Femeia, Vrajitoare Rea sau Buna?

Pentru ca la final de octombrie toata lumea sarbatoreste Magia de Toamna (sic!), m-am gandit sa marchez si eu momentul in stilul meu caracteristic, cel recent reactivat, respectiv, prin versuri, dar intr-un stil actualizat un pic. 

Nu sunt versuri obisnuite, ci asa cum ati constatat deja (ati constatat, da?), acum am (deocamdata) o abordare de poem-parabola, un stil usor comic, dar cu profunzimi si talc. 

Mai intai, sa va introduc in atmosfera. :))

Din vremuri stravechi, se stie, Magia i-a fost atribuita in primul rand Femeii. 

Chiar daca, initial, ea a vrut sau nu, desi, ca sa stiti, ea nici macar nu a fost intrebata daca vrea, Femeia a fost prima investita cu puteri magice, si a fost prima care a si avut curajul de a se marturisi in Adevarul ei total. 

Motiv pentru care a fost acuzata de vrajitorie. Si a fost numita Vrajitoare.

Dar, chiar si atunci cand n-a fost, ea ar fi vrut sa fie una. ;-)

Si chiar si-atunci cand a suferit c-a fost, ea s-a bucurat ca este una. ;-)

A fost privilegiul ei, de care s-a simtit mandra. Pentru ca il merita. 

Femeia in general, dar mai ales Femeia-Vrajitoare, in special, n-a fost niciodata inteleasa, dar a fost intotdeauna invidiata si persecutata din cauza puterilor ei supraomenesti. 

S-au temut de ea. Iar pentru asta, au pedepsit-o si au fortat-o sa plateasca scump, prin arderea pe rug. 

Iata ca azi, in versurile mele de mai jos, proaspete, abia iesite din bagheta mea magica, surprind o istorie terestra a Femeii, in care am intentionat sa surprind evolutia ei extraordinara, din vremurile imemoriale pana azi, de la dorinta ei, pana la necesitatea ei, de a fi Vrajitoare Rea sau Vrajitoare Buna, in functie de cine si cum o judeca, pentru ce, cand si de ce. ;-)

PS.1. Numarand strofele de mai jos, veti constata ca voua va ies 14. 

Totusi, in text, pe ultima o veti gasi numerotata cu 13 bis. 

Asta, pentru ca, niciodata, dar absolut niciodata, o Vrajitoare autentica nu se  dezminte. :))))

PS.2. In legatura cu pozele mele: Adrian a spus ca am un chip prea inocent pentru postura asta, de Vrajitoare. :)))

Ce sa fac? Am facut si eu ce am putut. Mai rea de atat n-am putut sa fiu. Si, sa stiti, m-am straduit...!  Acum stiti si de ce s-au adunat atatea poze. :))))

Atat s-a putut. :)))

Femeia, Vrajitoare Rea sau Buna?

Autor: Liliana Pascanu

1.

Demult, demult, la inceput de lume,

Cand Dumnezeu din El m-a intrupat,

O Vrajitoare a facut din mine

Si m-a numit... Femeie din Barbat.

...Din coasta lui – adica - ma luase...

Dar, nu stiu cum, magia din Cuvant

Mi-a-ntors destinul: prin vrajitorie,

Eu sa conduc Barbatul pe pamant.

2.

Eu sa-l creez, in noua luni, in mine,

Eu sa il nasc, trecand prin mari dureri,

Eu sa invoc, din bebelus, Barbatul,

Eu sa-l educ si sa-i formez pareri.

Eu sa-l invat, apoi, ce e Femeia,

Fiindu-i Mama, si Iubita, si Sotie,

Chiar si amanta, cum sa-i fiu, desigur,

L-am invatat, caci si-a dorit sa stie.

3.

Si-uite-asa, cu primul mar-ispita,

Mi-am asumat schimbarile din joc

Si-am inceput, treptat, printre milenii,

Sa inteleg ca am avut noroc.

Caci Dumnezeu m-a invatat Magia

De-a-mi fi raspuns la intrebarea mea:

Eu pot s-aleg ce fel de Vrajitoare

Vreau sa devin: cea buna sau cea rea.

4.

Am vrut apoi sa fac o incercare

De maxima incredere-n Barbat:

I-am dat Puterea de Parinte peste mine

Si in copilul lui m-am intrupat.

L-am facut Tata, eu, pe el, Barbatul,

Nascandu-ma un prunc, printr-o magie.

