Prima ninsoare. Intram in hibernare.

 

Azi m-am gandit sa mai intru un pic pe facebook, sa mai verific daca nu cumva mi-am uitat parola. Nope, n-am uitat-o.

Asta m-a facut sa ma simt ca in urma cu mai multi ani, pe vremea jobului meu corporatist, cand ma intorceam in prima zi de lucru dupa vreun concediu mai maricel, dupa vreo doua-trei saptamani. Daca inainte de plecarea in concediu eram toti experti, eram oameni de baza la locul de munca, profesionisti cu valoare, cu experienta si competenta, la intoarcerea din concediu eram toti precum puii de gaina proaspat scosi din ou, intr-un mediu aproape complet strain si complicat – tabula rasa. O luam de la zero ca niste noi angajati.

Se intampla asta pentru ca, in absenta, tot ce stiusem, invatasem si aplicasem pana la plecare, era schimbat. Tot. Teorie si instrumentar de lucru, norme si proceduri, fise si cifre profesionale, tehnici si metodologie de aplicare, parole, site-uri si aplicatii informatice, iar uneori chiar si colegii. Sau, mai rau, sefii.

In prima zi de lucru de dupa concediu ne apucam mai intai sa ne reactivam „biblia” cu parole, verificam daca functioneaza si descopeream, daca aveam noroc, primele si cele mai importante schimbari in sistemul informatic, fara de care nu puteam misca nici un deget in activitatea profesionala. In paralel, ne apucam sa ne tiparim tomuri intregi de hartie cu toata teoria si reglementarile de lucru, cel putin un biblioraft de vreo 500 de foi, pe care il luam acasa in seara primei zile de lucru, unde trebuia sa-l studiem pana dimineata din scoarta in scoarta si sa redevenim doctorii docenti ce fuseseram inainte de plecarea in concediu.

Mereu am avut impresia in acele zile de studiu „facultativ” acasa, ca invatam ca pentru examenul de licenta, caci de a doua zi trebuia sa intram direct in paine si nu ni se admitea nici o scuza pentru nici o greseala sau necunoastere.

Chiar si acum ma intreb cum am reusit atatia ani, nu numai sa ma descurc in acel mediu extrem de provocator, ci si cum de mi-a placut atat de mult si am si facut din asta o cariera. Probabil ca in unii dintre noi exista un sange diferit, adaptat la schimbarile cu carul, in avalansa, la schimbari venite in torent, unele dupa altele, in cascada, schimbari care, nu numai ca nu ne-au daramat, ci ne-au facut mai puternici. Altfel nu-mi explic.

Este adevarat, ipoteza asta are, in cazul meu, nenumarate confirmari aduse de istorie. Adrian are si el un palmares asemanator, deci, nici unul din noi nu s-a plictisit in viata pana cand ne-am intalnit, si nici dupa aceea, desigur, caci impreuna am devenit Experti ai Schimbarii, iar in privinta asta suntem abia am inceput.

Deocamdata, acum eu am descoperit cat de bine este si in hibernare. In „vizuina” noastra de la etajul 10 este cald si bine, este placut si reconfortant, si chiar credeam ca nici nu mai stiu sa intru pe facebook, ca imi pierdusem „skills”-urile, daca imi permiteti sa ma exprim asa, in jargon. Nici nu stiam ce-o sa va scriu, dar priviti ce ditamai postarea a iesit!

La final, va las pozele unui moment interesant, surprins din gura vizuinii noastre - prima zi cu ninsoare din iarna (30.11).

In incheiere, va uram tuturor Hibernare Fericita, ca-i mai buna decat toate! Parca asa era vorba aia din mosi-stramosi, nu-i asa?

Eu ma retrag acum si va spun:

Ramaneti sanatosi, prieteni! Sa ne vedem cu bine... la primavara!

PS. Aplicati regula ursului. Si nu ma refer aici la inactivitatea ursului, ci la modul lui de conservare a energiei.

Adrian: Sa mentionam totusi ca ursii, in hibernare, au o activitate cerebrala intensa, calatoresc astral, deschizand si inchizand dupa ei portaluri. Nimic nu este ceea ce pare in zilele noastre. Nici macar etajul la care hibernam". Din fata blocului (unde nu avem pereti) este etajul 10, dar din spate, unde avem vederea minunata a apusului, este etajul 11. In plus, daca se va sapa la baza blocului, vor descoperi ca este o cladire de 33 de etaje edificata de imperiul tartarian. Primavara a sosit, dar asteapta sa trecem de data de 21 decembrie. Sa avem o calatorie frumoasa si sa nu uitam de al 7-lea simt, acela care se refera, contrar perceptiei colective, la simtul umorului. 

30.11.2020