Cand ploua primavara...

Cand afara ploua si este frig, adica vreo 5 grade acum, dupa ce scazuse brusc de la 20 la 10, inseamna ca ne confruntam cu valul acela de aer polar, cel ce fusese prognozat de meteorologi.

Puii de porumbei stau zgribuliti, unii sub crengile marului de la fantana, altii pe la stresini sau prin alti pomi. Parintii lor stau si ei pe unde apuca, prin preajma, supraveghindu-si puii indeaproape. Pe garduri, pe firele de electrificare, pe varfuri de acoperisuri.  

Ploaia asta e buna pentru pamant, este harnica, patrunzatoare, hranitoare. Ploua in reprize, temeinic, apoi se opreste o vreme, dupa care o ia de la capat. Nu doar gradina se nucura de ploaie, ci si curtea, apa ajutand sa se acopere golurile de gazon. Iar vedele primavaratic se vede si mai magnific cand e ud!  

Verdele asta este atat de viu!!!! Intreg sufletul imi vibreaza de incantare privindu-l! Este verdele meu drag..... deci, nici nu-i de mirare.  In orice om se simte, insa, o bucurie si o maxima incantare in mijlocul acestui verde de mai.

Chiar daca ploua, verdeturi proaspete din gradina tot adunam pentru salata zilnica. "Poate sa vina si sfarsitul lumii ca eu tot ma duc sa adun frunze pentru salata!" a decretat Adrian azi, pe la pranz.

Asadar: frunze de salata, 3 soiuri, loboda, lamaita (cunoscuta si ca roinita sau Mellisa), frunze de mustar, frunze de hrean, ceapa si usturoi. La care am mai adaugat noi niste alte chestii din frigider.

Atat de bine aratau toate, asa stropite de ploaie, si, dupa ce le-am spalat, atat de bine miroseau cand am inceput sa le tai pentru salata, incat parca si Ema parea ca ar fi tentata sa guste. Insa, in cele din urma, ea a fost atrasa de alte mirosuri, mult mai compatibile cu gusturile ei. Nana Mina ar putea fi declarata ca fiind vecina ei preferata, daca e sa judecam dupa ouale pe care le-a teleportat iar zilele trecute la noi. Hmmmm......

Parcela de aromatice este cea mai interesanta din toata gradina ddin acest punct de vedere, olfactiv. Este acolo un amestec exploziv de arome: lamaita, menta, patrunjel, marar (da, tocmai a rasarit si el, dar e inca micut), mustar, salvie, oregano, cimbru, chimen (au iesit frunzele acum din radacina de anul trecut, nici nu mai credeam ca a rezistat iernii), leustean, tarhon. Nu stiu daca o sa rasara busuiocul. Sa vedem. Am pus o multime de seminte de busuioc adunate de anul trecut. Vom vedea.

Inainte de ploile din ultimele doua-trei zile am facut din nou cateva poze gardului viu. Ii urmaresc evolutia si sunt foarte fericita sa vad ca din puzderia de muguri care au spart coaja groasa si lemnoasa a trunchiului lemnificat, au iesit frunzulite.

Totul e bine cand se termina cu bine! Ma bucur cu tot sufletul sa constat ca toaletarea lor atat de radicala nu le-a intrerupt dezvoltarea, ci, dimpotriva, au reintinerit si fiecare va dezvolta cate o coroana bogata, deasa si uniforma, formand un gard viu revitalizat si mult mai frumos decat a fost anul trecut.

 

Dar, pentru ca acum ploua, stam mai mult prin casa. Asadar, de aceea, azi sunt in masura sa va arat primele seminte recoltate de noi pe anul acesta.

Nu, nu sunt seminte din gradina. Nici de rosii, nici de salata, nici de.... nici de.... Cum, de altfel, cunoscatorii stiu, nici nu este sezonul pentru o asemenea activitate agricola.

Este vorba de primele seminte coapte, recoltate din capsulele de cyclame ajunse la maturitate si tinute suficient timp la temperatura camerei, cat sa se desfaca si sa lase vederii comorile din interior.

Azi am extras semintele si le-am pus la uscat asa, in aer liber, pentru a-si desavarsi procesul de coacere. Marimea lor este aproximativ cat a boabelor de piper, poate un pic mai mici.

In final, cand vor fi bine coapte si uscate, ele vor ajunge sa fie aproape negre (sau un maron inchis). Abia atunci se cheama ca vor fi bune de insamantat in pamant.

Aceste seminte se vor transforma in bulbi in pamant, dupa plantare. Eu am cateva plantute iesite intr-un ghiveci din seminte plantate anul trecut, iar bulbii lor sunt minusculi, nici cat o aluna. Si in alt ghiveci, langa o cyclama batrana, au mai iesit doua plantute din doua seminte puse acolo fara speranta sa rasara ceva din ele (erau doua seminte mici, sfrijite).

 

In incheiere voi mai adauga ca, pentru mine, acesta este un mod foarte placut de a trai, respectiv, de a face din fiecare detaliu, aparent nesemnificativ, o bucurie extraordinara, un fapt unic, senzational, nemaivazut si nemaiauzit. Unii au un alt termen pentru asta, unul banal, ei ii spun "exagerare". Eu ii spun "fericire". Daca reusim sa descoperim fericirea in fata noastra, cu ochii, atunci putem spune ca acesta este cel mai simplu mod si la indemana oricui de a face din viata un adevarat miracol!

Din Gradina lui Dumnezeu: 07.05.2019

***