Azi m-am trezit cu ochi albastri...

Nici n-am avut incotro. :))

Pai, ziceti si voi: cerul albastru turquois, esarfa albastra turquois, pantalonii albastru turquois... ce era sa fac? N-am avut de ales. 

Ochii albastri... nu, nu turquois. :)))

Nuanta asta de turquois la ochi s-a terminat cand i-a luat Elisabeth Taylor pe ultimii. Sau ai ei erau mov? In fine, depasim momentul cu gratie, da? :)))

Bine, de amorul artei, as mai fi putut sa plusez cu inca ceva turquois (aveam manusi albastre turqois din piele ecologica, subtire, de toamna, in locul celor negre pe care le-am luat azi - daaaa!!!! a fost de manusi!!! dupa -3 grade trei nopti la rand nici nu-i de mirare!!! - dar mi-am zis ca este totusi suficient. 

Daca imi luam manusile turquois, ar fi trebuit sa-mi schimb pantalonii turquois cu unii negri, ca sa fie armonia cromatica buna, dar am preferat sa nu mai fac nici un schimb, ci sa-mi iau manusile negre, si sa pastrez asa echilibrul estetic. Doamnele stiu la ce ma refer. Pe voi, domnilor, v-am ametit, nu-i asa? :)))))

Pana la urma, ochii sunt cei care dau valoare intregului outfit, nuuu? :)) 

Ma rog, nu s-au vazut de dupa ochelari, dar era de la sine inteles pentru oricine ca nu puteau fi decat albastri, nuuu? ;-)

Tot asa cum, atunci cand voi purta esarfa rosie.... ah, nu, atunci n-o sa functioneze acelasi rationament... nu-i nimic, inventez eu altul pana ii vine din nou randul esarfei rosii. De fapt, imi dau seama ca trebuie s-o mai scot la purtat si pe cea mov, ca tot veni vorba de ochii lui Elisabeth. :))))))

PS.1. Cine n-a citit insemnarea din zilele trecute "Azi m-am trezit cu ochii verzi..." nu cred ca v-a intelege glumele mele de mai sus. Asa ca cititi acolo ca sa faceti legatura cu ce scriu aici. ;-)

Sa stiti ca am cautat si ceva versuri cu ochii albastri tourquois, dar n-am gasit inca. :)))

Iar inspiratia mea azi n-a fost in stare sa emita nimic interesant, avand in vedere ca s-a cam consumat alaltaieri, pe cele 14 strofe despre pantofii stiletto, sper ca le-ati citit.  :)))))

Pantofii mei stiletto, Darul lui Dumnezeu

PS.2. Am eu un poem de-al meu cu ochii.... o sa-l caut... poate il adaug mai tarziu..... 

Adica, daca tot e toamna, iar toamna ne apuca pe toti melancolia, ma rog, pe cine il apuca, stim ca sunt unii, precum Bacovia, pe care ii apuca disperarea, depresia si resemnarea, nu la ei ma refer - deci, daca tot e toamna, stim ca toamna este timpul poeziei, deci sa ne rasfatam cu ceva mai multe versuri, zic. Vreti?

PS.3. Eu cred ca este de preferat poezia in locul controverselor de tot felul. Creste vibratia, purifica aura, ridica moralul (sa nu fie poezie gen Bacovia, sa fie clar!), genereaza optimism, ajuta la imbunatatirea procesului ascensiunii, la crearea sistemului Merkabah, deci numai de bine! :)))

Poezia ar trebui introdusa pe lista tehnicilor spirituale de mare efect, cu rezultate optime garantate si pe termen lung. :)

Deci, poezia ca practica spirituala constanta, repetitiva, baby! :)))

Cititi cel putin cate o poezie in fiecare zi! In plus, in cazul acestei practici spirituale, puteti sa stati linistiti, nu exista impostori, falsi maestri, epigonii. Nu, nu, nu. In acest caz, orice poezie citita e mai buna decat niciuna! Alegeti sau cititi la intamplare. Merita fiecare vers citit! Nici nu banuiti cate amprente negative se sterg si cum se repara toate fragmentarile de suflet! Instant! Hai, practicati si o sa-mi multumiti apoi. 

Puteti chiar sa va scrieti propriile versuri! Tehnica asta spirituala chiar le bate din start pe toate celelalte, oricare ar fi ele. Va conecteaza la sinele inalt, va descarca o multime de coduri de lumina in camp, apoi, dupa ce se lucreaza asupra voastra pentru cel mai inalt bine, se rescriu toate programele limitative, se actualizeaza si se sigileaza aura. 

Spuneti si voi, nu-i fenomenal actul acesta de creatie? Este. 

Cu placere! :)))

Am si ceva poze facute intr-o vitrina, unde se vede intregul "ansamblu" albastru turquois evocat mai sus, apoi voi continua cu ce frumuseti de sfarsit de octombrie am mai surprins eu azi cu camera telefonului. 

Voi pune si pozele cu copacul meu drag din fata blocului, din ultimele trei zile, vor fi cam redundante, dar au un rost: incepand cu 17 octombrie pana azi 19 octombrie se vede ca aproape a ramas fara frunze - asta-i obsesia mea, va rog sa nu carcotiti, nu stiti substratul acesteia, ca nu vi l-am spus, cand si daca vi-l voi spune, veti intelege, este o problema existentiala importanta! :))))

Castanii din dreapta, chiar si-au pierdut complet frunzisul in urma celor trei nopti geroase, cu -3 grade celsius. 

Din fericire pentru florile noastre, in balcon se creeaza efect de sera si se mentine inca o temperatura de peste 10 grade chiar si noaptea, ziua urcand si spre 15-20 grade cu geamul inchis, in conditiile in care afara, zilele acestea, chiar cu soarele stralucitor pe care il vedeti in poze, am avut cel mai mult 9 grade, vreo 5 minute, pe la pranz. :))

Deja au inceput sa apara lemnele de foc pe strazi si in curti, comandate de localnici pentru iarna care urmeaza.

Ne-am amintit azi amandoi, eu si Adrian, de anii in care am locuit in Gradina din Ardeal, cand comandam si noi, chiar din timpul verii, lemnele de foc pentru sobele de teracota, pentru iarna ce urma. 

Am petrecut acolo cinci ierni, deci am acumulat experienta destula cu asemenea preocupari. Azi am retrait si am evocat multe din amintirile noastre din acei ani si ne-am amuzat maxim de aventurile de atunci. :))

19.10.2024