De 3 ani avem un Cuib de Vulturi

 

Anunt important! - Cu ocazia implinirii al celui de-al treilea an de cand locuim la munte, Adrian s-a decis ca este momentul potrivit pentru a-si deschide mai larg aripile de "vultur" si a impartasi o parte din cunoasterea sa publicului larg si sub forma unor scurte inregistrari incarcate pe canalul lui de youtube. Prima inregistrare (de aprox. 30 min.) din seria inaugurata astazi o puteti vizualiza accesand linkul pe care l-am lasat mai jos, in text, alaturi de cateva precizari.

* 

A fost cea mai buna decizie a noastra! Ever! :))

Multumim, Doamne, pentru modul cum ai aliniat Tu "planetele" pentru a se implini aceasta decizie!

Dupa ce am vandut Gradina din Ardeal, ne-am intors temporar in Bucuresti si, intr-un weekend, fiind in masina amandoi indreptandu-ne dinspre Bucuresti spre Cuibul de Vulturi, care inca nu era al nostru, in timp ce noi eram deja "vulturi", dar inca nu aveam cuib, mi s-a aprins brusc un beculet, ca o revelatie (de fapt, a fost ca si cum mi s-a aprins lumina unui far orbitor, calauzitor! :))))

- Sufletel, am o idee, ce-ai spune daca.....?

- Ah, daca ai sti ca eu am ideea asta in minte de ceva vreme, dar ma gandeam ca poate tu nu mai vrei inca o schimbare din asta, atipica.......

- Oh, ba daaaa!!!!! Ar fi cea mai buna solutie pentru noi!

Am fost amandoi pe aceeasi lungime de unda! Ca de obicei. Nu degeaba se spune ca, atunci cand iti alegi un partener, sa-l alegi pe acela care are, nu doar calitatile si valorile pe care ti le doresti, ci pe acela care are si aceeasi nebunie ca a ta. Abia atunci puteti merge impreuna catre aceeasi directie. 

Mie ideea mi-a venit atunci brusc si imediat am exprimat-o cu voce tare, dar, cel mai probabil, am receptionat-o telepatic din gandurile lui Adrian. Ni se intampla frecvent asta. :)

Alteori, eu sunt cea care ma gandesc insistent la cate un subiect, dar nu verbalizez nimic, inca il disec, apoi deodata ma trezesc ca Adrian vine si-mi spune "Uite la ce m-am gandit.... sau... uite ce cred eu..." si exprima exact gandurile mele, de raman maxim de uimita, ca un copil in fata a cine stie carei magii, de ma face mereu sa exclam "Hei, ce cauti in capul meu si gandurile mele?!" :)))

Sau ni se intampla aproape zilnic ca unul dintre noi sa inceapa o fraza, iar celalalt sa o termine exact asa cum primul a avut intentia, folosind fix aceleasi cuvinte, nu doar verbalizand si finalizand aceeasi idee. Telepatie curata, mon'ser! ;-)

Probabil asta s-a intamplat si atunci. Adrian contempla de ceva vreme ideea aceasta, a mutarii noastre la munte, iar eu am receptionat-o telepatic, fiind total conectata cu el si ancorata in prezentul de atunci, cel in care chiar ne indreptam spre munte, spre ceea ce avea sa ne devina Cuibul nostru de Vulturi. Desigur, aceste ganduri ale noastre au putut lua nastere doar avand la baza mai multe informatii pragmatice si utile, asupra carora nu ne vom opri aici.

Asadar, noi amandoi ne-am dorit si atunci acelasi lucru, am avut si atunci aceeasi "nebunie", ca si in cazul deciziei de mutare in Gradina din Ardeal, in noiembrie 2015, iar apoi, ca si in cazul plecarii din Gradina, in iunie 2020; si, de altfel, ca si in alte situatii, cand deciziile noastre au parut a fi in contratimp cu ale altora, dar care s-au dovedit corecte si perfecte pentru noi doi. 

Noi doar ne-am urmat calauzirea interioara, intuitia si ajutorul inalt, divin, invocat si primit mereu, oriunde am fost, orice am facut si orice decizii am luat. Sub un puternic si constant impuls interior calauzitor, noi ne-am urmat Calea. Menirea. Destinul.  :))

Era necesar sa cunoastem in profunzime toate aceste experiente, traindu-le efectiv, zi de zi, pentru a intelege toate implicatiile si consecintele asupra sufletelor acelor fiintelor umane care sunt ancorate constient, prin alegere personala, in evolutia spirituala.

Oamenii sunt supusi unor mari provocari pe pamant, in functie de mediul in care traiesc, din doua directii: una psihica, (mental-emotionala) si una fizica (efort fizic, boli si agresiuni fizice). 

Presiunea psihica se simte mai ales in aglomerarile urbane ale oraselor mari, cum ar fi Bucurestiul. Acest tip de presiune psihica duce la traume sufletesti care declanseaza degradarea si imbatranirea psihica prematura (irascibilitate, negativitate, deviatii de comportament, tristete, depresie, izolare sociala, pierderea bucuriei pentru viata, a entuziasmului, a scopului si directiei de viata, a sentimentului de libertate si de identitate de sine, precum si a puterii personale interioare, psihice).

Presiunea fizica se simte mai ales in viata la tara, din cauza multiplelor munci ale pamantului. Presiunea fizica determina oboseala fizica, degradarea corpului fizic prin boli, rani, cicatrici, traume fizice si, deci, la imbatranire fizica prematura (disparitia pasiunii pentru sarcinile curente, pierderea interesului pentru realizarea sarcinilor de destin, pierderea motivatiei si determinarii pentru sustinerea efortului fizic necesar supravietuirii, cu dureri fizice si dezechilibre ale functionarii sistemelor anatomice ale corpului fizic, amplificate psihologic de lipsa unor alternative sau a ajutorului din exterior, toate acestea generand, la fel ca si in cazul presiunii psihice, irascibilitate, negativitate, deviatii de comportament, tristete, depresie, izolare sociala).

Noi, dupa ce ne-am primit invataturile din ambele situatii, am ajuns la solutia de echilibru, cea perfect potrivita noua in aceasta etapa a vietii noastre si a procesului nostru de evolutie: o zona montana, relativ retrasa, cu facilitati urbane. 

Si, uite-asa, facand schimbare dupa schimbare, invatam si evoluam tot mai mult. Si fiecare schimbare aduce in viata noastra variabile atat de diferite, incat avem impresia ca traim o noua viata, fata de tot ceea ce am trait pana atunci. 

Privind azi inapoi in timp, mi se pare ca am trait cel putin zece vieti in una singura! Si mi se pare ca am avut un privilegiu extraordinar ca am avut sansa de a trai aceste schimbari. Dar mai ales ma felicit pentru curajul de a le accepta, de a le alege, de a le dori! 

Adrian, de asemenea, are si el la activ mai multe "vieti" traite in una singura. Si, evident, si de cand suntem impreuna avem deja vreo trei "vieti" bifate, adica vreo trei schimbari majore, dorite de noi, alese si asumate, din care am invatat enorm!

Asadar, cum spuneam candva "sus, sus, sus, tot mai sus!"

