"Daca vrei sa fotografiezi ceva frumos, vino repede!" imi spune Adrian la un moment dat. :)
Priviti ce minunatie am surprins in 20 de minute! Nu, nu sunt fotograf, deci nu ma pot decide sa va arat doar doua-trei cadre. Eu va arat toata povestea apusului! :)
Patura de nori statea cocotata peste cerul orasului precum o caciula groasa, trasa peste frunte, acoperind si soarele, dar lasand vizibila spre apus o geana deschisa peste privirile zenitului. De acolo parea a se ivi o minune! :)
Am stat si am asteptat coborarea soarelui de sub streasina norilor, fotografiind din cand in cand. Uneori, el are o lumina terna, palida, la apus, din cauza norilor sau a cetii. Dar, alteori, arunca o stralucire uluitoare inspre noi. Exact asa, ca azi! :)
In momentul in care a coborat suficient de mult, sclipirea lui a tasnit exploziva inspre mine, in raze rosii-portocalii orbitoare, cu care a umplut tot spatiul! Am inceput sa fotografiez frenetic, cu emotie abia stapanita in trup, cand de departe, cand cu zoom, aproape necontrolat, incercand sa surprind fiecare sclipire, fiecare fractiune de secunda de lumina inainte de stingerea razelor in rosul sangeriu, de final. :)
La un moment dat au aparut pescarusii in cadru, unul din ei chiar speriindu-ma cu tipatul lui puternic si cu falfaitul aripilor mari chiar langa fereastra noastra. Apoi au navalit pe deasupra, dinspre stanga spre dreapta, carduri intregi de alte pasari, nici nu stiu ce erau, poate ciori, care se retrageau la innoptat. Le-as fi fotografiat mai mult, dar nu m-am indurat sa las soarele din cadrul. :)
Acestea sunt toate pozele. Este o frumusete fara seaman in cele doar 20 de minute cat i-a trebuit soarelui sa coboare geana de cer neacoperita de nori, pana sub linia orizontului. :)
12.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)