Dar n-a-nteles fetita, cum de altfel,

N-a inteles nici Magul din Femeie.

5.

Apoi am acceptat un sacrificiu.

De Dumnezeu aleasa, am primit

Destin inaltator, spre rastignire-n

Trup de Fecioara, alb, neprihanit.

Barbatul lumii, cel de-atunci, din vremuri,

M-a pus pe-o cruce-alaturi de-al meu Fiu

Si m-a legat, in secole de-a randul,

Sa ard pe rug! ...si-asa sa uit ce stiu.

6.

Dar n-am uitat! Incet, pe nesimtite,

O Vrajitoare rea in mine s-a nascut,

Una-mbracata-n negru si nervoasa,

Si-o crunta razbunare mi-am cerut.

Pe-un maturoi vrajit, incalecata,

Si c-o pisica neagra-n buzunar,

C-un coif funebru, peste negre plete,

Si-avand in gura doar un gust amar,

7.

M-am razboit cu clerici nopti de-a randul

Sub clar de luna plina, aliat,

I-am ispitit cu farmece si soapte

Si cu blesteme i-am ingenunchiat.

Dar n-am putut sa-i pedepesc de-a pururi,

Tot eu am fost cea care i-a iertat.

Din Vrajitoarea cea razbunatoare,

In Zana Buna azi m-am transformat.

8.

Mi-am lepadat privirea-ntunecata

Si-am imbracat strai alb, de turturea,

Am aruncat in foc marul-ispita,

Iar podul l-am darmat in urma mea.

M-am dezlegat de furiile toate,

De vechi istorii, de orice trecut,

Si-am devenit o Vrajitoare Buna,

Cu aripi albe, de lumina, scut.

9.

Azi nu mai zbor in nopti cu luna plina

Pe cozi de maturi, recitand tarziu

Descantece, mistere, incantatii.

Iar, de blesteme, chiar nu vreau sa stiu.

Nu mai am parul negru, ca taciunii,

Nu vreau sa-mi amintesc c-am ars pe rug,

Nu vreau pisici in jur, iar cand se-ntampla

Sa vad vreuna neagra, scuip si fug.

10.

Azi am cosite blonde, aurite,

Am ochi albastri, sinceri si senini,

Barbatului nu ii mai port ranchiuna

Ca m-a persecutat printre straini.

Magia mea? Azi, inca e prezenta.

Vrajitoria? Toata lumea stie

Ca zi de zi o folosesc. Desigur,

Dar numai cand stau in bucatarie.

11.

Am, inca, o bagheta fermecata

Si-un Har pagan, de-a face potiuni,

De-a pune-n ele taine ancestrale

Cu care, inca, fac ce stiu – minuni!

Caci mi-am pastrat cunoasterea primita

Atunci, demult, direct din Dumnezeu,

Cand El mi-a zis: „Femeie! O Vrajitoare,

Pentru Barbatul tau, vei fi mereu.”

12.

Azi pot sa fiu doar Vrajitoarea Buna

Care nu vrea nici chiar sa-si aminteasca

De maturoaie negre si vrajite,

Decat daca imi curata prin casa.

Azi am puteri nebanuite-n mine,

Dar nu mai lupt cu nimeni, nici nu zbor.

Le folosesc doar pentru-a fi Femeie

Alaturi de Barbatul-Vrajitor.

13.

Conduc Barbatul. Asta mi-e destinul!

Asta v-am spus-o chiar de la inceput.

Insa, acum, stiu cand si cum anume

Sa il conduc frumos, nu ca-n trecut.

Nu-l mai atac cand nu ma intelege,

Nici in broscoi, acum, nu-l mai prefac.

Azi stiu si eu, ca orice Vrajitoare,

Ca cea mai buna vraja-o fac... cand tac.

13 bis

Stiu ca atunci cand, in bucatarie,

El intra bucuros si pofticios,

Pot sa-l conduc spre locul lui la masa

Si sa-l invit sa fie curios.

Caci farfuria ce i-o pun-nainte

Nu-i nicidecum o simpla farfurie.

In ea e adunata, ca-ntr-o carte,

O noua vraja. O noua Magie!

Morala e-un indemn pentru Barbat:

Oricum ar fi, de-i Buna sau de-i Rea,

Fii grijuliu cu Vrajitoarea ta. :)))))

31.10.2029