"Necunoscute sunt căile Domnului", cum se zice.

Aşa e şi în viaţă - dintr-o succesiune de o mulţime de evenimente aparent "nefavorabile" se naşte la un moment dat unul "extraordinar", care nu ar fi avut cum să apară niciodată fără lanţul anterior nefavorabil şi uneori, ciudat în derularea lui. (Sigur, până la urmă toate sunt interpretări pe care mintea fiecăruia le oferă evenimentelor - cum se zice, fiecare vede un "semn" în ceea ce vrea el să considere că e aşa, dar în acelaşi timp, gândind astfel, îşi şi organizează energia către rezultatul dorit, lăsând la o parte orice proiecţie despre modul exact în care să îl atingă)."- autor Edith Kadar 

*

Anunt important! - Cu ocazia implinirii a celui de-al treilea an de cand locuim la munte, Adrian s-a decis ca este momentul potrivit pentru a-si deschide mai larg aripile de "vultur" si a impartasi o parte din cunoasterea sa publicului larg si sub forma unor scurte inregistrari incarcate pe canalul lui de youtube. 

Prima inregistrare din seria inaugurata astazi o puteti vizualiza accesand linkul care urmeaza. https://www.youtube.com/watch?v=Bp3gIhYMAbI&ab_channel=AdrianPascanu

Rezumat: Dimensiunile Universului (modelul cu 12 dimensiuni) 1. Astralul de jos: Cunoscut sub numele de "iad" 2. Astralul de mijloc: Purgatoriul 3. Astralul de sus: Lumea viselor & zona in care se duc cele mai multe suflete umane intre incarnari 4. Etericul de jos: Aici se poate primi calauzire de la ingeri si familia de suflet 5. Etericul de mijloc: Aici se poate primi calauzire de la Mari invatatori, in Temple si Scoli 6. Etericul de sus: Taram diafan, primul de la care este posibila evolutia fara reincarnare 7. Celest de jos: Ingeri si oamenii iluminati. Primul nivel al ascensiunii spirituale 8. Celest de mijloc: Arhangheli, maestri inaltati, mistici 9. Celest de sus: Lume a fericirii supreme si a extazului 10-12. Lumile Dumnezeiesti: indescriptibile

Precizare: In acest video introductiv Adrian a trasat liniile generale ale subiectului, fara a intra in detaliile complexe ale acestuia. 

Spre exemplu, cand a vorbit despre  cazul viselor asa-zis lucide din lumea astrala, este de mentionat si faptul ca intalnirile din astral (mai ales in cele lucide, care presupun constienta si liber arbitru) se intampla prin respectarea acelorasi legi din lumea fizica din punct de vedere karmic, aplicandu-se regula integritatii morale, a adevarului si corectitudinii, cu  consecinte karmice ca si in viata reala. Stiti voi, este vorba de intentia "care sponsorizeaza", adica intentia reala, aceea ascunsa in spatele actiunii.  Oricum, el va detalia ulterior multe aspecte. :)

Episodul 1: Dimensiunile Universului

O precizare suplimentara a facut deja pe FB intr-un comentariu, ca raspuns la o intrebare (F.P.: „Cu privire la subiect, am o intrebare: poate fi luata in considerare o posibila corespondenta intre primele 9 planuri descrise si nivelurile de constiinta de pe scara logaritmica a lui David R. Hawkins, de la 1 la maxim 1000, cerurile 10, 11 si 12 fiind peste nivelul 1000, cu mult?”)

Adrian a raspuns: „In ceea ce priveste corespondenta, da, exista o corespndenta dar sunt anumite nuante. Toate aceste tipuri de clasificari au o proportie de subiectivitate si una de generalizare. Este ceea ce am sugerat in video cand am spus sa nu fie luate cifrele ca fiind stricte si sa avem in vedere o anumita fluiditate. 

Eu nu folosesc scara Hawkins desi apreciez faptul ca el a subliniat aspectul logaritmic si asocierea cu stari emotionale si mentale. Totusi, si cred ca autorul nu a intentionat sa sugereze altfel, constiinta oamenilor intrupati (nu ne referim la cei ce au parasit corpul fizic) este un compozit. 

Practic, putem avea mai multe fundamentale si armonici cu sub armonici. Mai concret, un om care vibreaza compozit la nivel 500 poate sa aibe si alte sentimente si emotii decat iubire. Si chiar si mai sus se poate intampla. Scara Hawkins poate sa genereze iluzia perfectiunii si a starilor fixe, cand, in lumea noastra, lucrurile sunt mult mai complexe. 

Primul nivel de iluminare in plan fizic, in ceea ce am prezentat, este nivelul 7 - Planul Celest de Jos, corespondent cu dimensiunea a 7-a a sufletului individual. Apoi progresam spre Planul Celest Inalt, al beatitudinii si iluminarii totale. 

Daca este sa fac o corelatie aproximativa cu scara Hawkins, as aprecia ca este vorba de zona 700-1000. Ce este mai sus, nu cred ca putem descrie cu astfel de cuvinte si clasificari. Chiar si planul Celest de Jos nu poate fi descris decat in idei de esenta. 

Cand un om paraseste corpul fizic, o parte din personalitatea sa este descarcata in corpurile sale subtile, dar, constiinta sa devine mult mai stabila daca graviteaza spre dimensiunile mai inalte. Fluctuatiile au loc in plan fizic, astral si eteric inferior, majoritatea. In concluzie, sunt de acord cu ceea ce ai spus, cu nuantele mentionate.”

Dar sa revenim... Aer curat, pur, maxim de oxigenat, ozonificat si ionizat, hranitor, cu parfum de rasina, de conifere, de padure montana, cu vibratia inalta emisa de brazi si pini, cu liniste si frumusete vie, pulsand vibrant energie binefacatoare, cu decoruri de poveste, oferite de toate cele patru anotimpuri, colorandu-ne rand pe rand tablouri impresionante, cu veri suportabile termic si cu ierni incarcate cu zapezi de basm, cu primaveri in verde crud pana in iunie si cu toamne fermecatoare, ce picteaza padurile in culori si nuante cum numai muntele le poate cuprinde, cu pace si viata sociala rarefiata, aerisita, cuminte (chiar daca e o statiune turistica, din fericire, nu este una comerciala si, deci, nu este frecventata de turismul de masa), ce ne puteam dori mai mult?

Asa ca ne-am lansat in eter dorinta, apoi am facut primul pas concret, respectiv, am exprimat-o in cuvinte, etapa absolut necesara in orice proiect, pentru clarificarea tuturor detaliilor, mai ales cand realizarea implica si alte persoane, apoi am asteptat sa se ocupe Dumnezeu de restul etapelor care nu mai depindeau de noi doi. ;-)

Asteptarea s-a incheiat fix in urma cu trei ani. :) 

Si asta a fost tot. De atunci suntem "vulturii" care au Cuib de Vulturi.  :))

Si nu va ganditi la "vulturi" din perspectiva pasarilor de prada. 

