Cozonac, pasca? Sau amandine?

 

Eu, gata, am decis! De Pasti si de Craciun trebuie sa imi inchid telefonul, sa-l fac pierdut, sa-l ascund cumva si sa uit de el. Altfel nu se mai poate.

Pai, ziceti si voi!

Mai intai mama ne ademeneste alaltaieri pe la ea pentru un cozonac:

- Doar stiti ca fac in fiecare an si pentru voi, hai, veniti sa-l luati, sa aveti si voi un cozonac facut de mine pe masa de Pasti.

Ok, zic, un cozonac n-o fi foc. Il dam gata amandoi rapid si zicem ca nici n-a fost, dupa care ne intram in ritmul nostru obisnuit.

Dar cu mama nu-i niciodata atat de simplu. Cozonacul a fost insotit si de o pasca, si de oua rosii, si de alteleeeee! Astfel ca, noi vom putea sa sarbatorim Pastele inca vreo trei saptamani de acum inainte numai cu ce ne-a pus ea in brate vrand-nevrand. Ca pe mama nu-i indicat s-o suparam tocmai de Paste. De fapt, niciodata nu-i indicat asta, desigur, nu vrem asta, asa ca am primit cu drag totul si ne-am pus pe degustat.

Cozonacul a disparut primul, asa cum ne fusese planul, incat nici poza n-am apucat sa-i fac! O minune de cozonac, unul urias cat o zi de post, frumos colorat, decorat, plin de nuca si cu stafide, pufos si fara cusur. Doar era facut de mama, cum putea fi altfel?

Azi ne-am gandit sa degustam si noi pasca aia cu branza dulce. O minune de pasca, nu altceva! Inainte de a taia felii, am zis sa apuc sa-i fac o fotografie macar. Eu fusesem pregatita pentru azi cu amandine, dar, cu o asa competitie inechitabila, va dati seama, am bagat amandinele in frigider si am ales pasca.

Pe la pranz suna iar mama, cu gand ca poate, totusi, ciocnim si noi un ou rosu azi, impreuna. Stabilisem deja de ieri ca nu, stiam ca mama a ramas peste noapte, pana spre dimineata, la toata slujba de inviere, la biserica, asa ca eram decisi sa ii lasam ziua tihnita, pentru odihna si pentru Dumnezeu, caci a fost din nou la biserica, si la slujba de dimineata.

Nici n-am inchis bine telefonul ca ma suna sora mea:

-Haideti, ca am facut un tort Tiramisu si doar n-o sa ma lasati sa ma chinui singura cu el! Si imi trimite pe WhatsApp o poza, cu tortul intreg, neinceput, facut dupa reteta Jamilei.

Cititorii mai vechi poate isi amintesc de Jamila si de echipa ei de jamilute care ataca miseleste pe la spate, ca o trupa de commando, care iti intra in bucatarie si te obliga sa faci tot felul de mancaruri, deserturi, cozonaci, prajituri, torturi si fel de fel de alte mancaruri, incat nu i te poti opune, pentru ca stii ca iti ies toate perfect dupa retetele ei, chiar si daca esti antitalent si n-ai facut in viata ta un ou-ochi macar, o omleta sau nici chiar un ou fiert in apa, banal.

- Haideti, ca este nemaipomenit de bun, e dupa reteta Jamilei!

Si imi trimite cea de-a doua poza, din care taiase o felie si lasase la vedere sectiunea tortului, pentru a se vedea cat este de apetisant.

Cum sa rezisti la asa ceva? Cum???!!! Ei bine, am rezistat! Cu argumente! )))

- Jeni, cand ai un obiectiv clar, hotarat, trebuie sa te intrebi foarte ferm ce vrei de la viata, ce este mai important pentru tine si sa faci o alegere: 1. vrei sa arati bine? sau 2. vrei sa mananci tot ce-ti place? Eu am ales deja, iar tortul tau nu se afla pe lista alegerilor! Deja cozonacul si pasca de la mama ne-au dat peste cap lista prioritatilor.

- Dar nu putem sa le alegem pe amandoua? Sa facem o exceptie azi? - ma intreaba ea cu inocenta si curiozitate nedisimulata.

Ei bine, ba da, exista totusi niste exceptii: de Pasti si de Craciun. Asadar, cu toata smerenia si cu tot gandul nostru pios indreptat catre Invierea Domnului, am facut azi exceptia exceptiilor, incat tocmai de aceea ziceam la inceputul acestor randuri: asa nu se mai poate!!!!!

Trebuie sa scap urgent de telefon!!! Sa fugim in munti, in pesteri, sa ne ascundem de civilizatie, sa iesim din matrix, sa blocam sistemul si sa-l bruiem cumva, caci nu-i de gluma! Pai, nu? Auziti si voi, exceptia exceptiilor!!!! ))))

02.05.2021