O zi din viata unor pescarusi - cuibul 1 - familia Dumitrescu, cu 2 pui

CUIB 1 - familia Dumitrescu

Episodul 1

Avand in vedere ca a trecut deja o saptamana , conform avertizarii facuta de Ema si promisiunii mele catre ea, azi mi-a permis sa scriu din nou despre pescarusi.

Ei bine, ieri, stand eu cu ochii pe geam urmarind cele doua familii de pescarusi cu pui, am fost prinsa in rol ca intr-un film serial, ca intr-o telenovela la propriu.

Sa va povestesc mai intai despre familia sa-i zicem Dumitrescu, care are apartamentele regale pe acoperisul blocului din fata ferestrei noastre.

Dimineata a inceput placut, cu cerul un pic acoperit de nori, domolind astfel caldura aia toropitoare de inceput de vara. Mama-pescarus si-a luat puii din cuib (din coltul din dreapta a blocului) si a facut cu ei o plimbare spre strandul din proximitate, pentru prima balaceala a zilei, pentru o relaxare si o gura de apa racoroasa, inainte de masa.

Cand soarele ardea mai tare, atunci cand iesea dintre nori, puii se ghemuiau unul in altul, la umbra unei guri de aerisire a blocului, alaturi de care mama statea vigilenta, supraveghindu-i cu drag pe amandoi. Puii, asa cum au fost invatati, mergeau la joaca in apa cu randul, cand unul, cand celalalt, pentru a minimiza riscurile si pentru a-i oferi mamei o perspectiva mai putin ingrijoratoare vis-a-vis de potentialele pericole care puteau aparea din jur.

Episodul 2

Era placut, era liniste si pace in jur, parea ca nimic rau nu se poate intampla. Cand, la un moment dat, mama-pescarus a tras un tipat scurt, puiul din apa a incremenit, a raspuns si el scurt cu un piuit speriat, apoi s-a retras rapid langa fratiorul lui, la adapostul stresinei blocului, unde au ramas amandoi camuflati de umbra hornului de aerisire.

Ce se intamplase? O cioara hartuitoare vazuse puii de la distanta si aterizase brusc in apropierea lacului, in capatul opus fata de pui si mama lor. S-a apropiat treptat de ei, ocolind ochiul de apa, sperand la ceva succes culinar, probabil. Insa, vazand ca puii s-au repliat imediat langa mama lor, si-a dat seama ca nu are nici o sansa si si-a luat talpasita din zona de agrement.

 

Episodul 3

Imediat a aparut si tatal-pescarus. Era in apropiere pe undeva, la o distanta apreciabila, in capatul indepartat al blocului, de unde isi supraveghea familia.

S-a uitat in jur, s-a asigurat ca nu mai este nici un pericol, a schimbat cateva replici de recunoastere si apreciere cu perechea lui prin cateva tipete sacadate si rasete specifice de pescarusi razareti, asa cum le este specia.

Apoi s-a relaxat si el in apa "lacului", balacindu-se indelungat si cu maxima placere, cum numai pescarusii stiu cum e, indragostiti de apa, cum sunt ei, in general.

 

Episodul 4

Dupa cateva momente de relaxare, tatal-pescarus si-a luat zborul, plecand probabil dupa hrana.

Mama-pescarus, ramasa din nou singura pe metereze, s-a urcat la inaltime, pe acoperisul hornului de aerisire, de unde putea avea o mai larga perspectiva de jur imprejur.

Puii s-au mai balacit in apa din cand in cand, dar cel mai mult timp au ramas adapostiti la umbra stresinei, care ii facea cumva invizibili de la distanta, puful lor cenusiu confundandu-se cu cenusiul acoperisului si al umbrei.

Episodul 5

Odata cu lasarea serii, mama-pescarus s-a hotarat sa-si duca puii la cuib, acolo unde innopteaza mereu.

Am vazut cum, in timp ce ea mergea pe marginea metalica a blocului, urcata pe streasina, puii o urmau indeaproape, mergand pe partea de jos, pe acoperis.

Cand au ajuns la jumatatea ultimei laturi a blocului, cea care ducea in linie dreapta catre cuib, am fost surprinsa sa constat ca mama s-a oprit pe loc si, prin tipete repetitive, si-a incurajat puii sa urce si ei pe streasina.

Am avut inima cat un purice privindu-i!

S-au urcat amandoi tematori, au inspectat tabla aceea lucitoare, au privit spre marginea ei, dincolo de care se casca in jos haul, de la al patrulea etaj de bloc, si n-o slabeau din ochi pe mama lor.

Tot vorbind cu ei, prin niste tipete specifice, sacadate, cu ciocul larg deschis (se vede si in poze), ea s-a intors cu fata catre cuib, incurajandu-i s-o urmeze. Cred ca au avut de mers, astfel, vreo patru metri de streasina.

A fost, cel mai probabil, primul lor contact cu inaltimile, stand totusi pe picioarele lor in apropierea cuibului. Se pare ca deja au inceput lectiile necesare pentru pregatirea lor de zbor. Au inca puf de ei, sunt inca foarte mici, dar deja mama lor le preda lectiile care ii vor invata sa aprecieze distantele, inaltimile, obstacolele, pericolele, si care ii vor ajuta sa se hraneasca, sa-si faca propriile cuiburi si propriile familii. Sa-si traiasca viata lor de pescarusi, cu alte cuvinte.

Cand au ajuns la cuib, mama lor a coborat de pe streasina si, tot cu tipete sacadate, i-a incurajat pe rand sa coboare in cuib, locul lor cel mai confortabil, unde se simt cel mai protejati, locul in care au iesit din oua, au deschis ochii, au primit caldura parintilor, pe rand, din aripi ocrotitoare, si de unde, nu peste mult timp (intre 6 si 9 saptamani), isi vor lua zborul. si unde nu se vor mai intoarce niciodata.

The End

28.05.2021