Ganditi-va la "vulturi" din perspectiva inaltimii la care ei zboara, a acuitatii vizuale (acuitatea intuitiei), a vigilentei si intelegerii atat a pozei mai mari cat si a detaliilor, din perspectiva curajului, a integritatii si viziunii inalte, a puterii de renastere si de reinventare, a reusitei, victoriei si succesului (aceste cuvinte par sinonime, dar fiecare aduce un plus de conotatii ideii de implinire).

Ganditi-va la "vulturi" din perspectiva increderii si stimei de sine, a asumarii puterii personale, tenacitatii, determinarii si fortei interioare, din perspectiva experientei, a tariei de caracter si psihice, a discernamantului, responsabilitatii si trairii in spiritul adevarului, dreptatii si moralitatii in mijlocul lumii, dar si a vietuirii mai degraba in solitudine, in retragere, pe piscuri de munte, si, desigur, din perspectiva intregii simbolistici heraldice pe care vulturii o reprezinta. 

In continuare, urmeaza cateva panorame facute de la fereastra bucatariei noastre zi de zi (uneori, chiar si de doua ori pe zi, daca erau schimbari majore in decor), in perioada 01 ianuarie - 19 mai 2024. 

Apoi urmeaza alte instantanee din jurul acestui moment important, de sarbatoare, pentru noi. 

Este atat de important, incat il sarbatorim de doua ori, la interval scurt. "Prietenii stiu de ce!" O sa va reamintim de ce in curand, cand vom sarbatori a doua oara. :))))

Asadar, avem de trei ani un Cuib de Vulturi in Varf de Munte.

Iar in mijlocul lui ne-am facut si Gradina. Caci, de "microbul" asta, al gradinaritului, nici sa vrem nu mai putem sa scapam. Repet a nu-stiu-cata-oara o parafraza celebra, care este atat de sugestiva: poti scoate bucurestenii din Gradina, dar nu poti sa mai scoti gradinaritul din bucuresteni.   :)))

PS. Pentru ca am fost intrebati, precizam: nu, nu avem o pensiune turistica, nici hotel, nici casa de vacanta, nu oferim cazare si nici nu desfasuram vreo activitate comerciala turistica organizata, cum ar fi aceea de ghid pe trasee montane, de exemplu, ori de instructori de schi sau altele. 

Pentru ca tot am prins gustul panoramelor, am facut cateva si prin imprejurimi, (acestea sunt selectate si din arhiva anilor trecuti, din anotimpuri diferite, surprinzand schimbarile naturii si transformarile  cromatice ale muntelui si ale cerului).

In continuare, urmeaza poze cu Gradina din Cuib si cu Gradina montana din afara Cuibului, o colectie de instantanee realizate pe parcursul zilelor trecute. :)))

Vom avea si povesti noi despre gradinaritul la munte, de la samanta la floare, dar voi reveni cu ele zilele viitoare. Am avut recent niste reusite despre care merita sa povestim aici. Tineti aproape! :)))

Despre importanta unui mediu sanatos, sigur si linistit

„Un sistem nervos bușit, cum îi spun eu (și cum am și eu), e un sistem nervos care nu a avut șansa să se dezvolte normal, sănătos, într‐un mediu de siguranță. Sistemul nervos al copilului are nevoie de cîteva ingrediente absolut esențiale pentru a dezvolta capacitatea de a se autoregla sănătos (treabă pe care începe să o facă abia la 12 ani, atenție!): siguranță fizică - adică un mediu liniștit, fără lipsuri materiale serioase, fără violență asupra lui sau asupra altcuiva din familie, fără țipete și răcnete sau alte tipuri de amenințări pe care copilul să le resimtă; și siguranță emoțională - părinți disponibili și ei înșiși reglați emoțional, care să poată “împrumuta” propriul lor sistem nervos copilului atunci cînd acesta trece prin distres - să îl coregleze, adică.

În lipsa acestor ingrediente, sistemul nervos va rămîne blocat în modul “supraviețuire”, în hipervigilență, iar asta va consuma enorm de multe resurse. E foarte dificil să trăiești în survival mode- obositor, epuizant chiar, cu reacții exagerate la orice tip de stimul, cu incapacitate sănătoasă de autoreglare, cu mecanisme distructive de încercare de reglare (dependențele, de exemplu).

Stephen Porges, care și-a petrecut viața studiind sistemul nervos, spune un lucru esențial după părerea mea, iar în propoziția asta rezidă cheia înțelegerii și practicii vindecării: “siguranța este tratamentul”. Asta înseamnă în primul rînd că nu ne putem vindeca în aceleași medii care ne-au rănit, în abuz și nesiguranță, tocmai pentru că sistemul nervos va fi nevoit să rămînă blocat în hipervigilență pentru a ne proteja. În al doilea rînd înseamnă că e nevoie să căutăm siguranța fizică și emoțională în mod programatic, intențional, conștient. Siguranță fizică și emoțională. 

Orașele mari, de exemplu, nu sînt un mediu sigur pentru un sistem nervos bușit, care interpretează agitația, zgomotele, claxoanele, sirenele etc drept pericol. De fapt, toate sistemele nervoase interpretează cele de mai sus drept pericol.

Eu caut de ani buni deja, mai întîi inconștient, apoi tot mai conștient, să trăiesc în locuri cît mai liniștite și mai sigure, care sînt mîngîietoare, alinătoare (soothing e un cuvînt care îmi place mult, noi nu avem unul la fel de potrivit) pentru sistemul meu nervos. Locurile pe care le aleg (...) sînt locuri unde e multă liniște, natură, apă - lucruri dovedite științific că aduc alinare și reglează sistemul nervos.

Mă aflu de ieri (...) în munți, nici țipenie de om jur împrejur pe kilometri întregi, între pini (...), cu niciun alt zgomot decît ciripitul păsărilor, țîrîitul greierilor și vîntul printre ramuri, (...) și simt în corp bucuria, conectarea, liniștea după care atît am tînjit toată viața.

Dacă mă întreba cineva în toți anii mei zbuciumați ce îmi doresc, aveam pregătit un singur răspuns: liniște îmi doresc. Liniște. Nu știam atunci că nu poți simți liniște (în corp, deci nici nu o poți percepe cu mintea) cînd ești în survival mode. Nici măcar nu știam cum se simte cu adevărat, era doar ceva după care tînjeam cu toată ființa. Azi trăiesc multă siguranță (fiindcă siguranța e tratamentul, nu e așa?) pe toate planurile vieții mele, îmi aleg unde să trăiesc ca să fiu în natură, cît mai mult desculță și împămîntată, în conexiune cu oameni faini, și sistemul meu nervos se reface ușor ușor.

Rewiring se cheamă acest proces și ne este tuturor disponibil. Orice sistem nervos se poate vindeca dacă îi dăm siguranță și conexiune, pe termen lung. Învață ușor să nu mai fie hipervigilent - însă nici asta nu vine ușor la început: vom simți și multă oboseală în procesul ăsta, fiindcă zeci de ani de încordare și veghe continuă vin cu un cost, presupun o cheltuială energetică enormă, iar cînd începem să ne relaxăm vom resimți și oboseala aferentă.

Dar dacă ne dăm nouă timpul tihnit pentru a ne recupera, va deveni tot mai ușor, oră cu oră, zi cu zi.” (Petronela Rotar)

"În viața noastră, pentru a continua un zbor de victorie, de multe ori trebuie să ne intram in introspectie, sa ne protejam un timp și să începem un proces de reînnoire.

