CUIB 2 - familia Sandulescu
Episodul 1
Ziua a inceput cu o dimineata linistita si relaxata pentru cea de-a doua
familie de pescarusi, cea cu trei pui, care isi are cuibul pe acoperirul unui
bloc cu patru etaje din stanga ferestrei noastre.
Am numit-o familia Sandulescu.
Cand mama-pescarus se aseaza cu picioarele stranse sub ea, este clar ca
nu-i nici un pericol in zona si se poate odihni un pic, alaturi de pui. Mai
ales cand e si tatal-pescarus prin preajma, in mijlocul "lacului",
facand o baie.
Puii erau cumva somnorosi la orele diminetii si stateau toti trei cumintei,
unul langa altul, pe langa mama.
Episodul 2
La un moment dat, tihna le-a fost perturbata de aparitia unui intrus. Un
alt pescarus a aterizat din zbor in apropierea "lacului".
Oare ce vroia el? Ce interese ascunse il manau spre teritoriul familiei
Sandulescu? Tatal-pescarus a devenit vigilent, s-a oprit din balaceala lui in
apa si a luat pozitie de aparare, cu capul intins in sus, un pic aplecat
inainte, si scotand sunete distincte de avertizare.
Episodul 3
Primind si intelegand semnalele de avertizare, intrusul si-a abandonat
intentiile si a renuntat la planurile lui de acaparare teritoriu, lac, hrana,
pui, femela. Nu stiu exact de ce, inca nu m-am documentat suficient, insa am
constatat ca exista o oarecare rivalitate si intre pescarusi, chiar daca am
citit ca, in general, ei traiesc in colonii si se ajuta la crescut si aparat
puii si cuiburile. Probabil ca, in mediul urban, formarea unei colonii este
problematica, caci acoperisurile bune de cuibarit (care au si rezervoare de apa
pluviala) sunt putine, intervenind lupta pentru supravietuire si concurenta
acerba pentru resurse.
In fine, dupa ce au ramas din nou linistiti, mama-pescarus a dat semnalul
ca este ora mesei. Desi nici unul dintre cei doi parinti nu fusese plecat dupa
hrana cat timp i-am urmarit eu de la fereastra, am constatat cu uimire ca mama
si-a adunat puii in jurul ei, regurgitand ceva mancare pentru ei. Am dedus ca,
puii fiind prea mici, hrana trebuie cumva "fragezita" in stomacul matern/patern
inainte de a le fi servita. Probabil ca "aprovizionarea" avusese lor
mult mai de dimineata si, cat timp a avut loc relaxarea la soare, mancarea s-a
mai digerat un pic in stomacul mamei, cat sa fie usor de inghitit de pui.
A regurgitat de mai multe ori, doi dintre cei trei pui mancand cu mare
pofta. Al treilea pui n-a raspuns apelului, nu stiu de ce.
Episodul 4
Am constatat ca astfel de momente sunt incarcate de maxima vulnerabilitate
din cauza marii competitii pentru hrana. De regula, ciorile, dar si alti
pescarusi, simt oportunitatea unei mese gratuite si se aduna in jur cu intentii
hotomane.
Ca sa fie sigura si sa simta un plus de protectie, mama-pescarus l-a chemat
aproape pe tatal pescarus, folosind un set de tipete sacadate, la care a primit
un raspuns de receptie si confirmarea de la partenerul ei. Acesta a zburat
imediat din mijlocul lacului in imediata apropiere de familia sa.
Dupa ce a avut loc un alt schimb de tipete ascutite de recunoastere si
confirmare, cu gaturile intinse inainte, balansandu-si capetele in sus si in
jos, hranirea celor doi puil a continuat.
Am avut inima cat un purice si il tot cautam cu privirea pe cel de-al
treilea pui, neintelegand unde a disparut si de ce n-a venit si el la masa.
Episodul 5
Dupa ce s-au saturat cei doi pui, mama si-a luat zborul.
Tatal-pescarus a ramas in locul ei, sa faca el ordine si curatenie.
A strans resturile mesei, ca sa nu atraga alti intrusi, in timp ce puii s-au indreptat spre apa.
Episodul 6
Eram deja trista, cu gandul la cel de-al treilea pui, absent de la masa, cand l-am vazut!
Era la apa! este puiul cel mai mic, pare-se ca rateaza mai multe mese din cauza preferintei lui pentru apa. Il vad mereu desprins de fratiorii lui, balacindu-se singur, jucandu-se, stropindu-se si band apa cu pofta, fara sa-i pese ca nu mai este nimeni pe langa el. Un pui neinfricat, cum s-ar zice, chiar daca este cel mai mic dintre cei trei.
Am fost foarte uimita sa vad cum cei doi pui care mancasera s-au oprit langa fratele lor si l-au hranit ei! Au regurgitat ei din mancarea lor si i-au dat si lui ceva. In cele din urma a fost hranit si cel mic, iar eu m-am linistit si in privinta lui.
Li s-a alaturat si tatal-pescarus, ramanand impreuna sa-si faca siesta, in asteptarea mamei.
Episodul 7
A urmat o joaca racoritoare in apa a celor trei pui, sub stricta supraveghere a tatalui, care si-a ocupat un loc strategic de observatie la inaltime, pe streasina blocului, dincolo de balustrada, spre exterior, de unde isi putea deschide imediat aripile si isi putea lua zborul rapid daca era cazul sa alunge vreun potential inamic periculos.
Episodul 8
Cei doi pui mai marisori s-au plictisit repede de apa, insa cel mic nici vorba sa renunte la balaceala. Dupa o vreme i-a chemat din nou si pe fratii lui, cu piuituri insistente, iar acestia s-au lasat convinsi in cele din urma.
Pentru ca era liniste si pace, dupa o masa copioasa si o joaca vesela in apa, tatal s-a decis ca se poate odihni si el cateva momente, asa ca s-a asezat pe streasina, privindu-i totusi cu atentie pe pui si verificand zarile vigilent, pentru a anticipa orice miscare in timp util.
Seara s-au retras toti in cuib, in coltul blocului, un loc ferit de curentii de aer si de orice pericole ar putea pandi din intuneric.
Zorile urmatoare i-au gasit din nou lipiti unii de altii, cu pofta de masa si de joaca. Asa cum le sta bine tuturor puilor, bine ingrijiti de parinti.
30.05.2021
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în
mod explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
