Azi m-am trezit cu ochi albastri...

Nici n-am avut incotro. :))

Pai, ziceti si voi: cerul albastru turquois, esarfa albastra turquois, pantalonii albastru turquois... ce era sa fac? N-am avut de ales. 

Ochii albastri... nu, nu turquois. :)))

Nuanta asta de turquois la ochi s-a terminat cand i-a luat Elisabeth Taylor pe ultimii. Sau ai ei erau mov? In fine, depasim momentul cu gratie, da? :)))

Bine, de amorul artei, as mai fi putut sa plusez cu inca ceva turquois (aveam manusi albastre turqois din piele ecologica, subtire, de toamna, in locul celor negre pe care le-am luat azi - daaaa!!!! a fost de manusi!!! dupa -3 grade trei nopti la rand nici nu-i de mirare!!! - dar mi-am zis ca este totusi suficient. 

Daca imi luam manusile turquois, ar fi trebuit sa-mi schimb pantalonii turquois cu unii negri, ca sa fie armonia cromatica buna, dar am preferat sa nu mai fac nici un schimb, ci sa-mi iau manusile negre, si sa pastrez asa echilibrul estetic. Doamnele stiu la ce ma refer. Pe voi, domnilor, v-am ametit, nu-i asa? :)))))

Pana la urma, ochii sunt cei care dau valoare intregului outfit, nuuu? :)) 

Ma rog, nu s-au vazut de dupa ochelari, dar era de la sine inteles pentru oricine ca nu puteau fi decat albastri, nuuu? ;-)

Tot asa cum, atunci cand voi purta esarfa rosie.... ah, nu, atunci n-o sa functioneze acelasi rationament... nu-i nimic, inventez eu altul pana ii vine din nou randul esarfei rosii. De fapt, imi dau seama ca trebuie s-o mai scot la purtat si pe cea mov, ca tot veni vorba de ochii lui Elisabeth. :))))))

PS.1. Cine n-a citit insemnarea din zilele trecute "Azi m-am trezit cu ochii verzi..." nu cred ca v-a intelege glumele mele de mai sus. Asa ca cititi acolo ca sa faceti legatura cu ce scriu aici. ;-)

Sa stiti ca am cautat si ceva versuri cu ochii albastri tourquois, dar n-am gasit inca. :)))

Iar inspiratia mea azi n-a fost in stare sa emita nimic interesant, avand in vedere ca s-a cam consumat alaltaieri, pe cele 14 strofe despre pantofii stiletto, sper ca le-ati citit.  :)))))

Pantofii mei stiletto, Darul lui Dumnezeu

PS.2. Am eu un poem de-al meu cu ochii.... o sa-l caut... poate il adaug mai tarziu..... 

Adica, daca tot e toamna, iar toamna ne apuca pe toti melancolia, ma rog, pe cine il apuca, stim ca sunt unii, precum Bacovia, pe care ii apuca disperarea, depresia si resemnarea, nu la ei ma refer - deci, daca tot e toamna, stim ca toamna este timpul poeziei, deci sa ne rasfatam cu ceva mai multe versuri, zic. Vreti?

PS.3. Eu cred ca este de preferat poezia in locul controverselor de tot felul. Creste vibratia, purifica aura, ridica moralul (sa nu fie poezie gen Bacovia, sa fie clar!), genereaza optimism, ajuta la imbunatatirea procesului ascensiunii, la crearea sistemului Merkabah, deci numai de bine! :)))

Poezia ar trebui introdusa pe lista tehnicilor spirituale de mare efect, cu rezultate optime garantate si pe termen lung. :)

Deci, poezia ca practica spirituala constanta, repetitiva, baby! :)))

Cititi cel putin cate o poezie in fiecare zi! In plus, in cazul acestei practici spirituale, puteti sa stati linistiti, nu exista impostori, falsi maestri, epigonii. Nu, nu, nu. In acest caz, orice poezie citita e mai buna decat niciuna! Alegeti sau cititi la intamplare. Merita fiecare vers citit! Nici nu banuiti cate amprente negative se sterg si cum se repara toate fragmentarile de suflet! Instant! Hai, practicati si o sa-mi multumiti apoi. 

Puteti chiar sa va scrieti propriile versuri! Tehnica asta spirituala chiar le bate din start pe toate celelalte, oricare ar fi ele. Va conecteaza la sinele inalt, va descarca o multime de coduri de lumina in camp, apoi, dupa ce se lucreaza asupra voastra pentru cel mai inalt bine, se rescriu toate programele limitative, se actualizeaza si se sigileaza aura. 

Spuneti si voi, nu-i fenomenal actul acesta de creatie? Este. 

Cu placere! :)))

”Oamenii cu ochi albaștri

Oamenii cu ochi albaștri au un strămoș comun. Cercetările genetice sugerează că această culoare a apărut în urmă cu aproximativ 6.000–10.000 de ani, în urma unei mutații. Practic, toți oamenii cu ochi albaștri sunt, la nivel genetic, înrudiți foarte îndepărtat. Această descoperire fascinantă subliniază modul în care o singură schimbare microscopică în ADN a reușit să influențeze înfățișarea a sute de milioane de persoane din întreaga lume modernă.

Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie să privim modul în care se formează culoarea ochilor la specia umană. Pigmentul principal responsabil pentru nuanța pielii, a părului și a ochilor noștri se numește melanină. Inițial, în istoria evolutivă a umanității, toți indivizii aveau ochii căprui, o trăsătură conferită de o concentrație ridicată de melanină în iris, care oferea o protecție naturală eficientă împotriva radiațiilor solare intense din mediile de origine.

Mecanismul biologic care reglează cantitatea de melanină din ochi este controlat, în mare parte, de o genă specifică numită OCA2. Această genă acționează ca un set de instrucțiuni pentru producerea proteinei P, o componentă esențială implicată în procesul de maturare a melanozomilor, structurile celulare care produc și stochează pigmentul. O activitate normală a genei OCA2 duce invariabil la o nuanță mai închisă a irisului.

Mutația care a dus la apariția ochilor albaștri nu a avut loc direct pe gena OCA2, ci pe o genă învecinată, denumită HERC2. Modificarea genetică a creat un fel de comutator molecular care a limitat semnificativ, dar nu a oprit complet, capacitatea genei OCA2 de a produce melanină la nivelul irisului. Este important de precizat că acest comutator afectează strict pigmentarea ochilor, lăsând nealterată producția de pigment din păr sau din piele.

Ceea ce este cu adevărat uimitor este faptul că ochii albaștri nu conțin, în realitate, niciun pigment de această culoare. Nuanța pe care o percepem este rezultatul unui fenomen optic numit dispersia Rayleigh, același principiu fizic care face ca cerul să pară albastru în timpul zilei. În absența melaninei din stratul anterior al irisului, lumina care pătrunde în ochi este împrăștiată de structurile fibroase, reflectând înapoi doar lungimile de undă mai scurte, adică lumina albastră.

Oamenii de știință au reușit să restrângă aria geografică în care s-ar fi produs această schimbare genetică primordială. Analizele ADN-ului antic indică faptul că individul la care a apărut pentru prima dată mutația ar fi trăit în regiunea nord-vestică a Mării Negre, în perioada de tranziție dintre Epoca Pietrei și perioada neolitică agricolă. De acolo, de-a lungul generațiilor, urmașii săi au început să se răspândească pe continent.

Migrația populațiilor agricole timpurii din Orientul Apropiat către nordul și vestul Europei a reprezentat vectorul principal prin care această trăsătură s-a propagat. Pe măsură ce grupurile umane s-au stabilit în regiuni cu o latitudine mai mare, unde lumina solară era mai puțin intensă pe parcursul anului, concentrația redusă de melanină din ochi nu a mai reprezentat un dezavantaj din punct de vedere evolutiv, permițând trăsăturii să se mențină în fondul genetic.

Creșterea proporției de persoane cu ochi albaștri în anumite zone ale Europei a fost facilitată și de selecția sexuală, adică de preferințele estetice în alegerea partenerului. Deoarece această nuanță a irisului era neobișnuită și distinctă din punct de vedere vizual, este foarte probabil să fi fost considerată o caracteristică atractivă. Această preferință a contribuit la creșterea frecvenței genei mutante în rândul comunităților nordice și estice ale continentului.

Din punct de vedere al eredității, ochii albaștri reprezintă o trăsătură recesivă, ceea ce explică complexitatea modului în care se transmite de la o generație la alta. Pentru ca un copil să se nască cu această culoare a ochilor, el trebuie să moștenească gena mutantă de la ambii părinți. Acesta este motivul pentru care doi părinți cu ochi căprui pot avea un copil cu ochi albaștri, atâta timp cât amândoi sunt purtători ascunși ai mutației respective.

Privind în ansamblu, povestea ochilor albaștri este un exemplu remarcabil de reziliență și diversitate genetică umană. Faptul că o singură mutație spontană, apărută la un singur individ cu milenii în urmă, a reușit să traverseze timpul și spațiul geografic este o dovadă clară a conexiunilor noastre biologice profunde. Ne amintește că, dincolo de diferențele aparente, biologia umană păstrează o arhivă comună și fascinantă a istoriei noastre ca specie.” Sursa: Stiai ca?

Am si ceva poze facute intr-o vitrina, unde se vede intregul "ansamblu" albastru turquois evocat mai sus, apoi voi continua cu ce frumuseti de sfarsit de octombrie am mai surprins eu azi cu camera telefonului. 

Voi pune si pozele cu copacul meu drag din fata blocului, din ultimele trei zile, vor fi cam redundante, dar au un rost: incepand cu 17 octombrie pana azi 19 octombrie se vede ca aproape a ramas fara frunze - asta-i obsesia mea, va rog sa nu carcotiti, nu stiti substratul acesteia, ca nu vi l-am spus, cand si daca vi-l voi spune, veti intelege, este o problema existentiala importanta! :))))

Castanii din dreapta, chiar si-au pierdut complet frunzisul in urma celor trei nopti geroase, cu -3 grade celsius. 

