Ceremonie sfântă

Bat clopotele, Tată, le auzi? Mă cheamă glasul lor spre-a Ta icoană!

Dar templul Tău e-n trupul meu. Din el şoptesc spre Tine psalmii ca din strană,

Din el trimit spre Tine rugăciuni, din el invoc a Cerului iertare,

Din el, smerită, chem Cuvântul Tău să-mi fie foc aprins în lumânare.

Bat clopotele lumii, Tată drag! Din templul Tău mă-nchin şi eu la Tine,

Şi-ţi multumesc că-n el Te-ai coborât şi ai sfinţit altarul alb din mine,

Că ai deschis vitralii violet spre răsăriturile Tale nesfârşite,

C-ai prorocit buchetul alb de crini unind icoane sfinte, aurite.

Bat clopotele, Tată, le auzi? Sunt glasuri fermecate în cântare,

E Buna Ta Vestire pe Pământ, e melodia Ta spre înălţare!

În templul Tău, un zid frumos, curat, vin îngerii şi sfinţii-n albe cete

Să guste pâinea Ta, nerăbdători, şi din potirul Tău să bea cu sete.

Bat clopotele-n mine, Tată, azi! Ce bucurie sună-n larga zare!

Anunţă-a Ta Prezenţă în altar prin Fiul Tău - Lumină-n sărbătoare!

Icoanele-nflorite îţi zâmbesc şi te slăvesc prin vers de Liturghie

Că-n taină, astăzi, Eva şi Adam au fost uniţi de-a Ta ceremonie.

Bucuresti : 11.09.2014

***