Oglinzile Sufletului: Noi doi, doua flori de primavara - una albastru-arcturian si una blonda-aurie. Si una Bubu-alba-ca-zapada! :)

Ei bine, da, azi am facut cateva selfie-uri intr-o vitrina, dupa o perioada mai lunga.

Am iesit la plimbare si azi, desigur, si ne-am cules floricele de camp - si azi, desigur, salvandu-le de la o motocoasa harnica ce incepuse sa-si faca simtita prezenta prin spatiile verzi ale statiunii.

Dupa ploile care abia de s-au incheiat - speram noi - din fericire a plouat mai mult noaptea, iar ziua ne-am putut bucura de soare si plimbare - iarba si toate frunzisurile au crescut cu viteza ametitoare, iar muncitorii de la primarie si-au inceput deja actiunea de curatenie de primavara, cu atat mai mult cu cat se apropie alegerile si trebuie sa arate ca au facut si ei ceva frumos pentru oras, nu? :)))))

Noi doi, precum doua flori colorate, una albastru-arcturian si una blonda-aurie, exact cum am spus in titlu, am stralucit relaxati pe stradutele cochete dinspre partia de schi si ne-am bucurat de schimbarea benefica a prognozei meteo. Se anuntasera numai ploi pentru saptamana asta, dar, iata, n-a fost chiar asa.

Dupa ce mi-am adunat buchetul frumos si colorat, tocmai ce ne indreptam spre casa cand am vazut un tricolor atarnand de batul lui, agatat intr-un gard. Mi-am zis sa fac cateva poze cu el si cu florile mele, caci tricolorul nostru este foarte fotogenic si n-am vrut sa ratez ocazia unor poze frumoase.

Nici nu mi-am formulat eu bine in gand intentia si mi-am exprimat-o cu glas tare "Sufletel, stai un pic sa fac poze cu tricolorul!" ca, ce credeti?

S-a pornit din senin o adiere vesela si sturlubatica de vant si mi-a fluturat jucaus tricolorul in fata, de parca ar fi vrut Cineva sa-mi spuna ostentativ, "Ok, daca si asta te face fericita, iti vom flutura tricolorul in vant ca sa-ti iasa cele mai frumoasa poze pe care ti le doresti!":))))

Si, asa cum vantul s-a pornit ca prin minune, atunci cand m-am apucat de poze, tot ca prin minune s-a si oprit atunci cand eu mi-am incheiat sesiunea foto. Am ramas muta de uimire la o asa complicitate a vantului cu intentiile si actiunile mele.

Chiar i-am atras atentia si lui Adrian asupra acestei sincronicitati ciudate. Si este curios, dar mi s-a mai intamplat asta si alta data, cu alt steag tricolor, care s-a pornit brusc sa fluture numai cand am facut eu pozele si care s-a oprit cand eu am terminat.

Amuzata de situatie, chiar mi-am imaginat cu voce tare, glumind cu Adrian, un dialog cu Duhul Vantului, cel care imi indeplinise dorinta nerostita si care se declara maxim de multumit ca inca mai sunt suflete care sunt atat de fericite cu atat de putin, care isi traiesc momentul de bucurie cu inocenta copilariei si care, ancorate la vibratiile naturii, simt magia care se produce mai presus de gand, de fapt sau de cuvant.

Magia vietii, magia iubirii, magia frumusetii! Si, mai ales, magie concreta, reala, indeplinita, nu cine-stie-care aiureli iluzorii, existente doar in capul unora. ;-)

Ca sa fie totul si mai frumos, ca la un semn, dupa ce am cotit pe o strada linistita, insorita si frumoasa, a inceput un concert de pasari, incat pur si simplu ne-am oprit in loc sa ascultam, iar eu am fost practic ca hipnotizata de asa triluri deosebite. Destul de tarziu mi-am dat seama ca as putea sa inregistrez cateva secunde din frumusetea aceea muzicala. Am facut trei clipuri in care am surprins o parte a concertului acela maiestuos al imperecheatului primavaratic de aripi.