Trebuie să scăpăm de obiceiuri, sa le inlocuim pe cele care nu ne mai servesc, de tradiții și amintiri a căror greutate ne împiedică să progresăm. Numai "eliberati" de trecut putem profita de rezultatul valoros pe care ni-l aduce întotdeauna o reînnoire.

Reînnoirea în interior implică ordonarea în lumea mentală, aruncarea sau impacarea amintirilor de evenimente frustrante sau dureroase pentru a putea fi in solitudine cu experiența si ceea ce avem de constientizat, de învățat.

Pentru a ne înălța, a ne reînnoi și a ne lua zborul, este necesar să ne cunoaștem, să știm cine suntem, sa cunoastem ce potențial urias avem in noi și unde vrem să ajungem.

Nu este nevoie să ne adaptam problemei; există posibilitatea de a ne elibera de ea. Drumul poate fi un pic dificil, insa drumul este o provocare. Este o alegere!

Să urmăm traseul vulturilor: Întotdeauna în sus, mereu înainte!..... "

Sursa: Anne Marie Trifu

"Noi primim permanent semne. Peste tot în jurul nostru, în fiecare moment, este Informație de înalt nivel vibrațional. Universul ne oferă semne tot timpul, dar problema e că noi nu suntem atenți, nu ne uităm după semne, nu le sesizăm.

Când începi să crești ca nivel de Conștiință trăiești urmând semnele, urmând ghidarea divină, nu ghidarea minții tale umane; așa funcționezi în 5D. Însă ca să sesizezi semnele este necesar să fii prezent în Acum, nu să fii cu gândul la ceva din trecut sau la ce se va întâmpla în viitor.

Așadar, este foarte important ca în perioada următoare să fiți tot timpul atenți la semne. Uitați-vă după ele, fiindcă veți primi informații valoroase, care vă vor ghida și să vă vor ajuta să depășiți momentele dificile.

Și nu căutați cărți sau articole despre semnificația anumitor semne, vise, etc, pentru că aceste cărți sau articole se bazează pe informații vechi, care erau valabile într-o altă energie.

Acum pe Pământ sunt energii de vibrație mai înaltă, nu mai sunt valabile „adevărurile” care erau valabile în urmă cu câteva decenii. Pe Pământ nu au mai existat niciodată asemenea energii, lucrurile nu mai funcționează cum funcționau în trecut. 

Ca atare, descoperiți singuri care este semnificația unor simboluri/ semne pentru voi, pentru că fiecare aveți propria experiență de viață și un astfel de semn poate să însemne ceva pentru un om și să însemne cu totul altceva pentru alt om. Nu vă mai cedați puterea personală unor cărți/ persoane/ mituri, descoperiți-vă singuri propriile semnificații pentru semne/ vise, pentru că acestea au o semnificație unică pentru fiecare.

Trăiți în prezent, nu mai funcționați pe pilot automat, căutați semnele/ indiciile pe care vi le furnizează Universul și când le sesizați, intrați în interiorul vostru și procesați acel semn/ indiciu, observați ce semnificație simțiți că are el pentru voi, ce simțiți că vă transmite, nu mai căutați în exterior semnificații învechite.

Așa veți avea parte de revelații, de conștientizări.

Iar când experimentați acele revelații/ conștientizări o să vă simțiți inundați de Recunoștință, care vă ridică vibrația."(Amanda Lorence) Traducerea: Mihaela Dan

"Știai că un vultur poate anticipa că se apropie o furtună cu mult timp înainte ca aceasta să se declanșeze?

În loc să se ascundă, vulturul zboară într-un punct foarte înalt și așteaptă ca vântul să se dezlănțuie.

Atunci când furtuna începe, vulturul își întinde aripile în așa fel încât vântul să îl poată ridica deasupra furtunii. În timp ce furtuna se desfășoară mai jos, vulturul plutește deasupra ei.

Vulturul nu încearcă să scape sau să se ascundă de furtună, ci folosește furtuna pentru a se ridica. El se ridică cu ajutorul vântului pe care alții îl evită.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Ceea ce „consumi”, lucrurile cu care te „hrănești”, influențează ceea ce VEZI.

Nu poți zbura alături de vulturi, dacă te hrănești cu ce se hrănesc găinile.

După ce ai experimentat zborul vulturilor nu mai vrei să-ți petreci timpul cu găinile. După ce ai experimentat zborul alături de vulturi vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă decât pe vremea când scurmai în curte cu găinile.” (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

"Vulturul este o pasare fenomenală, pare să fi întâlnit acel secret al renașterii, acel izvor ce-i dă șansa unei vieți noi. Un vultur poate atinge vârsta de 70 de ani, însă ca să ajungă la acest punct, trebuie sa ia o decizie grea.
La vârsta de 40 de ani, ghearele vulturului devin prea lungi și flexibile și nu poate înhăța prada. Ciocul său devine prea lung și curbat și nu-i permite să mănânce. Totodată, penele de pe aripi și piept devin prea dense și grele și îi este dificil să zboare. Astfel, vulturul se confruntă cu o mare alegere: fie moarte, fie o perioadă lungă și dureroasă de schimbare, care durează în jur de 150 de zile …
Vulturul zboară în cuibul său, care este situat pe vârful muntealui, și acolo bate mult timp în stâncă până când ciocul se rupe și se îndepărtează … Apoi așteaptă până când îi crește un cioc nou, cu care își rupe ghearele … Când au crescut gheare noi, vulturul își scoate penajul prea greu de pe piept și aripi … Și apoi, după 5 luni de durere și chin, cu un cioc nou, cu gheare noi și cu pene noi, vulturul se renaște și poate trăi încă 30 de ani.

Adesea, pentru a trăi, trebuie să ne schimbăm, uneori acest proces este însoțit de durere, frică și îndoială. Trebuie să îndepărtăm amintirile nu prea frumoase ale trecutului … Numai eliberarea din povara trecutului ne permite să trăim, să ne bucurăm de prezent și să ne pregătim de viitor." Sursa: Pagini de Jurnal

"Eu sunt responsabil/ă de ceea ce spun, nu de ceea ce înțelegi tu!

Eu sunt responsabil/ă de ceea ce scriu, nu de ceea ce citești tu!

Eu sunt responsabil/ă de ceea ce fac, nu de ceea ce tu percepi despre mine!

Eu sunt responsabil/ă de ceea ce sunt, nu de ceea ce deduci tu că sunt!

Eu sunt responsabil/ă de emoțiile mele, nu și de reacțiile tale!

Eu sunt responsabil/ă de viața mea, niciodată de viața ta!

Eu sunt responsabil/ă de cuvintele mele, nu de ceea ce înțelegi tu!

Eu sunt responsabil/ă de de alegerile mele, nu de înterpretările tale.

Eu sunt responsabil/ă să-mi văd de drumul meu, vă rog să vă ocupați și voi de prumul vostru!"

