va fi bine.
Acest copil nu are nevoie de gesturi mărețe sau promisiuni extravagante; are
nevoie de alinarea simplă și profundă a unei îmbrățișări care să spună: „Sunt
aici” și de un sărut pe frunte care îi șoptește: „Ești în siguranță cu mine.”
Ea își dorește ca el să se uite în ochii
ei și să-i vadă adâncurile sufletului, să-i citească gândurile fără ca ea să
fie nevoită să spună un cuvânt. Ea își dorește ca bărbatul ei să-i înțeleagă
tăcerea, să știe că uneori momentele ei de liniște sunt atunci când simte cel
mai intens și să respecte limbajul nerostit al inimii ei.
Când îl are alături pe acest bărbat, cel
ale cărui brațe se simt ca raiul, a cărui iubire se simte ca un sanctuar - nu
va renunța niciodată la el. Ea va lupta pentru el, va fi alături de el și își
va revărsa inima în a iubi pentru că el este cel care o face să se simtă
văzută, prețuită și prețuită. Ea poate face totul pentru bărbatul pe care îl
iubește și în care are încredere, pentru că în el, găsește nu doar un partener,
ci un adevărat partener, un confident și o sursă de putere.
Această iubire nu este despre dependență
sau slăbiciune; ci despre a fi alături de cineva care o completează, care o echilibrează, care scoate
la lumină tot ce este mai bun din ea. Este vorba despre două suflete care se
aleg unul pe celălalt, care construiesc o viață împreună și care creează o
legătură de neclintit.
Deci, bărbatului care îi ține inima, să
știi asta: te va iubi cu înverșunare, te va proteja cu înverșunare și îți va fi
alături cu înverșunare. Pentru că în brațele tale și-a găsit liniștea, lumea
ei, consolarea ei. Și aceasta este o iubire în care merită să te implici, o
iubire pentru care merită să lupți, o iubire care va rezista în fiecare furtună
și va străluci în fiecare clipă de bucurie.
În momentele de liniște, când lumea se
simte grea și inima ei obosită, prezența ta o reface. Este felul în care o ții,
nu doar cu brațele, ci și cu sufletul - înțelegerea, răbdarea, credința ta
neclintită în ea. Este felul în care o vezi, o vezi cu adevărat, în toată
complexitatea și frumusețea ei, și nu o iubești în ciuda ei, ci datorită ei.
Ea îți va da totul, nu pentru că
trebuie, ci pentru că vrea. Ea îți va fi alături în fiecare încercare, fiecare
triumf, fiecare zi obișnuită dintre ele, pentru că știe că alături de tine,
este acasă. Ea te va iubi cu o profunzime pe care cuvintele nu o pot capta, cu
o ferocitate ce sfidează explicația, și cu o tandrețe care vindecă chiar și
cele mai adânci răni.
Și în schimb, ea îți cere inima,
sinceritatea, angajamentul. Ea te roagă să o iubești nu ca pe o posesie, ci ca
partener. Să o prețuiești nu doar în momentele ușoare, ci și în cele grele. Să
fii bărbatul care o iubește așa cum este, care îi susține visele, care îi
înalță spiritul și care îi amintește, în fiecare zi, că este suficientă.
Pentru că atunci când o femeie iubește,
iubește cu toată ființa ei. Ea investește inima ei, sufletul ei, totul ei în
legătura pe care o împarte. Și când găsește acea iubire în tine, nu o va lăsa
niciodată să plece. Ea o va ține, o va hrăni și o va lăsa să crească în ceva
extraordinar - o dragoste de nezdruncinat, indestructibilă și eternă.
Deci, pentru bărbatul care are inima ei,
prețuiește-o. Iubește-o cu înverșunare, protejeaz-o cu înverșunare și fii
alături de ea. Pentru că în brațele tale și-a găsit liniștea, lumea ei,
consolarea ei. Și aceasta este o iubire în care merită să te implici, o iubire
pentru care merită să lupți, o iubire care va rezista în fiecare furtună și va
străluci în fiecare clipă de bucurie.
Împreună, nu sunteți doar doi oameni
îndrăgostiți - sunteți o forță, o echipă, un parteneriat construit pe
încredere, respect și devotament neclintit. Și acesta este genul de iubire care
schimbă vieți, care creează un exemplu în fața celorlalți, care amintește lumii
de frumusețea a două suflete care se aleg unul pe altul, în fiecare zi,
indiferent de situație. "
- Steve De'lano Garcia
22.08.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)