Inca o Magie pura!

Intorsi acasa, mi-am finalizat si ultimele retusuri ale reamenajarii balconului pentru sezonul cald.

Dupa ce Adrian mi-a pus cateva holsuruburi pe stalpii de lemn de la balcon, am scos din bucatarie cele doua ghivece suspendate cu plantele paianjen, ambele avand foarte multe liane cu o multime de puisori, care atarnau frumos de-o parte si de alta.

Imi plac foarte mult aceste plante, nu sunt deloc pretentioase si aduc un aer foarte exotic oriunde sunt prezente. Plus ca, fiind atat de diafan colorate, in alb-verde crud, nu incarca spatiul, nu dau impresia de aglomerare, ci de rarefiere si lumina.

In acest moment, putem spune ca am facut toate amenajarile pe care ni le-am dorit in "gradina" noastra din balcon. Am schimbat ghivecele, am completat cu pamant de flori, am facut rocada mica si rocada mare, dupa caz, deci, pana la toamna cam asta le este locul final din care fiecare se va bucura de soarele estival.

Singurele schimbari temporare care vor mai putea aparea in cadru vor fi, desigur, diferitele flori de camp pe care le voi mai aduna eu din cand in cand, dupa inspiratie si dorinte.

Acestea fiind spuse, Adrian, floarea albastru-arcturian, si Liliana, floarea blonda-aurie, ne retragem pentru diversele noastre preocupari, unele despre care nu putem scrie aici.

In weekend vom fi foarte ocupati, deci ne scuzati daca nu mai dam nici un semn pana saptamana viitoare. Plecam in Costa Rica! Hahahaha.... Glumesc! :)))) Totusi..... nu sunt departe de adevar! ;-)

PS. Inca ceva. Dupa cum ati constatat, noi aplicam dictonul "ce-i in mana nu-i minciuna". Daca nu faceam alaltaieri poze Lunii 99% Plina, ieri mai fotografiam zero-Luna, caci, pe inoptat, cerul a fost complet acoperit de nori. Nu s-a mai vazut nici o Luna Plina. Chiar daca in calendar aparea ca este chiar 100% plina. Dar n-a fost deloc! Zero. Nada. Nici o Luna Plina. :))))

Asa ca, tineti minte: "nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard". Daca ai o "vrabiuta" de Luna 99% Plina, aia e, e a ta! Bucura-te de ce ai. Nu mai visa "cai-verzi-pe-pereti" si nu mai astepta sa dai lovitura cand ajungi la cioara de pe gard care, vezi-doamne, ca asa scrie in carti, ar fi Luna 100% Plina. Nu este. Nu este deloc, adica. Iluzie. Fantoma ascunsa de nori. Pacaleala in intuneric. Nimic concret. Nimic vizibil. Nimic tangibil. Nici macar o poza. Nici macar o firimitura de poza aruncata peste gard. Si sa nu uitam, norii au si ei rolul lor: blocheaza ceea ce este de blocat, atunci cand trebuie sa fie blocat. Ca pe Facebook, carevasazica. :))))

Tocmai cand am vrut sa inchid postarea, cineva s-a declarat foarte nemultumita. :))))

-"Dar pe mine nu ma mai bagati in seama? Deloc, deloc?"

Era Ema Boema von Bubulina Haute Couture. Pe numele ei scurt, Bubu.

Apropos de Bubu, sa va povestesc mai intai o intamplare foarte comica si draguta.

Anul trecut, cu ocazia unui drum cu Ema la Busteni, la cabinetul veterinar, stateam noi doi in sala de asteptare pe scaune, cu domnisoara noastra in brate. In brate la Adrian, mai exact.