Sursa: Luna Agape

„SUCCESUL NU ESTE ÎNTOTDEAUNA CEEA CE PARE

Când te uiți la oamenii care au succes, care au reușit în viață și care rezolvă cu ușurință problemele, îți vine să spui că lor le este simplu, că s-au născut cu norocu-n traistă, că ei nu se zbat asa cum te zbați tu, ș-alte d-astea.

Doar că asta reflectă ignoranța pe care o ai, superficialitatea, adică incapacitatea de a vedea dincolo de suprafață.

Oamenii care au succes sunt cei care au muncit pe brânci, în timp ce alții stăteau și comentau și se plângeau de tot și toate.

Oamenii care au succes nu s-au speriat de piedicile întâmpinate, sau și dacă s-au speriat au știut că nu au timp de pierdut și energie de irosit, că trebuie să găsească rapid o altă rezolvare.

Oamenii care au succes nu au avut timp pentru convorbiri și distracții frivole, și e posibil să-și fi pierdut, astfel, "prietenii" care nu înțelegeau ce-i cu toată seriozitatea și munca asiduă, de ce nu se distrează.

Oamenii care au succes s-au concentrat pe ceea ce îi face pe ei mai buni, și nu pe a-i pune pe alții în prim plan. Ei au știut că doar devenind ei mai buni vor avea o viață mai bună, și nu invers.

Oamenii care au succes își sunt cei mai buni și mai apropiați prieteni; au încredere în instinctul lor, îi ascultă pe alții, dar fac așa cum simt că este mai bine.

Oamenii care au succes nu încearcă să îi mulțumească pe ceilalți. Își văd de treaba lor, iar dacă alții vor să li se alăture, îi primesc, dar nu lucrează în locul lor.

Oamenii care au succes nu au timp să asculte scuzele celorlalți; pe ei nu îi interesează de ce nu ai facut ceva. Dar dacă văd că vrei să muncești și sa crești, te vor ajuta, dar nu mai repede.

Oamenii care au succes tac și fac. Nu promit, nu jură, nu vor să demonstreze. De aceea ei sunt foarte incomozi pentru cei care s-au obișnuit să se scuze, să se lamenteze, să amâne, să renunțe la primul obstacol întâlnit.

Oamenii care au succes au în spate multe ore nedormite, și nu s-au dat în lături să muncească orice le îmbunătățeau abilitățile și talentul.

Oamenii care au succes îi respectă pe toți cei care muncesc, indiferent ce, pentru că doar cineva care a lucrat mult cu sine și lucrează poate respecta pe altcineva care muncește.

Oamenii care au succes știu că unii, cei cu mentalitatea de victimă, îi vor invidia și îi vor bârfi, dar știu ca aceștia atât pot din lumea lor lipsită de straduință. Și mai știu că alții, cei care vor să se depășească, îi vor admira și vor încerca să se inspire după exemplul lor.

Oamenii de succes știu că munca nu se va termina niciodată. De ce? Pentru că în fiecare moment se pot îmbunătăți și pot deveni variante mai bune ale lor.

Doar cei care au muncit minim 10.000 de ore la visul lor știu că nimic nu li se cuvine, că totul e rezultatul muncii lor.

Succesul înseamnă să lucrezi atât de bine cu tine încât totul pare simplu și ușor.

Succesul nu este întotdeauna ceea ce pare. El aparține oamenilor care nu se dau bătuți.” Edith Elisabeta Kadar

Totul începe cu un singur om.

Schimbarea (în familia ta, în comunitatea ta, în lume) începe cu un singur om. Și fiecare dintre noi avem posibilitatea să fim Acela.

Dar nu e ușor să fii Acela. Întunericul te va lua ca țintă și te va ataca din toate pozițiile, când ești Acela, pentru că vrea să te împiedice să-ți duci la bun sfârșit Misiunea. Cei care sunt Acela în familia/ anturajul/ comunitatea lor sunt periculoși pentru întuneric și vor fi atacați.

Mă adresez acum acelora dintre voi care sunteți Acela, oriunde vă aflați: nu vă mirați că veți fi ținta unor atacuri, nu vă mirați când sunteți atacați fără niciun motiv, nu vă mirați când sunteți atacați pe la spate, nu vă mirați când sunteți atacați de oameni pe care nici nu-i cunoașteți și care nu vă cunosc, cu care nu ați interacționat niciodată. Există un motiv pentru care sunteți atacați: voi sunteți Acela.

O să simțiți de multe ori că nu vă integrați în familia/ grupul/ locul/ comunitatea în care vă aflați, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.

O să vă simțiți de multe ori singuri în grupuri mari de oameni, pentru că sunteți Acela între oameni care nu sunt Aceia.

O să preferați de multe ori să stați în solitudine, pentru că sunteți Acela într-o mare de oameni care nu sunt Aceia.

Dacă sunteți unul dintre cei care au o astfel de experiență, vreau să știți că nu e nimic în neregulă cu voi: tot ce se întâmplă este că sunteți unul dintre Aceia.

Obișnuiți-vă cu ideea că veți fi mereu un ciudat pentru oamenii obișnuiți, că îi veți intriga/ deranja/ șoca/ enerva, fiindcă nu vă înțeleg și fiindcă funcționați altfel decât ei, fiindcă nu spuneți „Da” când simțiți că e „Nu”, fiindcă nu aveți nicio problemă în a spune „Nu”, chiar dacă asta îi supără pe cei cărora le spuneți „Nu”, fiindcă nu aveți nevoie de validare din exterior, fiindcă faceți ce vă simțiți ghidați să faceți în contextul respectiv, indiferent ce cred/ spun alții despre voi.

Voi nu aveți nicio problemă cu faptul că ceilalați vă consideră „un ciudat”, că nu sunteți înțeleși, că sunteți contestați/ ironizați/ atacați/ marginalizați.

Când ești Acela este de la sine înțeles că vei fi foarte diferit de cei din jur, că nu vei fi înțeles, că nu te vei integra. (TD Jakes) Traducerea Mihaela Dan

„Când este vorba despre împlinirea celui mai înalt potențial al tău, contează foarte mult cu ce oameni te însoțești.

Unii oameni te pot face să-ți îngropi visurile, pentru că vor revarsa asupra ta fricile lor și vei intra și tu în frică.

Alți oameni te vor face să simți că poți orice, te vor susține, te vor inspira.

Oamenii inventivi văd perioadele de haos ca o oportunitate de a crea ceva nou, care să funcționeze în situații în care vechile soluții nu mai funcționează. Ei dau mai multe roade în perioadele de haos decât în perioadele obișnuite.

Ca să ajungi la o astfel de mentalitate care te face să vezi oportunitățile în haos este necesar să fii în preajma unor oameni care deja au această mentalitate.

Mulți oameni cred că nu pot să-și împlinească visurile fiindcă nu au destui bani; nu e adevărat. Nu e vorba de bani, e vorba de mentalitatea pe care o ai. Dacă ai mentalitatea care trebuie, banii vor veni.

Dacă tu nu ești capabil să faci nimic cu banii pe care îi ai, nu vei fi capabil să faci nimic nici dacă ai avea mai mulți bani. Când ai curaj și ai relațiile potrivite, poți folosi banii altora, pe care ei sunt dispuși să ți-i dea, ca să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă ai mentalitatea care trebuie, vei reuși să aduni în jurul tău oamenii potriviți, care să te susțină financiar în a-ți realiza visul.

