Nu sunt o sfântă pe acest pământ, prea multele
greşeli mi le asum,
Căci mi-am ales prea grele încercări ce m-au
îngenunchiat prea des pe drum
Însă, oricât de mult m-au copleşit poverile şi-al
lor blestem cumplit,
M-am ridicat cu ochii către cer şi-am implorat
iertare. Şi-am primit.
Nu sunt o sfântă-n trupul omenesc, prea des mi-am
pus cătuşe de minciuni,
Prea mult mi-am scris în paşii din destin orgolii
mari ce-au declanşat furtuni,
Însă, oricât de multe rătăciri am înfruntat, fără să
ştiu ce fac,
M-am izbăvit prin rănile adânci din care astăzi
aripi îmi desfac.
Nu sunt o sfântă în acest moment, prea negru e-ntunericul
ascuns,
Prea multe umbre-nchid în colivii, iar lacătele-mi
par că nu-s deajuns,
Însă-n adâncul meu cel mai adânc arde-o scânteie ce
mă va salva.
În strălucirea ei voi fi curând, când nimbul de
lumină mi-l va da.
Nu sunt o sfântă, ştiu, destinul meu mi-a pus în
braţe-n loc de flori doar spini
Şi i-am purtat aşa cum am putut, imaginându-mi că
sunt flori de crini,
Am vrut să fug, să uit, să scap cumva de drumul
crucii ce-mi părea prea greu,
Crezând că n-am putere să ajung s-ating sfinţenia ce
mi-o doream şi eu.
Însă, oricât de mult m-am întinat, oricât de
disperată-am fost cândva,
Mi-am înfruntat al vieţii labirint şi-am tot sperat
când nu puteam spera,
Am strâns din dinţi şi-am îmbrăcat mereu doar al
iertării pur şi alb veşmânt
Şi în oglindă Sfântă m-am văzut. Prin ochii Lui,
prin Sfântul Lui Cuvânt.
Bucuresti : 08.01.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)