Alaturi de el, pe alt scaun, statea in asteptare o doamna, care avea si ea o pisica. Si-am intrat in vorba cu ea despre una, despre alta, asa cum vorbesc intre ei stapanii de animale de companie, ca niste mame care vorbesc despre belusii lor dragi. :)))

Si, la un moment dat, usa de intrare in cabinet se deschide, clopoteii de deasupra zdragane si clincane, anuntand intrarea unui nou client, si apare un alt domn cu un catel.

Doamna doctor si-a facut imediat aparitia, pentru a-i pune intrebarile de rutina, cele care o ajuta pe ea mereu sa se organizeze eficient, dupa urgente si prioritati. Prima intrebarea a fost cum il cheama pe cainele lui.

"Bubu - ii spunem noi!" vine imediat raspunsul mandru al stapanului, ca si cum ar fi fost vorba cel putin de un Napoleon Bonaparte. :))))

La care Adrian completeaza promt "Si noi tot Bubu ii spunem catelusei noastre."

Am inceput cu totii sa radem, mai ales doamna doctor, care, se pare, in decursul carierei ei de medic veterinar cu cabinet particular, intalnise sute de "Bubu" , indiferent de gen (de la fetite la baieti, indiferent de marime (de la pudeli minusculi la uriasi), indiferent de rasa (de la Chiuaua, la Cane Corso). Cel mai probabil, 90% din stapanii de caini isi alinta patrupedele cu "Bubu". Original, nu-i asa? :))))))

Asadar, revenind la prezent, Bubu a noastra si-a cerut drepturile si mi-a spus ca si ea este o floricica de primavara, una alba ca zapada (fara cei sapte pitici, evident). :))))

Asa ca mi-a spus ca vrea o sesiune de photo-shoting, in care sa-i pun in valoare petalele albe, staminele si boticul negre, precum si codita-frunzulita ciufulita. Dar, cica, sa am grija sa n-o deranjez prea tare, ca ea este o vedeta si nu are chef de prea multa agitatie.

M-am conformat si priviti mai jos ce a iesit. Sa stiti ca am vrut sa aleg doar cateva poze, vreo zece doar, pe care sa le pun aici, dar Bubu a sarit in sus.

"Adica, tu ai pus toate pozele cu buruienile alea colorate si cu balconul ala nesfarsit, iar din pozele mele vrei sa alegi doar cateva? NU! Le pui pe toate!"

- "Ok, Bubu. Dar hai sa aranjam mai intai decorul, patura, perna......"

- "Am spus eu cumva ca vreau sa fiu deranjata pentru asemenea fleacuri? Cine se uita la patura? Nimeni. Toti ochii vor fi pe mine. Mai bine spune-mi daca imi sta bine bretonul, daca imi cade bine lumina pe fata, daca n-am umbre sau riduri. Sunt frumoasa? Ok, lasa, ca stiu ca sunt. Pfffff.... normal ca sunt! Hai, fa-mi pozele, te rog!"

- "Bubu, dar n-ar fi bine sa fac o insemnare separata numai cu tine si cu pozele tale?"

- "Pai, normal, ar fi bine, dar nu "mai bine". "Mai bine" inseamna sa pui pozele cu mine si aici, langa ale voastre, ca sa formam un buchet de flori de primavara, apoi sa faci si o postare separata, numai cu mine. Pentru ca merit totul!"

De unde rezulta ca si Bubu traieste pe principiul "Totul sau nimic!", ca si mine. Si, evident, amandoua ne dorim Totul! Pentru ca meritam Totul. Si, bineinteles, amandoua primimTotul. :))))

Deci, ne scuzati daca vi se par prea multe "flori de primavara" in ceea ce urmeaza. Si ne scuzati daca unele "flori de primavara" se uita cam incruntate. Dar pe toate le cheama Bubu. :))))))

Le-a vrut pe toate pe blog, asta e, le-am pus pe toate pe blog. Ea e sefa! :)))

Floricica noastra scumpa, care implineste in curand 9 ani.

Asadar, acum putem spune fara nici o exagerare ca noi trei chiar formam un buchet frumos, tricolor, din flori de primavara! :)))))