Nu poți zbura ca vulturii dacă îți petreci timpul cu curcanii.” (TDJakes) Traducerea Mihaela Dan

„Singura pasăre care îndrăznește să se lupte cu vulturul este corbul. Corbul stă pe vultur, pe spate și îi mușcă gâtul. Vulturul nu răspunde și nici nu se luptă cu corbul; nu cheltuie timp sau energie pe corb, ci doar deschide aripile și începe să se ridice mai sus, în ceruri. Cu cât zborul este mai mare, cu atât corbului îi este mai greu să respire și, în cele din urmă, cade din cauza lipsei de oxigen.

Învață de la vultur și nu lupta cu corbii, continuă doar să urci. S-ar putea să fie de-a lungul călătoriei, dar în curând vor cădea. Păstrați-vă atenția asupra lucrurilor de mai sus și continuați să vă ridicați! ” via Samanta Stelara

În general, cei care își caută un partener de cuplu au o serie de pretenții cu privire la persoana respectivă și am constatat că de multe ori, partenerul pe care îl vor este unul care nu se potrivește cu ei, ci este mult peste sau sub nivelul lor. Chiar dacă ei ar întâlni un om care se potrivește profilului dorit, acel om nu ar fi interesat de ei.

De aceea este spre binele tău ca atunci când decizi că vrei un partener care să întrunească anumite calități, să te uiți la tine însuți și să te gândești dacă un om ca acela pe care ți-l dorești s-ar potrivi cu tine, dacă ar fi la același nivel cu tine.

Tu nu atragi ce-ți dorești, tu atragi ceea ce ești din punct de vedere al energiei tale. Oamenii pe care-i atragi sunt cei care se potrivesc energetic cu tine – dacă ai multă toxicitate în tine, vei atrage oameni care au multă toxicitate în ei.

Știu că vrei să atragi un om care are anumite calități, dar verifică dacă un asemenea om ar fi atras de cineva ca tine. Dacă tu ești traumatizat, vei atrage alți oameni traumatizați. Dacă tu ai un nivel redus de vibrație, vei atrage oameni cu un nivel redus de vibrație, fiindcă aceștia sunt oamenii cu care rezonezi.

Un vultur nu se va potrivi cu o gaina, nu pot forma un cuplu sănătos.

Dacă ai anumite standarde în ceea ce privește un potențial partener de cuplu, asigură-te înainte de toate că tu însuți corespunzi acelor standarde. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

Povestea vulturului

"Un bărbat a găsit într-o zi un ou de vultur. L-a luat şi l-a pus în cuibul unei găini din ograda sa. Odata cu puii de găină a ieşit şi puiul de vulture, iar acesta a crescut împreună cu ei.

Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi găinile de curte, scurmând pământul dupa viermi şi insecte, gândindu-se că şi el e găină...

Într-o zi, văzând o pasăre pe cer, a început să dea din aripi şi chiar a reuşit să zboare câţiva metri în aer. Când au văzut aceasta, păsările din curte au început să râdă, spunându-i că degeaba încearcă să imite zborul păsărilor...oricum nu va reuşi, pentru că nu este altceva decât o găină...iar găinile nu zboară.

Anii au trecut si vulturul a îmbătrânit. Într-o zi a văzut o pasare mare şi impunătoare deasupra lui, pe cer. Ea zbura cu măiestrie în bătaia vântului, dând cu forţă din aripile sale puternice şi aurii. Bătrânul vultur s-a uitat în sus cu teama, dar şi cu respect. "Cine e această pasăre?" a întrebat.

"Acesta e vulturul, regele păsărilor.", au răspuns păsările de curte. "El aparţine cerului. Noi aparţinem Pământului, pentru că suntem găini."

Astfel, vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta i s-a spus că este."

Dumnezeu ne dă uneori o viziune măreață, însă unii dintre noi tratează acea binecuvântare de la Dumnezeu ca pe o sugestie și nu-i dau cine știe ce atenție.

Unii oameni nu înțeleg care este valoarea viziunii pe care o primesc de la Dumnezeu, nu înțeleg că nu este înțelept să împărtășească acea viziune cu oricine.

Este de dorit ca noi să conștientizăm valoarea viziunii respective, să conștientizăm că Dumnezeu ne arată încotro vrea să ne ducă și să fim convinși că suntem capabili să împlinim acea viziune, dacă suntem dedicați și facem tot ceea ce suntem ghidați să facem.

O viziune pe care ți-o să Dumnezeu nu este același lucru cu elanul de moment pe care ți-l inspiră un speaker motivațional; nu faceți confuzie! Eu nu mă refer la ceva ce te face să te simț bine pe moment, mă refer la a-ți urma Chemarea. Când faci diferența înte valoarea unei viziuni inspirate de Dumnezeu și valoarea unui demers inspirat de un speaker motivațional, vei trata cu seriozitate acea viziune și vei lucra la împlinirea ei, convins că dacă Dumnezeu ți-a dat-o, este pentru că o poți împlini. Nu te mai împiedici de lucruri de genul „Eu nu am studii în acest domeniu”/ „Nu mă pricep la așa ceva, n-am făcut niciodată asta!”/ „Nu am idee ce trebuie să fac, nu știu de unde să încep”/ „Nu mai am vârsta pentru așa ceva”/ „Nu am bani pentru așa ceva”, etc.

Când Dumnezeu a început să-mi dea viziuni, mi-a cerut să le scriu undeva. Erau lucruri la care nici nu puteam visa la momentul respectiv și nu aveam idee cum se vor întâmpla, când se vor întâmpla, unde se vor întâmpla și nici de ce se vor întâmpla. Era nu mult, ci foarte mult în afara zonei mele de confort. Dar Dumnezeu îmi dădea aceste străfulgerări în care vedeam viitorul și îmi spunea „Ține minte ce ți-am arătat! Scrie undeva ce ți-am spus! Aici nu e vorba de competențele tale actuale, de studiile tale, de situația ta financiară actuală, ci e vorba de ceva ce spun Eu că se va întâmpla. Eu te voi ghida”.

Și până acum Dumnezeu nu că mi-a dat tot ce mi-a spus că-mi va da, ci mi-a dat mult mai mult decât atât. (Michael Todd) Traducerea Mihaela Dan

 

„Reușita personală este, de cele mai multe ori, un proiect solitar. Cel care își dorește să schimbe sau să-și transforme experiența de viață este nevoit să plece din locul cald și confortabil, să înceapă să învețe ceva ce i va lua mult timp, să nu mai poată ieși în oraș cum obișnuia, să intre într-un alt cerc de oameni, să uite pe alocuri de unde a plecat, să-și gestioneze singur dorurile și multe alte lucruri care, din păcate, par a nu fi pentru oricine.

Rareori am întâlnit un om dispus să facă tot ceea ce am enumerat mai sus pentru a ajunge să câștige mai mulți bani, să trăiască în prosperitate sau să evolueze intelectual.

Acești oameni par a nu înțelege că pentru a trage linie și a-ți duce viața în direcția opusă este musai să schimbi 90% din realitatea prezentului.

