duminică, 27 octombrie 2019

Gutui cu pilaf? Sau pilaf cu gutui? Acestea sunt intrebarile.



Pentru ca azi aveam pe ordinea de zi ceva activitati prin bucatarie, si pentru ca, asa cum v-am mai spus, eu nu am de gand sa va povestesc despre chiar tot ce facem, m-am gandit sa ma duc in gradina sa culeg ultimul cimbru inainte ca sa se scuture. In ciorba cimbrul este o minune de planta aromatica, deci n-am vrut sa-l ratez.

L-am cules, l-am intins pe o tava, iar maine o sa-l pun intr-o punga de hartie, unde va sta uscat in asteptare, pentru a fi consumat pe timpul iernii. De fapt, este atat de mult, incat o sa ne ajunga, probabil, pana la vara.

Asa s-a umplut bucataria noastra de aroma de cimbru, dar si de patrunjel proaspat cules din gradina, alaturi de frunze fragede de oregano, o planta care are o aroma asemanatoare cu cimbrul in mancare.






Si m-am apucat de gatit.
Apoi am terminat de gatit.

Iar dupa ce am terminat de gatit, toate aromele cele culinare, gatite, asa se amestecau ele de apetisant prin toata bucataria, incat abia de am avut rabdare sa fac cateva fotografii pentru arhiva noastra personala, desigur, nu pentru altceva.

Doar pentru ca ma rugati atat de insistent o sa postez si aici cateva poze, insa numai cat sa vedeti unde s-au dematerializat o parte din gutuile ramase, cele despre care v-am povestit mai devreme, pardon, am vrut sa spun altceva, cele despre care NU v-am povestit mai devreme.

Supa ca supa, dar pilaful din orez brun cu legume si gutui, asortat cu germeni fragezi de fasole mung mi-au pus la incercare nu numai poftele, ci si vointa, ambitia si determinarea de a nu-mi mai pune macar inca o portie. Pe motiv de.... stiti voi!




















Din Gradina lui Dumnezeu: 27.10.2019

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)