Hai, cântă colinde, Copil minunat, împarte Iubirea în lume,
Deschide-ncuiatele inimi din ei strigând Adevărul pe nume,
Refrenul din cântec repetă-l din nou şi fă-l să răsune mai tare,
Să-l simtă adânc fiecare din cei ce uşa-Ţi deschid la chemare.
Hai, cântă colinde şi seamănă-n drum seminţe de Viaţă-nnoită,
Agaţă la porţi coroniţa de brad cu inima Ta-mpodobită,
Ghirlande-aurii de dorinţe să-ntinzi, cu-a lor clopoţei de-mplinire,
Scântei lucitoare, ca-n ochii Tăi mari, să-Ţi fie în glas risipire.
Hai, cântă colinde şi-nalţă-i la cer pe-aceia ce-şi caută Calea,
Întinde-le mâna şi-nvaţă-i prin vers să-şi uite durerea şi jalea,
Să-şi scoată pe chip frumuseţea ce-o au în inimi demult ferecată,
Arată-le-n cânt bucuria de fi, Lumina în ei întrupată.
Arată-le Tu, prin exemplul Tău viu, că viaţa-i atât de frumoasă!
Colindele Tale să-i scoată de tot din noaptea întunecoasă!
Zâmbeşte-le larg şi atinge-i adânc cu-a Ta fericire deplină!
Eu cred în magia Cuvântului Tău! El e mângâiere divină!
Autor: Liliana Pascanu
Lumina Ta
Te-ntâmpin iar, Copile, cu uimire
Simţind Iubirea-n care Tu te naşti -
O lume-ntreagă Te aşteaptă-n inimi
Să le-aminteşti că n-ai murit de Paşti.
Primesc şi eu, privindu-Te în iesle,
Smerenia pierdută în cuvânt.
Renasc şi eu acum, cu tine-odată!
Prezenţa Ta mă-nvie din mormânt!
De mii de ani Te răstignesc pe cruce,
Dar Tu mă ierţi - acum la fel ca ieri.
Când neputinţa mi-a fost grea povară
Tu mi-ai trimis din ceruri mângâieri.
Şi ai oprit chiar timpul pentru mine
Ca să-mi reaminteşti că Tu exişti.
Din steaua ce-mi arată iar minunea
Culeg un zâmbet pentru ochii trişti.
Copile drag, Hristos fără de moarte,
Te întrupezi în raze de Iubire!
Oare încap în inimile noastre
Lumina Ta şi-atâta Fericire?
Autor: Liliana Pascanu
Prin Tine mă întorc din nou în mine
Ascult colinde sfinte în odaia
În care am aprins azi lumânări
Să-mi scriu tăcute gânduri în cuvântul
Ce-nalţă către Tine întrebări.
Mi-e-atât de dragă liniştea aceasta!
În ea mă recunosc copilul Tău.
Mă simt asemeni Ţie de Crăciunul
Când iar Te naşti - ca Fiu de Dumnezeu.
Când îngerii, cântând, din cer coboară
Să îţi aducă-n braţe flori de crini,
Din mâna lor primesc şi eu destinul:
O cruce sub cununa Ta de spini.
Când magii Ţi se-nchină înainte,
Cu smirnă, aur şi tămâie-n dar,
Primesc şi eu trădarea prin arginţii
Ce Iuda i-a primit în buzunar.
Când cei săraci te recunosc Mesia,
Uimiţi de steaua ce Te-a însoţit,
Şi eu sunt judecată de sinodul
Ce Te-a trimis pe cruce, osândit.
Când turmele de oi îţi stau în preajmă
Şi-n Miel nevinovat Te văd născut,
Îţi simt şi eu tăcerea şi durerea
În faţa celor ce nu Te-au ştiut.
Când Maica Ta, preasfântă şi curată,
Te-aduce lumii, dat de Dumnezeu,
Te simt Copilul care iar se naşte
De două mii de ani prin trupul meu.
Prin Tine mă întorc din nou în mine,
Unde-n Iubirea Ta am înviat.
Tu eşti scânteia de lumină-n care
Îmi amintesc să fiu cum m-ai creat.
Autor: Liliana Pascanu
Te naşti în mine
Te-aştept acum, Copile, mai mult ca niciodată.
Prin genele lăsate eu picur după Tine,
Prezenţa Ta sfinţită e singura în stare
Să mă salveze astăzi de umbrele din mine.
Din steaua ce Te-anunţă primesc şi eu Lumină
Să văd prin ea poteca spre ieslea-n care vii;
Pornesc la drum alături de magii din poveste
Să Te primesc în suflet, icoană Tu să-mi fii.
Cărarea mea spre Tine e plină de ispite
Şi-ajung să fiu cununa cu spini ce-o vei purta,
Devin chiar mâna care, alături de aceia,
Pe frunte Ţi-o vom pune când Te vom condamna.
Te voi trăda alături de Iuda prin sărutul
Prin care-atunci de Tine voi şti să mă dezleg,
Dar Tu mă ierţi, ştiu bine - şi Te aştept, uimită,
Prin ochii Tăi, Copile, Iubirea s-o-nţeleg,
E-un foc deja în mine, sunt candelă ce arde,
Sunt crucea şi mormântul în care vei intra,
Mă simt tâlharul care, prin ultima suflare,
Primesc şi eu iertarea ce-n Rai mă va-nălţa.
Pe drumul către Tine - un Prunc fără prihană,
Am învăţat Iubirea, mi-am scris-o în destin.
Prin lacrima ce astăzi îmi tremură în pleoape
Simt cum Te naşti în mine... Lumină să devin.
Autor: Liliana Pascanu
Acest Copil
Acest Copil e o oglindă vie ce te priveşte fără aşteptări,
Prin ochii lui descoperi inocenţa pierdută mai demult, pe vechi cărări,
Îţi aminteşte cum ai fost odată, cum poţi să fii din nou dacă doreşti,
Dacă renunţi la temerile-n care în fiecare clipă te zideşti.
Acest Copil este aici să-ţi spună că poţi din închisori să evadezi,
Să înţelegi că timpul e-o minciună în care nu mai trebuie să crezi,
Să nu mai vezi doar frunzele uscate, de toamnă scuturate la pământ,
Să nu mai crezi că iarna e sfârşitul şi totul se opreşte în mormânt.
Acest Copil ţi-aduce-nţelepciunea de-a te vedea copac cu rădăcini,
De a-ţi simţi comoara de lumină din crengi, din flori, din frunze şi din spini,
De-a şti că eşti şi ploaia care stinge al verii foc ce arde-n trupul tău,
Că eşti şi vântul care răscoleşte prin adormitele păreri de rău.
Acest Copil te vindecă de toate, de orice anotimpuri din trecut,
Îţi dăruieşte aripi noi de vise să poţi să fii ce ieri nu ai putut,
Să-ţi fie viaţa numai primăvară şi doar în ea, etern, să înfloreşti,
Să-ţi împlineşti menirea-n astă lume: cu toata inima, mereu, doar să iubeşti.
Autor: Liliana Pascanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)