Îmi amintesc că în 1800 toamna, când am împlinit 14 ani, imediat m-am dus să mă înscriu la școala de muzică (singură). Am spus prietenei mele să mergem împreună. Mi-a spus, parafrazez, că nu vrea să ajungă o “dizeuză” (cântăreață de doi lei)… M-am întâlnit peste ani cu ea și era plină de regrete că n-a venit cu mine deoarece viața ei nu a luat forma idealurilor ei. M-a întristat nespus acest lucru.

Așadar, pentru a reuși, deseori este nevoie să-ți iei bocceluța în spinare și să pleci fără să te mai uiți înapoi.

Trist, dar dacă te tot uiți înapoi, înapoiul te trage înapoi la familiaritate. Înapoiul îți va reproșa că ai uitat de unde ai plecat, că te-ai schimbat, că ai figuri, că ai nasul pe sus. E în regulă. E parte din procesul de transformare. Înapoiul este deseori balast la care trebuie renunțat. Acesta este parte din prețul transformării vieții și / sau a sinelui.

Câștigul însă este incomensurabil. Eu mi-am detestat sărăcia, lipsurile și grija zilei de mâine. Le-am detestat atât de mult încât am făcut prăpastie între mine și lumea din care am plecat. Fără regrete! Nu m-am mai uitat înapoi. Iar asta poate înțelege numai cineva care a sacrificat, a îndurat și a făcut totul pentru a avea o viață mai bună și a aduce niște copii pe lume care să nu treacă prin ce a trecut el/ea.

Ia-ți bocceluța și du-te să-ți cauți norocul. Te așteaptă!”( Nadine Voindrouh)

Vedeti norul in forma de vultur deasupra muntelui? ;-)

Si, pentru ca zilele acestea s-au implinit nu doar trei ani de cand ne-am cumparat Cuibul de Vulturi, ci si fix patru ani de cand am vandut Gradina din Ardeal, ne-am amintit de conjunctura de atunci. 

Pandemia, in mod neasteptat, noua ne-a creat conjunctura perfecta pentru a ne putea finaliza decizia de plecare din Gradina. 

Atunci a crescut brusc interesul orasenilor pentru mutatul la tara, iar noi paream ca suntem in contratimp cu ei. Din fericire, s-a dovedit ca noi am luat decizia cea mai buna pentru noi doi. 

Insa nu despre mutarea noastra vreau sa-mi amintesc acum, ci despre influenta pe care pandemia a avut-o asupra psihicului social. 

Atunci s-au creat mari falii intre generatii, intre diferitele clase sociale, intre diferitele meserii, mai mult sau mai putin pretabile pentru munca de acasa. 

Voi lasa aici un text care evidentiaza foarte sugestiv trauma care s-a produs atunci in sufletele unora, dar si uraciunea care a iesit la suprafata din sufletele altora. Este bine sa nu uitam. 

*

"Au trecut deja patru ani!

Îmi pare că toată lumea s-a grăbit să uite. O grabă vinovată.

Eu nu am uitat. (Textul care urmeaza este din 2020): 

Ieri dimineaţă în drum spre birou.

Un tip în jur de 40 de ani, trece grăbit aproape ştergându-se de o femeie ce stătea în faţa uşii aprozarului, uitându-se la preţuri probabil. „Staţi în casă, firea-ţi ai naibii de babalîci! Ce naiba ieşiţi din casă, vă caută moartea pe acasă şi voi umblaţi pe străzi”

Femeia a tresărit, apoi i-a răspuns cu glas încet dar ferm „vezi-ţi de treaba ta! Stai tu în casă!” la care tipul deja depărtându-se ridică vocea aproape urlând „mai ai şi tupeu babo, eu mă duc la muncă nu pot sta în casă, muncesc să ai tu pensie, marş acasă!” Ajunsesem chiar în dreptul ei, îi zîmbeam încurajator fără să-mi dau seama că nu vedea zîmbetul meu de sub mască... Ochii îi pluteau în lacrimi şi privindu-mă a spus cu voce tremurată: „am pensie că am muncit, nu e pomană şi am ieşit să–mi cumpăr pâine şi ouă, am şi declaraţie...”

Am întrerupt-o repede „nu trebuie să vă justificaţi doamnă, nu-l băgaţi în seamă, e un idiot”, ea a suspinat privindu-mă recunoscătoare printre lacrimi „ nu e numai unul doamnă, nu e numai unul”...

Dacă tinereţea ar şti şi dacă bătrâneţea ar putea... atunci poate nu ar mai fi fractura asta între generaţii...

Marginalizarea şi dispreţul pentru bătâni nu e un lucru nou datorat circumstanţelor actuale. Dintotdeauna au fost tineri şi adulţi care au făcut asta, unii ajungând probabil chiar bătrânii dispreţuiţi astăzi. Era o povestioară pe la clasa întâi, în care un copil îi dădea o lecţie de morală tatălui său. Tatăl iritat de faptul că bătrânului îi tremurau mâinile şi murdărea masa când ducea lingura la gură, l-a trimis să mănânce pe prag dintr-o strachină de lut şi cu o lingură de lemn. Copilul îi spune foarte inocent tatălui, să nu arunce strachina şi lingura după ce va muri bunicul, ci să le păstreze ca „să le am pentru tine când vei fi bătrân!”

Respectul, bunul simţ, moralitatea, onestitatea, bunătatea şi toate virtuţile se învaţă, se educă, se imită, se dobândesc sau se impun. Nu te naşti cu ele. Te naşti cu instincte. Instinctele sunt primitive, animalice. Nu înseamnă că sunt rele sau bune. Ele există şi atât ca şi culoarea ochilor, a părului sau a pielii. Dar umanitatea s-a distanţat de lumea animală tocmai prin cultivarea unor valori specific umane. Iar respectul, grija, afecţiunea şi bunătatea pentru cei în vârstă se educă. Identic ca şi respectul, bunătatea, corectitudinea faţă de orice om.

Nu toţi bătrânii de astăzi au fost tinerii dispreţuitori de ieri, aşa cum nu toţi tinerii şi adulţii de astăzi vor ajunge bătrânii dispreţuiţi şi marginalizaţi de mâine.

Totuşi în ultima perioadă am auzit în jurul meu multe, foarte multe persoane exprimându-se cel puţin dispreţuitor dacă nu agresiv şi duşmănos la adresa bătrânilor. Şi la adresa bisericii. Ştiu, instinctul de supravieţuire primează, toată propaganda asta media, măsurile restrictive impuse în mod discriminator... sunt foarte curioasă cum se va vedea din perspectiva istoriei perioada asta. Am aşa un sentiment că s-a greşit urât, grav şi rău de tot... în multe privinţe... dar, e numai sentimentul meu, sub emoţiile întâmplării...(Sursa: pagina FB Reflexii 15.05.2020)

Oamenii care trec cu încredere prin viață au o perspectivă specială asupra lumii.

Acești oameni sunt fericiți nu atât de mult pentru că zâmbesc constant norocului, ci pentru că au obiceiuri dezvoltate care le permit să rămână pe cal și să facă față greutăților și eșecurilor cu ușurință.

