Ți se pare!

 

Zilele trecute mi-a iesit in fata un text scris de Irina Binder. Acest "Ți se pare..." mi-a fost si mie servit demult, in trecut, si stiu cum se simte. Tocmai de aceea am fost inspirata de textul ei pentru a compune o poezie cu aceasta tema. Las la final si textul Irinei Binder.

 

Ți se pare!

Autor: Liliana Pașcanu

Nu, nu doar ți se pare! Fii sigură de asta!

Căci ai o voce-n tine ce îți vorbește clar.

Ascult-o și urmeaz-o. Ea te călăuzește.

Să ieși din labiritul ăsta, crepuscular.

 

Când "ți se pare"-ți spune, e-un paravan acolo,

E lipsă de-asumare, e un refugiu laș

Ce-ascunde neglijența, minciuna sau greșeala,

Ori poate numai gândul acela patimaș.

 

Nu ți se pare, dragă! Neliniștea din tine

Îți spune că acolo nu e ce pare-a fi.

Simți o nesiguranță? Sau poate chiar absență?

Emoțiile tale doar tu le poți citi.

 

Poți să le spui pe nume, ai dreptul la cuvinte.

Indiferența aia nu-i din senin în joc.

Tăcerea și privirea alunecă prin tine?

Tu știi că adevărul nu-i roată de noroc.

 

Și dacă simți în tine că nu-l primești, ia seama,

Atunci chiar îți lipsește. Nu, nu doar ți se pare!

Întreabă, iscodește, ascultă și-nțelege:

Îți vindecă vreo rană sau pe ea-ți pune sare?

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

"Ți se pare..." - este una dintre cele mai comode scuze, un paravan ridicat de cei care nu au curajul să privească în ochi propriile greșeli și să-și asume comportamentul. Este refugiul celor care aleg să-și ascundă neglijențele, minusurile, lipsa de respect și de considerație, ba uneori chiar și lipsa iubirii, sub o negare rapidă și aparent nevinovată.

Dar adevărul este simplu: nu, nu ți se pare. Atunci când te simți trecut cu vederea, când gesturile tale rămân neremarcate, când aștepți și nu vine nimeni spre tine, nu ți se pare. Atunci când cuvintele pe care le primești dor mai mult decât tacerea, când privirea celui de lângă tine alunecă fără să te vadă, când îți ești străin chiar și acolo unde ar trebui să te simți acasă, nu ți se pare.

Nu ți se pare nici atunci când neliniștea se strecoară între voi și îți tulbură somnul, când o relație îți provoacă mai multă nesiguranță decât siguranță, mai multă singurătate decât apropiere. Nu ți se pare nici atunci când simți că în loc de sprijin primești îndoială, în loc de mângâiere primești indiferență, în loc de iubire primești absență.

Ești îndreptățit/ă să îți recunoști suferința, să îi spui pe nume, să nu te lași convins/ă că totul e doar în mintea ta. Emoțiile tale sunt reale, dorul tău este real, lacrimile tale sunt reale. Și dacă inima îți spune că lipsește ceva esențial, atunci lipsește. Nu ți se pare.

Irina Binder

 

31.08.2025