Gutuile despre care NU va vorbesc

Am o precizare de facut celor care se indoiau cumva: sa stiti, noi nu punem pe facebook chiar tot ce facem, nici chiar tot ce mancam si nici chiar tot ce bem. Despre tot ce culegem din gradina, nici atat. Asa sa stiti.

Tocmai de aceea, este bine sa stiti si ca nici de gutuile pe care le-am cules inainte de a pleca in Bucuresti, in prima decada a lui octombrie, n-am povestit deloc. Si, chiar daca le-am cules, ele aproape ca au si disparut, deci ce rost ar mai avea sa mai vorbim acum despre ceva ce a fost, dar nu mai e? Trecutul e trecut, asa ca sa ramana acolo, in trecut, sa nu ne mai ispiteasca papilele gustative ale prezentului cu imagini ademenitoare, care trezesc amintirile olfactive ale trecutului (ca sa folosim cu talent un pleonasm consacrat ) de-a dreptul ametitoare? .

Nu, n-am povestit si nici n-o vom face. In nici un caz! Ceea ce vedeti mai jos in poze nu-i adevarat, dati-va seama ca materia nu-i materie, ca, de fapt, este doar o simpla energie in miscare, energie vibratorie, energie si gata!

Ce atata discutie pe baza unor gutui care chiar daca au fost, acum abia de mai sunt? Pe bune, ia sa vedem mai bine cum stam la capitolul salvare planetara, evolutie cosmica, transformare universala?! :D

Caci, bineinteles, noi numai la nivel macro ne mai putem raporta. Ce atata micro indefinibil, insesizabil, invizibil, inodor si incolor, precum e energia asta materializata, cica, in niste gutui despre care nici nu v-am vorbit, pentru ca ele, totusi, nu au existat ca materie, si despre care nici acum nu vreau sa va vorbesc, chiar daca pe ici, pe colo, in anumite puncte esentiale, ele au parut a se ivi in meandrele concretului (conform licentei literare a unui clasic (inca) in viata).

Din Gradina lui Dumnezeu: 27.10.2019

***