Oameni atât de fericiți:

1. Nu mă interesează deloc ce cred alții despre ei. Coco Chanel și-a exprimat perfect poziția: „Nu-mi pasă ce crezi despre mine, pentru că eu nu mă gândesc deloc la tine. "Suntem obișnuiți să depindem de opiniile altora, dar în jurul nostru sunt un număr imens de oameni, iar fiecare are propriul său punct de vedere. Ce ar putea deveni viața fiecăruia dintre noi dacă am încerca să mulțumim tuturor? Faci ceea ce crezi că e bine. Acțiunile tale ar putea fi greșite, dar experiența ta este neprețuită. Toată lumea iubește oamenii încrezători, independenți, cu o poziție clară asupra vieții. Devino o astfel de persoană și mergi prin viață cu demnitate, și nu privi înapoi de fiecare dată în căutarea aprobării sau condamnării altora.

2. Ei pot vedea situația din exterior. Nu există victorii clare, nici înfrângeri clare. Deci, cel mai bine este să rămâi neutru. Nu e ușor, dar merită învățat. Dacă urmezi înțelepciunea chinezească, atunci lucrul corect este să-ți privești viața de la distanță - așa cum o maimuță stând pe un munte privește lupta a doi tigri de sus. O parte din noi ar trebui să rămână aceeași maimuță, privind cu pasiune viața din exterior. Asta ne permite să luăm decizii corecte și să nu irosim energia acolo unde nu merită să ne batem.

3. Nu te împovăra cu regrete. Oportunități ratate, dragoste eternă eșuată, iubite înșelătoare cărora li s-a încredințat prostește secretele inimii... Cu toții tindem să regretăm ceva, dar nimic nu este mai gol și inutil. „Regretul nu trebuie să dureze mai mult de cinci minute”, spune psihologul american Olaf Miner. - Când te scufunzi în mâncarea de sine, pierzi nu doar timp, ci și o cantitate imensă de energie vitală. „Ocaziile ratate nu pot fi recuperate, dar să încetezi să mai întinzi lacrimi și să analizezi cauza eșecului va fi o alegere excelentă. (Eugenia Savina)

Oamenii care trec cu încredere prin viață au o perspectivă specială asupra lumii.

Oameni atât de fericiți:

4. Ei știu cum să mulțumească. Și asta nu este o datorie mulțumesc, ci una care vine din inimă. Recunoștința poate face un adevărat miracol în viața noastră, și iată cum stă treaba: atunci când mulțumim, ne concentrăm nu pe ceea ce nu avem, ci pe ceea ce avem, iar asemănător, după cum știm, atrage asemănător. Fii recunoscător - și spune mulțumesc anticipat chiar și pentru lucrurile care nu s-au întâmplat încă. Și în fiecare seară înainte de culcare, asigurați-vă că vă amintiți cel puțin cinci motive pentru a mulțumi vieții.

5. Ei păstrează un sentiment de noutate. După ce realizăm ceva, ne bucurăm puțin timp, iar apoi sentimentul de noutate pleacă de la noi. Dar trebuie să te agăți de el cu mâinile și picioarele. Amintește-ți și „ancorează” momentele tale de triumf. Evenimentele pline de bucurie ar trebui să vă genereze viitoarele victorii, așa că, din nou și din nou, amintiți-vă și retrăiți toate nuanțele stărilor Stabilirea unor obiective noi și atingerea lor este grozavă. Dar de foarte multe ori în căutarea a ceea ce nu avem încă, nu reușim să ne bucurăm pe deplin de ceea ce avem deja. Asta ne face nefericiți. (Eugenia Savina)

Oamenii care trec cu încredere prin viață au o perspectivă specială asupra lumii.

Oameni atât de fericiți:

6. Pot să râdă de ei înșiși. Ironia este o calitate minunată. Dar dacă o persoană poate fi ironică despre el însuși, este invulnerabil. Psihologii consideră că autoironia este un semn al inteligenței dezvoltate. Capacitatea de a râde de sine este inerentă doar spiritului puternic și minții oamenilor care sunt mai presus de toate prejudecățile, este direct legată de voioșie și optimism.

7. Locuiesc "în blocul zilei de azi." Psihologul american Dale Carnegie a formulat unul dintre obiceiurile oamenilor fericiți atât de simplu și genial. Oamenii care trăiesc sub asuprirea greșelilor, etichetelor și experiențelor negative din trecut, pe de o parte, și cu frica de a nu reuși în viitor, pe de altă parte, nu trăiesc deloc. Sunt mai mult ca nişte zombi îngheţaţi. Sunt paralizați de frică și incapabili să înțeleagă că nu există nici ieri, nici mâine, ci doar azi. De exemplu, te-ai decis să slăbești până la primăvară și să treci la dietă. Experiența anterioară spune: „Prostii, nimic nu va merge – deja te-ai căsătorit acum un an și ai plecat. Merită să o iei de la capăt? ". Frica de viitor însoțește experiența negativă: „O să încep acum, dar cât voi rezista? Încă se termină într-o săptămână! ". Dar trecutul a trecut, iar viitorul nu a venit încă. Așa că bagă-ți dinții în „aici și acum” — și atunci vei realiza că poți face orice. (Eugenia Savina)

Oamenii care trec cu încredere prin viață au o perspectivă specială asupra lumii.

Oameni atât de fericiți:

8. Nu te opri niciodată din învățat. Cărți, călătorii, hobby-uri noi, limbi străine, dorința de a explora lumea și nu înceta niciodată să te întrebi, fie la 8 sau 80 de ani - acestea sunt un alt obicei minunat al oamenilor fericiți, pentru că asta le permite să se realizeze.

9. Niciodată să nu fii invidios. Suntem obișnuiți să ne comparăm cu ceilalți și să ne egalăm succesele cu cele ale altora. Nu este nimic greșit în concurența sănătoasă, cu toate acestea, în mare parte devine un sentiment de nemulțumire și invidie față de oamenii de succes. Între timp, există o singură persoană în lume cu care te poți compara și aceea ești tu, dar în trecut. Și dacă azi ai devenit și un pic mai bun decât ieri - ești un învingător și ai dreptul să te invidiezi.

10. Alege-ți prietenii cu înțelepciune. Robert Green scrie în minunata sa carte „48 de legi ale puterii” „Nenorocirile și nenorocirile altcuiva pot fi devastatoare pentru tine – afecțiunile emoționale sunt la fel de contagioase ca bolile. "Poți crede că te comporți nobil și salvezi o persoană care se îneacă, dar de foarte multe ori cei nefericiți își fac nenorociri - și ți-o vor provoca. Este important să facem diferența între oamenii care au cu adevărat nevoie de ajutor și cei care, prin acțiunile, gândurile și acțiunile lor, invocă necazuri pe capul lor.

Cel mai periculos (și contagios) tip sunt oamenii care sunt mereu nemulțumiți de toată lumea și sunt obișnuiți să se considere victime eterne. Fugi de ei ca de ciumă. Comunică cu oamenii fericiți - iar ei te vor molipsi de fericire. Comunică cu cei generoși și vei deveni la fel. Dacă ești mohorât, păstrează oamenii veseli. (Eugenia Savina)

19.05.2024