Din fericire pentru florile noastre, in balcon se creeaza efect de sera si se mentine inca o temperatura de peste 10 grade chiar si noaptea, ziua urcand si spre 15-20 grade cu geamul inchis, in conditiile in care afara, zilele acestea, chiar cu soarele stralucitor pe care il vedeti in poze, am avut cel mai mult 9 grade, vreo 5 minute, pe la pranz. :))

Deja au inceput sa apara lemnele de foc pe strazi si in curti, comandate de localnici pentru iarna care urmeaza.

Ne-am amintit azi amandoi, eu si Adrian, de anii in care am locuit in Gradina din Ardeal, cand comandam si noi, chiar din timpul verii, lemnele de foc pentru sobele de teracota, pentru iarna ce urma. 

Am petrecut acolo cinci ierni, deci am acumulat experienta destula cu asemenea preocupari. Azi am retrait si am evocat multe din amintirile noastre din acei ani si ne-am amuzat maxim de aventurile de atunci. :))

Acum cateva cuvinte despre culoarea albastru turqois:

TURCOAZ

Culoarea turcoaz simbolizează comunicarea deschisă și claritatea în gândire. Turcoazul ajută la deschiderea liniilor de comunicare dintre inimă și cuvântul rostit. Reprezintă o atitudine prietenoasă, bucuria de a trăi.

În psihologia culorilor, turcoazul controlează și vindecă emoțiile creând echilibru și stabilitate emoțională. Fiind o combinație dintre albastru și o cantitate mică de galben, se încadrează pe scara de culori dintre verde și albastru. Radiază pacea, calmul și liniștea albastrului și echilibrul și creșterea verdelui cu energia înălțătoare a galbenului.

Aceasta este o culoare care ne reîncărcă spiritele în perioadele de stres mental și oboseală, risipind sentimentul de singuratate.

Este o culoare utilă pe care să o ai în jurul tău, în special în caz de urgență, deoarece ajută la o gândire clară și la luarea deciziilor. Ajută la dezvoltarea abilităților de organizare și management.

Este o culoare bună pentru a ajuta la concentrarea și claritatea gândirii pentru vorbitorii în public, deoarece calmează sistemul nervos, oferă control asupra vorbirii și expresiei și creează încredere. Imprimă-ți notele de discurs pe turcoaz și de fiecare dată când arunci privirea în jos vei simți efectele culorii.Crește nivelul de creativitate și sensibilitate, este util la multi-tasking.

Turcoazul încurajează vindecarea interioară prin capacitatea sa de a spori empatia și grija. Ne mărește capacitatea intuitivă și deschide ușa către creșterea spirituală. Este culoarea sufletului evoluat.

Culoarea turcoaz poate fi, de asemenea, utilă la centrarea pe propria persoană, adaptându-ne la propriile nevoi mai presus de toate celelalte. În același timp, ne poate ajuta să ne construim stima de sine și să ne iubim pe noi înșine, ceea ce la rândul său ne susține capacitatea de a-i iubi pe ceilalți necondiționat.

Culoarea turcoaz se mai referă la era electronică și lumea computerelor și comunicarea la scară largă. De asemenea, această culoare mai este asociată cu schimbarea, călătoriile, invențiile, umanitatea.

Ne mărește perspectiva și ne oferă capacitatea de a identifica calea de urmat, calea spre succes, echilibrând argumentele pro și contra, corect și greșit, ale oricărei situații. Este o culoare bună de folosit atunci când ești blocat într-o rută și nu știi în ce direcție să te miști.

Aceasta este o culoare care poate fi uneori nepractică și idealistă, îndepărtată de reacțiile emoționale, părând excesiv de rece, calmă și adunată.

Prea mult din această culoare îți poate oferi o minte hiperactivă și poate crea un dezechilibru emoțional, făcându-te fie supraemoțional, fie non-emoțional.

Cuvintele cheie pozitive, privind semnificația turcoazului, includ: comunicarea, claritatea gândirii, echilibrul și armonia, idealismul, calmul, creativitatea, compasiunea, vindecarea și autosuficiența.

Cuvintele cheie negative includ: secretul, neîncrederea și reticența, distanțarea, înșelăciunea și neclintirea.

În magie, culoarea turcoaz este folosită în intenții legate de: compasiune, empatie, ocean, apă, atragerea iubirii, conștientizare, pace, frați, schimbări, alegeri, gândire clară, creativitate, fertilitate, umanism, caritate, umanitate, perspectivă, invenții, logică, noroc, meditație, originalitate, relații personale, protecție, reînnoire, magie astrală.

Asocieri magice:

Element: apă

Timp: Beltane, primăvară, vară, ziua de joi

Zodii: Vărsător, Rac, Pești, Scorpion, Fecioară

Planetă: lună, Venus

Chakra: chakra inimii, a gâtului și al treilea ochi.

19.10.2024

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu